« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii
 1 comentariu

La trecerea Styxului a fratelui meu mai mare Emil Molcuț, erudit profesor al Facultății de Drept…
19.03.2021 | Cornel DINU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Cornel Dinu

Cornel Dinu

Apelativul devenit într-un fel renume, „Procurorul”, mi l-a pus antrenorul Gică Bărbulescu, fost jucător la Juventus București, prima echipă cu nocturnă și stadion propriu, înființată în 1924 și desființată… de fapt transformată proletar în Petrolul Ploiești în 1952.

Nea Gică, poreclit „Pungă”, era un bucureștean hâtru, pe care l-am avut antrenor la Metalul Târgoviște în sezonul 1965-1966, înainte de a pleca la Dinamo. Trecuse prin multe rele ale acelor viscole sociale generate de schimbarea puterii în România după Al Doilea Război Mondial, devenise un pic „pricinos”…

Când a aflat cariera de jurist de excepție a tatălui meu, care fusese și procuror, m-a „înfiat” fotbalistic. Desigur, la figurat. Și atunci când mă mai certau mai vârstnicii echipei, uneori pe bună dreptate, spunea doar atât: „Lăsați-l în pace, e băiatul lu’ procuroru’ care a fost trimis ca și mine, ani buni, la munca de jos”.

Marcat de personalitatea tatălui meu, pe care îl luam de multe ori seara de la tribunal, când aștepta verdictele civile, mai mereu favorabile, după ce fusese primit în avocatură, pe lângă fotbal am făcut și Facultatea de Drept. La „fără frecvență”, pentru că, practic zi de zi pe teren, într-un „amatorism” ce deghiza un profesionalism incontestabil, nu la bani, ca în Occident, desigur, nu puteam fi prezent și la cursuri.

După examenul de admitere, susținut scris și oral în dimineața zilei de 7 noiembrie 1967, după 0-0 cu Anglia, campioană mondială, în după-amiaza precedentă, am intrat în atmosfera facultății. Introdus printr-un coleg de lot național de juniori, celebrul Florin Gătejan, poreclit arhicunoscut „Pațanu”…

…Student foarte bun, magistrat și, în final, avocat de succes. Simpatic mereu, educat într-o familie de proprietari de pământuri, căruțe și cai, tare descurcăreț. Este antologică trăsnaia sa de prin toamna lui 1967, când a venit cu un… cal, Murgu, la stadionul Giulești, la un antrenament al Rapidului, campioană în acel moment, înaintea unui meci cu Dinamo. Pe care l-a băgat în vestiar și pe teren!

Același cal, Murgu, a fost protagonistul altei năzbâtii a lui Florin Gătejan. Chiar profesorul Emil Molcuț l-a provocat să aducă un bidiviu la… cofetăria „Tosca” de lângă Opera din București, la doi pași de Facultatea de Drept, unde se mai relaxau dascălii între cursuri.

„Pațanu” a venit călare pe Murgu de-a lungul cheiului Dâmboviței și a dat să intre cu el în… cofetărie! Calul s-a speriat, însă, s-a cabrat pe picioarele din spate, l-a dat pe Florin cu capul de pragul de sus, acesta a căzut din șa, iar Murgu a pornit în galop spre… casă, undeva dincolo de fostele grajduri regale de pe chei, acum căminele „303”…

Mai mare cu doi ani decât mine, student la zi, Florin Gătejan intrase repede în grațiile celui care conducea Facultatea de Științe Juridice, cum se numea pe atunci, profesorul de Drept Cooperatist, secretarul de partid Lucică Dimitriu. Alintat de amici „Lucilius”…

Jurist autoritar și suflet rar, de mare omenie, „Lucilius” stătea lângă „Athénée Palace”, într-un apartament „normal”. Șuetar de excepție, își petrecea după-amiezile în braseria celebrului hotel amintit. Impunător, respectat, un adevărat „Mecena” al Centrului Universitar al Bucureștiului.

Îi plăcea și fotbalul, așa că „Pațanu” imediat mi-a făcut și mie loc la masa după-amiezilor prelungite în seară. „Lucilius” lucrase în străinătate, membru marcant în „Comisia Dunării”, deschidea orice ușă pe atunci.

Mare păcat și mare pierdere pentru lumea universitară că a murit într-un accident de mașină în vara lui 1970, la intrarea în Mărășești…. Într-un drum spre Iași cu profesorul Gheorghe Alexandru Cazan, de la Filosofie, ca îndrumători pentru ceva doctorate. Se făcea carte pe atunci, nu se furau doctoratele de pe net…

Ades se așezau la masa lui „Lucilius” somități, nume de… renume ale Dreptului. Profesorii Paul Gogeanu, „conu’” Milică Cernea, „cezar” al facultății, alături de cei mai „tineri”, până-n… 90 de ani, ca Luca Pascal, secretarul imensului Nicolae Titulescu la Liga Națiunilor.

…Dar și doi asistenți pe atunci, foști studenți eminenți, șefi de promoții, Nicolae Popa și Emil Molcuț. Mari amatori și de fotbal, juriști de mare viitor, crescuți cu grijă și exigență de alți titani ai Dreptului: profesorii Mihai Eliescu, Traian Ionașcu, Constantin Tomulescu, Constantin Stătescu, Ioan Ceterchi, Tudor Popescu…

Facultatea de Științe Juridice era pe atunci o Agorà a învățământului universitar de la noi. Șefii de catedre își creșteau asistenții într-o rigoare competentă, în așa fel încât respectul pentru această profesiune de credință a dreptății și adevărului să nu cunoască sincope.

Alături de Emil Molcuț și Nicu Popa, în timp, asistenții Ion Neagu, Ionică Muraru, Constantin Mitrache și încă mulți alții sunt adevărați stâlpi de pază ai școlilor jurisprudenței românești. Afectată și ea acum, odată cu deschiderea atâtor facultăți particulare ce au scos prea mulți absolvenți, chiar „dottore”, de… complezență…

Subiect amplu, cunoscut, în procesul de sfârșit al competenței în prea multe domenii de la noi. Cum definește amicul Tavi Hoandră ceea ce suportăm de la decidenți, care ne fac și mai insuportabil blestemul nesiguranței existenței pe meleagul românesc.

Întorcându-ne în timp, între mine și cei doi profesori de excepție, Emil Molcuț și Nicolae Popa, din acel sfârșit al anilor ’60, s-a creat o prietenie prin înțelegere și sensibilitatea sufletească, din ce în ce mai rare la noi.

Mă onorează și m-a ajutat mult în dorința și înclinația voinței și, poate, vocației mele de a fi mereu în preajma unor oameni valoroși, încărcați de cunoaștere. Scriitori renumiți, medici aducători de sănătate, specialiști de excepție în multe domenii, politicieni adevărați (din ce în ce mai puțini…), oameni de teatru…

Ca să fiu primit de aceștia, firesc, educația și setea mea de cunoaștere manifestate prin comportament, respectiv citit, dar și șansa au contribuit în mod egal. Din acest punct de vedere, la care adaug și personalitatea carierei fotbalistice, soarta a fost darnică, bună cu mine.

Nu am pretenția să mă prezint ca jurist. Dar această lume aureolată intelectual, atât de diversă, cred că a însemnat în gândirea firescului meu mai mult decât absolvirea cu laude a câtorva facultăți…

Din această lume care m-a modelat au plecat spre cele veșnice prea mulți… Și am senzația că în ceea ce se petrece acum, la noi, sunt din ce în ce mai singur…

Ultimul care a trecut Styxul, acum câteva zile, a fost unul dintre sufletele mele pereche, profesorul Emil Molcuț. Cu el și cu profesorul Nicu Popa am avut mii de momente de vis.

Interpretați numai realitatea că, de 60 de ani, cu excepția blestematului de 2020, o elită întreagă de juriști și alți specialiști de valoare din alte domenii îl serbam împreună pe profesorul Nicu Popa de Sfântul Nicolae (vezi pozele și clipul video cu ultimul Sfântul Nicolae împreună, în decembrie 2019… – arhiva personală).

Desigur, mulți au avut soarta unuia dintre zecile de mii de versuri declamate mereu de enciclopedia de drept istoric, literatură și interpretare filosofică a vieții, profesorul Emil Molcuț, ades din Serioja Esenin: „Ne ducem toți câte puțin mereu spre un liman de tihnă și-alinare / Poate curând va trebui și eu bulendrele să mi le strâng pentru plecare”… Ooo, și cât mai recita profesorul și din marii noștri stihuitori naționaliști, fiind și el poet…

Știam că, internat din decembrie trecut, are zilele numărate, după diagnosticul pus abia în urmă cu două săptămâni!!! Arșița veștii că s-a stins miercuri, la trei dimineață, mi-au stins-o doar lacrimile… Pentru că între noi era o comuniune de simțire ce o au numai sufletele pereche…

Sigur, profesorul Molcuț era nu numai un mare cunoscător al Dreptului Roman, al Istoriei Statului și Dreptului Românesc, al literaturii românești și universale, al filosofiei, ci și un vizionar al sorții omenești.

Am parcurs panegiricele scrise de multele facultăți în care a predat. Mi s-au părut adevărate, dar depărtate de felul în care, cu acuitate, precizie și putere de sinteză se exprima „Ducele”…

Cu decenii în urmă m-a numit „Accattone”, șeful plebei romane. Tatăl său, având o gospodărie de elită bănățeană la Gherganiul din Dâmbovița mea, lângă Domeniul Ghica, am considerat, cu simțul umorului ce n-avea cum să ne lipsească nicicum, că poate fi numit… „Ducele de Ghergani”.

Emil Molcuț era un profesor convins pledant, cu o retorică de senator roman. Care impunea numai prin rostirea fiecărui cuvânt din cursuri, în convingerea că numai astfel gândirea poate să producă.

Cunoscând „ad litteram” filosofia, istoria și literatura neamului ca nimeni altul, aprecia în ultimii ani, văzând ce și de ce se petrece, logica lui Titu Maiorescu. Adaptând-o, desigur, la vremurile de acum… „Fondul ne-a lipsit mai mereu, dar acum, «Accattone», formele sunt de-a dreptul hidoase”.

În ultimul discurs, din decembrie 2019, un laudatium pentru fratele său, profesorul Nicolae Popa, de Sfântul Nicolae, Emil Molcuț a fost mai scurt decât la orice introducere de curs…

„Acum, la 80 de ani, trebuie să fim fericiți, Am trecut prin atâtea, avem ca amintiri întâmplări unice, avem ce vorbi. Nu trebuie să jelim, să țipăm, nici să plângem. Să fim fericiți, avem și ce să povestim.”

A amintit apoi de marii profesori predecesori…

„Eliescu, direct din Academia greacă, Ionașcu, mereu cu pumnul în masă, precum Cicero, Oancea, care preciza că trebuie să ne știm și să ne apărăm pe cei ce sunt «pretini» cu noi, «conu’» Milică Cernea, înțeleptul din muntele ascuns, Paul Gogeanu, care-l considera pe profesorul Popa «fire de elită»…”

Finalul a cuprins referiri la comportamentul heghelian al sărbătoritului, profesorul Nicu Popa…

„Nu a acceptat compromisuri, stăpânind perfect logica dintre mobilitatea vieții și stabilitatea literei legii. Realizând ades, nu numai în facultate, echilibrul dintre static și dinamic, nefiind niciodată dispus ca orișicine sau orice să fie închis în cerc dogmatic.”

Făcând referire și la o teză în acest sens, șocantă, surprinzătoare pentru acele momente, prezentată într-o revistă de Drept la sfârșitul anilor ’60, de Ion Gheorghe Maurer….

Și câte adevăruri istorice se pot spune despre ruptura comandată de primitivismul egoist de a conduce numai el al lui Nicolae Ceaușescu, de intelectualul, juristul și politicianul de excepție Ion Gheorghe Maurer în 1973…

„Ducele de Ghergani”, imensul profesor Emil Molcuț nu avea telefon mobil. Doar unul „cu fir” acasă. Nu irosea nicio clipă, citea, scria enorm, preda la multe facultăți până acum câțiva ani.

Am intuiția că în profunzimea gândirii sale știa că e mai bine să plece… Considerându-ne și considerându-se în plină… formare! Dorindu-le colegilor „Bună reîntâlnire și la 90 de ani”… Nu l-a mai lăsat Dumnezeu cu ei… cu noi…

Semnând acceptul pentru o operație disperată ca ultimă soluție de prelungire a șederii pe Pământ atât de târziu, profesorul Emil Molcuț și-a împlinit destinul de senator al Dreptului Roman. Operația în sine fiind, de fapt, sabia ce și-a împlântat-o între coaste Cato cel Tânăr, strănepotul lui Cato cel Bătrân (Cato Cenzorul), la Thapsus, în Africa, după ce împăratul Cezar îl învinsese pe Pompei la Pharsalus, în Tesalia.

Nemaiputând să-mi văd prietenii pe catafalc, „Accattone” te salută, „Duce”, și la bună reîntâlnire dincolo!

12 martie 2021

Cornel Dinu

* Mulțumim autorului și fanatik.ro pentru permisiunea de a prelua acest editorial comemorativ.

 
Secţiuni: Content, Life, Opinii, Selected, UNIVERSITARIA, VIDEO | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “La trecerea Styxului a fratelui meu mai mare Emil Molcuț, erudit profesor al Facultății de Drept…”

  1. Dan ȚOP spune:

    Nemo dat quod no habet… la acest principiu al dreptului m-am gândit atunci când am citit, la trei zile de la Nonele lui Martiae, pe JURIDICE.ro, că Profesorul Emil Molcuţ s-a stins… Laudatio post mortem făcută de domnul Cornel Dinu, târgoviștean ca şi mine, vine să demonstreze că nu numai practicienii sau teoreticienii dreptului l-au cunoscut şi apreciat, dar şi cei care au fost impresionați de ținuta morală impecabilă şi mai ales intransigența acestui mare Profesor.

    Cu nici o lună înainte ca Profesorul Emil Molcuţ să treacă în lumea umbrelor, într-un interviu pe JURIDICE.ro, pe data de 16 februarie 2021, am invocat numele acestui mare Profesor, ca un exemplu al respectului reciproc, exprimat tot într-un adagiu latin, do ut des, într-o prezentare a lipsei de interes pentru cunoaștere al studenţilor de la drept, şi nu în ultimul rând al consecinței inevitabile, ex nihilo nihil

    Ştiu că nu i-ar fi plăcut o expunere prea lungă, căci sermo longa vitae brevis, dar mai ales că era de acord cu ceea ce spunea Mihail Eminescu „… iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el….”

    Nu pot decât să îmi amintesc mereu ceea ce mi-a spus într-o seară la terasa localului familial „Tismana”, unde erau prezenți şi profesori şi studenţi Non licet bovi, quod licet Jovi… aşa încât, cei rău intenționați, prezenți printre noi să nu poată reacționa.

    Requiescat in pace, Magistro…

    IXX Martiae MMXXI

    Dan Ţop

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD