Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept constituţional
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti
Banner BA-01
Banner BA-02
Articole Drept constituțional Opinii SELECTED

30 decembrie 1947. Lovitura finală asupra statului de drept. Și de ce România trebuie să comemoreze anual acest eveniment

4 ianuarie 2024 | Alexandru MURARU
Alexandru Muraru

Alexandru Muraru

La 30 decembrie 1947 comuniștii (în frunte cu „starurile” Dej și Groza) care au acționat pentru abdicarea forțată a Regelui Mihai au continuat agresiunea asupra libertăților democratice ale românilor. Deja de un deceniu începuse alunecarea spre dictatură în România.

Loviturile de stat cu grade diferite între soft și hard s-au tot succedat începând cu schimbarea Constituției de către Carol al II-lea (februarie-martie 1938). Violența și teroarea au luat locul dezbaterilor democratice ca mijloace de a tranșa puncte de opinie diferite sau, chiar mai direct, de a dobândi puterea politică. Dictatura lui Carol al II-lea plină de conspirații și violență, dictatura lui Ion Antonescu care a debutat cu crimele odioase și violențele greu de imaginat ale legionarilor și a continuat cu un regim de o cruzime desăvârșită sub pretextul războiului, în care statul român a organizat cel mai mare masacru orchestrat vreodată de la fondarea sa. Participarea din plin a României la proiectul genocidal al Holocaustului rămâne cea mai neagră pagină de istorie a noastră și a instituționalismului românesc. Apoi, democrația de fațadă din primii ani de după război a fost „asigurată” de trupele militare sovietice – în fapt o dictatură în pregătire. Toate aceste etape au pregătit și au familiarizat populația României cu mijloace antipolitice precum abuzul, violența, asasinatul, teroarea, șantajul, dictatura.

Nu trebuie să ne ferim să privim retrospectiv și să înțelegem că din punct de vedere istoric, România a trăit un deceniu negru încă înainte de actul final, de înlăturare definitivă și fără echivoc a democrației și a dezlănțuirii tuturor forțelor întunecate ale regimului comunist, actul prin care Regele Mihai a fost șantajat și forțat să renunțe la tron.

Abdicarea Regelui Mihai este un eveniment istoric de o importanță crucială pentru istoria noastră recentă și, în același timp, este un exemplu tipic de ratare privind politica memoriei de după 1990. România nu comemorează oficial abdicarea forțată a Regelui Mihai, deși acest lucru nu înseamnă doar pierderea formei de guvernământ – odată cu abdicarea lui Mihai I, integrarea României în modelul politic și economic sovietic a avut cale liberă, iar încălcarea suveranității țării avea să fie o constantă a regimului nou instalat.

Absența unor acte simbolice de stat care să comemoreze momentul 30 decembrie 1947 are drept rezultat capacitatea noastră scăzută de a găsi o busolă politică corectă. Nu ne putem orienta fără a avea la îndemână, ca popor, elementele minimale ale unor comparații între regimuri diferite de putere și fără reperele clare prin care aceste regimuri sunt separate. Deși avem acest reper, nu îl valorificăm, chiar în condițiile în care România are mare nevoie de repere corecte, și mai ales acum.

Marcarea acestui eveniment s-ar înscrie practic în deciziile Parlamentului European, care a început de câțiva ani, prin rezoluții, rapoarte, acțiuni, să încurajeze o cultură a memoriei în toate statele membre, luând ca punct de plecare aniversările / comemorările și interpretările trecutului recent, într-o manieră nouă, care va da posibilitatea statelor membre să participe activ la dezvoltarea unei memorii europene, în care „amintirile privind trecutul tragic al Europei trebuie păstrate vii pentru a onora victimele, a condamna criminalii și a pune bazele unei reconcilieri clădite pe adevăr și rememorare”. Instituțiile Uniunii Europene pun accent pe principiul „nu există reconciliere fără rememorare”, iar marcarea lui 30 decembrie 1947 s-ar înscrie în acest efort comunitar.

Istoricii cunosc deja că evenimentul de la 30 decembrie 1947 are caracteristicile generale ale unei lovituri de stat. Sovieticii, Dej și Groza știau exact magnitudinea unei asemenea lovituri, motiv pentru care acest eveniment a fost îndelung pregătit, atent coordonat și desfășurat cu abilitate din punct de vedere organizațional, militar și comunicațional. Ulterior, abdicarea a fost circumscrisă unei retorici limitative inclusiv la nivel semantic (abolirea monarhiei, Regele a fost silit să abdice în fața prefacerilor istorice etc.).

Dar semnificațiile abdicării forțate înglobează un cumul de factori care a schimbat decisiv cursul istoriei. În acest eveniment regăsim finalul constituționalismului, moartea oficială a democrației, sfârșitul unei epoci care începuse în 1866, precum și pierderea suveranității. Contestarea ulterioară a legitimităţii noului regim îşi are originea în evenimentul de la 30 decembrie, polemicile în jurul proclamării republicii, desfăşurată în câteva ore, fără Adunare Constituantă, fiind de notorietate.

Din aceste motive, actul de la 30 decembrie 1947 înglobează istoric și simbolic teme centrale ale funcționării statului român, iar faptul că România nu se raportează oficial prin comemorarea acestui punct de hotar din istoria sa are clare repercusiuni asupra modului în care românii înțeleg și respectă democrația și libertățile fundamentale.

Prof. cercet. dr. Alexandru Muraru

* Mulțumim autorului și Digi 24.

În foto 1, cu care am ilustrat acest articol, Regele Mihai faţă-n faţă cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, în luna mai 1947.
În foto 2, poate fi citită prima pagină a numărului de joi, 1 ianuarie 1948, al ziarului „Adevărul”, anunțând „abdicarea Regelui Mihai I”.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership