« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii

Studenții noștri, Avocații noștri, Judecătorii noștri. Fraudatorii noștri?
03.03.2021 | Matei LADEA

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Matei Ladea

Matei Ladea

La articolul Prohodul Educației la români am primit următorul comentariu, pe care articolul l-a anticipat, însă căruia am considerat că se cuvine să îi răspund pe cale separată, ca punctele noastre de vedere, al doamnei Mihaela Mazilu-Babel si al subsemnatului să nu se rătăcească în comentarii.


Mihaela MAZILU-BABEL spune:
02.03.2021 la 22:42

Fiind vorba despre drept trebuie să vorbim despre legalitatea mijloacelor de probă și despre proporționalitate – înainte de orice altceva. Deoarece suntem la Facultatea de Drept și nu la Facultatea de Etică. Totodată, și la Facultatea de Etică de-am fi, am fi – până la urmă – într-un stat de drept și nu stat de etică.

Ca atare, nu prea înțeleg eu părerile exprimate mai ales pe pagini juridice, dedicate dreptului, dacă ele nu conțin mai ales o trimitere la jurisprudența instanțelor cu privire la legalitatea mijloacelor de probă și cu privire la proporționalitatea sancțiunii. Cui ajută astfel de păreri ce exclud din discuție chiar dreptul incident prioritar? Că trăim totuși în state de drept și discutăm totuși despre drept.

Drept urmare, regret să observ doar un pasaj vag în toată opinia dumneavoastră despre reacții la fapte sancționate juridic:

S-a scris și se va mai scrie despre asperitatea pedepsei și proporționalitatea față de faptă

Dar redau eu măcar doar câteva pasaje din acea jurisprudență (* din comoditatea dată de faptul că motorul de căutare al CJUE e foarte bun am trimis la jurisprudența CJUE, aceasta nu înseamnă că am fi chiar în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, dar jurisprudență analoagă găsim la nivelul CEDO și la nivelul CCR iar rațiunea e aceeași) ce ar trebui cunoscută și diseminată mai ales de cei care predau dreptul ca să nu mai poată fi posibilă ignorarea faptului că într-un stat de drept, membru CEDO și UE, nu mai poate să se afirme dogmatic Dura Lex, Sed Lex și cu atât mai mult nu se mai poate mai întâi discuta din punct de vedere etic, sau nu se mai poate susține că etica se aplică cu prioritate sau morala sau mai știu eu ce alte noțiuni – și aici mai ales când excludem să subliniem mai întâi dreptul cu adevărat incident care ar anihila orice regula contrară aplicată de orice facultate de drept și chiar de-ar fi unanimitate în rândul facultăților de drept (* nu înțeleg acest obiter dicta despre etică, moralitate acolo unde lipsește orice ratio decidendi aprioric cu trimitere la dreptul aplicabil prioritar):

31 Cu toate acestea, principiul proporționalității se impune nu numai în ceea ce privește determinarea elementelor constitutive ale unei încălcări, ci și în ceea ce privește stabilirea regulilor referitoare la intensitatea amenzilor și la aprecierea elementelor care pot fi luate în considerare în vederea fixării acestora (Hotărârea din 31 mai 2018, Zheng, C‑190/17, EU:C:2018:357, punctul 40 și jurisprudența citată).

32 În special, măsurile administrative sau represive permise de o legislație națională nu trebuie să depășească limitele a ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor urmărite în mod legitim de această legislație (Hotărârea din 31 mai 2018, Zheng, C‑190/17, EU:C:2018:357, punctul 41 și jurisprudența citată). (hotărâre CJUE ce a anihilat o legislație DURA LEX din România)

sau

38 Prin urmare, trebuie să se arate că norma în cauză în litigiul principal reflectă cerințele enunțate la punctele 35-37 din prezenta hotărâre, în sensul că impune instanței naționale să înlăture din procedura penală elementele de probă, precum interceptarea convorbirilor telefonice, care necesită o autorizare judiciară prealabilă în cazul în care această autorizație a fost emisă de o autoritate judiciară necompetentă.

39 În consecință, dreptul Uniunii nu poate impune instanței naționale să înlăture aplicarea unei astfel de norme de procedură, chiar dacă utilizarea elementelor de probă colectate nelegal ar permite sporirea eficacității urmăririi penale permițând autorităților naționale să sancționeze, în anumite cazuri, nerespectarea dreptului Uniunii (a se vedea prin analogie, în ceea ce privește normele de procedură naționale care conferă autoritate de lucru judecat unei decizii judiciare, Hotărârea din 24 octombrie 2018, XC și alții, C‑234/17, EU:C:2018:853, punctul 53, precum și jurisprudența citată).

40 În această privință, este lipsit de importanță faptul, subliniat de instanța de trimitere, că nelegalitatea săvârșită este determinată de caracterul imprecis al dispoziției tranzitorii de competență în discuție în litigiul principal. Astfel, cerința potrivit căreia orice restrângere a exercitării dreptului conferit de articolul 7 din cartă trebuie să fie prevăzută de lege presupune ca temeiul juridic care permite respectiva restrângere să fie suficient de clar și de precis (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 decembrie 2015, WebMindLicenses, C‑419/14, EU:C:2015:832, punctul 81). Este de asemenea lipsită de importanță împrejurarea că, în cazul unuia dintre cei patru inculpații din litigiul principal, numai interceptarea convorbirilor telefonice efectuată pe baza autorizațiilor acordate de o autoritate necompetentă poate să dovedească vinovăția acestuia și să justifice o condamnare. (hotărâre CJUE ce a anihilat o legislație DURA LEX din Bulgaria)


Stimata doamnă Mihaela Mazilu-Babel, vă mulțumesc pentru comentariu!

Răspunsul scurt ar fi “Sed quis custodiet ipsos custodes?” În acest sens recomand Leonid HURWICZ, “But Who will Guard the Guardians?”, American Economic Review, (98)3: 577-85, 2008.

Pe lung, însă, aș dori să încep prin a observa că susțineți cum am “afirm[at] dogmatic Dura Lex, Sed Lex”, nu cred ca am făcut o singură referire în acest sens. Nici nu am discutat “mai întâi […] din punct de vedere etic” cum nici nu am susținut “că etica se aplică cu prioritate sau morala sau mai știu eu ce alte noțiuni” și nici nu am parcurs la a analiza speța procedural ca să puteți considera că am exclus “să sublini[ez] mai întâi dreptul cu adevărat incident”. Adagiul la dezbatere este o practică ce poate funcționa sau poate perturba pe alocuri cu folos, însa cred că la o a doua citire se va observa.

Punctul dumneavoastră de vedere (cum îl înțeleg eu) vorbește cu precădere despre procedura de judecată (pentru eficiență în exprimare îi voi spune judecată cu toate că nu consider că această situație se califică), despre legalitatea obținerii probelor, despre echilibrul dintre faptă și sancțiune. Să înțeleg că ați făcut parte din completul “de judecată” și emiteți o opinie dizidentă? Sau sunteți apărătorul uneia dintre părti, ați participat la procedură și ați analizat probele, modul lor de obținere și emiteți opinii asupra calității actului? Altfel nu vad de ce s-ar emite opinii juridice (chiar și pe pagini JURIDICE.ro) despre conținutul hotărârilor, legalitatea sau proporționalitatea lor, daca nu s-a luat parte la actul juridic, nu se cunosc detaliile, probele și considerentele care au stat la baza sa.

Spațiul academic nu este sală de judecată, fie chiar Facultatea de Drept și nu Facultatea de Etică. La baza actului educațional stau principii a căror finalitate e dusă la bun sfârșit prin reguli, regulamente, legi și proceduri. Înțeleg nevoia juriștilor (mă număr printre) de a muta discuția în sfera pe care o stăpânesc, însă în ciuda faptului că suntem la Facultatea de Drept, suntem la Facultate înainte de toate și nu în sala de judecată. În principal reglementarea legislativă direcționează actul educațional, iar abia în subsidiar poate servi dezbaterii juridice, epistemologice, practicii studențești și autopsiei instituțiilor ce se predau, învață și pun în practică.

Filosofia din spatele actului educațional și a actului juridic presupune întocmai discuții despre etică, bine și rău, iar JURIDICE.ro este un spațiu public destinat dezbaterii constructive și nu dezmembrării deciziilor administrative, juridice sau de altă natură. Întocmai din această cauză nu ați identificat în punctul meu de vedere referințe la drept sau la actul juridic, întrucât consider că este derizoriu să discutăm despre reperele sistemului educațional și remediile împotriva fraudei academice prin trimitere la instituții de drept penal și citate din Jurisprudență care statuează protecția împotriva legilor excesive sau a sentințelor disproporționate.

În discuția de față nu suntem în sala de judecată, deci nu vad de ce am dezbate puterea legii, a jurisprudenței și principii de drept. Pentru speță locul invocării acestora a fost în fața celor ce au arbitrat situația și au decis exmatricularea vinovaților. Laxitatea în analiză a hotărârilor organelor abilitate și relativizarea până la absurd poate funcționa în unele locuri, însă, din fericire, nu ne aflăm acolo. Suspecții și inculpații se pot bucura dacă probele descoperite în cursul percheziției efectuate în baza unui mandat acordat pentru cercetarea unei infracțiuni nu pot constitui mijloc probator pentru cercetarea altei infracțiuni, însă nu suntem nici în acea situație.

Nu cred că “Etica [..] sau morala sau mai știu eu ce alte noțiuni“ sunt mai-stim-noi-ce-alte-noțiuni consultative de invocat arbitrar. Ele sunt tocmai acele valori sociale care stau la baza legii, sunt izvorul ratio legis, iar ignorarea lor în timp ce facem din legi o plastelină după cum ne servește scopului și apărării unei părți sau acuzării alteia ar trebui să ne îngrijoreze. Sunt milioane de legi și instituții juridice ce pot fi citate (integral sau fragmentat), însă ar trebui să ne amintim că nu toate sunt aplicabile iar citarea din jurisprudență copy/paste nu ajută cauzei dumneavoastră întrucât jurisprudența nu are aplicabilitate absolută, iar aplicabilitatea ei nu funcționează automat ci prin apreciere în concret, întrucât interpretarea dată normelor în momentul generării jurisprudenței este făcută prin aplicare la situația de fapt și de drept.

Hotărârea Universității din București este dată în conformitate cu Legea 1/2011, Carta Universitară și Regulamentele Studențești la care am avut onoarea de a lucra în 2011 în calitate de Președinte al Studenților FSPUB și membru al Consiliului FSPUB. Împreună cu colegii din Senatul UB, USR, ANOSR și din Consiliile celorlalte Facultăți (inclusiv Drept) am alcătuit setul de Reguli și Regulamente care guvernează organizarea și funcționarea activității studențești în cadrul Universității. Când s-a reafirmat regula exmatriculării pentru fraudă academică (fraudă la examen și plagiat) sensul ei nu a fost de ăasură punitivă ci de măsură de siguranță pentru sistemul educațional și pentru profesiile pe care le licențiază Universitatea. Când am consultat Corpul Studențesc al Universității București cu privire la aceasta măsură majoritatea a validat-o în mod democratic prin vot. Să înțeleg ca v-ați aflat în minoritate la acel vot?

Bineînțeles, putem cita pasaje din jurisprudența instanțelor de judecată care sunt investite a proteja individul împotriva abuzurilor sau erorilor autorităților de stat, însă îndrăznesc să vă învederez că până la CJUE sau CEDO mai sunt pași administrativi și judiciari pe care studenții ce se consideră nedreptățiți au dreptul și obligația să-i parcurgă.

Dacă sărim totuși peste jurisprudența locală și cea de “nivel judiciar” (poate ar fi fost mai potrivit să vă susțineți punctul de vedere prin citarea unor hotărâri de rang similar – cum ar fi – hotărâri date față de studenții care au fraudat examene la Paris II Panthéon-Assas sau la Juristische Fakultät der Humboldt-Universität) haideți să ne uitam și la salvgardarea precondițiilor respectării articolului 6 CEDO. Am mai crea mediul propice dacă tinerilor aspiranți la profesiile juridice li s-ar permite parcurgerea studiului prin fraudarea examinării?

În ghidul privind articolul 6 CEDO Curtea statuează cum “sistemul [de apărare] instituit de legiuitor trebuie să ofere garanții substanțiale împotriva arbitrarului (Gnahoré împotriva Franței, pct. 41; Essaadi împotriva Franței, pct. 36; Del Sol împotriva Franței, pct. 26; Bakan împotriva Turciei, pct. 75-76, cu trimitere la hotărârea Aerts împotriva Belgiei în privința unei încălcări a fondului dreptului la o instanță). Trebuie așadar să țină cont în mod concret de calitatea sistemului de asistență juridică acordată de stat (Essaadi împotriva Franței, pct. 35) și să se verifice dacă metoda aleasă de autorități este conformă Convenției (Santambrogio împotriva Italiei, pct. 52; Bakan împotriva Turciei, pct. 74-78; Pedro Ramos împotriva Elveției, pct. 41-45).”

Ne putem petrece restul timpului în citate din jurisprudență, căutând să argumentăm într-un sens sau altul, însă pentru a nu pica în derizoriu cred ca ar trebui să ne întoarcem la ratio legis. Rațiunea regulamentelor a fost de a proteja sistemul de învățământ și profesiile rezultate din acesta, iar prin tolerarea fraudei proporționalitatea despre care vorbiți dumneavoastră se pierde.

Dacă, însă, considerați că exmatricularea pentru fraudă este excesivă sau că decizia cercetării a fost dispusă cu încălcarea rigorilor statutare sau regulamentare sunt sigur ca veți avea succes cu organizarea unei căi de atac pentru a le apăra drepturile studenților exmatriculați pentru fraudă. Însă ATENȚIE! Va exista riscul să fie necesară apărarea lor și de vor vrea să vă devină colegi de breaslă.

Matei Ladea – mândru absolvent al Facultății de Drept a Universității din București

Cuvinte cheie: ,
Secţiuni/categorii: Opinii, SELECTED TOP LEGAL, UNIVERSITARIA, _CONTENT

Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD