« Flux noutăţi
JURIDICE.ro
JURIDICE
 1 comentariu

Alexandra-Denisa Motica: Cititul este cea mai bună pastilă anti-ignoranță
01.03.2021 | Alina MATEI

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Alina Matei

Alina Matei

Alexandra-Densia Motica

Alexandra-Densia Motica

Alina Matei: Mulțumesc, Alexandra, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. Cum se face că o tânără ca tine care a terminat Liceul de Arte Plastice a decis să urmeze cursurile unei facultăți de drept?

Alexandra-Denisa Motica: Plăcerea este de partea mea!

Desenez și pictez de la o vârstă foarte fragedă, așa că decizia de a urma cursurile unui liceu cu profil artistic nu a fost surprinzătoare pentru nimeni. La fel a fost și în cazul alegerii de a urma o facultate de drept – nu este deloc greu să „prinzi gustul” lumii juridice atunci când ai crescut înconjurat de dezbateri pe astfel de teme.

Deși, la prima vedere, ar putea părea o schimbare majoră să treci de la arte la drept (iar, la momentul respectiv, așa am perceput-o și eu), privind retrospectiv, nu pot decât să realizez că studiile pe care le-am urmat s-au completat reciproc. Spiritul analitic și argumentativ pe care le am deja de mică mi-au format într-o anume măsură drumul prin liceu, iar în urma acestuia, am rămas cu încăpățânarea de a gândi neconvențional, care s-a dovedit a fi folositoare la drept, mai ales în cazul concursurilor, despre care urmează să vorbesc într-o manieră mai detaliată puțin mai târziu.

Alina Matei: Ce secție a liceului ai terminat și dacă ai regretat că nu ai urmat un scenariu artistic?

Alexandra-Denisa Motica: Am absolvit secția de design grafic, cu o diplomă care îmi atestă competențele de „desenator tehnic pentru arhitectură și design”. Cu toate acestea, pictura va avea mereu un loc special în inima mea și nu este o preocupare la care am renunțat pur și simplu odată ce am decis să urmez dreptul. Viața fiind, până la urmă, suma alegerilor pe care le facem, cred că toți ne întrebăm la un moment dat „Oare cum era dacă…?”, iar eu nu fac excepție. Desigur că mă întreb cum ar arăta viața mea acum dacă rămâneam în scenariul artistic, însă în niciun caz nu regret, întrucât alegerile pe care le-am făcut m-au adus unde sunt astăzi. Și nu e deloc rău să fii la o academie de prestigiu din Viena.

Cu toate că m-am mai ocupat de mici proiecte de graphic design de-a lungul studiilor de licență, nu mă așteptam ca această calificare să se dovedească a fi importantă pentru studiile de master. În prezent, ocup funcția de „managing designer” la POLEMICS – revista Academiei Diplomatice din Viena, unde sunt responsabilă de întreagă imagine vizuală a revistei, nu doar în formă fizică, ci și în format online, incluzând toate rețelele de socializare pe care activăm. Acest proiect mi-a devenit foarte drag, la fel cum mi-au devenit și colegii alături de care lucrez la el și nu pot decât să mă bucur că dețin calificările necesare să ocup această poziție.

Alina Matei: Ai fost o studentă foarte activă: participări la concursuri internaționale, soldate cu premii. Ce ai învățat din aceste experiențe care au presupus mult învățat și studiu? Au fost folositoare?

Alexandra-Denisa Motica: De concursurile internaționale de pledoarii nu numai că știam de dinainte de a intra la facultate, ci posibilitatea participării la astfel de competiții a cântărit greu în alegerea studiilor. În liceu, am avut oportunitatea de a urmări prestația echipei Facultății noastre (pe atunci formată din Alexandra Bioc și Corin Șuta, care au fost însoțiți de domnul profesor Bojin ca antrenor) la „Nelson Mandela World Human Rights Moot Court Competition”, în Africa de Sud. Pentru mine, aceasta a fost o experiență extraordinară, care mi-a influențat mult drumul în viața academică până acum.

În facultate, am participat la trei astfel de concursuri: Telders (Haga, Olanda, 2017 – locul V în clasamentul individual al pledanților), CEEMC (Wroclaw, Polonia, 2018 – premiu de pledant) și Philip C. Jessup (Washington D.C., SUA, 2019 – distincția „Alona E. Evans” pentru cele mai bune punctaje combinate pentru memoriile scrise). În urma numeroaselor discuții pe care le-am avut pe această temă cu colegii alături de care am participat, dar și cu profesorii care ne-au antrenat, am ajuns la concluzia că participarea la un prim concurs este echivalentă expunerii la un virus extrem de contagios – că tot trăim vremurile pe care le trăim – și drept urmare, acel prim concurs va rămâne cu greu și ultimul.

În spatele rezultatelor foarte bune pe care echipele din care am făcut parte le-au adus Facultății stă un volum considerabil de pregătire, la care se adaugă și pregătirea necesară cursurilor pe care le urmam. Efortul nu a fost mare doar din partea noastră, ci și a antrenorilor noștri (domnii profesori Raluca Bercea, Sorina Doroga, Valentin Constantin și Lucian Bojin), alături de care nu o dată ne-au prins sâmbete, duminici și nopți la facultate. Dacă ar fi să reîncep facultatea fiind conștientă de volumul de muncă din spatele concursurilor, probabil că singurul lucru pe care l-aș face diferit este că aș încerca să particip la concursuri încă din primul an de facultate, în loc de a începe din al doilea.

Nu numai rezultatele pozitive mi-au adus satisfacție, ci și faptul că au reprezentat biletul meu de intrare la o instituție unde competiția este mare, iar dosarele sunt scanate cu strictețe. Deși mi-au lipsit din CV stagiile la instituții internaționale și europene pe care mulți dintre colegii mei le-au făcut, concursurile de prestigiu la care am participat au înclinat balanța în favoarea mea.

Alina Matei: A fi student acolo unde părinții au fost/sunt profesori nu e un lucru ușor de gestionat. Nici pentru student și nici pentru părinți. În plus, se adaugă o oarecare presiune din partea colegilor și a profesorilor: colegii curioși ce notă vei primi din partea profesorilor pe care părinții îi cunosc, profesorii, atenți, poate mai atenți decât de obicei, pentru a evita comentarii din partea studenților: ”pai, da, că doar e fiica lui Motica”. A alege o altă facultate de drept a fost o opțiune?

Alexandra-Denisa Motica: De dragul acurateței informațiilor și a descrețirii frunților, nu numai părinții mei sunt sau au fost profesori la Drept, ci și sora mea, Oana. Vă spun cu sinceritate că această întrebare mă amuză într-o oarecare măsură și să vă explic de ce: această dilemă a reprezentat un capitol important din viața mea de studentă la Drept, însă credeam că după aproape doi ani de la absolvire, am trecut cu toții peste.

Desigur că atunci când am decis să merg la Drept, știam că le voi avea pe mama și sora mea ca profesoare, dar, la momentul respectiv, acest aspect nu a părut atât de dramatic pe cât s-a dovedit ulterior a fi. Am avut de a face cu numeroase bârfe și răutăți, chiar și cu comentarii pline de ură distribuite în mod public pe rețele de socializare. Recunosc că în primul an de facultate, am fost afectată de aceste reacții, mai ales știind cât efort am depus pentru fiecare disciplină în parte. Lucrurile s-au schimbat începând cu al doilea an, când gurile rele nu aveau doar rezultatele mele interne la dispoziție, ci și cele de la concursurile internaționale la care am participat, cadru în care nimeni nu îmi cunoștea familia, cu atât mai puțin pe mine. Cu toate acestea, atitudinea majoritară nu s-a schimbat și am înțeles că subiectul acesta nu merită atenția mea, motiv pentru care nici nu am mai dat curs discuțiilor pe această temă.

A alege o altă facultate nu a fost o opțiune. În trei ani consecutivi, mi s-a acordat câte o diplomă de merit pentru „promovarea imaginii școlii de drept din Timișoara” de către Universitatea de Vest din Timișoara și sunt al naibii de mândră să fi avut o astfel de contribuție pentru Facultatea la al cărei prestigiu a depus efort și familia mea. Ca să ne întoarcem la „Oare cum era dacă…?”, la întrebarea dacă alegeam o altă facultate, îmi răspunde experiența pe care o am în prezent la master, o cale pe care în mare măsură am ales-o pentru a rupe tiparul familiei și pentru a îmi dovedi în primul rând mie că valoarea mea se bazează pe mai mult decât numele pe care îl am și pe care mă bucur să îl aud pocit de pe buzele colegilor și profesorilor de aici.

Alina Matei: Faci un master la Viena. Spune-ne, te rog, despre colegii tăi: ce preocupări au, ce îi frământă, cum te-au primit pe tine.

Alexandra-Denisa Motica: În prezent, mă aflu în cel de-al doilea și ultimul an de master în domeniul studiilor internaționale avansate la Academia Diplomatică și trebuie să recunosc că e o lume cu totul nouă. Doar în anul și programul din care fac parte (circa 60 de persoane), studenții provin din 45 de state, experiență care mi-a schimbat cu totul percepția asupra întregii lumi. Am constatat că realitatea este mult diferită față de cea prezentată de diversele canale de știri și reviste pe care le urmăresc pentru a fi la curent cu situația de pe scena internațională. Multiculturalismul experienței mele de aici mi-a deschis ochii cu privire la multe probleme față de care, ca europeni, suntem nu neapărat indiferenți, dar atât de îndepărtați, încât nu realizăm intensitatea cu care unele evenimente se petrec în alte părți ale lumii.

Am norocul de a face parte dintr-o generație extraordinară, având colegi pe care îi admir profund. Programul pe care îl urmez fiind axat pe drept, economie, istorie și științe politice, colegii mei provin în mare parte din aceste medii, ceea ce nu înseamnă neapărat că preocupările lor se limitează la aceste domenii. Această diversitate a intereselor pe care le avem este dovedită și de numărul mare de societăți studențești ale căror baze au fost puse în cadrul Academiei: de la securitate internațională, la yoga, la egalitatea de gen, la degustare de vinuri și multe altele – am fost primită într-un mediu în care și să nu vrei și tot te îmbogățești.

Frământările pe care le avem cu toții sunt în mare parte motivul pentru care am ales o instituție care ulterior, ne va deschide calea spre domenii unde ne dorim să ne lăsăm amprenta. În cazul meu, nu este neapărat o frământare, cât o pasiune pentru dreptul internațional și cel al Uniunii Europene, pasiune ivită ca efect secundar al virusului contagios despre care vorbeam mai devreme. Promit să nu mai revin la această metaforă.

Cât despre modul în care am fost primită, pot spune două lucruri. În primul rând, Academia se află în orașul desemnat în repetate rânduri ca fiind cel mai bun de locuit, iar eu confirm cu drag acest clasament. Sunt profund îndrăgostită de Viena și dacă alegerile pe care le voi face îmi vor îndrepta pașii spre alte părți ale lumii, voi părăsi acest loc cu greu. În al doilea rând, relația pe care o am cu colegii mei a fost încă de la început una foarte bună și bazată pe încredere. Nimeni nu se află în competiție cu nimeni aici, iar cu toții am fost selectați pentru că am dovedit un interes real pentru domeniile de studiu, fapt care generează discuții provocatoare, cu rezultate fructuoase. Încrederea pe care o au colegii mei în mine s-a oglindit și în alegerea lor de a mă desemna reprezentantă a lor în relație cu Universitatea, fapt care în continuare mă onorează.

Alina Matei: Te rog o caracterizare a profesorilor de la master din perspectiva iscusinței lor și a blândeții.

Alexandra-Denisa Motica: Cuvântul „iscusință” mă duce cu gândul la arta meșteșugărească și acest lucru nu este deloc nepotrivit. Chiar consider că profesorii pe care îi am aici ar putea fi priviți ca niște iscusiți cioplitori. De minți și caractere. Prin aceasta nu vreau deloc să insinuez că studenții sunt modelați în diverse tipare. Din contră, admir faptul că profesorii sunt deschiși dialogului, aproape că ne provoacă să aducem contraargumente pe temele pe care le supun atenției noastre. Acest lucru face cursurile extrem de interesante și interactive, aspect pe care îl consider a fi un mare plus pentru alegerea pe care am făcut-o.

Din perspectiva blândeții, mi-aș caracteriza profesorii prin lipsa ei și, chiar dacă nu pare încă astfel, consider că acesta este un lucru minunat. Nimeni nu se poartă cu noi cu mănuși, ci suntem aruncați direct în apă rece, ni se spune ce am făcut bine și ce necesită îmbunătățire, dar, cel mai important, se așteaptă de la noi să purtăm un dialog. Se așteaptă să luptăm pentru ceea ce susținem și să ne argumentăm punctul de vedere. Este un exercițiu care contribuie enorm la dezvoltarea noastră academică, dar și personală.

Este o adevărată șansă pentru noi să avem profesori din domenii atât de diverse și cu povești atât de impresionante. De la ambasadori, la prim-miniștri și miniștri, la juriști care au luat parte la negocierea convențiilor internaționale, dar și elite ale cercetării în domenii precum politici de gen, economie comportamentală și multe altele.

Alina Matei: Ce vrei să faci în viitor? Ce planuri ai?

Alexandra-Denisa Motica: Este o temă despre care vorbesc adesea cu colegii mei și mereu începem prin a ne exprima sentimentele de anxietate care însoțesc acest gen de întrebări. În linii foarte mari, nu sunt pregătită să renunț la pregătirea mea juridică, motiv pentru care, în prezent, îmi surâde o carieră în acest domeniu în cadrul unei organizații sau instituții internaționale. Anxietatea pe care am menționat-o este accentuată de situația de criză în care trăim (dacă se mai poate numi astfel, având în vedere că a devenit noua normalitate). Oportunitățile pe care le avem sunt mult limitate față de gama la care au avut acces generațiile anterioare. Nu mă refer doar la oportunități de angajare, ci chiar și la stagii de practică neremunerate, a căror ofertă a fost retrasă din cauza riscurilor pe care un număr mai mare de participanți le-ar ocaziona.

Alina Matei: Cum te-a convins domnul conf. univ. dr. Lucian Bojin să te alături proiectului pe care îl coordonează la J – de a scrie despre cărți sau articole interesante?

Alexandra-Denisa Motica: Ca să fiu sinceră, nu a fost necesar ca domnul profesor Bojin să depună efort în acest sens. Am urmărit proiectul încă de la început și mi s-a părut a fi o idee excelentă, astfel că, acum un an și jumătate, când am primit propunerea de a contribui, am acceptat-o cu brațele deschise. În timpul facultății, recunosc că eram pierdută cu privire la ce ar trebui să citesc pentru a-mi dezvolta cultura (juridică) și cred că o platformă ca „Povestim marți” ar fi fost un ajutor pe care l-aș fi apreciat. De aceea, mă bucur să pot informa cititorii Juridice cu privire la cărțile și articolele pe care le-am citit și pe care consider că ar trebui să le citească la rândul lor. Cu ocazia contribuției mele la acest proiect, am avut și plăcuta surpriză de a primi feedback-ul autorului unui articol pe care l-am recenzat.

Alina Matei: Preferi cărțile ale căror pagini să lea degetele tale sau mouse-ul?

Alexandra-Denisa Motica: Ca orice jurist care se respectă, trebuie să răspund cu „depinde”. 🙂 Nimic nu se compară cu mirosul și textura unei cărți pe care să o poți răsfoi și aceasta este, de obicei, forma pentru care optez în ceea ce privește lectura din timpul liber. Cu toate acestea, trebuie să recunosc că pentru activitatea de cercetare, formatul electronic se dovedește, cel puțin pentru mine, mult mai prietenos. Nu numai că pot căuta ceea ce mă interesează după cuvinte-cheie, dar sunt situații în care am nevoie urgentă de o carte care nu este disponibilă în librăriile fizice, dar pe care o pot găsi la doar câteva click-uri distanță.

Alina Matei: Ce îți place cel mai mult la oameni?

Alexandra-Denisa Motica: Animalele lor de companie. 🙂

Alina Matei: Un mesaj, te rog, pentru cititorii J.

Alexandra-Denisa Motica: Rezoluția mea pentru 2021 și, de fapt, pentru tot restul vieții, este să nu mă opresc din citit. Și vă încurajez să faceți la fel. Este cea mai bună pastilă anti-ignoranță, iar în ziua de astăzi, este cu adevărat nevoie.

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ai stat de vorbă cu mine!

Alexandra-Denisa Motica: Eu vă mulțumesc pentru oportunitatea de a-mi așterne gândurile pe platforma dumneavoastră!

Cuvinte cheie: , , , , , , , ,
Secţiuni/categorii: Interviuri, JURIDICE.ro, SELECTED TOP LEGAL, UNIVERSITARIA

Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Alexandra-Denisa Motica: Cititul este cea mai bună pastilă anti-ignoranță”

  1. Lucian BOJIN spune:

    Apropos de design, Alexandra a facut si ochelarii rosii si verzi de la Povestim marti! Felicitari!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD