Secţiuni » Articole » Opinii
Opinii
Condiţii de publicare
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
Articole Opinii SELECTED

Istoria dreptului românesc (8). Concluziile capitolului „Dreptul în perioada 1711 – 1859”

19 ianuarie 2024 | Petre BUNECI​, Cristian MOȘNEANU
Petre Buneci​

Petre Buneci​

Cristian Moșneagu

Cristian Moșneanu

« Istoria dreptului românesc (7)

Concluziile Capitolului 7. Dreptul în perioada 1711 – 1859

I. Regimul juridic al relațiilor internaționale

Epoca fanariotă vine cu o nouă modalitate de numire a domnului care nu va mai fi ales din urmașii conducătorilor pământeni, ci vor fi numiți de către sultan din rândul fanarioților ajunși dragomani la Poartă;

Unele din domniile fanariote au fost impuse prin voința Imperiului Rus cum este cazul lui Grigore al III-lea Ghica (1774-1777).

Servicii JURIDICE.ro

Evenimente juridice

Arbitraj comercial

Au existat domni fanarioți care s-au opus Imperiului Otoman și s-au orientat către puterile vecine. Un exemplu în acest sens este Alexandru Mavrocordat al II-lea, care în planul politicii externe, a încercat o apropiere către Rusia.

Faptul că domnii fanarioți se mutau dintr-un principat într-altul a creat o ușoară apropiere între cele două Țări Române, lucru care întrezărea unirea de la jumătatea secolului al XVIII-lea, iar în ochii străinilor se reflectă foarte clar că de fapt vorbim de unul și același popor.

II. Raporturile de drept internațional cu Marile Puteri în perioada 1821-1859

După sfârșitul perioadei fanariote va apărea o recunoaștere tacită a „chestiunii românești” prin includerea Principatelor Române în acte oficiale internaționale;

După anul 1829 Principatele vor obține avantaje politice și economice. Putem vorbi aici de „deplina libertate a comerțului”, libertatea românilor de a călători pe Dunăre și de a face comerț în orice port care ține de Imperiul Otoman, iar ulterior au obținut dreptul de a naviga sub pavilion propriu.

Regulamentele organice din 1830 vor da dreptul principatelor ca pe lângă capuchehaie să aibă încă un reprezentant în plus la Constantinopol care va fi numit „agent”;

Tot după anul 1830 a fost creată Cancelaria pentru reprezentanții Principatelor la Constantinopol care avea rolul de a-i ajuta pe negustorii români care mergeau cu negoț prin Imperiul Otoman.

III. Principalele tratate internaționale în perioada 1711-1859

Prin tratatul semnat la 21 iulie 1774 în localitatea Kuciuk-Kainargi de către Turcia și Rusia a avut ca și consecințe pozitive eliberarea unor boieri care aveau dreptul să plece din țară cu averea, restituirea românilor a moșiilor uzurpate din jurul raielelor, scutirea pe timp de doi ani a haraciului, în afara de haraci nu se va mai percepe nici o altă dare;

În anul 1782 a existat un plan secret pus la cale de către Ecaterina a II-a și aprobat de Împăratul Iosif pentru crearea unui stat nou cu numele „Dacia” din care să facă parte Moldova și Țara Românească. Noul stat român, urma să fie condus de un principe rus;

În anul 1792 Poarta va da Principatelor o lege nouă denumită Kamnun-i Cedid prin care schimba modalitatea de alegere a domnului care de aici înainte avea un mandat pe șapte ani. Legea a intrat în vigoare abia în anul 1802;

La data 16/28 mai 1812 se va semna Tratatul de Pace de la București, prin care Rusia va ocupa cu forța zona dintre Prut și Nistru și anume Basarabia;

Convenția ruso-turcă de la Akkerman din 7 octombrie 1826 va da Rusiei dreptul să controleze brațul Sulina și gurile Dunării, iar Țărilor Române li s-a reconfirmat dreptul de libertate a comerțului cu condiția aprovizionării Istambului cu grâne;

În urma tratatului de la Adrianopol, Principatelelor li se reconfirmă și întărește autonomia internă, se lichidează raielelor turcești de pe malul stâng al Dunării, se anulează furniturile de grâu, lemne și alte produse, fapt care a dus la libertatea comerțului;

După Convenția de la Balta Liman (1849), în Principate domnia devenea o simplă funcție adminstrativă, întinzându-se pe șapte ani;

După Tatatul de Pace de la Paris (18/30 martie 1856 ) Principatele Române vor intra sub garanția colectivă a șapte Mari Puteri europene semnatare ale acestui tratat: Franţa, Marea Britanie, Imperiul Habsburgic, Prusia, Rusia, Sardinia, Imperiul Otoman;

În urma Convenţiei ambasadorilor de la Paris din 7 august 1858 puterile europene au admis unirea formală a principatelor: cu câte un domn în fiecare și parlamente separate;

IV. Regulamentele Organice

Regulamentele organice au apărut din necesitatea unor schimbări majore atât în plan legislativ, executiv, dar și judecătoresc.

Primul pas în redactarea lor este prevederea din tratatul semnat între ruși și turci la Akarmena din anul 1826.

Sub supravegherea și îndrumarea rusă, s-au constituit două comisii, câte una pentru fiecare principat, cu scopul de a redacta textul regulamentelor.

După realizare, au fost prezentate la Petersburg pentru aprobare, iar după acest fapt, cu mici amendamente aduse, au fost expuse în fiecare principat în parte.

Atât regulamentele muntenești cât și cele moldovenești cuprindeau capitole despre organizarea armatei, organizarea poliției, organizarea judecătorească, organizarea fiscală, sfatul administrativ, dispoziții generale, finanțe și condițiile alegerii domnului.

Deși nu pot fi considerate constituții, regulamentele organice sunt considerate legi fundamentale unde pentru prima oară apare principiul separării puterilor în stat și demnitari cu denumirea de miniștrii.

Din acest moment puterea judecătorească va aparține unor noi instituții înființate. Putem vorbi în acest sens la judecătoriile de județ (Valahia) sau ținuturi (Moldova), instanțe de apel (Divanuri judecătorești), precum și câte o instanță supremă în fiecare principat (Înaltul Divan).

Puterea executivă va fi exercitată de domn, miniștri și reprezentanții domnului în teritoriu, iar domnul, din punct de vedere legislativ, era cel care își dădea acordul final în promulgarea unei legi.

V. Sistemul de reglementare judiciară a bunurilor

Dreptul de proprietate în această perioadă se împărțea între Domn, Biserică, boieri, orășeni și țărani.

În epoca fanariotă, în Moldova și Valahia, dreptul de proprietate se poate încadra în două faze: prima fază care cuprinde creații juridice scrise cu referire directă la pravilele bisericești și cele laice, și cea de-a doua fază care apare după a doua jumătate a secolului al XVIII-lea care cuprinde coduri de legi scrise;

În codurile legislative ale timpului bunurile erau împărțite în două categorii: cele mișcătoare și cele nemișcătoare;

Dobândirea bunurilor era încadrată în două categorii: originare și derivate (moștenirea și donația);

Obligația sau tocmeala reprezenta o „făgăduială” reciprocă între doi sau mai mulți inși;

Vânzarea reprezenta o tocmeală de schimburi de „lucruri pe bani”, iar lucrurile care nu puteau fi vândute erau definite în pravilele bisericești. Nu se puteau face vânzări între bărbați și femei, ci doar între aceeași parte;

Împrumutul de bani trebuia făcut numai în scris și în prezența a trei martori, dobânda era stabilită la 10 % pe an. Erau interzise cămătăria și dobânda la dobândă;

Moștenirea reprezenta ceea ce primea un om în viață de la un mort și era compusă din toată averea defunctului în afară de privilegii (dacă era boier și avusese privilegii date de domn). Se moșteneau datoriile, tocmelile și îndatoririle, dar nu se moșteneau pedepsele unui defunct;

Moștenirea testamentară reprezenta un drept de dobândire a unui defunct pe cale succesorală și avea la bază voința defunctului, adică însuși testamentul prin care se desemna cel care beneficia ulterior de bunurile acestuia;

Testamentul se întocmea în scris sau verbal (cu limbă de moarte) în fața unui număr de martori.

VI. Instituția familiei

Viața familiei secolul al XVIII-lea, începutului de secolului XIX, se desfășura sub influența instituției bisericii.

În planul relațiilor dintre cei doi soți, existau anumite norme cutumiare la fel ca și în perioada anterioară. Ce apare nou este reprezentat de înmulțirea contractelor de căsătorie și care vor deveni o nouă formă de reglementare matrimonială.

În accepțiunea bisericii familia trebuia să fie monogamă, universală sfântă și apostolică.

Rolurile femeii și bărbatului în societatea vremurilor respective erau foarte bine definite: bărbatul se ocupa de tot ce înseamnă chestiuni publice, iar femeia de tot ce înseamna chestiuni private: ne referim aici la casă și gospodărie. Familia era una patriarhală.

Una dintre marile probleme ale secolului al XVIII-lea era legată de căsătoria timpurie, căsătorie care nu se făcea din dragoste și implicit ducea la divorțuri. Statul și biserica au făcut eforturi pentru a reglementa din punct de vedere legal limita de vârstă pentru căsătorie.

Cea mai mare parte a situațiilor care țineau de familie și implicit de dreptul civil erau judecate de Sobor – instanța ce ținea de Biserică. În cazul în care situațiile erau dificile se cerea ajutorul instituției domniei.

Spre începutul secolului XIX, o parte din judecarea pricinilor au fost transferate oficial de la instanța bisericească la cea laică, totuși biserica se va ocupa în continuare de aceste situații.

VII. Dreptul penal și judecata

În ceea ce privește dreptul penal, după a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în Principate vor apărea noi influențe iluministe (în special din scrierile italiene) unde, diferit față de până acum, se încerca abrogarea pedepsei cu moartea sau aplicarea ei doar în condiții cu totul și cu totul deosebite;

Primele coduri dedicate strict dreptului penal apar abia după perioada fanariotă și vorbim în acest sens de Codica Criminalicească din Moldova cu procedura ei, care se va definitiva în anul 1826, iar în Muntenia la anul 1841 va apărea Cronica Criminalicească (Partea I) și Codul penal (partea a II-a): ambele părți vor fi prinse în Codul Știrbei din 1850-1851;

În această perioadă infracțiunile se delimitau în infracțiuni contra domnului și a țării, infracțiuni ale demnitarilor publici, infracțiuni contra persoanei și infracțiuni patrimoniale;

Cumulând toate infracțiunile, cea mai gravă era considerată hiclenia, care până în primele decenii ale secolului XIX se pedepsea cu moartea;

Judecata nu va fi diferită cu mult față de perioada anterioară până la apariția Regulamentelor Organice din 1830-1831, când domnul nu mai judeca;

Tot în această perioadă vor dispărea unele instituții cum ar fi conjuratorii sau răspunderea colectivă și vor apărea altele noi cum ar fi mezatul.

VIII. Dreptul scris în perioada 1711-1859

După Pravilele lui Matei Basarab și Vasile Lupu, următorul cod de legi (sau încercare de cod de legi) apare în perioada fanariotă, la anul 1730. Acest cod poartă numele de Nomocanon, apare în timpul domnului Ioan Nicolae Mavrocordat și îl are ca autor pe Gheorghe din Trapezunt. Codul va rămâne sub formă de manuscris, nefiind dat către tipar niciodată.

Altă încercare de cod legislativ îi este atribuită domnului Ștefan Mihail Racoviță în anul 1765. Acesta îl va însărcina pe Mihail Fotino, să scrie un nou cod de legi. Codul lui Fotino conținea prevederi de drept public, drept civil, drept penal, drept canonic și procedură canonică. Și acest cod de legi a rămas în forma sa princeps de manuscris, nefiind dat la tipar.

În urma unui demers pus la cale cu cinci ani în urmă, la anul 1780, apare Pravilniceasca Codică, sub oblăduirea domnului Alexandru Ipsilanti. Această legiuire avea la bază izvoare bizantine, dar și obiceiurile juridice ale Țării Românești de până atunci. Codul acesta cuprindea în special prevederi de drept civil și procedură judecătorească.

La anul 1806 Constantin Moruzzi, îl va însărcina pe Toma Carra, să alcătuiască un cod de legi cu prevederi de drept civil și S-a dorit ca acest cod de legi să fie unul general, proiectul fiind reușit doar în parte, deoarece autorul a trebuit să ia calea exilului în Rusia.

În anul 1814, în Moldova, apare un cod de legi scris în limba română al cărui autor este Andronache Donici. Sursa de inspirație principală a acestei legiuiri este dreptul roman și cuprindea prevederi de drept civil, drept de proprietate, despre judecătorii, pârâți, jeluitori, tocmeli, vânzări, cumpărături, zălog, schimburi sau chezășie.

La anul 1817, sub oblăduirea lui Ioan Calimach va vedea lumina tiparului un Cod Civil care avea ca surse de inspirație, dreptul roman, dreptul bizantin, Obiceiul Pământului, dar și codul austriac și codul francez. Această legiuire din punct de vedere al prevederilor de drept civil a fost considerată cea mai completă și coerentă de până atunci. Inedit este faptul că acest cod de legi nu mai cuprindea niciun fel de prevedere de drept canonic, fiind grupată pe ramuri de drept civil, procedură civilă, organizare judecătorească și norme de drept penal.

După o muncă de doi ani de zile, la anul 1818 apare în Muntenia Codul lui Caragea. Pentru început va fi tipărit în limba greacă la Viena sau Brașov, apoi în limba română la tiparnița din Râmnicu-Vâlcea, urmând să fie distribuit către toate judecătoriile din țară. Acest cod avea șase părți mari: prevederi despre persoane, prevederi despre proprietate, materia contractelor, materia donațiilor, cod penal (dispozițiile penale) și prevederi despre justiție.

Prof. univ. dr. Petre Buneci
Drd. Cristian Moșneanu

* Textul face parte din lucrarea Istoria dreptului românesc | Petre Buneci, Cristian Moșneanu, Editura Librex, 2021

Citeşte mai mult despre , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership