Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare

Stilistica, dinspre poezie spre drept: Judges’ Writing Styles (And Do They Matter?), de Richard A. Posner
16.03.2021 | Astrid BOLEA

Secţiuni: Content, Opinii, Povestim cărți, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Astrid Bolea

Astrid Bolea

Richard Posner abordează subiectul stilurilor de scris ale judecătorilor[1], studiu care poate fi integrat în universul posnerian alături de analiza raționamentelor și tabieturilor judecătorilor[2], de fracționarea judiciar vs. academic[3], sau de critica publicațiilor juridice studențești[4]. Aceste articole nu privesc probleme juridice de fond, Posner dedicând o atenție deosebită și recuzitei sferei juridice.

În legătură cu stilul, suntem avertizați că este un concept utilizat cu o oarecare dezinvoltură, această naturalețe însă neputând înlătura dificultatea de a-l defini (a devil to define). Pentru Posner, stilul transcende barierele lingvistice, gramaticale și de vocabular și funcționează după o serie de reguli tacite care par a da naștere unei veritabile structuri de guvernanță la nivelul textului. Când discutăm despre stil, discutăm, deci, inclusiv despre dimensiunea și complexitatea frazelor, gruparea acestora în paragrafe, nivelul formalismului limbajului sau implicații ale retoricii.

TOP 3 CITATE

The pure style, despite its artificiality, comes more easily to a legally trained person than the impure style. For one of the things that law school and legal practice teach, all unconsciously but not the less effectively for that, is to forget how one wrote before one became a lawyer.[5]

Many judges and lawyers are disdainful of ”fine” writing. They think it unprofessional, ”literary”, affected, overrefined. They are mistaken. One can be as ”professional” as one likes yet still write well in the sense of avoiding stylistic ”mistakes” that obscure readability with no offsetting benefit to any purpose of the writer.[6]

We ”recognize” a person by his ”voice” in both the literal and the figurative senses of these words. At a time when judges were thought to be (and perhaps thought themselves to be) oracles in almost a literal sense, the ideal judicial voice would have sounded something like the voice of God. But here I begin to stray into the issue of the relation between judicial style and judicial philosophy, and that is for later.[7]

CE MI-A PLĂCUT:

Clasificare în funcție de „tonul” scrisului

Posner utilizează o serie de metafore care ne duc cu gândul înspre cromatică – paleta de contraste sau paleta de culori – în cadrul căreia diverse practici stilistice au efectul de a ridica, respectiv de a scădea „tonul” scrisului. Spre exemplu, suprimarea ornamentelor și a parantezelor sau simplitatea propozițiilor și a frazelor au tendința de a diminua „tonul” (nuanța) scrierii, dând senzația unui text formal, impersonal, chiar birocratic. Cu toate acestea, un exces de concizie poate trimite textul într-o altă direcție, imprimându-i tot o nuanță formală, însă aproape dogmatică. Utilizarea termenilor arhaici sau rari, străini limbajului juridic, poate avea un efect bivalent: pe de o parte, tonul textului poate crește, imprimând o nuanță puternică și pompoasă, existând, însă, în egală măsură, riscul de diminuare a tonului și caracterizarea textului ca frivol.

Interdisciplinaritatea – drept și poezie

După această prezentare, Posner se îndreaptă înspre dihotomia pur – impur, pe care o preia din stilistica poetică[8]. Majoritatea opiniilor juridice, scrie Posner, sunt redactate cu grijă astfel încât să fie clară diferența dintre stilul judecătorului și limbajul colocvial (ordinary speech), același aspect fiind urmărit în poezia lui Shakespeare, Byron sau Eliot. Această îndepărtare se observă cu ușurință în cadrul textelor juridice „pure”, cu un limbaj solemn, șlefuit, impersonal, detașat în mod clar de limbajul vorbit și care îndeplinesc anumite criterii predictibile, precum cele de conformare cu standardele profesionale de structură și stil. Aceste texte îndeplinesc și standardele de corectitudine politică, citează din precedente, utilizează termeni consacrați și ascund sau relevă foarte puțin despre personalitatea autorului.

La polul opus, textele „impure” sunt mai degrabă conversaționale, apropiate limbajului comun. Autorii au curajul de a sacrifica instrumente stilistice de impresionare, intimidare și convingere pentru a explica unui public ipotetic de ce speța se soluționează într-un anumit mod. Se poate observa, deci, o particularitate a publicului țintă al textelor „impure”: acesta nu este format doar din profesioniști ai dreptului, ci și din non-juriști (profani, în limbajul lui Posner – laymen), care au capacitatea de a vedea mai departe de juristul care scrie. În mod paradoxal, adaugă Posner, scrisul „pur”, cu toată artificialitatea care îl caracterizează, este mai facil de pus în practică de către un jurist decât scrisul „impur”.

În acest context, Posner identifică două stiluri de abordări ale judecătorilor (jurisprudential stances) în raport de cele două stiluri de scriere juridică: formalist și pragmatic. Judecătorii formaliști consideră că rolul opiniilor este de a distinge ce este bine (adevărat) de rău (fals) din punct de vedere juridic.  Judecătorii pragmatici sunt mai reținuți când vine vorba de analize în alb și negru, obiectivul lor fiind acela de a identifica un rezultat rezonabil în circumstanțele speței. Revenind, însă, la distincția formalism vs. pragmatism, Posner menționează că abordarea nu derivă în mod automat din stil, punându-se astfel problema autenticității. Se mai realizează, astfel, o diferențiere între autorul implicit și autorul efectiv al textului: autorul implicit este vocea care răzbate din text și care nu are neapărat legătură cu persoana care semnează actul.

CE NU MI-A PLĂCUT

Articolul scris în 1995, deși bogat în surse și original atât prin metoda analizei și a elementelor interdisciplinare, precum și prin prisma subiectului, lasă o ușoară senzație de expediere și impulsivitate. Posner debutează cu o încercare de clasificare a tipurilor de scris (scrisul ornamental, scrisul discreționar, scrisul literar), pe care însă o abandonează după prima parte a articolului, abordând o altă tipologie. Este, însă, cert faptul că Posner nu și-a propus să realizeze o analiză exhaustivă a stilurilor de redactare a hotărârilor judiciare până la momentul 1995, cu atât mai mult cu cât acesta menționează expres că cele două studii de caz de la finalul articolului sunt exemplificative: o opinie a judecătoarei Patricia Wald ca exemplu al stilului juridic modern „pur” și o opinie nu tocmai populară a judecătorului Holmes, ca stil „impur” și etalon al economiei în exprimare și structură.

Nici critica ce răzbate prin paragrafele articolului nu pare a fi însușită și articulată până la capăt. Posner menționează la un moment dat că juriștii nu sunt interesați de ceea ce s-ar putea traduce ca „scriere de calitate” (fine writing), aceasta fiind catalogată ori ca neprofesionistă, ori ca mult prea rafinată. În acest context se menționează ideea de pierdere a vocii judecătorilor, datorată faptului că aceștia deleagă motivările asistenților (law clerks). Subiectul, însă, este tratat mult prea sumar.


[1] Richard A. Posner, Judges’ Writing Styles (And Do They Matter?), University of Chicago Law Review, vol. 62, nr. 4, art. 9, 1995, p. 1421 – 1449, disponibil aici.
[2] Richard A. Posner, How Judges Think, Harvard University Press, 2010, disponibil aici.
[3] Cu altă ocazie, am povestit aici despre Divergent Paths: The Academy and The Judiciary.
[4] Richard A Posner, The Future of Student-Edited Law Review, Stanford Law Review, 1995, disponibil aici.
[5] „Stilul pur, în ciuda artificialității sale, este mult mai facil pentru un jurist decât stilul impur. Pentru că unul dintre lucrurile pe care ne învață Facultatea de drept și practica juridică, toate la nivel inconștient, dar nu mai puțin eficient din această cauză, este să uităm cum am scris înainte de a deveni juriști.” – p. 1413.
[6] „Mulți judecători și avocați sunt disprețuitori la adresa scrisului „de calitate”. Îl consideră neprofesional, „literar” afectat sau mult prea șlefuit. Greșesc. O persoană poate să fie pe cât de „profesionist” dorește și totuși să scrie bine în sensul evitării „greșelilor” stilistice care diminuează lizibilitatea fără niciun beneficiu compensator pentru orice scop al scriitorului.” – p. 1424.
[7] „Recunoaștem o persoană după „vocea” sa în sensul propriu și figurat al acestor cuvinte. În perioada în care judecătorii erau considerați (și poate se considerau ei înșiși) oracole în sensul aproape literal, vocea judiciară ideală ar fi sunat ca vocea lui Dumnezeu. Dar aici încep să deviez înspre problema relației dintre stilul judiciar și filozofia judiciară și asta este pentru mai târziu.” – p. 1425.
[8] Posner se inspiră din articolul lui Robert Penn Warren, Pure and Impure Poetry, The Kenyon Review, vol. 5, nr. 22, 1943, valabil aici. Pentru Warren, poezia „pură” este poezia „dintr-o singură bucată” (all of a piece), cea care exclude, într-o măsură mai mult sau mai puțin rigidă, anumite elemente care ar putea influența scopul și impulsul său original.


Drd. Astrid Bolea

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti