Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare

Radu Voloagă: Am mare încredere în judecătorii din România
26.03.2021 | Alina MATEI

JURIDICE - In Law We Trust
Alina Matei

Alina Matei

Radu Voloagă

Radu Voloagă

Alina Matei: Mulțumesc, Radu, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. Cum de ai ales Dreptul?

Radu Voloagă: Părinții și ignoranța la matematică. Pe la 17 ani, nu știam eu ce înseamnă o sală de judecată, ce fac judecători, avocații și așa mai departe. Dreptul era o mare necunoscută, nu avea cum sa mă atragă. Știam foarte bine calculatoare și informatică, așa că în mod firesc mă gândeam la Politehnică. Numai că pentru a da la Politehnică ar fi trebuit să fiu foarte bun la matematică, ceea ce nu era cazul meu. Aveam puțin peste notele de trecere la matematica de liceu, cred că mă pierdusem undeva între funcții logaritmice si jocurile pe calculator. 🙂 Mama a spus mereu că am simțul dreptății în mine, că sunt corect, îmi plac cărțile și că ar fi bine să mă fac judecător. Așa că am ales dreptul.

Alina Matei: Facultatea de Drept ordonează dintr-un anumit punct de vedere viața studenților? Îi bagă într-o ceață și mai mare? 🙂 Cum a fost în cazul tău?

Radu Voloagă: Cred că da, operează o formă de ordonare. Pe mine, facultatea m-a responsabilizat și m-a schimbat complet. Am plecat din Galați și am venit în București că să studiez dreptul. Viața mi s-a schimbat în mod radical. Procesul de învățare, care în timpul școlii era o corvoadă, a devenit acum o competiție și o formă de trecere, de a accede la nivelul următor în viață. Nu mai era o presiune din exterior să învăț, a apărut o motivație internă. O parte din materiile de la Facultatea de Drept au fost de neașteptat de interesante. Dreptul roman, cu toate ramificațiile sale din prezent, dreptul comercial și procedura civilă m-au câștigat încă de la primele cursuri. Iar de dreptul civil m-am îndrăgostit, grație unui fantastic profesor, domnul profesor Gabriel Boroi. Revenind la întrebarea ta, cred că dreptul este, în fapt, ca un sistem de operare al societății contemporane, de ordonare și de reglementare a relațiilor sociale. Așa ca, inevitabil, învățând drept, mi-am ordonat și eu gândirea.

Alina Matei: Și avocat cum și când ți-ai dorit? Îți dai seama câtă nebunie trebuie să fie să alegi între profesii plătite de stat (magistrați, grefieri, consilieri juridici) și minunata avocatura? Sau poate doar o credință mare în temelia avocaturii…

Radu Voloagă: La facultate am fost foarte impresionat de avocații care mi-au fost seminariști. Mereu siguri pe ei, foarte bine pregătiți, eleganți în ținută și în limbaj, a fost ușor să îmi trezească sentimentul de emulație. Așa că am dat la barou, pentru că voiam să ajung ca ei.

Alina Matei: Când ai făcut descoperirea extraordinară că avocatura nu este nici pe departe ceea ce ne așteptăm să fie în timpul studenției?

Radu Voloagă: Încă din primele luni de stagiatură, pe care le-am făcut la Baroul Galați. M-am rătăcit pe holurile alea reci, m-am simțit mic și insignifiant în arhive, registraturi, pe care oricum nu le prea înțelegeam. Să nu mai zic de instanță. Țin minte și acum când am pledat prima oară, ca avocat din oficiu într-un dosar penal. De abia începusem să vorbesc că am început să tremur, m-au luat căldurile, si ușor, ușor, mi-am pierdut graiul. Abia am reușit să termin de citit ce îmi scrisesem înainte pe foaie. Ce vremuri …

Alina Matei: Ești un cunoscut avocat de litigii. Care este cel mai greu lucru pentru un avocat care cu dosarul sub braț și cu roba pe el intră în sala de judecată cu speranța că va câștiga dosarul?

Radu Voloagă: Să găsească argumentele care să convingă judecătorul. Dacă dosarul e bine pregătit – și asta e partea cea mai grea a avocatului de litigii, să pregătească bine dosarul – atunci nu rămâne decât să alegi, să decizi pe ce argumente insiști, pe care nu, ce e important și ce nu e din tot materialul pe care l-ai pregătit.

Alina Matei: Și când se trezește cu aproape apostrofarea judecătorului la momentul concluziilor orale că lui să nu îi spunem texte de lege ci doar dacă e ceva nou care nu se regăsește în cererea de chemare în judecată, cum să exprime ghinionul din acea zi? 🙂

Radu Voloagă: Asta nu mi s-a întâmplat. Daca mi-ar spune un judecător așa, probabil i-aș spune că mă bucur că a parcurs deja dosarul și e stăpân pe el. Oricum, am mare încredere în judecătorii din România. În cea mai mare parte, sunt niște oameni foarte bine pregătiți, care își fac profesia cu demnitate, în mod inteligent, si, din fericire, uneori și cu puțin umor. Asta nu înseamnă că nu am avut situații mai ciudate sau hotărâri halucinante, doar că astea au fost excepția, nu regula.

Alina Matei: Ți s-a întâmplat să câștigi dosare pentru clienți, dar aceștia să fie totuși supărați?

Radu Voloagă: Da, țin minte si acum ca la societatea de avocatura unde am lucrat o bune parte din timp, la un moment dat s-a câștigat un dosar mare, o acțiune in revendicare prin care clientul a redobândit un dosar important. Replica clientului a fost memorabila – „Nemaipomenit, acum o să trebuiască să plătesc taxe si impozite si pentru asta.”

Alina Matei: Pandemia a apărut anul trecut și parcă e cu noi de mult mai mult timp. Ce efecte a avut pandemia asupra profesiei din punctul tău de vedere și cât va mai trece până dreptul va fi de fapt tehnologie?

Radu Voloagă: În mod cert pandemia a accelerat un procesul de tehnologizare. Biroul meu nu a fost afectat cu nimic, pentru că, oricum, am configurat totul, încă de la înființare, în așa fel încât să pot alege oricând dacă doresc să muncesc de la birou, de acasă sau dintr-un alt loc. În schimb, in sistemul juridic, pandemia fost un rău necesar. Noi, oricum, eram în urmă in domeniul acesta.În sfârșit putem să trimitem documentele în format electronic pe e-mail, să folosim semnătura electronică și chiar sunt unele instanțe care acceptă reprezentare prin videoconferință. Chiar erau necesare lucrurile alea, nu putem să mai stăm în dosarul cu șină. Mai e ceva drum de parcurs până când nu o să mai vină grefierul cu un cărucior plin cu dosare în instanță, dar cred că o sa ajungem și acolo.

În ce privește timpul până când dreptul va deveni tehnologie, eu sunt destul de sigur că profesia asta va rezista, că avocați, judecători si procurori vor continua să existe indiferent de progresul tehnologic. Aceasta pentru că elementul de baza al profesiei, raționamentul nu poate fi imitat de un program de calculator. În schimb se va schimba, adică se va îmbunătăți cu ajutorul tehnologiei tot ce e în jurul acestui element. Modalitatea de interacțiune între avocați, judecători si justițiabilii, contractele, de la redactare, negociere până la semnare, litigiile de la dosarele electronice până la pledoarii, instanțele si modul de funcționare al acestora, tot, absolut tot. Dar în timp. Profesia asta e foarte rezistentă la schimbări. Uite, a fost nevoie de o pandemie globală pentru ca în România să nu mai fim obligați să trimitem acțiunile tipărite si semnate si să le putem trimite în format electronic.

Alina Matei: La sfârșitul anului trecut, colegul nostru avocat Robert Roșu a fost condamnat la închisoare în ziua neagră a vieții lui. Nu știu ce ar putea înspăimânta mai mult un avocat decât imaginea lui Robert în închisoare. În ce măsură puterea avocaților a fost vizibil atinsă?

Radu Voloagă: Îmi pare foarte rău. Vestea asta îngrijorează profund orice avocat pentru că, inevitabil, te întrebi: „Dacă cineva va interpreta în mod negativ apărările pe care le fac eu și sfaturile pe care le dau clientului? Dacă mâine vine un procuror și te întreabă de ce ai zis așa și pe dincolo, uite, eu consider ca e nelegal!”. Și asta e un mare, mare pericol. Nu pentru că ai face ceva care nu e în regulă, ci pentru că iți sădește o sămânță de îndoială, de neîncredere, de frică. Or, profesia de avocat nu poate fi făcută cu frică, e nevoie de curaj și de fermitate.

Alina Matei: Cum cauți liniștea lăuntrică, precum ne îndeamnă Montaigne?

Radu Voloagă: Asta e simplu. Doua modalități care nu dau greș niciodată. Prima e alergarea. De cele mai multe ori, alerg în parc după ce termin munca la birou. Alergarea îmi curăță mintea și îmi întărește corpul. Nu există problemă care să îți mai dea dureri de cap după o oră de alergare. Nu mai zic că după atâtea ore în fața calculatorului toate simțurile tale au nevoie de schimbare, de aer, de natură.

A doua e lectura. De cele mai multe ori seara, acasă, în liniște cu o carte bună în mână, mă întorc la cei mai buni prieteni ai mei. Las in urma ziua cu toate meandrele si greutățile ei si mă las purtat in alte locuri si alte timpuri. Cititul e una din cele mari bucurii ale vieții mele.

Alina Matei: Un mesaj, te rog, pentru cititorii J.

Radu Voloagă: Sa fie serioși si profesioniști în profesia aleasă, dar să nu uite să se îngrijească de ei.

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ai stat de vorbă cu mine!

Radu Voloagă: Eu vă mulțumesc pentru interviu!

Secţiuni: Articole, Interviuri, Opinii, Selected, Sistemul judiciar | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti
SERVICII JURIDICE.RO