Secţiuni » Articole » Opinii
Opinii
Condiţii de publicare
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
Articole Opinii SELECTED

Istoria dreptului românesc (9). Concluziile capitolului „Dreptul în perioada 1859-1920”

2 februarie 2024 | Petre BUNECI​, Cristian MOȘNEANU
Petre Buneci​

Petre Buneci​

Cristian Moșneagu

Cristian Moșneanu

« Istoria dreptului românesc (8)

Concluziile Capitolului 8. Dreptul în perioada 1859-1920

I. Statutul juridic internațional al României în perioada 1866-1920

Actul alegerii lui Cuza ca domn al celor două Principate Unite, a reprezentat primul pas al înfăptuirii statului național unitar. Cea mai mare problemă o reprezenta recunoaşterea europeană a alegerilor. Turcii şi austriecii au considerat actul Unirii o încălcare a prevederilor Congresului de Pace de la Paris. Alexandru Ioan Cuza va trimite la Paris şi în alte mari capitale europene, emisari (oameni de-ai săi de încredere), cu misiunea specială de a-i convinge pe diplomaţii străini, să recunoască Unirea Principatelor.

În cea de-a doua ședință a Conferinţei din data de 13 aprilie 1859, Franța, Rusia, Anglia, Prusia și Sardinia au recunoscut dubla alegere de la 24 ianuarie 1859 a lui Alexandru Ioan Cuza.

Servicii JURIDICE.ro

Evenimente juridice

Arbitraj comercial

Sub presiunea puterilor garante, în cea de-a treia ședință a Conferinţei de la Paris (7 septembrie 1859) Imperiul Otoman și cel Habsburgic vor recunoaște dubla alegere a lui Cuza.

Începând cu vara anului 1860, prezenţa armatei otomane pe teritoriul României va fi interzisă, iar Austria, chiar dacă nu era de acord, a trebuit să accepte că legile statului român sunt valabile și pentru cetăţenii săi aflaţi aici cu afaceri.

În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza în România va funcționa un regim parlamentar ale cărui rădăcini instituționale își aveau originea în textul Convenției de la Paris, iar din mai 1864 până în 1866, forma de conducere a fost una autoritară care se baza pe Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris din 1858.

Până la anul 1865 Domnul Alexandru Ioan Cuza va da țării o lege electorală, o lege care avea rol de constituție (Statutul dezvoltator al Convenției de la Paris din 1858), un cod civil și un Cod de procedură civilă, un cod comercial care va avea și procedura sa, un cod penal și unul de procedură penală.

După legea privind secularizarea averilor bisericeşti, va fi adoptată Legea pentru consiliile judeţene, lege care dă personalitate juridică judeţului.

Prin Legea nr. 1014/1864 pentru regularea proprietăţii rurale, terenurile care au aparţinut mânăstirilor au trecut în proprietatea statului, formând domeniile statului și o parte din terenurile, care au fost în proprietatea bisericii, au fost divizate și date ţăranilor.

La 14 august 1864, în urma unui plebiscit și prin adoptarea legii nr. 1014/, se va înfăptui reforma agrară, prin care au fost împroprietăriți, 406.429 țărani cu 1.654.964 hectare de pământ, iar 60.000 de săteni au primit lucruri de casă și grădină.

La data de 11 februarie 1864, înainte de votarea Statutului sau (Legea Domnului), printr-o lege adoptată, Alexandru Ioan Cuza va înființa un Consiliu de Stat, care avea atribuții contencios administrative.

În conformitate cu cele stabilite la Convenţia de la Paris şi votat de Naţiunea Română la sfârşitul lunii mai 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prin votul pozitiv al plebiscitului, va promulga „Statutul desvoltatoriu Convențiunei din 7/19 Augustu 1858. Adoptarea acestui Statutul avea să reprezinte un element esențial în consolidarea Unirii Principatelor Române.

La data de 2/14 iulie 1864 este adoptată Legea electorală, lege în care se menţionează cum se aleg deputaţii în Adunarea Electivă a României (alegerea se făcea prin două grade – alegători primari sau direcţi).

La venirea pe tron a lui Carol I a fost necesar ca toată evoluţia legislativă din timpul domniei lui Cuza, să aibă corespondent și într-o constituţie, astfel se adoptă Constituţia de la 1866 care a înlocuit „statutul dezvoltator” lui Cuza.

Constituția a fost inspirată din cea mai modernă Constituţie europeană – cea a Belgiei din 1831 și care a rămas în vigoare până la apariția Constituţiei din 1923.

Această constituţie era structurată pe opt Titluri: Titlul I – Despre teritoriul român; Titlul ÎI – Despre drepturile românilor; Titlul III – Despre puterile statului; Titlul IV – Despre finanţe; Titlul V – Despre puterea armată; Titlul VI – Dispoziții generale; Titlul VII – Despre revizuirea constituţiei și Titlul VIII – Dispoziţii tranzitorii şi suplimentare şi cuprindea 133 de articole.

Constituţia se ghidează după câteva principii fundamentale şi anume: principiul suveranității naţionale, principiului guvernământului reprezentativ, principiul separaţiei puterilor în stat; principiul monarhiei ereditare, principiul răspunderii ministeriale, principiul supremaţiei Constituţiei asupra celorlalte legi prin soluţiile date în acest sens de Curtea de Casaţie.

Constituția consacra o serie de drepturi fundamentale ale românilor, și anume: libertatea conştiinţei, libertatea învățământului, libertatea presei şi libertatea întrunirilor, sunt menţionate drepturile politice, cetăţenia română se putea dobândi conform legii civile și numai străinii de rituri creștine puteau dobândi cetățenia.

Prin participarea la războiul din sudul Dunării din 1877, România obţine independența faţă de Poartă la 9 mai 1877. Întrucât turcii au fost învinși se încheie Pacea de la Sân Stefano din 3 martie 1878, unde România nu participă.

În privinţa reglementării situaţiei teritoriale aceasta a fost soluţionată la Berlin prin Tratatul din 1/13 iulie 1878, în care România pierde cele trei judeţe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad și Ismail) care fuseseră retrocedate Moldovei prin Tratatul de la Paris, în favoarea Rusiei, revenind la România, Dobrogea cu judeţele Tulcea și Constanţa.

Primul pas către Crearea Regatului Român a fost făcut în anul 1880 (13-16 decembrie) când Camera Deputaților și Senatul au votat o lege prin care se va reglementa succesiunea la tron.

În martie 1881 are loc proclamarea regatului, astfel încât Principele Carol I devine Rege. Din acest motiv, au loc mai multe modificări ale Constituţiei prin Decretul Regal nr. 2186 din 12 octombrie 1879, D.R. 1786/1884.

În 1884 a avut loc o revizuire constituţională prin modificarea a mai multor articole pentru a corespunde evenimentelor importante, privind ridicarea României la rangul de regat.

II. Transilvania de la perioada dualismului austro-ungar la Marea Unire de 1918

La începutul deceniului șase al secolului al XVIII-lea în Imperiul austro-ungar vor apărea două constituții, care vor aduce o nouă organizare a imperiului, care se baza pe recunoașterea individualității istorice și politice a națiunilor ce o compuneau, iar organizarea administrativă devenea proprie, fiind aplicate legile tradiționale.

Noua organizare administrativă va da șansa Transilvaniei, să redevină autonomă din punct de vedere politic, iar toate națiunile și confesiunile de aici vor fi egale în fața legii.

Din păcate pentru românii din Transilvania, după anul 1865, ca rezultat al crizei în care intrase Imperiul Habsburgic, va face să apară dualismul austro-ungar: imperiul va fi împărțit în două, iar Transilvania va intra în sfera de influență maghiară.

Judecătoriile din Transilvania erau organizate în: Judecătorii de plasă, Tribunale de comitat, Tribunale judecătorești, Curte de Gradul III și Curia maghiară.

Dreptul civil transilvănean se va face în speță după Codul civil austriac și după dreptul maghiar cutumiar.

Dreptul procesual civil se va aplica în conformitate cu legea LX adoptată în 1881 alături de dispozițiunile Codului civil austriac.

Dreptul procesual penal va fi reglementat de codul de procedură penală austriac din 1853, legea XXXIII din 1896 și XIII din 1915.

În ceea ce privește dreptul penal, până la 1880, se va aplica Codul penal austriac adoptat la 1852, iar apoi va fi pus în vigoare Codul maghiar, alături de Codul penal de contravenție adoptat de austrieci la 1879.

După apariția dualismului austro-ungar până la Marea Unire din 1918 toate legile care s-au dat în Transilvania (Electorală, a învățământului sau organizării) au fost defavorabile românilor. Orice încercare de afirmare a identității naționale era aspru pedepsită.

III. Dreptul și organizarea statală în provinciile românești istorice

În urma războiului ruso-turc din anul 1806-1812, teritoriul dintre Prut și Nistru și zona Bugeacului ce făcea parte din Moldova vor fi încorporate în Imperiul Țarist. Din anul 1812 până în 1814 va rămâne în vigoare legislația românească, din anul 1814 va intra în vigoare legislația rusească, iar începând cu anul 1818 partea de drept civil va fi aplicată după legea românească, iar cea de drept penal după cea rusească. Tot din anul 1818 vor apărea în Moldova procurorul regional și procurori de ținut. Procurorul regional era subordonat direct direct guvernatorului Podoliei, iar cei de ținut erau subordonați guvernatorului regional. Treptat, până în anul 1917 legislația de tip rusesc se va impune definitiv în Basarabia.

Începând cu anul 1718 Banatul va trece de sub dominația Otomană sub cea Habsburgică; în perioada 1867-1771 va face parte din imperiul austro-ungar, iar din 1871 până în 1918 va fi alipit Ungariei. În urma Revoluției de la 1848, până în anul 1860 va avea statutul de voievodat cu o oarecare autonomie. Legislația practicată aici a fost în genere cea austriacă (a se vedea Codul austriac adoptat în 1813) și apoi cea maghiară (a se vedea legislația maghiară de la sfârșitul secolului XIX).

Începând cu anul 1775 o parte din teritoriul nordului Moldovei va fi înglobată în Imperiul Habsburgic, iar la început, noua provincie va avea o conducere de tip militar. Organele judiciare din această provincie care se ocupau de partea civilă se aflau la Cernăuți, Siret și Suceava, iar în materie penală exista un singur organ judiciar ce avea sediul la Siret. Boierii aveau o instanță specială (forum nobelium) ce va funcționa la Cernăuți în perioada 1804-1827.

Începând cu ultima perioadă a istoriei medievale și continuând cu perioada istoriei moderne, Dobrogea s-a aflat sub ocupație otomană și în scurte perioade a făcut parte din Țara Românească. La sfârșitul secolului XIX politica imperiului se va moderniza, locuitorii nemusulmani vor căpăta drepturi egale cu cei musulmani devenind cetățeni din „supuși”. Toate drepturile noi căpătate de locuitorii imperiului au fost consecința ideilor iluministe pe care sultanii au început sa le adopte și să le integreze în sistemul lor de conducere.

Prof. univ. dr. Petre Buneci
Drd. Cristian Moșneanu

* Textul face parte din lucrarea Istoria dreptului românesc | Petre Buneci, Cristian Moșneanu, Editura Librex, 2021

Citeşte mai mult despre , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership