ÎCCJ. Suspendare facultativă nelegală pentru neîndeplinirea obligației de identificare a domiciliului intimatului (chinez)
08.04.2021 | JURIDICE.ro

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că suspendarea prevăzută de art. 242 C. proc. civ. este un caz de suspendare judecătorească, facultativă, a cărei funcţie este de a sancţiona pasivitatea părţii în îndeplinirea acelor obligaţii care împiedică instanţa să finalizeze procesul. În speță, instanța supremă a constatat că deși la dosare erau probe depuse – copie a adresei Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru imigrări prin care se comunică faptul că intimatul nu figurează cu domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României, adresă a Ministerului Afacerilor Interne-Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de date prin care se comunică faptul că din evidenţele deţinute rezultă că nu figurează nicio persoană cu numele şi prenumele A – care dovedeau că reclamantul a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul intimatului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, aprecierea instanței de apel, în sensul neîndeplinirii obligaţiei stabilite prin raportare la lipsa dovedirii demersurilor pentru identificarea domiciliului intimatului pe teritoriul statului chinez, apare ca excesivă în condiţiile în care acesta a fost chemat în judecată pentru suportarea pasivului societăţii al cărui administrator era, caz în care instanţa avea posibilitatea aplicării dispoziţiilor art. 155 alin. 1 pct. 6 teza finală C. proc. civ. (persoanele fizice, la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reședința cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde își desfășoară permanent activitatea curentă). Înalta Curte a reținut că, în îndeplinirea obligaţiei trasate de instanţa de apel, reclamantul a efectuat suficiente demersuri prin care a dovedit imposibilitatea identificării domiciliului sau reşedinţei intimatului, instanţa putând încuviinţa citarea acestuia prin publicitate, respectiv la uşa instanţei, conform dispoziţiilor art. 167 C. proc. civ.  (Decizia nr. 148 din 23 ianuarie 2020, pronunțată de Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție)