Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Analiza Asociației „Inițiativa pentru Justiție” cu privire la necesitatea reformei sistemului parchetelor militare


17.03.2021 | JURIDICE.ro
Secţiuni: Content, Drept penal, Procedură penală, Selected, Sistemul judiciar
JURIDICE - In Law We Trust

Miercuri, 17 martie 2021, Asociația „Inițiativa pentru Justiție” a dat publicității următorul comunicat:

Procurorii militari, potrivit dispozițiilor legale formează un corp specializat, care ar trebui să deţină experienţa şi pregătirea profesională necesară cercetării faptelor de natură penală săvârşite de militari inclusiv în zona teatrelor de operațiuni.

Independenţa şi imparţialitatea şi procurorilor militari nu poate fi pusă la îndoială pentru simplul fapt că aceștia au şi calitatea de ofiţer activ, în condiţiile în care parchetele militare sunt parte componentă a Ministerului Public și, în consecință, a sistemului judiciar, sunt organizate şi funcţionează în baza aceloraşi dispoziţii legale ca şi parchetele civile, iar procurorii militari au acelaşi statut de care beneficiază şi procurorii civili.

Ministrul apărării naţionale nu ar trebui să aibă nici o atribuţie sau prerogativă în ceea ce priveşte activitatea funcţională a instanţelor şi parchetelor militare ori recrutarea judecătorilor militari și a procurorilor militari, iar acordarea gradului militar şi înaintarea în gradul militar următor ar trebui să se facă potrivit dispoziţiilor legale în materie, după îndeplinirea stagiului minim în grad. În proiectele noilor legi ale justiției trebuie prevăzute expres garanțiile necesare asigurării independenței și imparțialității procurorilor militari, astfel ca obligațiile ce decurg din calitatea de militari să aibă un caracter subsidiar și să nu poată interfera, direct sau indirect, cu îndeplinirea obligațiilor care decurg din calitatea de procurori, iar structura de comandă militară din cadrul parchetelor militare să nu se aplice magistraților militari. Avizul Ministrului apărării naţionale pentru transferul în funcția de procuror militar ar trebui să fie unul consultativ, iar dobândirea calității de ofițer activ să opereze de drept, prin efectul transferului sau numirii, Ministerul Apărării Naționale îndeplinind doar formalitățile pentru acordarea gradului militar corespunzător dispozițiilor legale. De asemenea, dispozițiile privind vârsta maximă pentru activare nu trebuie să se aplice magistraților militari.

Calitatea de ordonator principal de credite pentru parchetele militare a ministrului apărării naţionale nu este de natură a da naștere vreunei relații de subordonare a procurorilor militari față de ministru sau minister. Ministrul apărării naţionale, care are calitatea de ordonator principal de credite pentru parchetele militare este civil, la fel cum şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care are calitatea de ordonator principal de credite pentru Ministerul Public, este civil.

Parchetele militare au caracter specializat în combaterea infracțiunilor comise de militari precum și de participanții civili la faptele comise de militari. Instanța militară are o competență mult redusă față de cea a parchetului militar și este specializată strict după calitatea de militar a tuturor inculpaților. Parchetul militar sesizează fie instanța militară, fie pe cea civilă, dacă o parte dintre inculpați sunt civili, astfel că, spre deosebire de parchetele civile egale în grad, parchetele militare funcționează atât pe lângă instanța militară corespunzătoare, cât și pe lângă toate instanțele civile (tribunale sau curți de apel) din raza sa de competență teritorială.

În ceea ce privește volumul de activitate, menționăm că la nivelul sistemului parchetelor militare anual sunt în lucru un număr de aproximativ 5000 de cauze penale dintre care aproximativ 2500 de cauze sunt soluționate în fiecare an.

Numărul procurorilor din sistemului parchetelor militare este de 60, dintre care funcționează efectiv 54 (5 sunt detașați în afara sistemului parchetelor militare iar unul nu poate funcționa din cauza refuzului MAPN de a-i acorda gradul militar) din schema totală de 93 de posturi.

Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București este cea mai mare unitate de parchet militar a Ministerului Public, atât în privința numărului de județe care se află în raza sa de competentă, a schemei de personal, cât și în privința numărului de cauze penale înregistrate şi soluționate în fiecare an. Peste jumătate din totalul cauzelor penale instrumentate în sistemul parchetelor militare sunt instrumentate de către procurorii militari din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, proporția cauzelor soluționate fiind similară. În ceea ce privește complexitatea cauzelor, nu există grad de comparație. În prezent, pe rolul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București se află în lucru un număr însemnat de dosare cu grad deosebit de complexitate și impact public, de exemplu dosarul „Mineriada 2” și „Colectiv 4”.

Volumul de activitate aferent fiecărui procuror militar din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti este al doilea la nivel național (raportat la unități sau compartimente unde se efectuează urmărire penală proprie), fiind depășiți numai de către procurorii din cadrul Secției de combaterea a traficului de droguri a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism. Însă, spre deosebire de procurorii DIICOT, care beneficiază atât de sprijinul polițiștilor detașați în cadrul direcției, cât și al polițiștilor din cadrul Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate și a structurilor teritoriale subordonate, la dispoziția procurorilor militari din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti nu este nicio structură de poliție dedicată, neexistând nici polițiști detașați în cadrul respectivei unități de parchet militar. Schema de personal a Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti pentru este de 23 de procurori militari din care funcționează efectiv doar 13 procurori militari.

Existența unei structuri specializate a parchetelor militare este justificată în sistemul judiciar românesc şi prin prisma următoarelor argumente:

1. Specializarea procurorilor militari în efectuarea urmăririi penale faţă de persoane care au calitatea de militar.

O abordare modernă și eficientă implică specializarea structurilor de parchet pentru a răspunde la cel mai înalt nivel profesional provocărilor diferitelor categorii de infracțiunii și medii infracționale.

Corpul militarilor reprezintă un segment social distinct și reprezentativ, cu statut propriu, bine pregătit, care prin funcțiile și misiunile îndeplinite garantează existența, securitatea, buna funcționare a statului și caracterul de stat de drept al acestuia.

Corpul militarilor, prin specificul potențialului criminogen, necesită o abordare specializată, inclusiv pentru atingerea obiectivului educativ-preventiv. Spre deosebire de infracțiunile comise de populația generală, efectele infracțiunilor comise de militari atât „ut singuli”, cât mai ales integrat au potențialul de a afecta însăși existența statului și a societății. În special într-o societate cu o democrație în curs de consolidare, așa cum sunt în cvasitotalitatea lor statele foste comuniste din centrul și estul Europei, îndeplinirea funcției judiciare a statului raportat la potențialul criminogen din rândul structurilor militare trebuie să fie la cel mai înalt nivel de eficiență, altfel, riscurile pentru existența statului de drept sau chiar a statului în general, sunt actuale și majore. Experiența Iugoslaviei sau a Turciei, ca să reținem doar două exemple apropiate geografic de România, ne arată consecințele dezastroase la care se poate ajunge atunci când lipsește o componentă puternică și eficientă de justiție militară capabilă să mențină pe traiectul constituțional structurile militare, inclusiv serviciile și structurile de informații.

Ansamblul activităţilor specifice desfăşurate de militari în îndeplinirea misiunii complexe încredinţate sunt detaliate în regulamente şi ordine proprii şi se supun rigorilor militare specifice. Din această perspectivă, un corp specializat de procurori militari poate dobândi experiența profesională în ce priveşte specificul cazuisticii referitoare la faptele cu caracter penal comise de militari. Pregătirea procurorilor militari atât în domeniul juridic cât şi militar, face ca aceștia să fie cei mai în masură să cerceteze şi să dispună măsurile care se impun pentru sancţionarea faptelor cu incidenţă penală comise de către militari, atât în timpul serviciului cât şi în afara îndeplinirii acestuia.

Specificul activității de urmărire penală desfășurată de către procurorii militari este dat și de faptul că aceasta se desfășoară în regim de urmărire penală proprie. Modul de reglementare a activităţii de urmărire penală în cazul infracţiunilor săvârşite de militari sau de către civili în participație cu militari impune o pregătire profesională solidă şi asimilarea unor cunoştinţe vaste din alte domenii precum cel militar, tehnic, criminalistic etc.

2. Desfăşurarea periodică a unor activităţi de prevenire a infracţionalităţii în rândul cadrelor militare.

În realizarea atribuţiei de prevenire şi combatere a criminalităţii, ca atribuţie generală a Ministerului Public, aşa cum este reglementată de dispoziţiile art. 63 lit. h din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, procurorii militari, în colaborare cu conducerile teritoriale şi centrale ale structurilor militare din cadrul M.Ap.N., M.A.I, S.R.I., S.I.E, S.T.S și S.P.P. organizează periodic acţiuni preventive.

Apreciem că sistemul parchetelor militare, ca structură specializată a sistemului judiciar românesc, își poate dovedi eficiența tocmai prin menţinerea unui nivel redus al infracţionalităţii în rândul cadrelor militare.

Prezenţa unui nivel crescut al infracţionalităţii în cadrul structurilor militare ar constitui o vulnerabilitate majoră a securității naţionale, cu potențialul de a escalada și a pune în pericol chiar existența statului.

3. Contextul socio-politico-militar actual şi obligaţiile asumate de statul român ca membru al UE şi al NATO impun existenţa unei structuri de parchet militar, ca structură specializată a sistemului judiciar.

Mediul actual de securitate în cadrul căruia România îşi apără şi își promovează valorile, principiile, interesele şi obiectivele strategice şi de securitate este caracterizat de complexitate şi dinamism, ca urmare a regândirii posturii strategice şi militare a unor state, precum şi a interdependenţelor politice, economice şi tehnologice provocate de fenomenul globalizării. În perspectivă, mediul de securitate va continua să fie influenţat de provocări multiple, unele cu manifestări previzibile şi lineare, reprezentând consecinţe ale unor strategii urmărite de diverşi actori statali şi non-statali pe termen lung, iar altele, dimpotrivă, cu caracter impredictibil, nonlinear şi profund perturbator, care pot genera surprize strategice.

Gradul ridicat de incertitudine al evoluţiilor din mediul de securitate impune existenţa şi menţinerea în viitor a unor structuri militare specializate în cercetarea şi judecarea infracţiunilor săvârşite de membrii forţelor armate ale României sau ale altor state aflate pe teritoriul României.

Aderarea României la Organizația Tratatul Atlanticului de Nord a implicat și obligația corelativă de a dezvolta o componentă de justiție militară care să răspundă exigențelor euro-atlantice.

De exemplu, Acordul din 19 iunie 1951 între statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forţelor lor, prevede la art. VII:

1. Condiţiile stabilite de acest articol:

a) autorităţile militare ale statului trimiţător vor avea dreptul să exercite în cadrul statului primitor jurisdicţia penală şi disciplinară care le este conferită de legea statului trimiţător în privinţa persoanelor supuse legilor militare ale acestui stat;

b) autorităţile statului primitor vor exercita jurisdicţia asupra membrilor unei forţe sau ai unei componente civile şi asupra membrilor de familie, în ceea ce priveşte infracţiunile comise pe teritoriul statului primitor şi incriminate de legea acestui stat.

2. a) Autorităţile militare ale statului trimiţător vor avea dreptul de a exercita jurisdicţia exclusivă asupra persoanelor supuse legilor militare ale acestui stat, în ceea ce priveşte inclusiv infracţiunile referitoare la securitatea sa, incriminate de legea statului trimiţător, dar nu şi de legea statului primitor;

b) autorităţile statului primitor vor avea dreptul să-şi exercite jurisdicţia exclusivă asupra membrilor unei forţe sau ai unei componente civile şi asupra membrilor lor de familie în ceea ce priveşte infracţiunile, inclusiv cele referitoare la securitatea acestui stat, pedepsite de legea sa, dar nu şi de legea statului trimiţător;

c) pentru scopurile acestui paragraf şi ale paragrafului 3 al acestui articol, o infracţiune împotriva securităţii statului va include:

(i) trădarea de patrie;

(ii) sabotajul, spionajul sau încălcarea oricărei legi referitoare la secretele oficiale ale acestui stat sau la secretele privind apărarea naţională a acestui stat.

3. În cazul în care dreptul de a exercita jurisdicţia este concurent, se vor aplica următoarele reguli:

a) autorităţile militare ale statului trimiţător vor avea dreptul de exercitare, cu prioritate, a jurisdicţiei asupra unui membru al unei forţe sau al unei componente civile în ceea ce priveşte:

(i) infracţiunile îndreptate numai împotriva proprietăţii sau securităţii acestui stat sau infracţiunile îndreptate numai împotriva persoanei sau proprietăţii unui alt membru al forţei sau componentei civile a acestui stat sau unui membru de familie;

(ii) infracţiunile care decurg din orice faptă sau omisiune produsă în îndeplinirea îndatoririlor oficiale;

b) în cazul oricărei alte infracţiuni, autorităţile statului primitor vor avea dreptul de a exercita, cu prioritate, jurisdicţia;

c) dacă statul care are dreptul prioritar decide să nu îşi exercite jurisdicţia, acesta va informa autorităţile celuilalt stat de îndată ce va fi posibil. Autorităţile statului care are dreptul prioritar de jurisdicţie vor lua în considerare, cu bunăvoinţă, cererea de renunţare la acest drept, formulată de autorităţile celuilalt stat, în cazul în care acest alt stat consideră că o astfel de renunţare este de importanţă deosebită.”

4. Necesitatea reorganizării și întăririi capacității operaționale a sistemului parchetelor militare este justificată de ineficiența actualei organizări.

Sistemul parchetelor militare, așa cum este organizat în prezent, este profund disfuncțional.

Încă de la primul contact al noilor procurori militari (transferați începând cu 2017) cu sistemul parchetelor militare a fost evident pentru aceștia că parchetele militare au fost concepute intenționat pentru a nu fi funcționale, ci pentru a constitui cel mult o „sinecură” pentru o serie de „privilegiați ai sistemului”, care nu ar fi putut face față profesional în nicio altă unitate de parchet din cadrul Ministerului Public. Contactul cu sistemul parchetelor militare a constituit pentru procurorii civili nou transferați la unitățile din București un adevărat șoc cultural, accentuat de faptul că marea majoritate a acestora proveneau din cadrul unor unități de elită ale Ministerului Public (DNA, DIICOT sau Parchetul de pe lângă Tribunalul București). Aici au găsit o lume anacronică, înghețată la nivelul anilor 90, cu procurori care aveau o înțelegere redusă a ceea ce presupune o activitate de urmărire penală la un standard probatoriu corespunzător realităților actuale și cărora le lipsea voința și capacitatea profesională să își îndeplinească la un nivel minim obligațiile profesionale.

Situația calității resursei umane a fost agravată și de necesitatea obiectivă a începerii unei anchete efective în dosarele „istorice”, ceea ce a dus, începând cu anul 2015, la „canibalizarea” puținelor resurse profesionale de valoare din sistem. Astfel, au fost delegați, transferați sau numiți în funcții de conducere la Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție unii dintre cei mai performanți procurori din sistemul parchetelor militare. În special pentru parchetele militare din București efectul acestei măsuri a fost dramatic, resursa umană rămasă fiind mult inferioară chiar și raportat la media profesională oricum scăzută din sistemul parchetelor militare.

Cauzele ineficienței sistemului parchetelor militare țin atât de deficiențele sistemice, cât și de calitatea resurselor umane. Astfel, prezentăm exemplificativ următorii vectori de ineficiență:

– existența în cadrul sistemului parchetelor militare, chiar ocupând funcții de conducere, a unor procurori proveniți din rândul militarilor diverselor structuri, fiind admiși în profesie direct, fără să promoveze vreun concurs sau examen și fără ca aceștia să fi activat vreun moment într-un parchet civil sau să fi parcurs vreun modul de formare inițială în cadrul Institutului Național al Magistraturii;

– perpetuarea din partea procurorilor militari proveniți din rândul structurilor militare a unei raportări la sistemul de grade și recompense de natură militară și nu la cele specifice magistraților, în special „obsesia” pentru obținerea gradului de general, care presupune o serie de demersuri netransparente, de natură informală, personală și care plasează parchetul într-o poziție subordonată Ministerului Apararii Nationale, duce la o veritabilă vulnerabilizare a parchetului militar și provocă deservicii majore interesului justiției;

– lipsa unei structuri de poliție judiciare proprie sau a unei structuri de poliție dedicată, care să aibă ca obiectiv sprijinirea activității de urmărire penală a parchetelor militare (similar serviciului omoruri din cadrul DGPMB care asigură suportul procurorilor criminaliști din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București în investigarea în regim de urmărire penală proprie a infracțiunilor intenționate care au avut ca urmare decesul persoanei);

– implicarea nejustificată a Ministerului Apărării Naționale în procesul de transfer în cadrul instanțelor militare și parchetelor militare și raportarea eronată a procedurii transferului în funcţiile de judecător militar şi de procuror militar la sistemul de încadrare a ofițerilor în cadrul Ministerului Apărării Naționale, ceea ce a dus la condiționarea transferurilor de îndeplinirea unor condiții aberante, fără suport legal primar, precum parcurgerea unor probe sportive, de natură a restrânge enorm baza de recrutare în cadrul parchetelor militare, distorsionând nepermis criteriile de performanță profesională cerute magistraților  procurori;

– lipsa unor specialiști în diverse domenii detaşaţi la parchet;

– lipsa sistemului informatizat de evidență a cauzelor – ECRIS;

– lipsa accesului la anumite baze de date la care deja au acces parchetele civile, precum cea a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Oficiul Registrului Comerţului (RECOM), Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date (D.E.P.A.B.D.), cazierul judiciar (ROCRIS);

– Lipsa accesului prin intermediul Sistemului Informatic Integrat, la baze de date administrate de:

o Ministerului Administraţiei şi Internelor (evidenţa autoturismelor furate, evidenţa deţinătorilor de arme şi a armelor declarate furate, evidenţa persoanelor, a deţinătorilor de paşapoarte, a permiselor de conducere; evidenţa traficului de frontieră şi sistemul naţional de evidenţă a străinilor; evidenţa persoanelor aflate în aresturile poliţiei, a persoanelor dispărute, a persoanelor şi cadavrelor cu identitate necunoscută, a persoanelor pentru care s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar, a persoanelor urmărite în România, etc.)

o Ministerul Finanţelor Publice – ANAF (cod fiscal, dosar fiscal, declaraţii fiscale, contribuabili persoane fizice, cazier fiscal, creanţe fiscale, conturi bancare, fişa fiscală, returnare TVA, persoanele juridice declarate inactive, Trafic Control, baza de data Phoenix);

o Ministerul Finanţelor Publice – ANV (evidenţa importurilor şi exporturilor, tranzit, EMCS);

o Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (persoane înregistrate, medici, furnizori de servicii medicale);

o Ministerul Educaţiei Naţionale (lista elevilor, personalul şi unităţile de învăţământ);

o Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – (APDRP, APIA)

o Banca Naţională a României (centrala de risc bancar şi centrala incidentelor de plăţi)

o Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Se poate observa că sistemul parchetelor militare a fost din start lipsit de resursele necesare efectuării urmăririi penale în condiții de minimă eficiență. Aceste impedimente de natură obiectivă afectează capacitatea operativă a parchetelor militare.  La aceasta se adaugă cauzele de natură subiectivă precum resursa umană deficitară atât sub aspect cantitativ cât și sub aspect calitativ, care s-a dovedit incapabilă să abordeze cazuistica de complexitate medie sau ridicată. Perioada dintre momentul demilitarizării poliției (2002) și intrarea în vigoare a noilor coduri penal și de procedură penală (2014) a fost marcată de o competență foarte restrânsă pentru parchetele militare, ceea ce a avut ca efect un volum de activitate insignifiant. Lipsa vreunei activități relevante timp de peste un deceniu, a generat un proces ireversibil de deprofesionalizare a procurorilor militari. Cu excepția colectivelor din cadrul Secției Parchetelor Militare care au soluționat dosarele „mineriadei”, „revoluției” și „10 August” (între timp dosarul „mineriadei” a fost restituit de către Înalta Curte de Casație și Justiție), cazuistica abordată de către restul parchetelor militare, și după intrarea în vigoare a nilor coduri, a fost  una cu grad de complexitate scăzut și nu din lipsa cauzelor complexe. Reflexul instituțional a fost acela de a lăsa în nelucrare sau de a efectua o urmărire penală formală în cauzele de complexitate medie sau ridicată, precum și de a declina dosare la cel mai mic pretext către parchetele civile. De abia după 2017, după transferarea mai multor procurori din cadrul parchetelor civile, a fost posibilă abordarea unor cauze cu grad de complexitate medie sau ridicată la nivelul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București. Chiar și în condițiile în care au fost transferați procuri cu un grad ridicat de profesionalism, problemele sistemice, lipsa celor mai elementare instrumente investigative, în special lipsa lucrătorilor de poliție și a specialiștilor din diverse domenii, au împiedicat valorificarea potențialului noilor procurori militari. Deja 5 dintre procurorii cu grad ridicat de profesionalism dovedit, transferați în perioada 2018-2020, au părăsit sistemul parchetelor militare (mai exact, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București), din motive care țin de imposibilitatea îndeplinirii actului de justiție la standarde de calitate minime.

Din aceleași considerente, interesul procurorilor performanți pentru transferul în cadrul actualului sistem de parchete militare prezintă un trend descendent. În paralel, există riscul transformării parchetelor militare în „groapa de gunoi a Ministerului Public” prin încurajarea procurorilor cu probleme profesionale sau de integritate să se transfere în cadrul sistemului parchetelor militare.

6. Propuneri pentru restructurarea și reformarea sistemului parchetelor militare.

În actuala formulă organizatorică, parchetele militare sunt complet ineficiente, fiind necesară o reformă profundă, atât cu privire la componentele de sistem (organizare, resurse, competență) cât și cu privire la componenta de resurse umane (îndepărtarea procurorilor neperformanți și incompetenți și recrutarea în funcție de criterii de performanță profesională).

Astfel, se impune reorganizarea parchetelor militare și a Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție într-o direcție care să cuprindă și o structură de poliție proprie și specialiști din diverse domenii. Se impune reducerea schemei de procurori de la 93 la 80 și stabilirea unui număr de minim 50 de polițiști de poliție judiciară. La aceasta s-ar adauga un număr minim de 20 de specialiști din diverse domenii (ciber-informatică, financiar-fiscal-vamal, criminalistic, militar, disciplina muncii etc). Această structură va permite investigarea eficientă a infracțiunilor de serviciu, a celor privitoare la regimul financiar-vamal, de corupție, de spălare de bani, a infracțiunilor contra persoanei și a celor privitoare la viața sexuală, a accidentelor de muncă etc. La acestea se adaugă dezvoltarea capacității de a investiga „dosarele istorice” și alte dosare cu un mare impact la nivelul întregii societăți (mineriada unu și doi, revoluția – dacă va fi restituită, colectiv 4, protocoalele, 10 August, etc.).

De asemenea, se impune o regândire a competenței noii structuri de parchet militar, ceea ce presupune și o modificare corelativă a unor dispoziții din Codul de procedură penală. Astfel:

1. infracțiunile care intră sub incidența art. VII din Acordul din 19 iunie 1951 între statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forţelor lor;

2. infracțiunile comise de militari, în toate formele participației penale;

3. infracțiunile săvârşite în legătură cu serviciul de către salariaţii civili din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Serviciul Roman de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciul de Protecţie şi Paza sau a altor structuri militare.

4. infracțiunile săvârşite împotriva militarilor sau cele săvârşite în legătură cu serviciul, împotriva salariaților salariaţii civili din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Serviciul Roman de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciul de Protecţie şi Paza sau a altor structuri militare;

5. infracțiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul săvârşite de către sau la săvârșirea cărora au participat, polițiști și polițiști de frontieră, polițiști de penitenciare sau orice alt funcționar cu statut special din cadrul MAI sau MJ. sau a altor structuri cu caracter militarizat. Prin structură cu caracter militarizat se înțelege orice structură organizată ierarhic, al cărei personal are statut de funcționar cu statut special, deține armament în dotare și exercită autoritatea publică în domeniile ordinii publice, siguranței naționale și a justiției.

6. infracțiunile săvârșite împotriva polițiștilor, polițiștilor de frontieră și polițiștilor de penitenciare sau împotriva oricărui alt funcționar cu statut special din cadrul MAI sau MJ. sau a altor structuri cu caracter militarizat, în legătură cu serviciul;

7. infracțiunile săvârșite în dauna sau împotriva unităților și structurilor militare sau ale altor structuri cu caracter militarizat.

8. infracțiunile de tăinuire prevăzută de 270 alin. (1) din Codul penal, de favorizare a făptuitorului prevăzută de 269 alin. (1) din Codul penal și de spălare a banilor, dacă ajutorul dat în condițiile art. 269 alin. (1) Cod penal sau dacă banii, bunurile și valorile care au făcut obiectul tăinuiri sau spălării banilor provin din săvârșirea infracțiunilor date în competența Direcției Parchetelor Militare;

9. infracțiunile care au legătură, potrivit art. 43 din Codul de procedură penală, cu cele prevăzute la pct. 1-8;

Modificarea competenței are în vedere următoarele considerente:

1. Înlăturarea situației absurde în care procurorul militar efectuează urmărirea penală cu privire la civili fără nicio legătură cu structurile militare, pentru infracțiuni de drept comun, dacă sunt participanți la infracțiuni comise de către militari, dar nu efectuează urmărirea penală față de salariații civili ai structurilor militare pentru infracțiuni în legătură cu serviciul acestora.

2. O altă situație absurdă care ar fi înlăturată și care în practică a dus la soluții divergente ar fi aceea în care procurorul militar efectuează urmărirea penală și cu privire la civili dacă sunt participanți la infracțiuni comise de către militari, dar dacă militarul este participant și nu autor, fie urmărirea penală se efectuează de către procurorul militar pentru participantul militar, iar restul urmăririi penale se efectuează de către un parchet civil, ceea ce ridică mari probleme de eficiență a efectuării urmăririi penale, fie inclusiv pentru militar procurorul civil efectuează urmărirea penală, ceea ce poate ridica mari probleme de legalitate.

3. Efectuarea urmăririi penale pentru infracțiunile care intră sub incidența art. VII din Acordul din 19 iunie 1951 între statele părți la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forțelor lor. Efectuarea urmăririi penale pentru aceste infracțiuni prezintă aspecte netranspuse până în prezent, care impun competența autorităților judiciare militare pentru fapte comise de către militari și civili aflați în misiuni în teatre de operațiuni NATO sau pe teritoriul statelor membre ale tratatului sau a celor partenere și pentru fapte comise împotriva acestor categorii de personal în condițiile sus menționate, precum și în dauna sau împotriva unităților și structurilor militare sau civile dislocate în teatre de operațiuni NATO sau pe teritoriul statelor membre ale tratatului sau a celor partenere.

4. Investigarea de către procurorii militari a infracțiunilor săvârșite în dauna sau împotriva unităților și structurilor militare, sau a militarilor ori personalului civil, în legătură cu serviciul acestora ar reprezenta o abordare unitară a competenței, dând prioritate principiului specializării. Astfel, dacă procurorul militar, în conformitate cu tratatul NATO trebuie să efectueze urmărirea penală pentru infracțiunile săvârșite împotriva acestor categorii de personal în condițiile sus menționate, precum și în dauna sau împotriva unităților și structurilor militare sau civile dislocate în teatre de operațiuni NATO sau pe teritoriul statelor membre ale tratatului sau a celor partenere, este logic să efectueze urmărirea penală și în măsura în care aceste fapte sunt comise și pe teritoriul național. De asemenea, la nivelul Europei, infracțiunile comise în dauna sau împotriva unităților și structurilor militare sunt, în general de competența autorităților judiciare militare.

5. În ceea ce privește infracțiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul săvârșite de către sau la săvârșirea cărora au participat polițiști și polițiști de frontieră, polițiști de penitenciare sau orice alt funcționar cu statut special din cadrul MAI sau MJ sau a altor structuri cu caracter militarizat, este necesară definirea acestei ultime sintagme. Prin structură cu caracter militarizat se înțelege orice structură organizată ierarhic, al cărei personal are statut de funcționar cu statut special, deține armament în dotare și exercită autoritatea publică în domeniile ordinii publice, siguranței naționale și a justiției. Extinderea competenței cu privire la infracțiunile comise sau la care au participat polițiștii din cadrul MAI sau polițiștii de penitenciare din cadrul MJ este justificată tot de prioritizarea principiului specializării. Pe de o parte, aceste categorii de funcționari cu statut special au avut statut de militari până recent. Schimbarea statutului din militar în funcționar cu statut special nu a modificat structural nici statutul și nici specificul activității desfășurate. De altfel, statutul acestor categorii cuprinde numeroase trimiteri la statutul cadrelor militare. În general, desfășoară activități comune cu cadrele militare, formând echipe mixte în special când cele două categorii aparțin aceluiași minister. Legislația secundară care reglementa activitatea și conduita acestor categorii de funcționari cu statut special a rămas practic neschimbată, fiind aceeași din momentul la care respectivele categorii aveau statut de militar. S-a păstrat echivalarea gradelor profesionale cu cele militare și acest personal cu statut special are statut de militar în rezervă, gradul de rezervist corelându-se permanent cu cel profesional. Psihologic, comportamental și structural categoriile respective cu statut special sunt similare până la identitate cu categoria socio-profesională a militarilor. Inclusiv la nivel de mediu criminogen, similitudinile celor două categorii impun o abordare unitară. În plus, noua legislație în materia stărilor de urgență și de alertă au „militarizat” și mai mult statutul acestor categorii de funcționari. Atribuțiile funcționale în domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale, dotarea tuturor acestora cu armament militar letal, întăresc caracterul „militarizat” al acestor categorii de funcționari. Mai mult, în situația infracțiunilor săvârșite de polițiștii de poliție judiciară, efectuarea urmăririi penale de către procurorii sub supravegherea cărora sau în baza delegării cărora efectuează urmărirea penală ar pune sub semnul întrebării imparțialitatea sau cel puțin aparența de imparțialitate a anchetelor. Preluarea competenței la nivelul structurii de parchet militar ar răspunde exigențelor de imparțialitate și de specializare, răspunzând și anumitor chestiuni reținute în considerentele mai multor hotărâri CEDO. Efectuarea urmăririi penale față de polițiștii de poliție judiciară de către o entitate exterioară structural și funcțional circuitului dosarelor în care respectivii polițiști și procurorii civili efectuează urmărirea penală oferă garanția absolută a imparțialității. La nivel național, parchetele civile (în special cele de pe lângă judecătorii) ar fi degrevate de cca 7000 de cauze anual.

6. Privitor la infracțiunile care au legătură, potrivit art. 43 din Codul de procedură penală, cu cele date în competența procurorilor militari, noua reglementare propusă răspunde unor probleme cu care sistemul judiciar s-a confruntat în practică și care au primit o rezolvare neunitară. Ne referim în special la faptele „în oglindă” (de ex. ultraj și purtare abuzivă), în cazul cărora logic este ca principiul specializării să primeze și prorogarea de competență să opereze în favoarea structurii de parchet specializată.

7. Competența de judecată în cauzele privind infracțiuni cu autori și/sau participanți civili și militari aparține instanțelor civile, nefiind nicio contradicție în faptul că urmărirea penală este efectuată de către procurorii militari din cadrul structurii de parchet militar iar instanța sesizată este una civilă. Și în prezent în cauzele în care sunt inculpați militari și civili sunt sesizate instanțele civile de către procurorii militari din cadrul parchetelor militare sau din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, iar procurorii militari pot participa și la ședințele de judecată ale instanțelor civile.

8. Referitor la infracțiunile de tăinuire, favorizarea făptuitorului sau spălare de bani, este logic ca urmărirea penală în cauzele având ca obiect aceste infracțiuni să fie dată în competența parchetului care efectuează urmărirea penală și pentru infracțiunea predicat.

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti