« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii

Sintagma „consilier juridic” este un titlu profesional rezervat profesiei reglementate, nu o funcție aflată în capacitatea de folosință a persoanei juridice
02.04.2021 | Lucian FLORESCU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Lucian Florescu

Lucian Florescu

Către Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Doamnei Procuror General Gabriela SCUTEA

Stimată doamnă Procuror General,

Ca urmare a comunicării permanente și instituționalizate vreme de 17 ani între organizația noastră profesională și diverse unități de parchet la nivel național, am sesizat permanent o sensibilă rezistență la implementarea unei politici publice asemănătoare tuturor profesiilor reglementate sub denumirea facil de înțeles ”Legea de organizare și exercitare a profesiei de consilier juridic”.

Ceea ce ar fi fost o expresie naturală a respectării ordinii publice, respectiv organizarea evidențelor consilierilor juridici stagiari și definitivi cu drept de practică la nivel național, actualizarea acestor evidențe și identificarea în timp real a persoanelor cu capacitate de exercițiu profesională legală și efectivă, a însemnat pentru Ministerul Public o relativizare a consumului și a opozabilității acestor evidențe.

Când Ministerul Public a decis să fie parte pasivă a înțelesului legal că deținerea unei diplome de drept nu reprezintă dobândirea titlului profesional de consilier juridic, a corupt intelectual și înțelesul legal că acest titlu profesional nu se poate naște din uniunea de interese a unui absolvent de drept și a unui angajator, indiferent de forma lui de organizare.

Spre consecință, politicile de resurse umane ale instituțiilor statului au devenit vizibil din ce în ce mai absurde, diploma de drept ”o marfă” din ce în ce mai ieftină, concursurile pe post o modalitate facilă de acces iregular în puncte cheie din cadrul instituțiilor publice, iar masteratele și doctoratele în drept vor fi probabil date prin lege și preșcolarilor, atât de simplu a devenit să fi consilier juridic în România.

Am declarat public permanent, în toate situațiile ce prezentau vulnerabilități ale calității apărării judiciare statale, că organizarea corespunzătoare după toate normele europene de exercitare a unei profesii reglementate, ar fi fost să permită reducerea substanțială și efectivă a ceea ce societatea percepe și definește a fi ”fenomenul de corupție”.

Direcțiile juridice s-au aflat permanent în centrul responsabilității privind siguranța legală a statului român și în linii generale, cu mult efort, și-au asumat cu profesionalism acest statut.

Intențiile normării și creării unui corp de apărători specializați ai statului după toate regulile avocaturii în plan european și concomitent a unui corp de apărători specializați ai persoanei juridice, creează prin lege, ipoteza întăririi capacității statului român și a instituțiilor sale, la stresul de implementare legală a unui corp legislativ complex și supoziția unei mai dificile expuneri la o conduită iregulară a companiilor de stat.

În pofida acestui fapt, la momentul redactării prezentului document (martie 2021), majoritatea instituțiilor statului și ponderat societățile de drept privat, nu și-au reorganizat încă serviciile juridice în condițiile Legii 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic.

În majoritatea instituțiilor s-a păstrat intact modelul organizatoric prevăzut în vechea lege, respectiv Decretul 143/1955 privind organizarea și funcționarea oficiilor juridice.

Acest model departamental, aflat în modul de gândire a economiei și politicilor publice socialiste, nu avea și evident nu mai are cum să se integreze în modelul european al recunoașterii calificărilor și nici să se subscrie obligațiilor definite de Legea 200/2004 privind regimul ocupațiilor, calificărilor și profesiilor reglementate din România.

Cert este faptul că acest decret a fost abrogat de foarte mult timp și logica juridică prevăzută de Legea 514/2003 impunea o reorganizare a departamentelor juridice care să nu mai permită o solidarizare a răspunderilor penale și civile decurgând dintr-o ierarhie verticală a actelor de dispoziție, generând nu numai o independență profesională a consilierului juridic, ci și o răspundere particulară proprie profesiilor reglementate.

Concomitent, legea specială reclamă o identitate procedurală privind dobândirea capacității de exercițiu depline, în condiții similare avocaturii.

Stagiul în profesia de consilier juridic, definitivatul profesional și celelalte condiții privind exercițiul profesiei reglementate (inclusiv nivelurile corespunzătoare privind asigurarea profesională sau Codul Deontologic Profesional) nu au fost adoptate satisfăcător corespunzător Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Nu facem parte din categoria entuziaștilor privind modul de redactare a Legii 51/1995 existând în această normă elemente cu un subtil deficit intelectual care atacă ordinea publică a statului român pe foarte multe aspecte, dar elementele centrale ale organizării profesiei de apărător judiciar sunt cele care definesc similitudinea de organizare a ambelor profesii, iar organizația noastră le-a extras doar pe cele oneste.

Punctul critic al neorganizării profesiei juridice reglementate de consilier juridic este însă, felul distinct prin care ministerul Public înțelege sistemic protecția legală a profesionistului consilier juridic, fapt ce a denaturat limitele de exercițiu ale profesiei în sine și generalizarea răspunderii unora pentru faptele altora.

Odată cu acest punct, a apărut și un nivel de înțelegere diferențiată a capacității vizei de legalitate, ocazie cu care întreaga profesie de consilier juridic a fost atrasă în câmp deschis la ceea ce denumim exact și demonstrabil ”vânătoare nesportivă de funcționari și cauze judiciare”.

Inconsistența și abordarea neunitară a acestor principii de organizare și exercitare ale profesiei reglementate, precum și un Cod Penal fundamental criticabil, s-au unit instituțional cu consecințe grave și deosebit de grave asupra activităților instituțiilor statului, ale funcționarilor statali și ale mediului de afaceri, lăsând un loc larg și deseori absurd în încadrarea majorității faptelor profesionale obișnuite ca fiind subiect infracțional.

Sunt deja foarte mulți ani de când întâi firav și apoi din reflex profesional parchetele încadrează orice rezultat aparent neregulat al deciziei administrative în echipă (propriu instituțiilor publice și persoanelor juridice de drept privat), în ”crearea de grupuri infracționale organizate”.

În cvasitotalitatea lor rechizitoriile promovate de procurori cu acest subiect, pe lângă faptul că preiau concluzii sau recomandări ale unor experți nereglementați cu o funcțională precaritate în cunoașterea legii, nu ”reușesc” vital și observabil să facă distincția atentă între actul de dispoziție administrativă și actul de dispoziție profesională, creând artificial răspunderea solidară participanților semnatari ai unor documente oficiale.

Este îngrijorător ca profesionist juridic în România, să știi că Ministerul Public al statului român cunoaște foarte bineauditul departamentelor juridice se face iregular de către auditul economic, că auditorul intern ca certificator al riscurilor juridice și judiciare este ”o funcție” obținută obișnuit și precar ca urmare a 2-3 zile de ”curs intensiv” (mai nou și online), că acele grupulețe create ad-hoc și denumite ursuz Corpuri de Control sunt limitate natural-profesional din perspectiva specializării și totuși, instituționalizat, să se admită rezoluționat cu consecințe penale, un modus operandi atât de defect la scară națională.

Nu știm dacă aveți imaginea exactă, dar regretabila introducerea a codului comercial în codul civil, fără înțelegerea deplină a instituțiilor juridice prezente în acesta, asezonat cu un număr impresionant de legi speciale de tipul ”junk-law” (legi gunoi), face ca parchetele să adauge administrativ în corpul Codului Penal cunoscuta lege ale lui Murphy ”Orice ai face există o lege în baza căreia poți fi acuzat”.

Consecință este că sintagma ”România este un stat corupt” s-a permanentizat conceptual pe toate palierele societății românești și pare că prin natura lui, funcționarul român este a priori infractor, iar tot ce are mai bun de făcut în exercițiul funcției sau profesiei este să își dovedească permanent nevinovăția.

Argumentul-rezultat determinat de cazuistica judiciară și analizat de organizația noastră profesională este că Ministerul Public, cu unitățile de parchet în centru, s-a deplasat izolaționist, din zona unui partener profesional cu certă valoare de securitate judiciară a relațiilor civile și administrative, în ”parte beligerantă cu societatea în ansamblu”.

Participarea indirectă și improprie a Ministerului Public la construcția filozofică ”România stat corupt” este abordată și în strânsă legătură cu lipsa concretă și funcțională de organizare a unui instrument esențial în relațiile administrative, respectiv asigurarea civilă de răspundere profesională la nivelul tuturor profesiilor reglementate.

În acest fel politica penală a României a căpătat rang de Constituție, iar stresul de implementare legală paralizează orice fapt juridic obișnuit.

Acest fapt a fost adus la cunoștința Ministerului Public în toate ocaziile ce au prilejuit informări instituționalizate, atrăgând obsesiv atenția că mult prea facila încadrare judiciară de ”neglijență în serviciu” sau ”abuz în serviciu”, în lipsa unor politici administrative proporționale de remediu procedural pe seama acestor polițe de asigurare profesională, vor distruge iremediabil funcția publică, instituțiile statului, mediul economic și încrederea cetățenească în aparatul judiciar.

Insistența organizației noastre profesionale de a orienta înțelegerea naturală că statele de drept avansate administrativ, pedepsesc proporțional și rezonabil eroarea profesională, diagnosticul juridic greșit sau accidentul juridic, în baza unei polițe de asigurare profesionale, a rămas fără reacție instituțională din partea Ministerului Public.

România prin Ministerul Public folosește exclusiv dosarul penal pentru aproape orice fapt natural sau care forțează înțelegerea sau educația profesională strictă a organelor de cercetare și urmărire penală, bilanțurile pozitive de infractori/ha devenind sesizabil un scop în sine.

Apreciem desigur că nu Ministerul Public e parte responsabilă directă a lipsei acestui mecanism, ci doar că a lăsat să se proiecteze viciat o întreagă politică publică anticorupție, folosind mai degrabă speculativ și ”avocățește” această eroare de sistem, decât asumându-și rolul de autoritate publică cu rol preventiv.

Distanțarea Ministerului Public de zona de prevenție a politicilor publice privind apărarea judiciară și chiar ignorarea Legii 514/2003, a lăsat să se formeze o adevărată afacere cu siguranța judiciară a statului român.

Am reclamat deseori că externalizarea dezordonată a serviciilor juridice nu înseamnă pe fond decât o manieră primitivă de spionaj economic și judiciar al instituțiilor statului și al companiilor unde statul român are interese economice.

Nu cunoaștem un alt stat care prin toate instituțiile sale, să livreze atât de liber, atât de complex și atât de multe date sensibile privind sănătatea sa economică și judiciară.

Cu un număr atât de mare de ”externi privați” aflați atât de flagrant în incompatibilitate cu natura datelor cu care aceștia intră în contact, secretul de serviciu sau secretul profesional au format o reală bursă a prețurilor privind informațiile judiciare sensibile, iar România a devenit captivă unor rețele de societăți de asistență juridică cu rol evident de ”hakeri judiciari”.

Privatizarea a 100% din reprezentarea judiciară externă în dauna propriilor direcții juridice statale nu s-a făcut prin lege, ci speculativ prin achiziții publice scutite de proceduri privind selecția onestă a prestatorilor judiciari (celebra anexă 2B).

Această procedură este una aparent corectă, dar numai în condiții excepționale și ”temeinic justificate” și numai în acel stat în care Consiliul Concurenței și Ministerul de Finanțe nu ar ignora condiția de monopol legal al unor prestatori juridici, lăsându-i să-și organizeze singuri tot soiul de grile ilegale, onorarii minimale ”recomandate” sau să sfideze la vedere conceptul legal ”la prestații echivalente, onorarii echivalente”. România nu a ajuns însă acel stadiu.

În timp ce statul român pierde sesizabil și pe bandă rulantă mai toate procesele judiciare la curțile judecătorești și de arbitraj internaționale, stabilizând câștigul financiar doar la nivelul unor prestatori juridici care au inventat conceptul imun profesional al ”activității de diligentă, de mijloace, dar lipsit de rezultat”, organizația noastră profesională a transmis că formele de organizare juridică ale acestor consultanți de asistență juridică, în mod greșit, spre nerăspundere, sunt întemeiate pe conceptul de ”persoană fizică (oarecum) autorizată”.

Lăsând deoparte modul incontrolabil prin care se înființează, acestea nu pot sta în răspundere judiciară de malpraxis odată cu accidentul medical, capacitatea fizică sau psihologică restrânsă sau sfârșitul biologic al ”persoanei avocat”. Legătura dintre numeroase rechizitorii ajunse pe un drum judiciar înfundat, de cauză biologică, cu prejudicii legale irecuperabile, stau dovadă vie a acestei iregularități.

Când profesia noastră a transmis un raport distinct cu această situație și că dorește să creeze o politică profesională capabilă să remedieze acest defect, statutul profesiei de consilier juridic a devenit indezirabil, discutabil și ”ilegal”.

Singurul act procedural activat de Ministerul Public în legătură cu profesia de consilier juridic este un recurs în interesul legii pe exact și doar în acest punct al Statutului Profesiei de consilier juridic, respectiv al societății profesionale – persoană juridică, promovat de profesia de consilier juridic.

Ideea unei forme de organizare juridică profesională, ce poate sta în răspundere de malpraxis, indiferent de condiția biologică a deținătorului, a fost așadar respinsă ”administrativ-conceptual” de Ministerul Public.

Tot conceptual a fost respinsă și noțiunea de mandat reglementat acordat unei persoane juridice (profesionist), iar răspunderea penală a societăților a început să capete o jurisprudență vagă și mai degrabă est-balcanică decât o consonanță tehnică cu tratatele dreptului internațional.

Argumente precum, protecția consumatorului de servicii juridice, stabilizarea mandatului și capacitatea de substituire a profesioniștilor în caz de incapacitate temporară, capacitatea creării de servicii multidisciplinare pentru o mai bună deservire a publicului, posibilitatea de agregare corespunzătoare a unor polițe de asigurare profesională corespunzătoare serviciilor prestate, înființarea și înregistrarea acestor forme de organizare în cadru organizat statal, au avut o relevanță minimă pentru Ministerul Public.

Afirmăm așadar, cu regret de altfel, că ministerul a creat în contrapartidă, indirect și culpabil, o politică publică nescrisă, dar reală, din clasarea dosarelor pe seama dispariției biologice a inculpaților, inclusiv a reprezentanților judiciari avocați, iar rechizitoriile ale căror concluzii se întind atemporal, uneori pe zeci de ani, sunt parte ale unei strategii profesionale de așteptare a ”accidentului biologic” incidentă clasării unui număr enorm de dosare penale și care au devenit intrinsec și banal, politică judiciară.

Nu vom știi desigur niciodată cum ar fi arătat România dacă instituțiile statului ar fi sprijinit și înțeles pe deplin rezultatul organizării profesiei de consilier juridic și și-ar fi întărit prin aceasta capacitatea de rezistență la stres legal odată cu intrarea în Uniunea Europeană, dar insistăm din nou pe lângă Ministerul Public, presupunând că va dori să analizeze legătura dintre toate aceste aspecte și faptul-consecința că statul român este blocat judiciar pe toate palierele administrative și cauzal, de lipsa de organizare corespunzătoare a profesiei de consilier juridic.

Notificarea noastră are așadar un singur obiectiv alternativ:

Fie România, ca stat de drept, are nevoie de existența profesiei de consilier juridic, o definește ca rol de ordine publică și o admite ca modul de organizare reglementat, fie nu are nevoie și atunci abrogarea Legii 514/2003 privind organizarea și exercitarea de consilier juridic ar fi o consecință logică a unei politici incoerente prin care statul român și-a privatizat nepermis și culpabil, prin externalizare, securitatea sa judiciară.

Avem în final a sesiza o răspundere delictuală a procurorilor pentru lipsa de prevedere cu care tratează capacitățile de exercițiu profesionale ale consilierilor juridici și apreciem că a rămas o chestiune de timp scurt până când publicul sau profesioniștii vor determina nulitatea absolută a unor rechizitorii ce au ca obiect relații administrative din cadrul unor instituții publice, ca urmare a dezechilibrului constant cu care a fost tratată Legea 514/2003.

Un asemenea risc este inacceptabil pentru organizația noastră profesională și considerăm că o asemenea stare de lucruri ar trebui să determine magistratura să adopte o poziție activă în fața acestor vulnerabilități sau chiar să ia în calcul afectarea posibilă a Mecanismului de Verificare și Cooperare (MCV).

Cu responsabilitate și în temeiul art. 1 al legii de organizare ”Consilierul juridic asigură și apără interesul legitim al statului ”, solicităm așadar Ministerului Public să constate următoarele:

1. Sintagma ”consilier juridic” este un titlu profesional rezervat profesiei reglementate nu o funcție aflată în capacitatea de folosință a persoanei juridice;

2. Titlul profesional definit astfel, are caracter de bun patrimonial intelectual aflat în gestiune colectivă asociativă;

3. Titlul profesional de consilier juridic are un vădit conținut economic ce nu se află la dispoziția sau în capacitatea angajatorilor ca argument al: dobândirii, suspendării sau retragerii.

(facem aici observația că nu dorim să intrăm într-o polemică de efect juridic cu privire la caracteristica patrimonială sau nepatrimonială a bunurilor în general și cu atât mai puțin a celor ce privesc conținutul economic măsurabil sau nu al titlurilor profesionale reglementate, România fiind rămasă în secolul XIX din perspectiva teoriei generale a dreptului)

În urma constatărilor efectuate, vă rugăm să ne transmiteți dacă mai pot fi determinate sau nu măsuri reparatorii legale corespunzătoare, dată fiind nerespectarea în mod concertat a obligației legale de consum reglementat al evidențelor consilierilor juridici stagiari și definitivi la nivel național de către organele de cercetare penală.

Consilier juridic Lucian Florescu
Secretar General al UCCJR – Colegiul Consilierilor Juridici București

 
Secţiuni: Content, Opinii, Selected, Sistemul judiciar | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD