Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
Banner BA-01
Banner BA-02
Drept penal Fiscalitate Jurisprudență Jurisprudență Tribunale Note de studiu RNSJ SELECTED

Tribunalul București. Posibilitatea anulării accesoriilor în cuantum aproximativ de 10.000.000 lei, chiar dacă inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, cu un prejudiciu stabilit în cuantum de 4.500.000 lei

5 ianuarie 2024 | Alina Mihaela ARSENE
Alina Arsene

Alina Arsene

Ca urmare a eforturilor depuse de SCA Arsene, Diaconescu & Asociații în vederea asigurării unei apărări eficiente și calificate clienților noștri, prin Încheierea din 21.09.2023, Tribunalul București a dispus admiterea cererilor formulate de inculpații trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prin care au solicitat anularea accesoriilor aferente obligaţiilor bugetare principale şi în temeiul art. IX din OUG 69/2020 cu referire la art. 1 alin. 2 lit. d, 5, 6 lit. b din Ordinul nr. 2100/2020 emis de Ministrul Finanţelor Publice, a constat anulate accesoriile aferente prejudiciului în cuantum de 4.500.000 lei, reținut prin actul de sesizare a instanței emis de DIICOT.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că are competența de a se pronunța cu privire la incidența amnistiei fiscale privind creanțele fiscale rezultate din săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală.

Concret, analizând cererile de anularea a obligațiilor fiscale accesorii, instanța a apreciat că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Astfel, în ceea ce privește sfera de aplicare a dispozițiilor din Ordonanța nr. 69, conform preambulului acestui act normativ, rațiunile ce au justificat adoptarea sa au constat în necesitatea susţinerii resurselor financiare atât ale contribuabililor, cât şi ale statului pentru asigurarea cheltuielilor, precum şi faptul că în perioada stării de urgenţă mediul de afaceri s-a confruntat cu o diminuare semnificativă de lichidităţi financiare, ceea ce conduce la dificultatea acestora în a se conforma voluntar la plată,

De asemenea, s-a avut în vedere faptul că obligaţiile accesorii îngreunează conformarea la plată a obligaţiilor bugetare, în contextul dificultăţilor financiare cu care s-au confruntat contribuabilii afectaţi direct sau indirect de criza SARS-CoV-2, precum și necesitatea prevenirii acumulării de către contribuabili a noi datorii la bugetul general consolidat care ar putea conduce la declanşarea procedurilor de insolvenţă, necesitatea acordării unor şanse de redresare economică, în special contribuabililor cu afaceri viabile care au fost afectate de criza SARS- CoV-2 şi evitarea deschiderii procedurilor de insolvenţă care din perspectiva recuperării creanţelor bugetare sunt ineficiente.

În ceea ce priveşte sfera de aplicare a acestor prevederi, în Cap. II, art. VIII se arată că „(1) Prezentul capitol se aplică pentru toate categoriile de debitori, cum ar fi persoane fizice sau juridice, indiferent de forma de proprietate, asocieri şi alte entităţi fără personalitate juridică, persoane fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau exercită profesii libere, unităţi administrativ-teritoriale sau subdiviziuni administrativ-teritoriale ale municipiului Bucureşti ori instituţii publice”.

Referitor la destinatarii acestei proceduri, instanţa reţine că prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice cu nr. 2100/2020, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 635 din 20 iulie 2020, a fost detaliată sfera debitorilor menţionaţi la VIII alin. 1 din OUG 69/2020, între aceştia numărându-se conform art. alin. 6 lit. b şi „persoanele cărora li s-a stabilit răspunderea solidară potrivit Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Codul de procedură fiscală, sau răspunderea potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, sau potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv legii penale, pentru obligaţiile bugetare aferente perioadei anterioare datei de 31 martie 2020 inclusiv, indiferent de data emiterii deciziei de atragere a răspunderii sau a rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de atragere a răspunderii”.

În acest context, instanța apreciază că susținerile reprezentantului Ministerului Public, conform cărora, raportarea trebuie să se facă la scopul pentru care a fost emisă ordonanța de urgență, respectiv pentru a ajuta persoanele care desfășoară activități economice să surmonteze dificultățile provocate de pandemia de corona-virus și că OUG 69/2020 nu a fost emisă pentru a ajuta persoanele care și-au înregistrat operațiuni neconforme cu realitatea în evidențele contabile, apreciind că se impune o raportare la perioada în care a fost adoptat actul normativ și la scopul acestui act normativ, sunt neîntemeiate, întrucât dacă, legiuitorul nu face o asemenea distincție, nici instanța nu o poate face, în caz contrar existând riscul să fie încălcate dispozițiile constituționale care garantează egalitatea cetățenilor în fața legii.

Discriminarea ar fi și mai profundă, în contextul în care, soluția de anularea obligațiilor fiscale accesorii este adoptată și la nivelul practicii judiciare a instanțelor și parchetelor, sens în care se are în vedere încheierea pronunțată din data de 23.06.2022, pronunțată în dosarul nr. 32120/3/2017, decizia nr.203 din 2022 a Curții de Apel Cluj, ordonanța nr.1231/P/2014 din 7.12.2021 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, rămasă definitivă prin, încheierea nr.55/F/CP, a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Ilfov, ordonanța nr.1927/D/P/2021 a DIICOT, rămasă definitivă, prin încheierea judecătorului de cameră preliminară, din cadrul Tribunalului București, pronunțată în dosarul nr. 22679/3/2021, precum și ordonanța nr. 1355/D/P/2021 a DIICOT – Structura Centrală.

De asemenea, fiind sesizată de ANAF cu judecarea unui recurs în casație, întemeiat pe împrejurarea că într-o cauză, în mod eronat, instanța ar fi dispus anularea obligațiilor fiscale accesorii, Înalta Curte de Casație Justiție a statuat că ”ordonanța de urgență numărul 69 din 2020 a instituit amnistia fiscală, ținând cont de faptul că obligațiile accesorii îngreunează conformarea la plata obligațiilor bugetare, în contextul actual al dificultăților financiare cu care se confruntă contribuabilii afectați direct sau indirect de criza SARRS-CoV-2. Înalta Curte consideră că nu se poate nega plenitudinea de jurisdicție a instanței penale de a constata stingerea accesoriilor fiscale prin voința legiuitorului, pentru că altfel s-ar nega competența de a statua asupra unei cauze de nepedepsire, iar pe de altă parte, nu s-ar putea considera ca amnistia fiscală, în speță, ar fi strict la latitudinea organelor fiscale din cadrul părții civile recurente, deoarece atunci cauza de nepedepsire instituită de către lege ar fi la latitudinea unei părți din dosar.”

În concluzie, instanța apreciază că are competența de a se pronunța cu privire la incidența amnistiei fiscale, și întrucât, ubi lex non distinguit nec nos distinguere, instanța apreciază că dispozițiile legale privind amnistia fiscală sunt aplicabile și creanțelor fiscale rezultate din săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală.

Aşa cum s-a arătat anterior, suma de 4.500.000 lei (alcătuită din TVA şi impozit pe profit sustrase de la plata către bugetul de stat în urma pretinselor activităţi infracţionale desfăşurate de inculpați în perioada 2012 -ianuarie 2014, conform actului de sesizare) a fost achitată de inculpați, în condiţiile art. 10 din Lg. 241/2005, suma fiind virată în contul reprezentând „disponibil din executarea silită a creanţelor stabilite de instanţele penale în condiţiile art. 10 din Lg. 241/2005”.

Cu privire la natura obligaţiei principale de plată, în speţă suma de 4.500.000 lei, instanţa constată că nu se încadrează în niciuna din ipotezele de excludere prevăzute la art. VIII alin. 3 din OUG 69/2020 ori art. 1 alin. 4 din OMFP 2100/2020.

În vederea soluționării cererii de anulare a obligațiilor fiscale accesorii, instanța a emis mai multe adrese către partea civilă, pentru ca aceasta să calculeze obligațiile fiscale accesorii debitului principal. Deși, prin adresele menționate mai sus, partea civilă a constatat că inculpații au achitat prejudiciu, ulterior, prin alte adrese, partea civilă a precizat, că inculpatul X a achitat întreg prejudiciul în cuantum de 2.505.523, având astfel de plată, obligații fiscale accesorii, în cuantum de 6.680.651 lei. În ceea ce îl privește pe inculpatul Y, partea civilă a precizat că acesta nu a achitat integral prejudiciul în cuantum de 2.003.693 lei, și astfel nu i se pot stabili obligațiile fiscale accesorii.

Instanța apreciază că omisiunea părții civile de a calcula obligațiile accesorii aferente debitului principal nu poate constitui un impediment pentru instanța de judecată în soluționarea cererilor formulate de inculpați, întrucât în caz contrar, aplicarea unor circumstanțe sau a unor cauze de nepedepsire ar fi lăsate la latitudinea exclusivă a părții civile, ceea ce nu poate fi admis. În același sens este și practica ICCJ, care, prin decizia nr. 370/A/2016 a statuat că omisiunea părții civile de a calcula obligațiile fiscale accesorii nu poate opera în defavoarea inculpatului.

Pentru aceste considerente, instanța a constat că cererile formulate de inculpați sunt admisibile, astfel, că în continuare a procedat la analizarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. IX din OUG nr. 69 din 2020.

Astfel, instanța a reținut că deși sumele au fost achitate de inculpați, aceștia nu au stabilit în mod direct raporturi fiscale cu organul care administrează creanţele fiscale, în cauză nu poate fi omisă împrejurarea că, potrivit dispoziţiilor legale prevăzute la art. 10 din Legea nr. 241/2005, inculpatul persoană fizică este cel chemat să răspundă pentru prejudicierea bugetului de stat cu sumele de bani aferente unor obligaţii bugetare care reveneau unor contribuabili persoane juridice, fiind vorba de societățile SC X SRL și SC Y SRL, în prezent radiate.

În plus, a reținut instanța că raţiunile care au impus adoptarea acestor măsuri fiscale în regim de urgenţă au fost date de necesitatea susţinerii resurselor financiare atât ale contribuabililor, cât şi ale statului pentru asigurarea cheltuielilor, precum şi faptul că în perioada stării de urgenţă mediul de afaceri s-a confruntat cu o diminuare semnificativă de lichidităţi financiare, ceea ce conduce la dificultatea acestora în a se conforma voluntar la plată, dar şi ţinând cont de faptul că obligaţiile accesorii îngreunează conformarea la plată a obligaţiilor bugetare, în contextul actual al dificultăţilor financiare cu care se confruntă contribuabilii afectaţi direct sau indirect de criza SARS-CoV-2.

În final, din analiza dispoziţiilor OUG nr. 69/2020, instanţa nu a putut identifica motive pentru eliminarea de la acest act de clemenţă fiscală a inculpaților care sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.  

Având în vedere că din înscrisurile existente la dosar a rezultat că inculpații au achitat întreg prejudiciul, fiind astfel îndeplinite cerinţele stipulate la art. IX lit. a OUG 69/2020 și că cererile au fost depuse în termenul prevăzut la art. IX lit. d din același act normativ, instanța a dispus admiterea cererilor formulate de inculpați cu consecința anulării obligațiilor fiscale accesorii, aferente prejudiciului în cuantum de 4.500 000 lei.

Avocat Alina-Mihaela Arsene, Arsene Diaconescu și Asociații

Citeşte mai mult despre , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership