« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii

De-a dreptul și cinematografia: drepturile personalității
26.03.2021 | Lavinia TEC

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Lavinia Tec

Lavinia Tec

La Editura Universității de Vest din Timișoara a apărut volumul De-a dreptul și cinematografia (coordonatori: Lavinia Tec, Florentin Țuca).

Continuăm azi cu publicarea unor extrase din secțiunea Situații juridice.

Johny got his gun – o confruntare a drepturilor personalității

Codruța Guzei-Mangu[1]

”Joe Bonham este un tânăr American, ce locuiește în Los Angeles, California, și lucrează într-o brutărie, pentru a se întreține și a pentru a se îngriji de mama sa și de cele două surori ale sale, după moartea tatălui său. Odată cu începerea recrutărilor de soldați pentru a participa în Primul Război Mondial, Joe, ca mulți dintre tinerii din acea vreme, decide să se înroleze voluntar în armată, lăsându-și în urmă familia și iubita, pentru că, gândea Joe, așa trebuie să procedeze un tânăr când țara sa este în pericol. Luni mai târziu, pe front, în ultima zi de război, Joe este trimis într-o patrulă să înhumeze un cadavru, când un proiectil aterizează lângă el, cauzându-i răni foarte grave, ce au determinat amputarea celor patru membre și pierderea ochilor, a nasului, a gurii și a urechilor și, odată cu acestea, a principalelor simțuri ale omului și a capacității de a vorbi. Deși, inițial, medicii au fost de părere că Joe nu este conștient și că funcțiile sale cerebrale erau unele minime, anume numai cele necesare susținerii funcțiilor vitale, totuși, acesta rămâne conștient și capabil să raționeze, dar, datorită gravității rănilor și a sedativelor constant administrate, Joe alternează între realitate și fantezie, amintindu-și de viața de dinainte de război, de familia și iubita sa și încercând în mod continuu să găsească un mijloc de comunicare cu personalul medical care se ocupă de îngrijirea sa. Într-un final, realizează că prin mișcări repetate ale capului ar putea folosi ca metodă de transmitere a gândurilor și dorințelor sale sistemul de comunicare bazat pe Codul Morse. Așadar, prin acest mod de comunicare, Joe cere ajutor celor care sunt responsabili cu îngrijirea sa și solicită să fie expus în public într-un sicriu de sticlă, cu scopul de a informa și conștientiza oamenii despre ororile și consecințele războiului. Cererea sa este refuzată, fiind considerată împotriva regulilor de către Armată, iar, ca urmare a acestui refuz, Joe dorește să pună capăt agoniei în care se află și roagă personalul medical să îl eutanasieze,”strigând” neîncetat ”omorâți-mă, omorâți-mă!”

Johnny Got His Gun este o producție a cărei acțiune se desfășoară într-o epocă în care drepturile personalității nu aveau parte de reglementarea, recunoașterea, garantarea și respectarea de care beneficiază în prezent, dar în care, poate chiar din această cauză, nevoia recunoașterii, a ocrotirii acestora și consecințele încălcării lor erau resimțite cu atât mai puternic în fața provocărilor acelor timpuri. În acest context și în cel al ecranizării romanului ”Johnny Got His Gun”, nu mult după ce au fost adoptate Declarația Universală a Drepturilor Omului și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, am găsit foarte interesant modul în care am putut identifica prezența mai multor drepturi ale personalității și principii corelative acestora, exprimate fie explicit, fie implicit, pe întreg parcursul filmului. Regăsim astfel a fi evocate, uneori chiar într-o manieră aproape juridică,  dreptul la viață, dreptul la sănătate, dreptul la integritate fizică și psihică, dreptul la demnitate, dreptul de a decide asupra propriului corp – autonomia persoanei, principiul inviolabilității corpului uman, principiul priorității interesului și binelui ființei umane. De asemenea, reperele juridice ce privesc drepturile inerente persoanei se completează cu prezența unor subiecte juridice corelative acestora, respectiv cel al eutanasiei, cel al sinuciderii asistate și cel al unei posibile consacrări a unui ”drept la a muri”.

Războiul la care a luat parte s-a sfârșit, dar pentru Joe Bonham ecourile gloriei și ale bucuriei au fost înlocuite cu liniștea unei camere de spital în care află despre rănile suferite în război și consecințele dramatice ale acestora asupra existenței sale.

You can’t go around cutting a man’s arm off, like you were pruning dead branches off a tree! Well, there’s a law or something! You’ve gotta get his consent before you do a thing like that. He’s gotta sign a paper.

Aceasta este una dintre replicile ”rostite” de personajul principal în încercarea sa de a afla răspunsuri și de a înțelege ce s-a întâmplat și cum au ajuns medicii să ia deciziile necesare pentru efectuarea procedurilor medicale, care au însemnat amputarea celor patru membre și pierderea tuturor simțurilor sale, alături de capacitatea sa de a vorbi. Această replică, exclamată de către Joe sub forma unui protest și sub povara unui puternic sentiment de frustrare, semnalează prezența uneia dintre noțiunile juridice a cărei existență este absolut necesară în demersul respectării, garantării și ocrotirii drepturilor la integritate fizică și psihică, anume cea a consimțământului titularului acestor drepturi.”

(…)

”Totuși, vizionând drama Johnny Got his Gun, putem observa că vătămarea dreptului la integritate fizică și psihică, fără ca aceasta să însemne și o încălcare a dreptului personalității, poate să se întâmple și ca urmare a unui consimțământ tacit, implicit din partea subiectului de drept. Aceasta este forma juridică pe care o îmbracă decizia lui Joe de a participa ca soldat voluntar în Primul Război Mondial, deși, ca persoană în întreținerea căreia se aflau cele două surori ale sale, putea să se prevaleze de prevederile legale ale celor vremuri, care îl îndreptățeau să solicite scutire[2] de la înrolarea obligatorie în vederea participării la război. Odată cu această hotărâre, Joe își exprimă și un consimțământ implicit cu privire la consecințele pe care războiul le va avea sau le-ar putea avea asupra drepturilor inerente fiecărei persoane, cum ar fi cele privitoare la integritatea fizică și psihică, la sănătatea sau chiar la viața persoanei. Așadar, asumarea posibilității producerii acestor riscuri în persoana celui care decide să ia parte benevol[3] într-un conflict militar echivalează cu existența unui consimțământ tacit, implicit, în legătură cu atingerea ce va fi adusă dreptului la integritate fizică și psihică, la sănătate sau chiar la viață. Participarea fiind una voluntară, pentru vătămările suferite, sub rezerva respectării prevederilor legilor internaționale ale războiului în desfășurarea conflictului militar, titularul drepturilor încălcate nu va putea pretinde despăgubiri, și în acest caz fiind vorba despre o atingere adusă acestor drepturi, dar fără ca aceasta să implice și o încălcare corelativă acestora.”

(…)

”The cerebrum has suffered massive and irreparable damage. Had I not been sure of this, I would not have permitted him to live. There’s no justification for his continued existence unless we learn from him how to help others… Attending personnel will remember that good medical care forbids emotional involvement with the patient. Avoid such involvement by remembering that it is impossible for a decerebrated individual to experience pain, pleasure, memory, dreams, or thought of any kind. It follows, therefore, that this young man will be as unfeeling, as unthinking as the dead until the day he joins them… In the next war, we shall be able to repair and deliver that same fighting unit to the frontline trenches in three weeks or even less. And all because of the radical new techniques which this young man has taught us.

Lecturând această replică, a medicului militar care a luat și a pus în aplicare toate deciziile și operațiunile de ordin medical cu privire la Joe Bonham, nu putem să nu ne gândim la principiul priorității interesului și binelui ființei umane în raport cu interesul colectiv, respectiv cel al științei. Acesta este unul dintre principiile esențiale în materia drepturilor personalității și reglementat expres de Codul civil cu scopul de garanta și de a ocroti drepturile la sănătate, la integritate fizică și psihică și la viață ale ființei umane.

„Kill me, kill me, kill me.” – două cuvinte repetate neîncetat, două cuvinte cu o puternică încărcătură emoțională, pe care Joe le ”vede” ca fiind unicul răspuns, singura soluție demnă de a pune capăt unei vieți marcate de o profundă suferință, agonie și disperare.

În speranța că va putea să aibă parte de o viață decentă, una în afara spitalului, cu îngrijiri medicale corespunzătoare stării sale de sănătate, Joe solicită personalului militar să fie expus în evenimente publice, ca o ciudățenie ambulantă, ceea ce în acele timpuri, era cunoscut sub denumirea de ”freak show” – All you have to do is put me on display and people will pay to see me. Lots of people. Put me in a fancy coffin with windows in it, and take me out where people are spending money and having fun……. Advertise me as the only piece of meat in the world that can talk through the back of its head. Joe înaintează această cerere cu scopul de a obține resursele materiale necesare pentru a putea să aibă o șansă la o viață trăită în demnitate și își exprimă, în acest sens, un consimțământ expres cu privire la captarea și difuzarea imaginii sale, așa cum acestea erau înțelese în acele vremuri, cerând să fie expus în diverse evenimente publice. Această idee a lui Joe și felul în care el o exteriorizează reușeste să surprindă, într-o manieră aproape juridică, dreptul la imagine, ca drept al personalității, respectiv modul și condițiile în care acesta poate fi exercitat în prezent. Astfel, titularul dreptului la imagine se bucură de prerogativa de a decide explotarea propriei înfățișări, prin intermediul a două operațiuni specifice în legătură cu imaginea unei persoane, captarea și difuzarea acesteia, ambele realizate sub rezerva exprimării din partea titularului dreptului a unui consimțământ expres și distinct pentru fiecare dintre cele două acțiuni.

Fiindu-i refuzată această petiție, Joe, confruntat cu pierderea singurei șanse la o viață decentă, decide să ceară personalului medical să îi pună capăt vieții, ”strigând”, în mod repetat, ”omorâți-mă, omorâți-mă”.

Prin această rugăminte sunt aduse în discuție două probleme extrem de delicate și de controversate, eutanasia și sinuciderea asistată medical.”

(…)

”Johnny Got His Gun – o producție despre drepturile personalității, despre importanța și înțelesul acestora, despre unele dintre cele mai controversate și complicate aspecte referitoare la acestea, într-o vreme în care nu beneficiau de consacrarea legală cunoscută în prezent, dar a căror esență era intuită și conturată firesc de necesitatea și dorința recunoașterii, garantării și respectării lor.”


[1] Codruța Guzei-Mangu este lector universitar la Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timișoara, unde predă Drept civil. Persoane și Drept civil. Obligații.
[2] Disponibil aici.
[3] În ipoteza în care înrolarea este una obligatorie, consimțământul subiectului de drept, atât cu privire la înrolare, cât și cu privire la prefigurarea posibilității producerii unei vătătmări dreptului la integritate fizică și psihică, la sănatate sau chiar la viață nu există deoarece, dată fiind natura imperativă normelor ce impun această obligație de prestare a serviciului militar, subiectului de drept nu îi este dată posibilitatea de a refuza această solicitare sau, altfel spus, în virtutea acestui caracter obligatoriu al acestei măsuri, nu se mai cercetează cu privire la exprimarea voinței sau acordului de către subiectul de drept în legătură cu executarea acestei sarcini militare, neexistând un drept de opțiune în acest sens.
Pentru detalii cu privire la obligația de fidelitate față de țară și de cea de apărare a țării prevăzute de legea fundamentală, a se vedea M. Bălan, Drept constituțional și instituții politice, vol. I – Teoria generală a statului și a constituției. Constituția română în context european, Ed. Hamangiu, București, 2015, p. 368-369.


Av. conf. univ. dr. Lavinia Tec
Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timișoara

Cuvinte cheie: , , , ,
Secţiuni: Drept civil, Drepturile omului, Opinii, SELECTED TOP LEGAL, _CONTENT | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD