Secţiuni » Arii de practică » Business » Health & Pharma
Health & Pharma
CărţiProfesionişti
 

Formă, reformă și contrareformă. Political malpractice: How the politicians made a mess of health reform, de Stanley F. Hupfeld
09.03.2021 | Sînziana BÎRSANU

Secţiuni: Content, Dreptul sanatatii, Opinii, Povestim cărți, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Sînziana Bîrsanu

Sînziana Bîrsanu

Stanley Hupfeld a fost directorul unor spitale americane pentru aproximativ 40 de ani și a câștigat o serie de premii de excelență (inclusiv American Hospital Association’s Award of Honor).

Puține expresii pot trezi sentimente așa puternice precum reforma în domeniul sănătății. Am decis să citesc această carte[1] pentru a vedea dacă un asemenea subiect poate da naștere unor polemici cordiale în alte zone geografice/societăți. Astfel, studiul reprezintă răspunsul structurat al unui profesionist în dezbaterea publică privind reforma în domeniul sănătății.[2] Afirmația din primele pagini ale cărții surprinde și te convinge să citești în continuare doar pentru a vedea cum este explicată sau demonstrată această teză. În opinia autorului, spitalele nu sunt motivate în a se implica în activități de sănătate publică/de reformă („hospitals have little or no incentive to engage in public health activities”). Pare că din piesa de teatru lipsesc tocmai actorii principali.

Pentru a discuta despre subiectul sănătății publice trebuie găsit, într-o primă etapă, răspunsul la întrebarea dacă accesul fiecăruia dintre noi la asistență medicală reprezintă un drept sau un privilegiu, dar multiple întrebări-nuanță se desprind din această analiză – „do we all have the right to plastic surgery or to Viagra if someone else plays the bill? Do we all have the right to a lung transplant if our own behaviour (smoking) irreparably damages our lungs? Does the emergency or the nature of the need affect or impact our right to acquiring the service”[3]. Pentru a califica asistența medicală un drept trebuie ca noțiunea să fie definită, iar, în funcție de această definiție, se poate decide ce servicii medicale sunt incluse în dreptul la asistență medicală. Modul de configuare a acestor drepturi este diferit. Spre exemplu, sistemul american include serviciile medicale de urgență („it is a right because, legally, we have treated it as a right. Every hospital is obliged to see every patient who walks in the emergency room door”[4]), iar art. 2 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului prevede că „pacienţii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele umane, financiare şi materiale”, în timp ce art. 21 menționează că „pacienţii asiguraţi prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate au dreptul la investigaţii gratuite de screening la justa solicitare proprie din momentul încadrării în grupul de risc sau pe baza unei trimiteri de la medicul specialist”.

În opinia autorului, asistența medicală reprezintă și un privilegiu, întrucât medicii nu sunt obligați să acorde asistență medicală unor persoane pe care nu doresc să-i aibă drept pacienți („it is a privilege because no doctor is obliged to see patients they care not to have in their practice”). Posibilitatea întreruperii relației cu pacientul este reglementată într-o manieră restrictivă în cadrul legal național.[5]

Cartea este împărțită în 6 capitole și își propune să abordeze un subiect dificil, destul de controversat și intens dezbătut – reforma în domeniul sănătății publice. Studiul detaliază elementele specifice ale sistemului american de sănătate în încercarea de a identifica unele soluții de reformă potrivite pentru mentalul colectiv al respectivei societăți. („from the early days of the first Blue Cross plan in the 1930s, our health insurance industry has experienced tremendous growth. The idea of your employer paying for the majority of your health costs through a subsidy of its workers’ health premiums is deeply ingrained in our psyche. It drives many Americans to choose their employment based on the richness of their employers’ health coverage”[6]).

Plecând de la câteva exemple de cazuri practice, autorul arată că una din caracteristicile acestui sistem este practicarea medicinei defensive care implică un cost foarte ridicat – „essentially every doctor treats every patient as a potential litigant. A September 2010 Harvard study Medical Liability Systems puts the cost of defensive medicine at $45 billion per year”[7].

Lucrarea surprinde legătura directă dintre comportamentul medical (eventual defensiv) și caracteristicile legislației medicale. Astfel, un prim pas în orice proces de reformă este reprezentat de analiza riguroasă și modificarea cadrului legal și de reglementare.

Autorul explorează diferite motive pentru care serviciile medicale ajung să fie atât de costisitoare. Astfel, acesta dedică un întreg subcapitol (Lack of continuity) ideii că o mai bună comunicare între profesioniști ar putea duce la rezultate medicale mai bune și costuri mai scăzute pentru sistemul de sănătate, iar pentru ca acest lucru să devină realitate propune alternative facile de comunicare cum ar fi forumurile sau întâlnirile profesionale informale.[8]

Capitolul 4 Patient Protection and Affordable Care Act: Important but Flawed Legislation este dedicat reformei legislației medicale din anul 2010 și subliniază elementele valoroase și cele negative ale acestei legislații („the reference makes a very weak reference to the medical malpractice issue. There is an encouragement to the states to develop alternatives to civil litigation. This is a rather pathetic nod to a significant problem.”[9]

Cartea insistă asupra rolului deosebit pe care îl au spitalele într-o eventuală reformă a sănătății („hospitals as part of the problem”). Astfel, autorul subliniază conexiunea dintre efervescența legislației medicale și a acuzațiilor de malpraxis și incapacitatea unităților medicale de a discuta deschis despre probleme și de a se reconfigura („the whole medical liability issue exacerbated the problem. Hospitals simply did not want to talk about their mistakes for fear of generating a malpractice suit.”[10])

Cartea se încheie cu 15 sfaturi practice pentru a începe o reformă veritabilă în sistemul sanitar.[11]

TOP 3 CITATE

We have the highest-cost health system in the world. We have physicians and hospitals incentivized to provide high-cost technological solutions to virtually every medical problem. We have a pharmaceutical industry that advertises directly to consumers over the heads of the physicians who do the actual prescribing of their product. We have an insurance industry that is motivated more by their stock portfolio than the need to pay medical claims.[12]

Any attempt to impose a system that fails to at least consider our culture, our expectations, our tort system, and the economies in our system is doomed to a troubled start and maybe ultimate failure.[13]

If you were king and could devise a health care system that covered more people, maintained or even improved quality, and constrained cost, what would you do?[14]

CE MI-A PlĂCUT:

Viziunea onestă a autorului – autorul își analizează activitatea profesională cu sinceritate în încercarea de a identifica avantajele și dezavantajele sistemului american de sănătate, fără idei preconcepute sau utilizate în exces.

Mi-a plăcut perspectiva vizionară a autorului conform căreia starea de sănătate este un concept mai larg care nu poate și nu trebuie disociat de un standard ridicat al educației. („health has more to do with where people live, what they eat and most important, how well educated they are.”[15])

De asemenea, am apreciat originalitatea analizei sistemului de sănătate din perspectivă pur economică. – „Health care simply does not respond to the normal laws of the market place. The physician’s incentive system is exactly the opposite of the patient’s best interest. Patients want the most time with their physician. The doctor’s incentive is to spend as little time as possible and then move on to the patient. The patient’s interest is in acquiring only the absolute necessary care consistent with adequately and thoroughly addressing their immediate problem. The doctor’s incentive is to do the most for the patient, consistent with maximizing their income stream. Surgeons get paid to operate, not encourage watchful waiting.”[16]

Mai mult, mi-a plăcut ideea conform căreia orice reformă a sistemului de sănătate are și implicații filozofice și trebuie să ia în considerare atitudinea unei comunități față de boală și moarte. („there is an old sarcastic saying that the rest of the world views death as inevitable. Americans view it as optional. While a bit overdone, there is some truth in this comment. It is a well-known fact that, as Americans we spend an extraordinary amount of money on health-care in the final months of our lives. It has been estimated one-half of all our lifetime health expenditures will be spent in the last six months of our lives. As a culture, our inability to deal with death logically exacerbates cost problems and limits our ability to have a serious discussion about end-of-life issues. ”[17] Studiul mi-a adus aminte de cărțile fascinante ale chirurgului Atul Gawande pe care le recomand cu încredere[18] și care arată că există o foarte fină linie de demarcație între ce (mai) poate face medicina pentru finalul vieții și ideea de a accepta cu demnitate natura noastră muritoare.

Studiul detaliază mai multe posibile opțiuni de reformă a sistemului de sănătate cum ar fi crearea unei agenții naționale care să decidă ce tratamente și terapii ar trebui recunosute și incluse în asigurările de sănătate și să analizeze avantajele și dezavantajele fiecăreia sau revizuirea acuzațiilor de malpraxis de către o comisie de experți înainte de a ajunge în fața instanțelor de judecată.

CE NU MI-A PLĂCUT:

Discrepanța dintre stilul fluviu al discursului și încercarea autorului de a-l structura într-un mod prea formal.


[1] Stanley F. Hupfeld, Political Malpractice. How the Politicians made a mess of health reform, Yorkshire Publishing, 2018, disponibilă aici.
[2] „This book is an attempt to have an adult conversation about these complexities in a way that examines the nuances of the issues. These nuances are largely lost in the partisan political rumblings we tend to hear on the network and cable news of all stripes.” (pagina 3).
[3] Idem, p. 2.
[4] Idem, p. 3.
[5] A se vedea, în acest sens, prevederile art. 663 și următoarele din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
[6] Idem, p. 9.
[7] Idem, p. 12.
[8]„All too often, these physicians talk to each other about their patient via an occasional cryptic note in a medical record. There is no forum and no incentive for physicians to consult and collaborate with each other about an individual patient’s condition.” (pagina 30)
[9] Idem, p. 60 – 61.
[10] Idem, p. 34.
[11] Idem, p. 125.
[12] „Avem sistemul de sănătate cel mai costisitor din lume. Avem medici și spitale gata să ofere soluții tehnologice costisitoare pentru aproape orice problemă medicală. Industria farmaceutică face publicitate, adresându-se direct consumatorilor și ignorând medicii care prescriu propriu-zis produsul respectiv. Avem o industrie a asigurărilor care este motivată mai mult de portofoliul lor de acțiuni decât de nevoia de a plăti compensații pentru daune medicale.” – pagina 4.
[13] „Orice încercare de a impune un sistem care nu reușește să ia în considerare cel puțin cultura noastră, așteptările noastre, sistemul nostru de răspundere delictuală și implicațiile economice este destinată a avea un debut tulbure și poate duce la eșec.” – pagina 35.
[14] „Dacă ai fi rege și ai putea alege între un sistem de îngrijire a sănătății care să includă mai mulți oameni, unul care să mențină sau chiar să îmbunătățească nivelul de calitate sau unul care să restrângă costurile ce ai face?”- pagina 64.
[15]  Idem, p. 16.
[16]  Idem, p. 18.
[17] Idem, p. 19.
[18] Este vorba despre: Atul Gawande, Să vorbim despre moarte.Despre boală, medicină și ce contează cu adevărat la sfârșitul vieții, disponibilă aici; Atul Gawande, Suntem muritori, disponibilă aici.


Consilier juridic Sînziana Bîrsanu

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti