Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare

Că tot e la modă dreptul. Dress Codes: How the Laws of Fashion Made History de Richard Thompson Ford
23.03.2021 | Alexandra-Denisa MOTICA

JURIDICE - In Law We Trust
Alexandra-Denisa Motica

Alexandra-Denisa Motica

Având în spate mari visuri de a fi creatoare de modă încă de pe la respectabila vârstă de 7 ani, m-am simțit nevoită să „pun mâna” pe această carte[1] care combină dreptul cu moda, de îndată ce a apărut, în luna februarie a acestui an. Aici mi-ar plăcea să relatez o poveste emoționantă cu intrigă și punct culminant cu tot despre eforturile depuse ca să intru în posesia ei, dar suntem în secolul 21 și în mijlocul unei pandemii care, de bine de rău, a optimizat serviciile online. Astfel, locul acestei povești cu potențial a fost luat de câteva click-uri care mi-au adus cartea pe prag și au mai adăugat câțiva dolari în buzunarele capitaliste ale concernelor online.[2]

Richard Thompson Ford este un reputat profesor de drept de la Stanford, aria lui de expertiză fiind drepturile omului (civil rights), în special în ceea ce privește discriminarea și segregația rasială. Acestea sunt, de altfel, și temele pe care le aduce cel mai adesea în atenția publicului prin cărțile pe care le publică.

La prima vedere, subiectul abordat de această dată poate părea superficial, chiar frivol, însă, așa cum însuși autorul o spune, această carte nu este despre haine. Este despre statut, despre poziție socială, despre sex. Despre cum reglementarea lor prin lege a lăsat urme considerabile în istorie. Ar putea părea și că acest subiect iese din tiparele în care Ford scrie de obicei, însă o analiză mai atentă relevă că legile la care acesta se referă, împreună cu istoria lor, sunt adeseori legate de diferența de statut social dată în special de rasă sau etnie. El argumentează că moda nu este niciodată complet neutră, atribuindu-se încă de cu secole înainte semnificație socială.

Capitolele sunt înșirate în ordine cronologică, începând cu legile somptuare medievale, având ca scop prevenirea risipei și a extravaganței și promovarea virtuții, care era văzută ca stând în simplitate. Alte exemple de legislație care reglementează moda menționate de-a lungul cărții ne poartă în Italia renascentistă, care obliga evreicele la purtarea cerceilor, pe atunci priviți ca o formă de decadență vulgară, fiind asociați cu prostituatele, care la rândul lor, se aflau jos pe scara socială. Odată ce bijuteriile au (re)devenit semne ale nobilimii, obligația de a purta cercei s-a transformat într-o reală interdicție, evreii fiind atunci nevoiți să își petreacă un material de culoare roșie peste haine, ca simbol al inferiorității lor.

Pe drumul spre prezent, cititorul se întâlnește cu personalități precum Ioana d’Arc, Henry al VIII-lea și Thomas Jefferson, dar și cu mișcări americane de emancipare precum cea a sufragetelor sau cea pentru drepturile civile, în cadrul cărora, moda a fost adesea folosită pentru a promova o anume sensibilitate politică pentru cauzele respective. De asemenea, multe dintre opriri au loc în sălile de judecată, ca loc unde răspunsul la întrebările ivite despre codurile vestimentare aveau să își găsească răspunsul (de multe ori șocant).

TOP 3 CITATE:

Throughout its long history, people thought fashion had political stakes; that’s why some passed laws and developed rules regulating it and why others struggled to resist and overturn those laws and rules.[3]

Fashion was always one step ahead of law, so each new fashion requires a new dress code. In reaction to these contrast changes, the Venetian Senate, in 1551, bluntly proclaimed, “[A]ll new fashions are banned.”[4]

Modest legal guidelines could address the many dress codes […] not by banning them indiscriminately but by weighing the costs and benefits. […] Of course, it won’t always be easy to tell a sensible dress code from an unreasonable one. But it is a better goal than the abolition of all dress codes, not only because it is more realistic but also because it gives fashion its due.[5]

CE MI-A PLĂCUT:

Captivant este puțin spus în legătură cu modul în care Ford scrie. Deși nu este un roman, este genul de carte pe care este greu să o lași din mână și alături de care te prinde răsăritul pentru că te-ai amăgit singur în repetate rânduri că vei mai citi doar un capitol. (Din acest punct de vedere, capitolele relativ scurte sunt înșelătoare!) Este de așteptat din partea unui profesor de drept de la o universitate de prestigiu să fie pasionat de drept, dar nu și de modă. Pasiunea lui pentru ambele domenii devine evidentă printre rândurile scrise maiestuos.

Mi-a plăcut extraordinar că autorul nu a încercat deloc să mascheze faptul că este un adevărat nerd  atât al modei, cât și al jocurilor de cuvinte. („…a fine line to walk, especially in high heels” sau „…goes hand in glove with…”).

Cartea nu intră mult în detaliu cu privire la evenimentele relatate, tocmai pentru că majoritatea sunt cunoscute. Ceea ce o face deosebită este punctul de vedere din care evenimentele respective sunt privite, având drept consecință completarea imaginii pe care o avem cu privire la o perioadă istorică anume.

CE NU MI-A PLĂCUT:

Dacă e să mă pun în rolul avocatului diavolului, un aspect care cred că nu ar fi apreciat de către un jurist pragmatic este că, deși aproape fiecare capitol este structurat în jurul unei legi ca element central, Ford are tendința de a se „lua cu vorba” și de a divaga ușor de la subiect. Cu toate acestea, eu am savurat și aceste mici paranteze, de multe ori sub forma unor anecdote, care am considerat că dau culoare rândurilor.


[1] Richard Thompson Ford, Dress Codes: How the Laws of Fashion Made History, editura Simon & Schuster, 2021.
[2] Puteți face la fel aici.
[3] De-a lungul istoriei sale îndelungate, s-a crezut că moda are mize politice; de aceea, unii au dat legi și au creat reguli care să o reglementeze, în timp ce alții au luptat împotriva lor.
[4] Moda a fost mereu cu un pas înaintea dreptului, așa că, fiecare modă nouă necesită un nou cod vestimentar. Ca răspuns la aceste schimbări contradictorii, în 1551, Senatul venețian a proclamat răspicat: „Toate modele noi sunt interzise.”
[5] Dispoziții legale simple ar putea trata multele coduri vestimentare, nu prin interzicerea lor, ci printr-o analiză cost-beneficiu. Desigur, distincția dintre un cod vestimentar sensibil față de unul nerezonabil nu va fi mereu simplă. Dar acesta este un obiectiv mai bun decât abolirea codurilor vestimentare, nu numai pentru că este mai realist, ci și pentru că îi conferă modei locul cuvenit.


Alexandra-Denisa Motica

Secţiuni: Content, Opinii, Povestim cărți, Selected | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti
SERVICII JURIDICE.RO