Secţiuni » Top Legal
Top Legal
Publicare
Banner BA-01
Banner BA-02
Comunicare profesională Fiscalitate Jurisprudență Jurisprudență ÎCCJ Jurisprudență ÎCCJ curentă SELECTED Top Legal

ÎCCJ. NICULEASA LAW FIRM. Client FMCG. Jurisprudență 2023

11 ianuarie 2024 | JURIDICE.ro

Într-un dosar profesional, gestionat cu succes de NICULEASA LAW FIRM prin avocat MĂDĂLIN-IRINEL NICULEASA, pentru una dintre cele mai mari societăți de pe piața FMCG (fast moving consumer goods) din România, ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE (ÎCCJ), SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV, a avut oportunitatea legală de a analiza în recurs aspecte esențiale ale fiscalității din România (importante atât din perspectiva agendei publice contemporane, a discursului public dar și din perspectiva distincțiilor juridice ce trebuie realizate cu privire la anumite instituții juridice).

(i) Problema prescripției.

Prin Decizia nr. 21/2020, pronunțată în dosarul nr. 1375/1/2020 faptul că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 91 alin. (1) şi (2), coroborate cu cele ale art. 23 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, termenul de 5 ani de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale reprezentând impozit pe profit şi accesorii ale acestora curge de la data de 1 ianuarie a anului următor anului fiscal în care s-a realizat profitul impozabil din care rezultă impozitul pe profit datorat de contribuabil.

Pornind de la dispozițiile art. 112 N.C.pr.fisc., care dispun asupra efectului împlinirii termenului de prescripţie a dreptului de a stabili creanţe fiscale, arătând că:

dacă organul fiscal constată împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de stabilire a creanţei fiscale, procedează la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanţă fiscală”;

Și aplicând cum grano salis dispozițiile mai sus menționate, ÎCCJ a stabilit că instanța aplică instituția prescripției doar în condițiile în care aceasta a fost invocată în acord cu cerințele Codului de procedură civilă privitoare la limitele sesizării instanței judecătorești.

(ii) Problema deductibilității cheltuielilor cu serviciile de management, consultanță sau asistență. Liniile Directoare OECD. Deductibilitate vs. Costurile acționarului.

Atunci când, în cadrul unui grup, se iau în calcul asemănările dintre diversele procese operaţionale, care derivă din obiecte de activitate similare sau chiar identice (mai multe unităţi de producţie, mai mulţi distribuitori) se impune o anumită centralizare pentru a se beneficia de avantajele consolidării activităţii. Gestiunea proceselor operaţionale trebuie realizate în mod consolidat la nivel central sau prin intermediul unor centre de servicii, astfel încât unităţile din cadrul grupului să poată beneficia de abordarea unitară. În aceste situaţii apar serviciile intra-grup.

Aceste servicii nu sunt interzise de Liniile Directoare OCDE, din contră, acestea sunt permise. Conform paragrafului 7.2 din Liniile Directoare OCDE:

Aproape toate companiile multinaţionale trebuie să asigure accesul la o gamă vastă de servicii membrilor săi, care se referă la servicii de natură administrativă, tehnică, financiară și comercială. Astfel de servicii pot include administrare, coordonarea și controlul întregului grup. Costul prestării acestor servicii poate fi suportat iniţial de către compania-mamă, de către o companie desemnată din cadrul grupului („un prestator centralizat de servicii”) sau de către un alt membru al grupului. O companie independentă ce are nevoie de un serviciu poate apela la un prestator specializat pentru acel tip de serviciu sau poate efectua serviciul în regie proprie. Similar, un membru al unei multinaţionale ce are nevoie de un serviciu îl poate solicita direct sau indirect de la alte companii independente, de la alte companii din cadrul grupului sau poate efectua serviciul în regie proprie. Serviciile prestate de către companiile din acelaşi grup adesea includ servicii disponibile pe piaţa, prestate de către companiile independente (consultanța juridică și servicii de contabilitate), pe lângă cele care sunt, de regulă, efectuate intern (de ex. de către o companie în regie proprie – auditare centralizată, consultanța financiară sau pregătirea personalului).”

Întrebarea dacă un serviciu intra-grup este efectiv prestat îşi găseşte răspunsul potrivit standardului persoanei independente, menţionat la para. 7.6 din Liniile Directoare OCDE:

Potrivit principiului preţului pieţei, pentru a vedea dacă un serviciu intra-grup este prestat atunci când activitatea este prestată pentru unul sau mai mulţi dintre membrii grupului, de către un alt membru al grupului, trebuie avut în vedere dacă respectiva activitate aduce beneficiarului valoare economică sau financiară care să îi îmbunătăţească poziţia comercială. Acest lucru se poate determina luând în considerare dacă o întreprindere independentă, în circumstanţe similare ar fi dispusă să plătească pentru activitatea realizată de o altă întreprindere independentă sau ar fi realizat acea activitate pentru ea însăşi intern. Dacă activitatea nu este dintre cele pentru care o întreprindere independentă ar fi dispusă să plătească sau să o desfăşoare intern, atunci activitatea respectivă nu ar fi considerată drept un serviciu intra-grup care respectă principiul pieţei”.

Prin urmare, în cazul în care un serviciu e prestat de un membru al grupului către mai mulţi membri ai acestui grup, se consideră că se prestează un serviciu intra-grup dacă o întreprindere independentă ar fi dispusă să plătească pentru acest serviciu sau dacă ar fi dispusă să desfăşoare activitatea în intern, cu mijloace proprii.

Pentru a uşura efectuarea „testului” persoanei independente, Liniile Directoare OCDE dau exemple de cazuri în care serviciile prestate de un membru al grupului către mai mulţi membri ai aceluiaşi grup reprezintă servicii intra-grup. Practic, Liniile Directoare OCDE califică a priori anumite servicii ca servicii pentru care o persoană independentă ar fi dispusă să plătească sau să le desfăşoare prin mijloace proprii.

Astfel, conform para. 7.14:

Alte activităţi care ar putea fi legate de grup, ca un întreg, sunt cele care sunt centralizate de compania-mamă sau de un centru de servicii al grupului (cum este cazul unui sediu al unei companii regionale) şi care sunt disponibile grupului sau anumitor membrii ai acestuia. Activităţile centralizate depind de tipul afacerii şi de structura organizatorică a grupului, dar în general, vor include servicii administrative cum ar fi planificare, coordonare, controlul bugetului, consiliere financiară, contabilitate, audit, juridic, factoring, IT, servicii financiare cum sunt cele de supraveghere a numerarului şi solvabilităţii, majorări de capital, contracte de împrumut, gestionarea dobânzilor şi a ratelor de schimb, refinanţarea, asistenţa în domeniul producţiei, achiziţiilor, distribuţiei şi marketing-ului, servicii de personal precum recrutarea sau pregătire profesional. Centrele de servicii la nivel de grup îndeplinesc adesea sarcini de cercetare şi dezvoltare şi gestionează proprietatea intangibilă pentru o parte sau toţi membrii grupului. Acest tip de activităţi vor fi considerate în mod normal ca fiind servicii intra-grup deoarece reprezintă activităţi pe care întreprinderile independente le-ar fi primit sau le-ar fi dezvoltat pentru sine.

Astfel cum sunt calificate de prevederile OCDE, Serviciile prestate de PMIM reprezintă veritabile servicii intra-grup, reprezentând activităţi pentru care o persoană independentă le-ar fi plătit sau le-ar fi dezvoltat pentru sine.

Spre deosebire de serviciile intra-grup, serviciile legate de existenţa şi activitatea acţionarilor (shareholding costs) nu pot fi considerate deductibile. La acest tip de servicii se referă pct. 41 din Normele Metodologice atunci când aminteşte de relaţia juridică dintre ele şi de faptul că nu ar fi folosit aceste servicii dacă ar fi fost o persoană independentă.

Liniile Directoare OCDE vorbesc despre aceste costuri în cadrul punctelor 7.9 și 7.10:

7.9. O analiză mai complexă este necesară atunci când o întreprindere asociată efectuează activități care se referă la mai mult de un membru al grupului sau la grup în integralitatea sa. În câteva din astfel de cazuri, o activitate intra-grup poate fi desfășurată în legătură cu membri ai grupului, chiar dacă membrii respectivi nu au nevoie de aceea activitate (și nu ar fi dispuși să plătească pentru această activitate dacă ar fi companii independente). O astfel de activitate ar fi cea în care un membru al grupului (de regulă compania-mamă sau compania deținătoare regională) prestează numai datorită faptului că are o deținere în unul sau mai mulți membri ai grupului. Acest tip de activitate nu justifică o refacturare către companiile beneficiare. Poate fi numită „activitatea acționarului”, noțiune diferită de termenul mai larg de „activitate de management”, termen utilizat în Raportul din 1979. Activitățile de management acoperă o gamă de activități ale acționarului care poate include furnizarea de servicii către alți membri ai grupului, spre exemplu servicii prestate de un centru de coordonare. Aceste din urmă tipuri de activități ce nu se încadrează ca  activități ale acționarului, pot include servicii detaliate de planificare pentru operațiuni specifice, management de urgență sau consultanță tehnică (de tip remedierea problemelor) sau, în unele cazuri, asistență în managementul de zi cu zi.

7.10. Următoarele activităţi… vor fi considerate activităţi specifice acţionarilor şi nu vor fi considerate că îndeplinesc standardul din par. 7.6:

a. Costuri activităţilor legate de structura juridică a companiei-mamă, cum ar fi: adunările acţionarilor, costuri aferente emiterii de acţiunii la compania-mamă sau costuri ale consiliului de supraveghere,

b. Costuri cu privire la cerinţele de raportare ale societăţii-mamă, inclusiv cele legate de consolidare,

c. Costuri legate de colectarea fondurilor pentru achiziţionarea propriilor participaţii

Prin contrast, dacă, spre exemplu, compania-mamă strânge fonduri în numele unuia dintre membrii grupului, care va folosi fondurile pentru a achiziționa o nouă companie, compania-mamă va fi considerată în general că prestează acest serviciu către membrul grupului. Raportul din 1984 menționa de asemenea și „costuri cu activitatea de administrare și control (monitorizare) cu privire la managementul și protecția investiției ca atare în participații”. Dacă aceste activități se cuprind în definiția activității acționarului, așa cum este definită de prezentele Linii directoare, va fi determinat în funcție dacă în situații și date comparabile activitatea este una pe care o companie independentă ar fi dispusă să o plătească sau să o presteze ea însăși. ”

Din coroborarea celor de mai sus reiese că:

– Serviciile intra-grup sunt acelea care îmbunătăţesc poziţia comercială a beneficiarului, acesta fiind dispus să plătească pentru ele sau să le realizeze intern dacă nu ar fi fost achiziţionate de la compania-mamă, şi că

– shareholding activity este aceea care este realizată de acţionar numai în această calitate. Ea nu ar justifica plata unui preţ de către membrii grupului.

Citeşte mai mult despre , , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership