« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Selected Top Legal
CorporatePlatinum members

Compatibilitatea dintre cererea de recuzare și contestația privind soluționarea procesului în materie penală – la granița dintre accelerarea procedurii și tergiversarea ei
12.03.2021 | Simona VĂCARU SORA, Mihai VĂCARU SORA

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Simona Văcaru Sora

Simona Văcaru Sora

Mihai Văcaru Sora

Mihai Văcaru Sora

Dispozițiile articolului 8 instituie, în premieră,  pentru Codul de procedură penală, principiul caracterului echitabil și al termenului rezonabil al procesului penal, realizând adoptarea cadrului legal intern la exigențe care decurg din necesitatea armonizării acestora cu dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului.[1]

Articolul 6 paragraful 1 din Convenție recunoaște oricărei persoane învinuite de săvârșirea unei infracțiuni, dreptul de a obține, într-un termen rezonabil, o decizie definitivă cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației care i se aduce. Aceste dispoziții se regăsesc, în prezent, în articolul 8  din Codul procedură penală, legiuitorul reglementând astfel, în mod distinct, principiul operativității.[2]

În contextul acestor linii directoare impuse, România continuă să se confrunte cu probleme privind soluționarea cu celeritate a cauzelor, în pofida eforturilor depuse în sensul optimizării duratei procedurii judiciare, reproș adus prin cauza Vlad și alții contra României din 2013. Pe acest fond al dezbaterilor, guvernate de laitmotivul „justice retive, justice fautive”, avem reglementată instituția contestației privind durata procesului.[3] Considerăm, într-adevăr, că această reglementare, garantează dispozițiile articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind desfășurarea unui proces echitabil. În această etapă are loc stabilirea elementelor juridice. „Această înseamnă identificarea normelor referitoare la faptele constatate și alegerea acelor dispoziții normative pe baza cărora trebuie să se ia hotărârea. Această operație poartă denumirea de alegere.”[4]

De asemenea, pasivitatea organelor judiciare „poate fi sancționată, spre exemplu, cu o încălcare a art. 2 din Convenție, atunci când este încălcat dreptul la viață al unei persoane. Soluția este firească și transpare din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului: „Curtea reamintește că în materie penală, dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil are tocmai scopul ca o persoană inculpată să rămână prea mult în incertitudine privind soarta sa”[5] (CEDO, Cauza Reiner și alții contra României).

„Principalul remediu statuat prin dispozițiile art. 488 ind. 1 – 488 ind. 6 C.p.p. care reglementează procedura contestației privind durata procesului penal este reprezentat de accelerarea rezolvării cauzelor deduse judecății”[6]. Astfel, se pune întrebarea dacă ar putea fi admisibilă o cerere de recuzare în cadrul acestui proces împotriva judecătorului de drepturi și libertăți (deoarece această cauza intră în competența lui funcțională)? Răspunsul nu poate fi decât unul afirmativ, deoarece cererea de recuzare este un remediu procesual al imparțialității organelor judiciare, fiind definită în doctrina de specialitate ca „manifestarea de voinţă a uneia dintre părţi sau a procurorului, prin care se solicită ca persoana incompatibilă să nu facă parte din completul de judecată sau din constituirea instanţei de judecată”.[7]

Dar, chiar și așa, cererea de recuzare nu ar împiedica dreptul de a fi judecată contestația privind durata procesului într-un termen rezonabil, drept prevăzut de art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în paragraful 1 care recunoaște oricărei persoane învinuite de săvârșirea unei infracțiuni dreptul de a obține, într-un termen rezonabil, o decizie definitivă cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației care i se aduce?

„În aprecierea termenului rezonabil, în materie penală se pot lua în considerare criterii privind: comportamentul părților, complexitatea cauzei, comportamentul organelor judiciare.”[8]

După cum s-a arătat, recuzarea este o ipoteză de excludere a judecătorului suspect: judex suspectus (distinct de judex incapax şi judex inhabilis), iar suspiciunea poate avea numeroase temeiuri: „pot exista anumite împrejurări, interese, relaţiuni, pasiuni, preocupaţiuni care ar putea să producă îndoială, suspiciune asupra imparţialităţii judecătorului, şi de aceea legea în interesul bunei justiţii, a încrederii în justiţie, şi a prestigiului acesteia, prevede recuzabilitatea judecătorului suspect. (…), judex suspectus trebuie să fie dispensat de a judeca procesul, în care ţinându-se cont de forţa medie de rezistenţă individuală, s-ar putea prezuma, că este imparţial (…).[9]

Nu putem trece cu vederea tocmai obiectul contestației privind durata procesului care, în lumina art. 488 ind. 1 CPP, este reprezentat de „contestarea încălcării dreptului la soluționarea procesului într-un termen rezonabil”. Astfel, în cursul Urmăririi penale, 488 ind. 1 alin. 3 C.pr.pen, atestă termenul de introducere al contestației „după cel puțin 1 an”. Următoarele termene prevăzute sunt: „după cel  puțin 1 an de la trimiterea în judecată pentru cauzele aflate în cursul judecății în primă instanță”, respectiv „după cel puțin 6 luni de la sesizarea instanței cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare”.

Competența aparține judecătorului de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță (în cursul urmăririi penale), respectiv pentru cauzele aflate în cursul judecății, competența revine instanței ierarhic superioare celei pe rolul căreia se află cauza.  De lege ferenda, apreciem necesară acordarea unor termene de judecată cât mai scurte, în situația nesoluționării cauzei încă de la primul termen de judecată, în virtutea principiului soluționării cu celeritate. O situație excepțională de analizat este aceea în care fiecare membru al instanței este recuzat în cursul soluționării contestației. Se ivește astfel o problemă, aceea în care, datorită recuzării întregii instanțe, soluționarea cauzei este tergiversată. Întrebarea firească care se pune este dacă, această situație (recuzarea întregii instanțe), nu se află în contradicție cu obiectul contestației, acela al „soluționării cauzei într-un termen rezonabil”. 

În această situație, în conformitate cu art. 68 alin. 9 C.pr.pen – „În cazul în care se admite abținerea sau recuzarea și nu se poate desemna un judecător de la instanța competentă pentru soluționarea cauzei, judecătorul de la instanța ierarhic superioară desemnează o altă instanță egală în grad cu instanța în fața căreia s-a formulat declarația de abținere sau cererea de recuzare, din circumscripția aceleiași curți de apel sau din circumscripția unei curți de apel învecinate.”

Pornind de la această întrebare, urmează să analizăm anumite situații imaginabile, cel puțin din punct de vedere teoretic, în cadrul unor instanțe cu o schemă redusă de magistrați, care, coroborat cu comportamentul contestatorului într-o astfel de cauză, precum și cu volumul mare de cauze regăsit la instanțe, ar conduce la tergiversarea unei astfel de cereri.

Presupunând că în urma interpelării instanței, contestatorul susține că nu poate să aibă încredere în obiectivitatea judecătorului, sens în care înțelege să formuleze o cerere de recuzare, iar, constatându-se incompatibilitatea celorlalți judecători rămași în cadrul instanței, pentru a soluționa cererea de recuzare în cauză, precum și o eventuală declarație de abținere („Declarația de abținere este modalitatea prin care o persoană care are cunoștință că se află în vreunul din cazurile de incompatibilitate, comunică organului competent prevăzut de lege că înțelege să nu participe la desfășurarea procesului penal”.[10]), formulată de către titularul completului de judecată legal învestit prin repartizare aleatorie în sistem informatic Ecris, cauza, în mod corect, urmează să fie trimisă, în baza art. 68 alin. 8 CPP, Secției Penale a instanței ierarhic superioare.

Astfel, dacă judecătorul legal învestit din cadrul instanței ierarhic superioare apreciază că atitudinea președintelui completului din cadrul instanței de fond, de a participa la soluționarea cauzei ar contraveni dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, care atestă că „orice persoană are dreptul la judecarea cauzei în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială” prin raportare la incidența  articolului 9 alin. 1 din Codul Deontologic al Judecătorilor și Procurorilor, potrivit căruia „judecătorii și procurorii trebuie să fie imparțiali în îndeplinirea atribuțiilor profesionale, fiind obligați să decidă în mod obiectiv, liberi de orice influențe”, considerând că motivul declarației de abținere formulată în cauză este întemeiat, poate să admită declarația de abținere și, ca atare, să respingă cererea de recuzare ca fiind rămasă fără obiect.[11]

Apreciem că o eventuală cerere de recuzare ar trebui să intervină chiar la primul termen de judecată în situația în care am avea cunoștință de existența unui caz de incompatibilitate, căci altfel, atitudinea petentului nu ar justifica decât o dorință de tergiversare a cauzei, în opoziție totală cu scopul contestației privind durata procesului: accelerarea procedurii.

În ipoteza noastră, dacă instanța ierarhic superioară, constată imposibilitatea desemnării unui alt judecător de drepturi și libertăți din cadrul instanței de fond, este obligată, în baza art. 68 alin. 9 ind. 1 CPP, să dispună trimiterea cauzei la o altă instanță egală în grad, din circumscripția sa.

Însă, cererea ar trebui soluționată în regim de urgență. Astfel, înțelegem să ne raliem opiniei potrivit căreia „apreciem că procedura specială analizată are drept finalitate asigurarea soluționării cauzei penale într-un termen rezonabil, cu privire specială la comportamentul organelor judiciare, deoarece, în opinia noastră, aceasta este principala cauză a tergiversării înfăptuirii actului de justiție. Fără a ignora comportamentul procesual al părților, care deseori determină întârzieri în dinamica procesului penal, prin exercitarea excesivă a drepturilor procedurale, și ținând cont de raportul necesar între durata soluționării și gradul de complexitate al cauzei, în majoritatea cazurilor, întârzierile sunt cauzate, în principal, de lipsa de operativitate”[12] și, am mai adăuga, de volumul mare de cauze per judecător.

O altă situație care s-ar putea imagina, ar fi dacă, instanța desemnată, la primul termen acordat, ar constata nelegala citare a petentului prin raportare la art. 257 alin. 3 C.p.p. Astfel, văzând dispozițiile art. 257 alin. 3 CPP, „persoanele (agenții procedurali ai organelor judiciare sau orice salariat, poliția locală sau serviciul poștal sau de curierat) sunt obligate să îndeplinească procedura de citare și să comunice dovezile de îndeplinire a acesteia înainte de termenul de citare stabilit de organul judiciar”. Față de o nelegală citare a părților, cauza trebuie, fără doar și poate, amânată față de lipsa de procedură[13]. Tot astfel, cauza se poate prelungi, față de o eventuală lipsă de procedură constatată de-a lungul mai multor termene de judecată.[14]

Astfel că, ținând cont de toate aceste situații, observăm că, față de aceste incidente procedurale, instanțele nu mai pot respecta termenul prevăzut de legiuitor pentru a judeca această contestație. Termenul despre care am făcut referire se regăsește în articolul 488 indice 4 CPP: „Judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța soluționează contestația în cel mult 20 de zile de la înregistrarea acesteia”

Faptul că legiuitorul a conferit dreptul la o astfel de procedură specială, nu înseamnă că trebuie să existe chestiuni de învederat judecătorului de drepturi și libertăți care nu intră în competența sa funcțională. În situația în care contestatorul alege să critice legalitatea unor acte de urmărire penală, chestiunea dedusă judecății intră în competența Judecătorului de Cameră preliminară, cel din urmă având la îndemână, în baza art. 346 alin. 3 lit. b) CPP, posibilitatea de a dispune restituirea cauzei la Parchet, respectiv în baza art. 346 alin. 4 Cpp, putând dispune, în toate celelalte cazuri în care a constatat neregularități ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate, ori a sancționat potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, începerea judecății cauzei.

„Referitor la natura și obiectul cauzei, se vor avea în vedere, spre exemplu, gravitatea infracțiunilor de care este acuzat suspectul sau inculpatul, gravitatea acuzației impunând, de obicei, o durată mai mare a procesului penal prin necesitatea administrării probelor”[15], precum și celelalte elemente pe care articolul 488 indice 5 CPP le aduce în atenția noastră, respectiv „natura și obiectul cauzei, complexitatea cauzei, elementele de extraneitate, faza procesuala în care se află cauza și durata fazelor procesuale anterioare, comportamentul contestatorului, comportamentul participanților, intervenția unor modificări legislative aplicabile cauzei”

Însă dincolo de toate aceste aspecte, potrivit prevederilor art. 488 ind. 1 alin. 2 CPP, contestația privind durata procesului poate fi introdusă de către suspect, inculpat, persoană vătămată, parte civilă și parte responsabilă civilmente. Conform art. 488 ind. 1 alin. 2 CPP„ În cursul judecății, contestația poate fi introdusă și de procuror.”

Astfel că, „Întrebarea legitimă care survine în acest cadru este dacă judecătorul are dreptul de a interpreta conceptul/noțiunea mai larg, ținând cont de realitatea socială, care nu a evidențiat încă existența unui act sau dacă așteaptă intervenția legiuitorului.”[16]. Răspunsul nu poate fi decât unul negativ.

Astfel, legiuitorul prevede în mod clar care sunt persoanele care au calitatea de a formula o astfel de contestație, formularea unei astfel de cereri de către alte persoane fiind în opoziție chiar și cu dispozițiile art. 289 alin. 7 Cpp, care prevăd că „plângerea se poate face și de către unul dintre soți pentru celălalt”. Pe cale de consecință, contestația privind durata procesului nu poate fi realizată de un soț în numele celuilalt. Mai mult decât atât, apreciem important a preciza că dacă un contestator nu cunoaște evoluția dosarului nu înseamnă că soluționarea acestuia este tergiversată. Motiv pentru care, o eventuală contestație privind soluționarea procesului întemeiată pe astfel de considerente, ar trebui să urmeze o soluție de respingere.

De lege ferenda, pentru a se evita timpul pierdut cu trimiterea cauzei de la o instanță la alta, Tribunalul, ca instanță ierarhic superioară, dacă această posibilitate i s-ar conferi prin lege, ar trebui, în situația admiterii unei declarații de abținere/cereri de recuzare și a constatării imposibilității constituirii completului la instanța în cadrul căreia s-a formulat cererea de abținere, să desemneze un judecător din cadrul unei instanțe din circumscripția sa, să stabilească direct termen de judecată, care să se desfășoare tot la instanța inițial învestită, tocmai pentru a se evita deplasarea dosarului între mai multe instanțe și oarecum, o tergiversare a procesului. Mai mult, s-ar impune ca judecătorii să acorde termene de judecată cât mai scurte.

În opinia noastră, intervenția legiuitorului în a introduce o astfel de contestație este una salutară, care sincronizează dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului cu legislația internă, inclusiv sincronizarea cu echivalentul său în ceea ce privește procedura civilă (contestația privind tergiversarea procesului)[17]. Însă, textul legal trebuie actualizat inclusiv prin raportare la celelalte instituții. Nu se poate vorbi, în cazul unei modificări legislative, de o îngrădire a dreptului de a formula cereri în cadrul procesului penal, nici chiar despre o încălcare a articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, însă, consider că, datorită numărului mare de cauze pe care un judecător este învestit să le soluționeze, chiar dacă Codul de procedură penală prevede în situația, spre exemplu, a cererii de recuzare a judecătorului, soluționarea acesteia în maxim 24 ore, de multe ori, această situație este imposibilă, de cele mai multe ori, termenul fiind unul de recomandare și nu de decădere, iar volumul mare de cauze per judecător, poate determina cel puțin în unele situații, o inaplicabilitate a textului legal sus-menționat.

Pentru a concluziona, menționăm un citat, aparținând domnului profesor Ion Deleanu, care spunea: „Fericiți am fi ca, din când în când, precum cândva în Agora sau în Forum, să ne adunăm cu toții și cu dreaptă judecată să ne rostuim treburile Cetății. Apoi, împăcați cu noi înșine, împreună să facem lucrarea rostuită”.


[1] A. Boroi, G. Negruțiu – „Drept procesual penal”, București, editura Hamangiu, 2017, pag. 637
[2] Ibidem, pag. 637
[3] A. Carali – „Contestația privind durata procesului penal: remediu efectiv sau paliativ al depășirii termenului rezonabil?”, disponibil aici, pag. 2
[4] G. Boboș, V. Rebreanu, C. Buzdugan – „Teoria Generală a Statului și  Dreptului”, Cluj-Napoca, editura Argonaut, 2008, pag. 400
[5] N. Volonciu, A. Uzlău, S. Moroșanu, V. Văduva, D. Atasiei, C. Ghigheci,C. M. Chirița, T. V. Gheorghe, G. Tudor, C. Voicu,  – „Noul cod de procedură penală comentat”, București, editura Hamangiu, 2015, pag. 1287
[6] A. Boroi, G. Negruțiu- op. cit., pag. 637
[7] Gr. Theodoru -„Tratat de drept procesual penal”, editiția a-3a, București, editura Hamangiu, 2013, pag. 234
[8] A. Boroi, G. Negruțiu, op. cit., pag. 637
[9] L. Criste – „Unele aspecte privind examinarea în principiu a cererii de recuzare a judecătorului în procesul penal”- https://www.juridice.ro/334455/unele-aspecte-privind-examinarea-in-principiu-a-cererii-de-recuzare-a-judecatorului-in-procesul-penal.html
[10] Gh. Mateuț – „Procedură penală. Partea Generală”, București, editura Universul Juridic, 2019, pag. 391
[11] În acest sens, prin încheierea penală din 01.07.2020 pronunțată de Secția Penală a Tribunalului Sibiu, s-a desemnat ca instanță egală în grad Judecătoria Avrig care să soluționeze cauza având ca obiect „contestația privind durata procesului în materie penală”
[12] I. Neagu, M. Damaschin- „Tratat de procedură penală. Partea specială, ediția  a II-a”, București, editura Universul Juridic, 2018, pag. 511
[13] În acest sens, încheierea de ședință din 14.03.2018, într-o contestație privind durata procesului de pe rolul Judecătoriei Petroșani
[14] În acest sens, prin încheierile de ședință din 19.02.2018, 05.03.2018, 12.03.2018, 19.03.2018 și 26.03.2018, Tribunalul Hunedoara-Secția Penală, a amânat cauza față de lipsa de procedură cu contestatorul.
[15] N. Volonciu, A. Uzlău, R. Moroșanu, V. Văduva, D. Atasiei, C. Ghigheci,C. M. Chirița, T. V. Gheorghe, G. Tudor, C. Voicu,  op. cit., pag. 1291
[16] R. Dan – „Le role du juge” în Studia Universitatis Babes Bolyai Philosophia 1, vol. 62, 2017 , aprilie,
[17] A.Carali, op. cit., pag. 11


Jud. Simona Văcaru Sora, Președinte Judecătoria Săliște
Student Mihai Văcaru Sora, Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca

Cuvinte cheie: , , , , ,
Secţiuni/categorii: Articole, Procedură penală, RNSJ, SELECTED TOP LEGAL, Studii, _CONTENT

Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD