« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
6 comentarii

Curtea de Apel București. Obligația instanței de a pune în discuția părților împrejurarea că înțelege să se învestească cu aspectul înlocuirii lichidatorului judiciar
31.03.2021 | Răzvan DOBRIN

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Răzvan Dobrin

Răzvan Dobrin

Prin Decizia Civilă nr. 1142A/2020, din data de 24.09.2020, Curtea de Apel București a apreciat că judecătorul sindic avea obligația de a pune în discuția părților împrejurarea că înțelege să se învestească cu aspectul înlocuirii lichidatorului judiciar.

Astfel, instanța de judecată a arătat că: “În speță, se impunea ca instanța să pună în discuția părților împrejurarea că înțelege să se învestească cu aspectul înlocuirii administratorului judiciar, respectiv să dea posibilitatea părților să cunoască motivele avute în vedere care ar putea atrage această măsură, și totodată, să dea dreptul părților să pună concluzii pe această chestiune.

Aceeași concluzie se desprinde și din prevederile art. 57 (4) din Legea nr. 85/2014, care impune luarea măsurii înlocuirii după citarea administratorului judiciar, respectiv a creditorilor. Pentru respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare totodată, aceste motive temeinice de înlocuire a administratorului judiciar (n.n. lichidatorului) trebuie aduse la cunoștința părților, respectiv a administratorului judiciar și a creditorilor, fie prin comunicarea cererii de înlocuire dacă instanța este învestită de către Comitetul creditorilor cu o astfel de cerere, fie în ședință publică, prin punerea în discuție a acestor motive, a împrejurărilor de fapt și de drept care pot atrage măsura înlocuirii. Instanța nu poate să-și întemeieze o hotărâre pe motive de fapt și de drept care nu au fost supuse în prealabil dezbaterii contradictorii întrucât părțile au dreptul de a discuta și a argumenta orice împrejurare de fapt și de drept invocată în cursul procesului inclusiv de către instanță din oficiu, numai în acest mod fiind respectat principul contradictorialității și al dreptului la apărare. Cele două principii fundamentale caracterizează procesul civil și sunt garanții ale respectării dreptului la un proces echitabil, drept garantat de Constituția României și de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.”

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel a admis apelul formulat de către lichidatorul judiciar împotriva încheierii pronunțate de către judecătorul sindic și a dispus anularea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Av. Răzvan Dobrin

 
Secţiuni: Content, Drept civil, Drept comercial, Insolvență, Jurisprudență Curți de Apel, Procedură civilă, Selected | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Au fost scrise până acum 6 de comentarii cu privire la articolul “Curtea de Apel București. Obligația instanței de a pune în discuția părților împrejurarea că înțelege să se învestească cu aspectul înlocuirii lichidatorului judiciar”

  1. Socotesc că activarea ex officio a remediului procesual reglementat de dispoziţiunile art.57 alin. 1 I ipoteză, izolat ori conjunct cu cele ale art. 60 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 trebuie, într-adevăr, exteriorizată în prealabil corespunzător, însă nu în virtutea principiului evocat supra, ci ca o aplicare efectivă și eficientă a principiului transparenței în grad ridicat, astfel cum acesta este conturat ca un principiu fundamental al procedurii insolvenței prin dispozițiunile art.54 pct.5 din Legea nr. 85/2014.

    În concret, ceea ce am dorit să subliniez este faptul că lichidatorul judiciar nu este parte a unei astfel de proceduri judiciare speciale pentru a i se asocia cu succes drepturile și obligațiile procesuale rezervate părților acesteia (debitoarea insolventă și creditorii), ci un veritabil agent public de instrucție – așa cum prevăd dispozițiunile art.40 alin.1 din Legea nr. 85/2014, nominalizat expres ca ”organ care aplică procedura…”.
    Mai mult, în cadrul procedurii falimentului (în ambele forme, generală și simplificată), așa cum o arată explicit și dispozițiunile art. 154 alin.1 din Legea nr. 85/2014, lichidarea bunurilor de către lichidatorul judiciar se supune exclusiv controlului judecătorului sindic, fără ca legiuitorul să distingă – așa cum o face prin dispozițiunile art. 45 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 – între cel de legalitate și cel de oportunitate managerială.
    Lipsa unei astfel de distincții este și firească devreme ce în etapa lichidării bunurilor, insolventa nu mai poate dezvolta nicio altă activitate profesională, decât în scopul dedicat – cel al valorificării bunurilor sale, astfel că nu mai este posibilă nici vreo decizie managerială.
    Un atare control nu permite însă acuzarea ocultă a lichidatorului judiciar, deoarece, ca orice altă procedură judiciară, și cea a falimentului se supune, prima facie, principiului legalității, iar, în succesiune imediată, celui al transparenței, astfel cum l-am pomenit adineauri. V.B.

    • Procedura falimentului în general nu este o procedură adversarială. Dar anumite proceduri în faliment au un caracter strict adversarial, contradictoriu.
      Principiul publicităţii justiţiei sau al transparenţei nu are legătură cu caracterul adversarial. Şi şedinţele secrete sunt adversariale.

      Regula principală este că TOTUL trebuie pus în discuţia părţilor, cu excepţia acţiunilor/cererilor/procedurilor ex-parte. Deciziile din oficiu ale judecătorului sau cele luate ca urmarea a unei cereri ex-parte reprezintă o excepţie şi sunt clar restricţionate în lege deoarece au un caracter excepţional.

      • Acu înțeleg de ce vă tot tachinați cu d-na MMB că, vorbă din popor, cine se aseamănă, se adună.
        N-am înțeles nimic, dar știu că sunt prost, vorba lui ”Bădița Ion”. Sper numa să prind nițel curaj. V.B.

        • Comparaţia cu MMB este o impietate. Mă simt ultragiat 😉
          Am spus că procedura falimentului, deşi necontradictorială (neadversarială, necontencioasă) în esenţă, este supusă unei proceduri contradictoriale, contencioase atunci când părţile depun unele tipuri de cereri în timpul procesului.
          De exemplu, schimbarea lichidatorului este supusă principiului contradictorialităţii, este contencioasă. Este ca un miniproces civil în cadrul falimentului.
          Trebuie să recunosc că am dificultăţi de exprimare, deoarece în RO cererile sunt categorisite aleatoriu, nepractic, ca fiind: principale, accesorii, adiţionale şi incidentale. Aceste nuanţe sunt semantisme fără caracter practic, ci sunt teorii goale.
          La fel cum s-a renunţat la cuvântul „irevocabil” din sentinţe, care nu însemna nimic practic. Doar cuvinte goale.
          Nu este ciudat că zeci de ani s-a folosit sintagma „irevocabil” pe care niciun jurist nu a contestat-o vreodată ca în 2010 să fie aruncată la gunoi neceremonios, ca fiind o relicvă fără sens?
          Sunt multe categorii în codul civil care nu au niciun sens practic.
          În common law există, la nivel foarte general:
          – pleadings – cereri adresate părţii adverse prin care reclamantul pretinde părţii adverse să facă ceva şi
          – „motions” – cereri din timpul procesului, adresate judecătorului prin care îi solicită să ia o măsură.
          Cred că „motions” ar fi cererile conţinând excepţii şi apărările de fond.
          „A pleading demands that the other party do something, while a motion requests that the judge in the case do something. These documents can be filed with the court before, during, or after the trial, though pleadings are typically filed at or near a case’s outset.”
          Procedura falimentului include multe mici procese civile în parcursul procedural, rezolvate prin încheieri.
          Descărcarea de gestiune din cadrul falimentului este o altă procedură contradictorială, contencioasă, din faliment.

          Procedurile ex-parte, în general, sunt proceduri în care doar o parte înaintează o cerere, nu se face citare, iar instanţa ia o hotărâre, de regulă temporară, fără aplicarea principiului contradictorialităţii. Adică nu se ascultă şi partea adversă.
          De exemplu, comunicarea cu judecătorul, ex-parte, este strict interzisă.
          Procedurile „inter partes” sunt proceduri strict contencioasă, adversariale, contradictoriale, pentru a căror soluţionare este absolut necesară citarea tuturor părţilor din proces.

          Ce vroiam să spun eu că în procesele civile aferente falimentului, adică toate acele mici excepţii rezolvate prin încheieri, se aplică principiul contradictorialităţii, nu al transparenţei.

          Terminologia din common law este foarte folosită la CEDO şi ar trebui să devină o a doua natură şi în dreptul intern.

          În cadrul common law aş fi spus: Falimentul este o procedură necontradictorială în esenţă, dar există mai multe moţiuni care sunt contradictoriale: ex: schimbarea lichidatorului, descărcarea de gestiune, obiecţiuni la descărcarea de gestiune, transferuri frauduloase, anularea unor operaţiuni în perioada de observaţie.

          Dacă nu citezi părţile în proces, pentru a asigura procedura adversarială, se lipseşte partea lipsă de dreptul la apărare iar decizia judecătorului este lipsită de efect. E o încheiere nulă.

          Am chiar dificultăţi să traduc cuvântul moţiune şi pleading, care explică foarte simplu procedura, deoarece la noi, categorisirea acţiunilor în instanţă este destul de ruptă de realitatea practică.

          Sper că m-am făcut înţeles mai bine acum.

          • Tezele domniei voastre se sprijină exclusiv pe un implicit caracter contondent al procedurilor de insolvență (că la noi sunt mai multe, atât de pre-insolvență: concordatul preventiv și mandatul ad-hoc, cât și de insolvență propriu-zisă: procedura de reorganizare judiciară – de restructurare cum va fi denumită peste puțină vreme și de faliment – cu scop de igienizare), însă nu socotesc că acesta ar fi unul propriu și, în toate cazurile, nu a fost avut în vedere explicit de legiuitorul român – a se vedea principiile fundamentale ale unor astfel de proceduri potrivit dispozițiunilor art. 4 din Legea nr. 85/2014.

            Mai mult, chiar și atunci când s-a referit prolegomenic la unele noțiuni afectate unor astfel de proceduri, legiuitorul s-a preocupat să dezvăluie cu totul alte trăsături ale acestora, fără a se referi în nicio clipă la o eventuală contradictorialitate.

            Ba mai mult, insistând pe scopul definit al acestora ca fiind unul declarativ win-win – de salvgardare a unei societăți vulnerabile financiar la un moment dat și de posibilitate a creditorilor de a-și vedea recunoscute și satisfăcute drepturile și interesele patrimoniale legitime, a conturat ca trăsături esențiale ale acestora, în prim rând, caracterul colectiv al acestora, prin care creditorii participă împreună la urmărirea și recuperarea creanțelor lor, în subsidiar, cu prilejul falimentului când este o certitudine că nici debitoarea insolventă nu va mai reuși să depășească dificultățile întâmpinate și nici creditorii de a-și vedea în întregime satisfăcute pretențiile, caracterul concursual și egalitar.

            Pentru astfel de proceduri, legiuitorul a instituit o autoritate judiciară bicefală (o struțo-cămilă), alcătuită din judecător ”sindic” și administrator/lichidator judiciar, dezvăluind unele repere obiective de diseminare a prerogativelor proprii fiecăruia care, împreună, să conducă la finalitatea de care este preocupat.

            Atributul ”sindic” indică faptul că deși judecătorul respectiv este înzestrat cu funcția de jurisdicție, aceasta nu este deplină, permanentă și unică, judecătorului sindic fiindu-i rezervată o poziție procesuală ”glisabilă” care îi cere, în mod obișnuit, să colaboreze cu administratorul judiciar, dar și să iasă din această stare procesuală la nevoie și să își exercite jurisdicția atunci când este învestit cu vreun anumit diferend ivit între părțile procedurilor de insolvență sau între acestea și administratorul/lichidatorul judiciar. Cam cum este conceput constituțional și executivul statului român.

            În realitate, între judecătorul sindic și administratorul/lichidatorul judiciar se poate manifesta ostilitate sau, cel puțin, disfuncții evidente în relațiile procesuale ce se întemeiază pe o colaborare loială, când unul sau altul își exercită funcțiile procesuale într-o așa manieră încât derapează de la o relație procesuală firească în procedurile de insolvență.
            Cam ca atunci când unul dintre soți abandonează loialitatea față de celălalt soț.

            Într-un fel implicit, artificial, acesta a reglementat unele forme asortate procedurilor de insolvență pentru a stârpi astfel neajunsurile generate de o eventuală disoluție a autorității judiciare bicefale, fără a fi însă o veritabilă procedură judiciară contencioasă, pentru simplul motiv că nici judecătorul sindic și nici administratorul/lichidatorul judiciar nu sunt părți ale procedurilor de insolvență și ”de lege lata”, contradictorialitatea dintre aceștia este exclusă de legiuitor din momentul în care le-a încredințat devălmaș prerogativa administrării lor, un fel de dispensă papală de separare.

            Poate ”filosofia” socialistă (de sorginte continentală/napoleoniană) a unor asemenea proceduri de insolvență unde judecătorul sindic își partajează prerogativele cu un alt participant (un fel de asesor), fiindu-i atribuite și prerogative funcționărești (inchizitoriale), vă împiedică să le percepeți într-o manieră rezonantă cu a mea, bănuind că sunteți mai aplecat pe acele proceduri judiciare utilizate în commonlaw, de sorginte romană pură, adversariale, în care fiecare are de îndeplinit o funcție clară, un rol limpede, judecătorul având deplina și suverana jurisdicție, funcția preatoriană de nătăgăduit.

            Acu, la final, stând strâmb și încercând să chibzuiesc drept, realizez că și pentru cei ca mine este o cimilitură care spune că ”prostul nu-i prost destul, până nu-i și fudul”. V.B.

            • Se pare că nu m-am făcut înţeles.
              Contradictorialitatea nu rezidă într-o ceartă dintre judecător şi lichidator/administrator judiciar.
              Administratorul judiciar este numit de judecător, este atât AGENT al judecătorului, cât şi fiduciar.
              Contradictorialitatea este între părţi.
              Vroiam doar să spun că procedura falimentului este un conglomerat de proceduri nelitigioase şi litigioase.
              Am observat că atunci când intru în discuţii cu colegii, observ o discrepanţă la nivel terminologic uriaşă.
              Eu discut de principii supergenerale, proceduri litigioase-nelitigioase şi sunt întâmpinat cu comentariu de gen: insolvenţa şi falimentul sunt lucruri diferite.
              Normal că sunt diferite, dar nu ăsta e subiectul discuţiei, şi nici cimiliturile nu prea sunt potrivite. Nu sunt sigur dacă îmi sunt adresate mie personal.
              Sincer, încerc să fiu cordial.
              Falimentul românesc este copiat 100% din dreptul englez pe filieră franceză. Nimic în legea română nu e original. Singurul lucru original este traducerea proastă şi confuză a conceptelor, gen parodie.
              Iar când aud de „prolegomene”, deja mă uit pe unde calc, să nu calc într-o prolegomenă.
              Asta-i problema noastră.
              Habar nu avem de bazele dreptului. Şi când habar nu avem, le numit „prolegomene” în loc de „introducere”.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD