« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Elemente de neconstituționalitate în Codul penal. Partea a II-a – Cauze de nepedepsire în cazul infracțiunii de mărturie mincinoasă
24.03.2021 | Vasile COMAN, Daiana Florina BURCĂ

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Vasile Coman

Vasile Coman

Daiana Florina Burcă

Daiana Florina Burcă

Printre articole „contaminate” cu neconstituționalități ne-a atras atenția și art. 273 alin. (2) Cod penal, un articol care la o primă vedere nu pare să impună probleme pe tărâm juridic, dar care pare să se situeze în afara „frontierelor” de constituționalitate, și cu toate astea, „vameșul” încă nu a fost sesizat în vederea remedierii acestei probleme care îngreunează „circulația” legislativă.

Obiectul juridic lezat atunci când este incidentă într-o cauză infracțiunea de mărturie mincinoasă îl reprezintă ansamblul relațiilor sociale care se desfășoară în legătură cu asigurarea legalității, independenței, imparțialității și fermității în procesul de înfăptuire a actului de justiție[1], astfel că, o depoziție mincinoasă este de natură a împiedica organele judiciare să își desfășoare activitate în scopul aflării adevărului și al contribuirii la înfăptuirea justiției, aspect cu care suntem perfect de acord.

Legiuitorul la momentul redactării acestei prevederi a simțit nevoia de a conferi o protecție absolută sistemului judiciar în detrimentul suspectului/inculpatului, sens în care acesta a urcat actul de înfăptuire a justiției pe un piedestal, înlăturând, în mod eronat, în opinia noastră, din proximitatea acestuia, mecanismul oportunității care vizează cauza de nepedepsire cuprinsă în dispoziția arătată și care atrage de plano incidența unui tratament discriminatoriu; această acțiune a legiuitorului nu este susceptibilă de a scoate la suprafață scopul primordial care rezidă în aflarea adevărului și totodată înlăturarea unor principii fundamentale din „patrimoniul” suspectului/inculpatului, nu poate contribui în mod efectiv la înfăptuirea actului de justiție.

Atâta timp cât legiuitorul în scopul stabilirii adevărului judiciar solicită destinatarilor legii prin existența normei de incriminare o participare corectă și loială în cauza dedusă judecății a celor care dețin informații ce pot conduce la finalizarea procesului, tot așa, reciproca trebuie să fie valabilă, sens în care legiuitorul dacă pretinde o anumită conduită socială de la cetățeni, el, la rândul său, trebuie să ofere siguranța că cetățenii vor beneficia de un tratament nediscriminatoriu și că dispozițiile legale sunt accesorizate constituțional, ceea ce face ca și el în cadrul unui proces să aibă o implicare corectă și loială, cu atât mai mult, dacă nu sunt îndeplinite aceste cerințe fundamentale bazate pe valori de la cel care „furnizează” această obligativitate, inutil să mai avem așteptări de la destinatarii legii, prin urmare, lipsa unui model juridic și lipsa unei cooperări corecte și loiale conduc procesul pe un drum greșit, loc în care adevărul este „cimentat” cu vicii.

Pentru a analiza mai în detaliu prezența acestei neconstituționalități din sfera normei mai sus amintite, dorim să exhibăm voința legiuitorului, cuprinsă în dispozițiile art. 273 alin. (3) Cod penal, conform căreia Autorul nu se pedepsește dacă își retrage mărturia, în cauzele penale înainte de reținere, arestare sau de punere în mișcare a acțiunii penale ori în alte cauze înainte de a se fi pronunțat o hotărâre sau de a fi dat o altă soluție, ca urmare a mărturiei mincinoase”.

Această voință a legiuitorului transpusă în norma de incriminare care face referire la mărturia mincinoasă prezintă două seturi de neconstituționalități: în primul rând, singurul care poate beneficia de clemența legiuitorului prin incidența acestei cauze de impunitate în textul de lege este exclusiv autorul, participanții urmând să intre pe tărâm penal, ca urmare a existenței conduitei antisociale, aceștia din urmă, putând beneficia în contextul în care sunt descoperiți și cercetați de efectele circumstanțelor antenuante judiciare care se regăsesc în art. 75 alin. (2) lit. a) Cod penal, și a căror aplicabilitate rămâne la aprecierea instanței, acestea având un caracter facultativ „pot constitui circumstanțe atenuante judiciare”, legiuitorul oferă un tratament discriminatoriu în funcție de calitatea pe care o persoană o deține la momentul săvârșirii faptei, respectiv instigator, complice, autor, și în al doilea rând, retragerea depoziției mincinoase date în favoarea suspectului/inculpatului nu este susceptibilă de a atrage ca „recompensă juridică” o cauză de nepedepsire.

Participanții (complicii/instigatorii) fiind lipsiți de efectele cauzei de impunitate nu sunt animați de către legiuitor în sensul recunoașterii actelor de înlesnire/determinare cu privire la această infracțiune sau a determinării ulterioare de către participanți a autorilor să își retragă mărturia mincinoasă în termenul sorocit, deoarece, această din urmă căință nu reprezintă în fața legii un motiv suficient pentru a atrage mecanismul iertării în situația lor, fiind astfel înlăturați într-o manieră „elegantă” și „legală” prin prisma acestui articol; prin urmare, legiuitorul prin această limitare nedorită pe tărâm juridic, de fapt, el maschează dorință de a „ierta” orice persoană, aspect ce atrage prin ricoșeu și alte consecințe nefaste, precum ar fi, împiedicarea aflării adevărului și realizarea atributului înfăptuirii justiției.

Putem extinde oare această cauză de neimpunitate și cu privire la participanți, motivând în favoarea unui echilibru între spiritul și litera legii fără a invoca o excepție de neconstituționalitate vizavi de această omisiune legislativă?

Apreciem că nu se poate renunța la invocarea acestei excepții de neconstituționalitate în favoarea unei interpretări in extenso în spiritul legii deoarece „rezultatul aplicării practice a normei juridice trebuie să fie cât mai aproape de finalitatea urmărită de legiuitor”, iar dacă dorim să vedem care este finalitatea dorită de către legiuitor este imperios necesar să facem câțiva pași… înapoi… și să ne oprim la la Capitolul VI Cod penal intitulat Autorul și participanții, unde se face în mod vizibil demarcația dintre autor și participant; pentru aceste considerente, apreciem că voința și gândul „constructorului legislativ” transpuse în partea specială nu pot fi interpretate în contradicție cu alte instituții din partea generală care stabilesc cu titlu imperativ „fundația” juridică, locul din care se va realiza „construcția” (norma de incriminare).

Din păcate, organele judiciare nu pot da eficiență nici art. 51 alin. (1) Cod penal care se găsește sub denumirea marginală „Împiedicarea săvârșirii infracțiunii”, pentru a invoca incidența unei alte cauze de nepedepsire în favoarea participantului, conform căruia: Participantul nu se pedepsește dacă, înainte de descoperirea faptei, denunță săvârșirea infracțiunii, astfel încât consumarea acesteia să poată fi împiedicată, sau dacă împiedică el însuși consumarea infracțiunii”; având în vedere aspectul consumării infracțiunii[2], aceasta se consumă în momentul în care subiectul activ nemijlocit face depoziția mincinoasă sau omite să spună tot ce știe cu privire la împrejurările esențiale ale cauzei, despre care a fost întrebat; nu suntem de acord cu opinia conform căreia[3] infracțiunea de mărturie mincinoasă se consumă la momentul la care martorul semnează declarația, cu motivarea că până la acel moment subiectul activ nemijlocit are posibilitatea să revină asupra declarației sale; dacă este să ne raliem acestei opinii, ar trebui să ne și imaginăm faptul că martorul care face o mărturie mincinoasă sau omite să relateze anumite aspecte esențiale, dar care va refuza să semneze declarația nu va fi tras niciodată la răspundere penală prin simplu fapt că nu semnează; ba mai mult, legiuitorul prin prisma art. 120 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală preconizează în sarcina martorului „obligația de a da declarații conforme cu realitatea, atrăgându-i-se atenția că legea pedepsește infracțiunea de mărturie mincinoasă” și nu obligația de a semna… semnătura este, în opinia noastră, o manifestare ulterioară de voință a martorului, neintrând sub incidența legii penale dacă este privită ut singuli și care nu poate avea efecte retroactive în contextul în care lipsește din declarația dată, în sensul că nu este susceptibilă de a înlătura caracterul penal din moment ce obiectul juridic a fost lezat anterior, în momentul în care martorul a apelat la subterfugii în scopul de a îngreuna înfăptuirea justiției.

Revenind la articolul mai sus amintit [art. 51 alin. (1) Cod penal], participantul pentru a beneficia de clemența legiuitorului este imperios necesar să denunțe săvârșirea faptei înainte de descoperirea ei, astfel încât fapta să nu se consume sau să împiedice consumarea acesteia, spre deosebire, de autor care pentru a beneficia de efectele cauzei de nepedepsire are posibilitatea de a-și retrage mărturia mincinoasă prin intermediul acestei căințe active după momentul descoperii faptei, în limitele stabilite de lege; dacă este să analizăm momentul consumării acestei infracțiuni, infracțiunea de mărturie mincinoasă se consumă de îndată (infracțiune de pericol abstract), moment la care participantul nu prea are posibilitatea de a împiedica în mod efectiv consumarea infracțiunii, iar de prorogarea legală de la art. 273 alin. (3) Cod penal nu poate beneficia, deoarece legiuitorul nu i-a „furnizat” această posibilitate.

Articolul 273 alin. (3) Cod penal pentru considerentele expuse mai sus este „pictat” în culori vicioase, iar „pictorul” a încălcat prin această „operă de artă” art. 16 alin. (1) din Constituție „Egalitatea în drepturi” – „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări”; prin conținutul său, alin. (1) se corelează cu art. 4 alin. (2) din Constituție care determină criteriile nediscriminării.

În vederea remedierii acestei neconstituționalități, sintagma de „autor” trebuie să fie însoțiță de sintagma de „participanți” prin intermediul unei punți de legătură, respectiv prin conjuncția „și” sau legiuitorul poate avea apela în acest sens la o formulare generică, cum ar fi „Nu va fi pedepsit cel care…”, renunțând, în mod obligatoriu, la sintagma de „autor” care atrage incidența neconstituționalității.

Râmânând tot în prezența acestui articol, am constatat o altă neconstituționalitate cu privire la teza finală, care nu permite „supraviețuirea” cauzei de nepedepsire atunci când mărturia mincinoasă a fost dată în favoarea suspectului/inculpatului, retragerea ei urmând a fi avută în vedere pe tărâm penal, la momentul individualizării pedepsei.

În doctrină[4] opinia autorilor se raliază voinței legislative, apreciind că această opțiune legislativă de a conferi numai celor care declară în defavoarea suspectului/inculpatului avantajul de a beneficia de efectele cauzei de impunitate este justă din cauza efectele negative pe care depoziția mincinoasă le produce asupra persoanei în cauză, iar nu numai procesului de înfăptuire a justiției.

Apreciem că o asemenea opinie nu este la adăpost de critici, pentru următoarele considerente: în primul rând, independent de faptul că martorul face o mărturie mincinoasă în favoarea sau în defavoarea inculpatului, prin existența acestei infracțiuni, subiectul activ al acestei fapte de natură penală aduce atingere relațiilor sociale ce țin de buna înfăptuire a actului de justiție, lezând prin ricoșeu și principiul aflării adevărului care guvernează întreg procesul penal; având în vedere obiectul juridic lezat, faptul că martorul dă o depoziție mincinoasă în favoarea suspectului/inculpatului este lipsit de relevanță, în opinia noastră, deoarece acțiunea sa de a da o declarație mincinoasă sau inacțiunea sa de a omite aspecte relevante și esențiale cu privire la cauza dedusă analizei afectează cursul unui proces, îngreunând înfăptuirea actului de justiție.

Într-adevăr, suspectul/inculpatul cauzei care a atras incidența infracțiunii de mărturie mincinoasă se convertește într-o victimă prin raportare la această din urmă infracțiune, dar fapta este îndreptată împotriva actului de justiție, acțiune ilicită care împiedică în mod flagrant desfășurarea activității organelor judiciare prin această ascundere sau denaturare a adevărului, iar legiuitorul a optat, în mod just, la incriminarea acestei infracțiuni oferind în acest sens o protecție actului de justiție „incriminare care constituie o garanție a principiului înfăptuirii actului de justiție”[5], faptul că această incriminare profită și suspectului/inculpatului nu este de natură a înlătura efectele cauzei de nepedepsire; conchizând acest aspect adus în discuție, actul de justiție este lezat oricum prin această conduită antisocială adoptată de către făptuitor independent de faptul că mărturia sa mincinoasă este făcută în favoarea sau în defavoarea suspectului/inculpatului, prin urmare, apreciem că instanțele de judecată dacă constată că mărturia mincinoasă este făcută în defavoarea unei persoane pot avea în vedere acest aspect la momentul individualizării pedepsei, nicidecum nu ar trebui să înlăture mecanismul exonerării, iar în contextul în care instanța optează pentru cea din urmă variantă, considerăm că se încalcă dispozițiile constituționale.

În al doilea rând, subiectul pasiv principal este statul, iar cel secundar persoana fizică sau juridică ale cărei drepturi și interese sunt lezate ca o consecință a acestei infracțiuni; este importantă această demarcație cu privire la subiectul principal și cel secundar, deoarece trebuie avute în vedere valorile sociale a căror proteguire s-a urmărit a se realiza prin trecerea în sfera ilicitului penal a unor fapte prin care subiectul activ aduce atingere normelor de conviețuire în societatea contemporană; această delimitare este utilă în practică prin prisma faptului că aceasta clarifică faptul că norma juridică protejează cu prioritate un interes general, mai mult decât un interes individual[6]; în contextul mărturiei mincinoase, norma de incriminare oferă, prin intermediul voinței legislative, cu prioritate, o protecție actului de înfăptuire a justiției, mai mult decât apărarea drepturilor și intereselor victimei; odată decelată această prioritate legislativă se impune a se da eficiență interesului general, condiție ce nu este întrunită în art. 273 alin. (3) Cod penal, acesta din urmă, contravine opiniei mai sus descrise și dispozițiilor Constituției, prin faptul că articolul antemenționat dă prioritate, în mod eronat, unui interes individual, astfel că legiuitorul limitează efectele cauzei de impunitate în ceea ce privește agentul care săvârșește infracțiunea, raportându-se la victima infracțiunii, ca subiect pasiv secundar.

Asfel că, infracțiunea de mărturie mincinoasă face din categoria infracțiunilor care împiedică înfăptuirea justiției, faptă ce nu vizează o anumită persoană decât indirect, în plan secundar, nefiind posibilă constituirea de persoană vătămată sau de parte civilă[7], ceea ce face ca existența unei cauze speciale de nepedepsire să nu se raporteze la subiectul pasiv secundar.

Apreciem că lipsa unei cauze de nepedepsire într-o situație arătat încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție „Egalitatea în drepturi” – „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări”; prin conținutul său, alin. (1) al art. 16 se corelează cu art. 4 alin. (2) din Constituție care determină criteriile nediscriminării.

În vederea remedierii acestei necorelări între articolele menționate este imperios necesar ca legiuitorul să intervină, de urgență, cel mai probabil printr-o decizie cu rezervă de interpretare a (ne) constituționalității alin. (3) al art. 273 Cod penal pentru ansamblul de argumente oferite în acest sens;  prin această intervenție care vizează articolul evocat s-ar echilibra starea de echitate a procesului penal, iar tratamentul nediscriminatoriu va fi eliminat din sistemul juridic.


[1] Decizia CCR nr. 480/2018  referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 273 alin. (1) din Codul penal, parag. 35.
[2] Mihail Udroiu, Drept Penal, Partea Specială, Editura C.H.Beck, București, 2019, p. 496.
[3] Sergiu Bogdan, Doris Alina Șerban, Infracțiuni contra persoanei și contra înfăptuirii justiției, Ed. a II-a revizuită și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2020, p. 463.
[4] G. Bodoroncea, V. Cioclei, I. Kuglay și alții, Codul penal, Comentariu pe articole, Ed. a II-a, Editura C.H. Beck, București, 2016, p. 810.
[5] Decizia CCR nr. 480/2018, parag. 21.
[6] Î.C.C.J, Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, Decizia nr. 4/RIL/2017, www. scj.ro.
[7] C.A. Suceava, Secția penală, nr. 381/2003, în Dreptul nr. 11/2002, p. 225.


Judecător Vasile Coman, Tribunalul Prahova – Secția penală
Avocat stagiar Daiana Florina Burcă, Baroul Arad

Cuvinte cheie: , , ,
Secţiuni: Articole, Drept penal, RNSJ, SELECTED TOP LEGAL, Studii, _CONTENT | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD