Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare

De ce l-am susținut pe Trump. America în declin, cu un viitor nebulos
16.03.2021 | Simona M. VRĂBIESCU KLECKNER

Secţiuni: Content, Opinii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Simona M. Vrăbiescu Kleckner

Simona M. Vrăbiescu Kleckner

Introducere

Am trimis la cunoștințe și prieteni din România, Franța și Germania articolul meu, „America înșelată și înfrântă”, publicat recent pe acest site. În consecinţă, am primit multe răspunsuri pozitive, vreo cinci foarte negative și altele fără nici un comentariu, fie că subiectul nu interesa, fie că părerile diferite nu meritau argumentație.
M-am gândit că 50 de ani de prezență în America îmi dau dreptul să-mi exprim părerile.
În această perioadă am constatat că politica a alunecat spre stânga. Și, cum Donald Trump s-a opus social-progresismului, promovat de Președintele Barack Obama cu sprijinul mass-media, globaliștilor și Big Tech-ului, el a revenit la politica suveranității națiunii, a patriotismului și onoarei față de steagul american și credința în Dumnezeu.
Am susținut agenda lui Trump, în ciuda argumentului multora privind lipsa sa de ”cultură istorică și politică.” Evident, cultura sa a fost limitată la studiile pe care le-a urmat la Academia Militară Cornwall-on-Hudson din New York și Universitatea din Pennsylvania, Facultatea de Business Administration, după care s-a dedicat carierei în construcții, devenind un magnat în acest domeniu.
El s-a implicat în politică doar când a văzut în ce direcție greșită mergea țara, adică:
– intern: spre socializare progresistă, cu o economie și armată slăbite după 1989 de niște președinți cu vederi globaliste;
– extern: cu dușmani nucleari puternici, cum ar fi China, Coreea de Nord, Rusia și Iran.
Problemele dificile nu erau pentru Trump o piedică, deoarece, din cărțile sale am aflat: cu cât misiunea care îi revenea era mai dificilă, cu atât îl atrăgea mai mult.
Donald Trump s-a implicat ca un patriot de dragul țării, nu în interes personal, deoarece nu avea nevoie de avere, care oricum îi prisosea, și nici de un nume, fiind cunoscut datorită realizărilor sale în construcții. Încrezător, era convins că dacă a reușit in construcții va reuși și în politică să pună capăt status quo-ului, care acționa contra prosperității și libertății americane.
Am admirat cât era de activ, muncind de dimineața până seara târziu spre a împlini obligațiile asumate în timpul campaniei promise populației, căreia pe parcurs i-a câștigat încrederea. Și, în plus, ca să nu existe nici o urmă de îndoială, i-a donat statului salariul care i se cuvenea.

Politica internă și externă

Pe plan intern – aşa cum învăţase la Academia Militară, că un imperiu se menține nu numai cu forţă militară ci și cu o economie solidă – Președintele Trump a început să ia măsuri pentru refacerea economiei, spre a susține apărarea externă, singura cale pentru refacerea suveranității Americii.
El a întărit clasa de mijloc prin ridicarea sectorului privat, reducând impozitele – multe menite ajutoarelor sociale – pentru a încuraja mica industrie și a readuce marile corporații din China, care profitau de mână de lucru ieftină și scăpau de impozitele mari din America; a redus șomajul la cel mai jos nivel; a redeschis Keystone XL Pipeline, minele de cărbune și extragere a petrolului din teritoriile federale numite fracking, scăzând costul combustibilului; a numit la Curtea Supremă trei judecători conservatori și 200 de judecători federali etc.
Conform lui Larry Kudlow, Director al Consiliului Național Economic al Casei Albe, la încheiarea mandatului, Președintele Trump a reușit ca:
a. venitul unei familii să fie mărit de 5 ori față de 6.500 $ din timpul celor 8 ani ai lui Obama;
b. salariul mediu sa fie mărit cu 10% pe an pentru toate etniile: afro-americane, latino-americane și asiatice, ridicând 6,6 milioane de oameni deasupra nivelului sărăciei;
c. America a devenit independentă energetic;
d. a refăcut economia a doua oară în timp record, după dezastrul produs de COVID, prin scăderea impozitelor și a beneficiilor produse de gândirea ”America First”, numită și „trumpism”;
e. a schimbat procedura imigrației cu un sistem de merit, prin eliminarea criminalilor sau a traficanţilor de droguri datorită măririi zidului sudic, ajuns la 500 mile, și a întelegerii cu omologul sau mexican, în sensul ca acesta să opească avalanșa de imigranţi la granița sa;
f. a reușit să obțină vaccinul anti-COVID în timp record, prin presiunea pusă asupra sectorului privat farmaceutic Pfeizer, Moderna și Johnson & Johnson – astfel, a riscat 10 miliarde $ pentru a le obţine doar în 9 luni în loc de 5 ani, concomitent cu organizarea distribuirii vaccinului prin injectarea a 20 milioane de oameni pe zi;
g. a reușit dezvoltarea zonei de întrebuințare 5G prin presiunea pusă asupra constructorilor, împiedicând astfel distribuirea 5G chinez;
h. a refăcut puterea militară la cel mai înalt nivel, investind 2 miliarde $ în cea nucleară, și a înființat un nou Departament al Spațiului etc.

Pe plan extern, am constatat că felul său de a conduce se baza pe negocieri și finanțe echitabile. Ca atare, în ciuda faptului că îi lipsește cultura istorică și politică mai aprofundată, conform unui ”apolitic”, el s-a bazat pe ”simțul” sau ”instinctul” de om de afaceri, tranzacțional și la nevoie mai grosolan, când considera că situația o cerea, înfruntând astfel și reușind să atace și să rezolve ce nu au făcut mulți din predecesorii săi.
Problemele care complicau politica externă după 1990 au fost războiul din Irak și Afganistan, politica incoerentă din Orientul Mijlociu cu Siria și în plus forțele nucleare chineze, nord coreene, rusești sau iraniene. La începutul mandatului, Trump a încercat să-i contacteze pe dușmanii periculoși, să vadă ce poate obține printr-o atitudine mai deschisă, personală, cu prietenie impusă, ținând seama de starea națiunii, care atunci nu era corespunzătoare pe plan economic și militar, spre a-i permite o agresiune sau a fi atacat.
Oricum, strategia lui Trump legată de ideea suveranității americane a afectat profund afacerile externe, cele care implicau aspecte financiare. Cel mai bun exemplu a fost retragerea SUA în primele zile din Partenariatul Trans-Pacific (TTP), semnat iniţial cu laude de B. Obama, dar foarte criticat economic chiar de socialistul B. Sanders. Recent, China a înlocuit TTP, semnând un Partenariat Comprehensiv Economic Regional, mai puțin ambițios ca primul, cu țările asiatice.
Tot din motiv financiar s-a retras din Tratatul Climei de la Paris, neaprobat de Senat. Problema acolo era legată de China și India, socotite de Tratat ca țări în curs de dezvoltare, cu toate că erau cele mai poluante. Spre a semna Tratatul și a controla poluarea, ele se așteptau la despăgubiri de milioane de dolari. Dar, nesemnând, Trump a ieșit din Tratat, considerând oricum finanțarea inechitabilă.
Se pare că, din acelaşi motiv, s-a creat animozitatea cu anumiți generali, din cauză că după ce ISIS a fost distrusă în Orientul Mijlociu, Trump a hotărât, după 20 de ani, să retragă armata americană din regiune, găsind că este o cheltuială inutilă. În schimb, s-a implicat să aducă pacea în acea regiune, prin tratate de înțelegere între statele respective și chiar cu Israelul, numite Acordurile Abraham. Iar, referitor la Iran, Trump a retras Tratatul semnat de Obama, care aproba sume incomensurabile, crezând că țara va opri producerea armelor nucleare. Când a constatat că Iranul nu respectase cele convenite în Tratat, Trump a recurs la sancțiuni.
Primul contact diplomatic personal al lui Trump a fost cu Coreea de Nord, care amenința că va ataca cu rachete oraşe americane importante, reușind o întrevedere cu Kim. Atunci i-a cerut să predea toate armele nucleare și în schimb l-a asigurat de prietenie și de dorinţa de a-l ajuta să-și refacă economia. Evident, Kim fiind sub control chinez nu a putut accepta nici cererea și nici oferta lui Trump. Așa că negocierile s-au încheiat fără ca acesta să distrugă armele nucleare; în schimb nu a atacat America și nici nu a mai amenințat. De fapt, Trump a reușit ceea ce urmărea, adică orașele să nu fie atacate și astfel să fie obligat să înceapă un război pentru care nu era încă pregătit.
Al doilea contact a fost China, Trump fiind primul președinte care a acționat împotriva pericolului chinez, pentru că predecesorii săi au ignorat proiectele ”Drumul Mătăsii” sau mai târziu ”Belt and Road”, însemnând ascensiunea către hegemonia Chinei în concurență cu cea americană. Referitor la comerțul cu China, acesta era necinstit privind tarifele, la care se adăugau furturile tehnice.
Deci Trump a căutat și a reușit să negocieze cu Xi Jinping, spunându-i că doctrina sa „America First” nu trebuie să stea în calea relațiilor lor, deoarece este normal ca și Xi să vrea ”China First” și astfel ambii să beneficieze în mod reciproc.
Atunci Xi a fost de acord să plătească tarife la schimburile comerciale și chiar China să cumpere bunuri din SUA în valoare de 200 miliarde $, ca recompense pentru pagubele trecute. Trump știa că statul chinez depindea mai mult de SUA decât America de China, astfel încât a reușit ca un Tratat să fie semnat in ianuarie 2020.
Dar chinezul perfid a trimis virusul COVID-19, cu care nu numai că nu a mai respectat negocierile convenite, dar s-a răzbunat blocând economia americană, ridicată de Trump la cel mai înalt nivel. Desigur, nimeni nu se aștepta la lovitura dată omenirii de Xi prin COVID, de fapt adresată Americii, contra realegerii lui Trump.
Totuși se pare că ideile Tratatului ar mai fi valabile și acum, rămâne de văzut ce va face Joe Biden. În plus, Xi s-a implicat activ în alegerile din 2020 în favoarea lui Biden, cu scopul de a elimina problemele cauzate de Trump.
Referitor la Rusia, care posedă un arsenal nuclear imens, Trump a avut discuții diplomatice amicale cu Putin, dar, după ce puterea militară se refăcuse, a introdus sancțiuni cu privire la conflictul cu Crimeea, început în 2014 și a trimis arme că să-i ajute pe ucrainieni împotriva separatiștilor, conflict soldat cu mii de morți.

În privinţa NATO, el nu a vrut să desființeze organizația, cum a fost acuzat de mulți, a vrut s-o întărească, dar nu doar cu finanțare SUA, cum era obiceiul în trecut, ci în condiţiile ca toţi membrii să contribuie cu 2% din PIB-ul acestora.
Este drept, cu această ocazie comportarea sa față de Angela Merkel a lăsat de dorit. Cred că Trump a gândit că, dacă o țară mai mică și mai săracă cum ar fi România, sau altele similare, contribuie cu 2%, cum se face că Germania, cea mai bogată, rezistă, ceea ce explică atitudinea sa neobișnuită în diplomație, criticată de altfel în Europa și soldată cu o ură neîncetată împotriva sa.
Cu toată lipsa de curtoazie diplomatică, el și-a atins scopul, negocierea încheindu-se cu succes, mai ales că ulterior Jens Stoltenberg, comandantul NATO, l-a felicitat pentru mărirea și întărirea bugetului apărării.
Tot în timpul lui Trump, România – în urma unui contract semnat acum doi ani în valoare de 1,5 miliarde $ vizând modernizarea apărării – a devenit în 2021 primul membru NATO dotat cu sistemul de rachete IMARS, aflat lângă Focşani.
Împreună cu membrii NATO, Trump a inițiat bombardarea lui Assad din Siria.
Trump nu era un izolaționist, ci dorea doar relații echitabile financiare prin negocieri și nu era în favorabil războiului. Însă voia o armată puternică pentru a se apăra și, la nevoie, pentru a impune supremația americană.
După cum arată Robert Kagan în Foreign Affairs din martie-aprilie 2021, dovadă a fost moartea lui Soleimani, când Iranul nu a reacționat, sau când a trimis armament în Ucraina și Rusia nu a reacționat sau în cazul bombardării Siriei.
Aceste excese de putere erau sporadice fără o strategie militară, dar prin ele a demonstrat puterea militară americană de care toți se temeau, eliminând totodată confruntările.
Trump a modernizat sistemul nuclear, lăsând America cu o putere militară capabilă să înfrunte pe oricine, chiar şi pe China. Astfel, SUA rămâne ”balanța puterii lumii întregi”, cum a spus în trecut Theodor Roosevelt.

Colaborarea cu Partidele și cu Executivul

Regretabil a fost că Trump nu s-a bucurat de ajutorul integral al Partidului Republican. Acesta avea structuri foarte slabe, nu a fost unit, era lipsit de viziune, veşnic în defensivă, fără inițiativă, iar de atac contra stângii nici vorbă, preferând pacea și compromisul – cu excepţia unor membri care au avut curajul să lupte pentru adevăr.
Pe parcurs, în timp ce a ridicat economia, Trump a schimbat cursul tradițional al Partidului, de la ideea de a susține interesele corporațiilor către cea în favoarea populației, reușind după 4 ani să inspire o mișcare fără precedent, ”America First”, devenind astfel campion al ”middle America” pentru cetățenii respectivi.
Pe când Partidul Democrat (socialist) a fost întotdeauna foarte organizat, unit, cu o mare determinare, excelent în propagandă si veșnic în ofensivă, cu inițiativă și gata de atac, chiar la nevoie încălcând Constituția.
Acum Partidul Democrat a devenit partidul elitei, al bilionarilor, al Big Tech și în favoarea afacerilor cu China.
În schimb, Trump a fost interesat de ţara sa în negocierile financiare cu China, pe când ceilalți vând țara pentru bani chinezești, fără a vedea pericolul care amenință nu numai America, ci întreaga omenire.
Nu am înțeles atitudinea lui D. Trump, ca șef al puterii executive, asupra departamentelor administrației federale și anume de ce a acceptat să lucreze cu personalități ce au făcut parte din Deep-State-ul lui Obama, mai ales în Ministerul Justiției, DOJ, FBI și CIA.
Aceștia l-au acuzat de fapte care au condus la Raportul Mueller și la primul impeachment din 2019 în Camera Congresului.
Abia în 2018, după alegerile respective, Trump l-a numit pe William Barr nou Ministru de Justiție, care l-a numit pe John Durham ca Procuror pentru a cerceta abuzurile menționate.
Din nou, nu am înțeles de ce nu a reacționat când a văzut că Raportul Durham nu apare înainte de alegerile din 2020. Cred că atunci ar fi fost momentul să ceară demisia lui W. Barr, schimbându-l cu oficiali care să apere interesele țării și indirect ale lui, și să nu-l fi lăsat pe Chris Wray director FBI.
Suspiciunea mea s-a dovedit corectă când ulterior am aflat că Președintele Biden l-a reținut în post pe Chris Wray, dovedind că acesta a lucrat contra intereselor lui Trump.
Rezerva Președintelui Trump de a-l concedia în timp util pe W. Barr înainte de alegeri a fost greșeala sa cea mare, care cred că a permis o cascadă de evenimente:
a. fostele abuzuri au rămas acoperite, vinovații au rămas liberi și domnia legii nerevendicată;
b. fraudarea alegerilor ar fi avut de suferit, fiind dirijată tocmai de cei vinovați care au scăpat;
c. cei rămași au reușit să schimbe direcția alegerilor, aducând la putere un guvern democrat radical de stânga, în loc de cel votat de 75 milioane de cetățeni.
Văzând că s-a pierdut momentul, abia la 15 și 19 ianuarie, Președintele Trump a arătat adevărul, prin declasificarea multor documente despre Obamagate sau Crossfire Hurricane, adică subiectul care ar fi fost cel al Raportului Durham despre abuzurile anti-Trump. Totodată, el a declasificat documente despre recentul scandal Ucraina al lui Hunter Biden.
Indiferent de aceste declasificări, momentul alegerilor corecte a fost pierdut din cauza fraudelor, astfel încât la 6 ianuarie 2021, Colegiul Electoral a votat bazându-se pe voturile fraudate, iar la 20 ianuarie Joe Biden a preluat oficial Președinția. Un președinte cu probleme de sănătate, care va fi condus din umbră.
De atunci, Capitoliul cu Casa Albă și împrejurimile sunt păzite de Garda Națională și împrejmuite cu sârmă ghimpată pe termen nedeterminat, explicația dată fiind ”teroriștii”, fără a se specifica cine sunt aceștia; de fapt este frica de mișcările contra voturilor fraudate.
La 8 februarie 2021 a avut loc al doilea impeachment al lui Trump în Senat, care s-a încheiat în favoarea sa, fiind achitat.
După care s-a retras la locuința de la Mar-a-Lago din Florida, de unde nu a mai putut comunica cu populația din cauză că Twitter-ul condus de Big Tech a anulat contul său.

Declinul Americii

În urma alegerilor fraudate din 2020, America a rămas mai divizată ca oricând, pe de o parte, Democrații cu Obama, care a revenit în 2021 să termine treaba începută în 2008, cu Administrația Biden compusă din foștii săi funcționari și care vor lua toate măsurile pentru ca Trump să nu fie reales în 2024. Și, pe de alta, Republicanii susținând mișcarea ”America First”, cu cele 75 milioane de votanți, care doresc preluarea puterii în 2022 și 2024.
Activitatea noii administrații şi-a propus în principal să schimbe tot ce înfăptuise Trump, intern si extern, în ultimii patru ani, cu riscul distrugerii celei mai bune economii, și trecând peste valorile tradiționale americane.
Biden a condus prin ordonanțe de urgență, pregătite de alții, cât și sprijinit de Nancy Pelosi, cu legislația inițiată în Camera Congresului.
Ca atare, Biden a permis o imigrație masivă, în ciuda faptului că ocupă locurile de muncă ale americanilor, cu riscul reînnoirii amenințării virusului COVID, deşi toate statele democrate țin școlile închise; a oprit deportările celor veniți ilegal și a aprobat legalizarea acestora, dându-le drepturi şi rudelor ce vor veni; a închis Keystone XL Pipeline, care asigura 10.000 de locuri de muncă și a desființat minele de cărbune și extragerea petrolului din terenul federal, numit fracking, ceea ce va mări costul combustibilului; va ierta împrumuturile studenților care ating sume imense etc., etc.

Politica externă o va continua pe cea a lui Obama, evitând poziția de supraputere americană, preferându-se un sistem de conducere globală, acceptat de George Soros cu bilionarii săi; cu Rusia, politica va fi dură, pentru a dovedi diferența faţă de Trump; cu China, Biden nu are nici un cuvânt de spus, dată fiind situaţia lui Hunter cu banii chinezi; problema reluării Tratatului cu Iranul; reluarea Tratatului Climei, unde este numit responsabil John Kerry, fostul ministru de externe, al cărui fiu vitreg a luat bani de la chinezi împreună cu Hunter Biden. Toate acțiunile se referă la debursări de sume mari.
Alt aspect important a fost cel din 26 februarie, când peste 30 de membri republicani, îngrijorați de starea sănătății lui Biden, au semnat o petiție pentru ca responsabilitatea activării bombei nucleare să fie luată de sub autoritatea Președintelui etc.

Referitor la legislație, N. Pelosi se ocupă de multe proiecte de legi: ”Equality Act” H.R. 5 și S. 393, obiectul fiind amendarea legilor ”Civil Rights Act” din 1964, aprobate de Președintele Johnson, care protejau drepturile afro-americanilor.
Trecut la 25 februarie în Camera Reprezentanților cu 224 voturi pentru (cu 3 republicani) și 206 voturi contra, acest Act se referă la protecţia egală a comunității cu orientări sexuale diferite LGBTQIA (Lesbian, Gay, Bisexual, Transgender, Queer, Intersex, Asexual), cu admiterea căsătoriilor între persoane de același sex, cu referințe la însușiri normale biologice și folosirea de termeni neutri eliminând genul masculin sau feminin.
În plus, produce anomalii cu accentuarea ”rasismului” privind ”social și equal justice” și ”supremația albă”.
Actul se referă și la aspecte intelectuale, alterând spectrul academic cu ideea Cancel Culture, prin eliminarea autorilor consacrați din literatura universală sau a eroilor ca George Washington și Abraham Lincoln, schimbarea denumirii unor școli ce purtau numele unor istorici cunoscuți sau distrugerea statuilor de valoare istorică, toate spre a nu jigni studenții de culoare etc., adică este o mișcare a stângii radicale, cred eu ”scrântită”, pentru că ideile rasiale depășesc pârghiile șablon comuniste, țintind distrugerea supremației americane.
The People’s Act 2021” H.R. 1 se referă la viitorul sistem al alegerilor cu voturi prin poștă și la cine poate participa în calitate de candidat la președinție, cu măsuri de anti-corupție menite să întărească democrația, dar care, de fapt, subminează libertățile constituționale, votat la 3 martie în Camera Congresului.
American Rescue Plan Act of 2021” H.R. 1319, votat în Cameră la 27 februarie, cu 219 voturi pentru și 212 contra, și in Senat, S.Con.Res. 5, votat la 6 martie, cu 50 la 49 în favoarea Vicepreședintei și semnat la 10 martie de Președinte, este un Act care vizează pagubele cauzate de COVID, în valoare de 1,9 trilioane $. Din acestea numai 9% sunt alocate propriu zis acestui scop, restul acoperă numai deficitele statelor democrate, anumite lucrări de interes ale lui N. Pelosi sau C. Schumer privind 100 milioane $ pentru un tren electric subteran în Silicon Valley, 2 miliarde $ către WHO (OMS) etc., etc.
Un alt proiect, „Universal Gun Registration” H.R. 8, referitor la al II-lea Amendament privind portul de arme, sau alt proiect pentru micșorarea bugetului alocat Poliției, ambele au fost recent introduse spre examinare și trecute de Cameră.
Altă legislaţie declară război Amendamentului I al Constituției referitor la dreptul de exprimare liberă împotriva canalelor conservatoare TV ca FOX NEWS, NEWSMAX și OANN, pretinzând că nu comunică adevărul, de fapt cu intenția de a le suspenda, de teamă să nu se afle adevărul despre fraudarea alegerilor.
Acum se vrea unificarea gândirii, fără disidenți, asemenea cenzurii comuniste, mișcare ce va deschide calea spre un partid unic.

În final, ținând cont de lovitura economică dată de pandemia COVID, de invazia imigranților și de costul întreținerii lor, de recordul datoriei naționale proiectată a fi în 2030 de 31 trilioane $, de impozitele mărite promovate de Biden, de iertarea împrumuturilor studenților, care se ridică la 1 trillion $ și de creșterea rapidă a conducerii socialiste, toate vor duce America spre declin.
Venirea neașteptată a lui Joe Biden la Casa Albă a avut totuși și un efect pozitiv, deoarece a trezit atât o parte din populație cât și Partidul Republican să aprecieze mișcarea ”America First” inițiată de Trump, care si-a arătat roadele în timpul mandatului său, deschizând calea către noul conservatorism al Partidului, fiind susținută în 2020 de 75 de milioane de votanți.
Ca urmare a acestei mișcări, la Conferința anuală ”Conservative Political Action Conference” (CPAC), din februarie 2021 de la Orlando – Florida, am avut satisfacția să constatat că, în ciuda lipsei de ”cultură istorică și politică” a lui Trump, nu am fost singura care l-am susținut, ci am auzit cum și crema membrilor republicani conservatori ca Mike Pompeo, Mark Meadows, Ted Cruz, Ron De Santis, Rick Grenell, Tom Cotton, Matt Gaetz, John Hawley etc. l-au susținut în cuvântările lor și l-au recunoscut ca leaderul Partidului, explicând nevoia mișcării ”America First” în vederea recâștigării puterii în 2022 și 2024.
Atunci, la 28 februarie, în cadrul CPAC, a avut loc prima apariție publică a fostului Președinte Donald Trump, acesta revenind în centrul atenției ca ”the keynote speaker” după ce a fost singurul președinte care să fie pus sub acuzare de două ori, primul judecat după părăsirea Casei Albe, ca simplu cetățean, și, totodată, primul judecat, fără ca Judecătorul Șef al SUA să conducă acest proces, fiind învinuit de procurorii care au luat parte la impeachment că ”insurecția” din 6 ianuarie din cadrul Capitoliului a fost vina sa exclusivă, acuzat ca un veritabil criminal și făcut responsabil pentru moartea a cinci persoane.
Cu toate astea, totuși, după șase săptămâni de absență din viața publică, mii de activiști și sute de politicieni conservatori, milioane de spectatori din SUA și din lume au privit la TV sau personal și s-au bucurat să-l revadă, ovaționându-l cu căldură și la sfârșit strigând ”we love you.”
Trump a stârnit o mare emoție și un interes deosebit, situație bizară și neobișnuită pentru un Președinte care abia părăsise Casa Albă.
În discursul său acesta s-a concentrat asupra situației cauzate de Biden prin amnistia imigranților ilegali, oprirea construcției zidului sudic, blocarea Keystone XL Pipeline, extragerea petrolului din teren federal, ceea ce va scumpi benzina, necesitatea reformei legislației în vederea opririi fraudării alegerilor.
Într-un sondaj ad hoc, de după Conferință, 95% din cei prezenți au votat pentru cimentarea unirii și puterii Partidului Republican conservator împotriva social-comunismului din Congres și Casa Albă.

Viitorul nebulos

Amenințat intern și extern, viitorul Americii este nebulos.
Intern, din 20 ianuarie, America este condusă de un invalid în Casa Albă, de un Congres democrat cu mass-media de stânga susținând un program socialist radical dăunător.
Iar, Partidul Republican este lipsit de putere, cu 16 membri care se dezic de mişcarea ”America First”, dar care este susținută de restul membrilor și de populație.
Sub noua administrație, America coboară o pantă alunecoasă, unde tradițiile și valorile americane se lasă cucerite de marxismul cu influență chineză.
Tot intern, există bilionarii-lacomi-fără patrie-globaliști și Big Tech, care agreează mișcarea ”Resetarea Mondială”. Aceasta tinde către o supremație globală, un fel de totalitarism comunist mondial început de Lenin, dar fără a avea un temei economic, ci doar impunând asupra politicii statelor, cum este acum cazul în America.
Mă întreb cum vor manipula ”mondialii” Rusia și China în ierarhia Resetării? Cred că acești plutocrați fără patrie ulterior vor cădea victimă PCC.

Pe plan extern, Europa, după Al Doilea Război Mondial, era dependentă de SUA cu Planul Marshall economic și de NATO contra agresiunii sovietice.
Tot SUA a inspirat Uniunea Cărbunelui, cale către formarea Uniunii Europene, dar după 1990, prin politica Președintelui George H. Bush, a susținut Noua Ordine Mondială, după care fosta Pax Americana s-a cam destrămat, lăsând Rusia să alimenteze energetic UE, relația limitându-se la cooperarea NATO.
Iar când Trump a cerut mărirea contribuțiilor NATO și reglementarea tarifelor, relațiile s-au răcit și mai mult.
Cu imigrația străină masivă și comerțul crescut cu China, cred că Europa Occidentală este în pericol.
Referitor la Rusia, până în 1990 ea fost un dușman al Americii. Ulterior Kremlinul a fost forțat să țină seama şi de China. În ciuda Declaraţiei de la Shanghai, din 1996-1997 între Rusia și China, asupra hotarului comun cât și a reducerii forțelor militare, ultima a devenit superioară.
Rusia are forță militară, dar o economie bazată mai mult pe resursele naturale și este ajutată de China. Cu timpul, având nevoie de spațiu pentru populația crescândă, după părerea mea, China va invada nordul Siberiei și va îngloba, înainte de 2049, chiar Kremlinul, pentru a-şi asigura supremația în lume.
China a rămas adevăratul pericol pentru America, deoarece PCC are o economie și o armată solidă, o inteligență artificială în dezvoltare, care îi va permite să conducă lumea dacă va fi lăsată.
Lăsată, de cine? Nu are de ce să se teamă de globaliști, de Rusia sau America, cu economia lui Trump atinsă grav de COVID, care împiedică competiția cu China.
În plus, China a știut să se infiltreze cultural și financiar în America, contribuind la schimbarea alegerilor și a mișcărilor rasiale.
Singura amenințare a Chinei ar fi dacă cumva Taiwan-ul, cu Hong Kong-ul și cu restul populației ar ajunge să dea o lovitură de stat, să înlăture totalitarismul comunist, singura mișcare ce ar avea reverberații pozitive globale.

”America First”, doctrina lui Trump a însemnat exact opusul politicii socialiste a Partidului Democrat, a plutocraților din Resetarea Mondială, a tendinței Chinei către supremație globală, care toate l-au împiedicat să acționeze când a avut puterea să schimbe fraudarea alegerilor din 2020.
Și nu îmi pot imagina că aceste forțe îl vor lăsa pe Trump să reintre în politică și, în 2024, la Președinție. Am experimentat comunismul românesc și cunosc cum se lucrează.
În încheiere vreau să-mi exprim recunoștința față de America, care mi-a dăruit 55 de ani de libertate și prosperitate și să mă rog să poată reveni la măreția, suveranitatea și supremația mondială, de care am beneficiat cu toții în trecut.
Deocamdată viitorul Americii este nebulos și va fi hotărât de istorie, poate în direcția cea bună cu ajutorul unui miracol și cu al Domnului!

Palm Beach – Florida, 10 martie 2021

Simona M. Vrăbiescu Kleckner

Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti