Secţiuni » Arii de practică » Business » Banking
Banking
DezbateriCărţiProfesionişti
Banner BA-01
Servicii JURIDICE.ro
Banner BA-02
Banking CJUE Protecția consumatorilor SELECTED

CJUE. C-810/21-C-813/21 – Caixabank (Prescripția rambursării cheltuielilor ipotecare). Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, președintă de cameră

25 ianuarie 2024 | JURIDICE.ro

Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, a fost președintă de cameră

„Trimitere preliminară – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Cheltuieli derivate din încheierea contractului de împrumut ipotecar – Restituirea sumelor achitate în temeiul unei clauze declarate abuzive – Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a acțiunii în restituire”

Cererile de decizie preliminară privesc interpretarea articolului 6 alineatul (1) și a articolului 7 alineatul (1) din Directiva 93/13[1]. Aceste cereri au fost formulate în cadrul unor litigii între consumatori, pe de o parte, și băncile cu care au încheiat o serie de contracte de împrumut ipotecar, Caixabank, Banco Bilbao Vizcaya Argentaria, Banco Santander și, respectiv, Banco Sabadell, pe de altă parte, în legătură cu consecințele anulării unor clauze abuzive.

În perioada 2004-2006, consumatorii din prezentele cauze au încheiat câte un contract de împrumut ipotecar cu băncile anterior menționate. Ultimele facturi privind cheltuielile rezultate din aceste contracte, care priveau taxele notariale și cheltuielile de înregistrare și gestionare a contractelor, au fost plătite cel mai târziu la data de 4 octombrie 2006.

În cursul anilor 2017-2018, consumatorii au introdus la Tribunalul de Primă Instanță nr. 50 din Barcelona, Spania, acțiuni în anularea unor clauze cuprinse în contractele de împrumut, potrivit cărora împrumutații aveau obligația de a plăti toate cheltuielile rezultate din încheierea acelorași contracte. Băncile au contestat aceste pretenții, susținând că acțiunile în restituire erau prescrise, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție de 10 ani prevăzut de codul civil catalan.

Prin deciziile pronunțate de Tribunalul de Primă Instanță nr. 50 din Barcelona, excepțiile de prescripție au fost respinse, băncile fiind obligate la restituirea cheltuielilor achitate de consumatori, cu excepția celei invocate în acțiunea introdusă împotriva Banco Sabadell, unde instanța a admis excepția invocată, respingând acțiunea.

Împotriva acestor decizii, au fost formulate căi de atac la Curtea Provincială din Barcelona, Spania, care este instanța de trimitere.

În acest context, instanța menționată consideră că termenul de prescripție de 10 ani respectă principiul efectivității, întrucât este suficient pentru a permite consumatorului să pregătească și să formuleze o cale de atac efectivă, pentru a beneficia de protecția conferită de directiva 93/13. Această instanță a exprimat însă îndoieli cu privire la interpretarea corectă a dreptului național în ceea ce privește stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul respectiv. Instanța de trimitere a arătat că, potrivit jurisprudenței naționale consacrate, data plății ultimei facturi ar putea constitui momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, știind că, în speță, clauzele în discuție în litigiile principale și-au epuizat efectele odată cu plata respectivă.

În ceea ce privește momentul de la care începe să curgă un termen de prescripție, Curtea a reținut că un asemenea termen poate fi compatibil cu principiul efectivității numai dacă consumatorul a avut posibilitatea să își cunoască drepturile înainte ca acest termen să înceapă să curgă sau să expire.

Pentru ca modalitățile de aplicare a unui termen de prescripție să fie conforme cu principiul efectivității, nu este suficient ca acestea să prevadă că consumatorul trebuie să aibă cunoștință de faptele constitutive ale caracterului abuziv al unei clauze contractuale, fără a ține seama, pe de o parte, de cunoașterea de către acesta a drepturilor pe care i le conferă Directiva 93/13 și, pe de altă parte, de faptul că dispune de suficient timp pentru a-i permite în mod efectiv să pregătească și să formuleze o cale de atac pentru a valorifica aceste drepturi.

Rezultă că un termen de prescripție cum este cel al acțiunii în restituirea cheltuielilor ipotecare în discuție în litigiile principale nu este conform cu principiul efectivității, întrucât modalitățile sale de aplicare nu iau în considerare aceste ultime două elemente.

Prin hotărârea pronunțată la data de 25 ianuarie 2024[2], Curtea stabilit că articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că se opun unei interpretări jurisprudențiale a dreptului național potrivit căreia, în urma anulării unei clauze contractuale abuzive care lasă în sarcina consumatorului cheltuielile aferente încheierii unui contract de împrumut ipotecar, acțiunea în restituirea unor astfel de cheltuieli este supusă unui termen de prescripție de 10 ani care începe să curgă din momentul în care această clauză își epuizează efectele odată cu efectuarea ultimei plăți a cheltuielilor menționate, fără a se considera ca fiind relevant în această privință aspectul dacă respectivul consumator are cunoștință de aprecierea juridică a acestor fapte. Compatibilitatea modalităților de aplicare a unui termen de prescripție cu aceste dispoziții trebuie apreciată ținând seama de aceste modalități în ansamblul lor.

În continuare, Curtea a amintit că sistemul de protecție pus în aplicare prin Directiva 93/13 se întemeiază pe premisa potrivit căreia consumatorul se găsește într-o situație de inferioritate față de un profesionist în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare. Poziția privilegiată în care se află profesionistul în ceea ce privește nivelul de informare de care dispune continuă să prevaleze după încheierea contractului.

Astfel, atunci când caracterul abuziv al anumitor clauze standardizate a fost constatat printr-o jurisprudență națională consacrată, poate fi de așteptat ca instituțiile bancare să fie informate în legătură cu aceasta și să acționeze în consecință. În schimb, nu se poate prezuma că nivelul de informare al unui consumator, inferior celui al profesionistului, include cunoașterea jurisprudenței naționale în materia dreptului consumatorilor, chiar dacă această jurisprudență este consacrată.

Prin aceeași hotărâre, Curtea a mai stabilit că Directiva 93/13 trebuie interpretată în sensul că se opune unei interpretări jurisprudențiale a dreptului național potrivit căreia, pentru a determina momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție al acțiunii consumatorului în restituirea sumelor plătite în mod nejustificat în executarea unei clauze contractuale abuzive, se poate considera că existența unei jurisprudențe naționale consacrate referitoare la nulitatea unor clauze similare dovedește îndeplinirea condiției privind cunoașterea de către consumatorul în cauză a caracterului abuziv al clauzei menționate și a consecințelor juridice care decurg de aici.


[1] Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).
[2] Hotărârea integrală, în limba de procedură, care a fost limba spaniolă, dar și traducerea în limba română pot fi accesate pe site-ul: https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=282063&pageIndex=0&doclang=RO&mode=req&dir=&occ=first&part=1&cid=5916393


Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership