Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul Uniunii Europene
Dreptul Uniunii Europene
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
Citeşte mai mult în legătură cu Afaceri transfrontaliere, CJUE, Dreptul Uniunii Europene, Jurisprudență, SELECTED

O hotărâre a CJUE poate constitui un element nou care să justifice o nouă examinare pe fond a cererii de azil. Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, membru al completului de judecată

8 februarie 2024 | JURIDICE.ro

Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, a fost membru al completului de judecată

„Trimitere preliminară – Proceduri comune de acordare și retragere a protecției internaționale – Condiții de admisibilitate a unei cereri ulterioare – Noțiunea de «elemente sau date noi» – Hotărâre a Curții în interpretarea dreptului Uniunii”

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 33 alineatul (2) litera (d), a articolului 40 alineatele (2) și (3) și a articolului 46 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din Directiva 2013/32/UE[1].

Reclamantul din litigiul principal este un resortisant sirian. La 26 iulie 2017, el a depus o cerere de azil în Germania, după ce, potrivit propriilor precizări, a părăsit Siria în anul 2012, a locuit în Libia până în anul 2017 și a străbătut apoi Italia și Austria pentru a intra în Germania.

Cu ocazia interviului desfășurat la Oficiul Federal pentru Migrație și Refugiați din Germania, el a arătat că a efectuat serviciul militar în Siria între anul 2003 și anul 2005 și că a părăsit această țară de teama de a fi mobilizat în armată sau de a fi arestat în cazul în care refuza să își îndeplinească obligațiile militare. După plecarea sa din Siria, tatăl său l‑ar fi informat că a fost convocat de autoritățile militare.

Prin decizia din 16 august 2017, Oficiul i‑a acordat protecție subsidiară, dar a refuzat să îi acorde statutul de refugiat. Pentru a justifica acest refuz, Oficiul a reținut că nu trebuie să se presupună că statul sirian interpretează emigrarea reclamantului din litigiul principal ca fiind o manifestare a opoziției față de regim. Reclamantul nu a contestat această decizie, care a rămas definitivă.

La 15 ianuarie 2021, reclamantul din litigiul principal a depus la Oficiu o nouă cerere de azil, respectiv o „cerere ulterioară”, în sensul Directivei 2013/32. În esență, și‑a întemeiat cererea pe Hotărârea din 19 noiembrie 2020, Bundesamt für Migration und Flüchtlinge (Serviciu militar și azil) (C‑238/19, EU:C:2020:945). El a susținut în principal că această hotărâre constituie o „modificare a situației de drept”, în sensul dispozițiilor naționale, și că, în consecință, Oficiul este obligat să examineze pe fond cererea sa ulterioară. Această modificare ar consta în faptul că hotărârea invocată ar prevedea o interpretare a normelor referitoare la sarcina probei mai favorabilă solicitanților de azil decât cea reținută de jurisprudența națională în privința solicitanților care au fugit din țara lor în vederea sustragerii de la obligațiile militare.

Evenimente juridice

Interviuri JURIDICE.ro

Servicii JURIDICE.ro

Arbitraj comercial

Prin decizia din 22 martie 2021, Oficiul a respins ca inadmisibilă cererea de azil ulterioară formulată de reclamantul din litigiul principal. Împotriva acestei decizii, reclamantul din litigiul principal a formulat o acțiune în anulare la Tribunalul Administrativ din Sigmaringen, Germania, care este instanța de trimitere.

Prin întrebările adresate Curții, instanța de trimitere ridică problema compatibilității cu dreptul Uniunii a unei interpretări a dreptului național, potrivit căreia nu se poate considera în general că o decizie a Curții, care se limitează să interpreteze o dispoziție de drept al Uniunii aflată deja în vigoare, este susceptibilă să modifice „situația de drept” și să justifice astfel redeschiderea procedurii în cazul în care este formulată o cerere ulterioară pentru a beneficia de protecție internațională.

În plus, instanța de trimitere a exprimat îndoieli cu privire la compatibilitatea cu dreptul Uniunii a dispozițiilor naționale aplicabile potrivit cărora, atunci când este sesizată cu o cale de atac împotriva unei decizii a Oficiului de respingere ca inadmisibilă a unei cereri ulterioare, ea nu se poate pronunța decât să anuleze decizia de inadmisibilitate și să trimită cererea la Oficiu spre reexaminare pentru ca acesta să pronunțe o nouă decizie.

Examinând întrebările instanței de trimitere, Curtea a arătat că ipotezele în care Directiva 2013/32 impune ca o cerere ulterioară să fie considerată admisibilă trebuie să fie interpretate în sens larg. În plus, din înșiși termenii articolului 33 alineatul (2) litera (d) din Directiva 2013/32 și, în special, din utilizarea expresiei „elemente sau date noi” reiese că această dispoziție vizează nu numai o schimbare de fapt, intervenită în situația personală a unui solicitant sau în cea a țării sale de origine, ci și elemente de drept noi.

Totodată, reiese în special din jurisprudența Curții că o cerere ulterioară nu poate fi declarată inadmisibilă, în temeiul articolului 33 alineatul (2) litera (d) din Directiva 2013/32, atunci când autoritatea decizională, în sensul articolului 2 litera (f) din directiva menționată, constată că respingerea definitivă a cererii anterioare este contrară dreptului Uniunii. O astfel de constatare se impune în mod necesar autorității decizionale atunci când acest caracter contrar decurge dintr‑o hotărâre a Curții sau a fost constatat cu titlu incidental de o instanță națională.

Prin hotărârea pronunțată la data de 8 februarie 2024[2], Curtea a statuat că articolul 33 alineatul (2) litera (d) și articolul 40 alineatele (2) și (3) din Directiva 2013/32/UE trebuie interpretate în sensul că orice hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene, inclusiv o hotărâre care se limitează la interpretarea unei dispoziții de drept al Uniunii aflate deja în vigoare la momentul adoptării deciziei privind o cerere anterioară, constituie un element nou, în sensul acestor dispoziții, atunci când sporește în mod semnificativ probabilitatea ca solicitantul să îndeplinească condițiile pentru a beneficia de protecție internațională, indiferent de data la care a fost pronunțată acea hotărâre.

Referitor la competența instanței naționale, Curtea a arătat că, după ce a anulat decizia de respingere a cererii ulterioare ca inadmisibilă, instanța competentă decide să se pronunțe pe fond cu privire la respectiva cerere, această instanță trebuie să asigure mutatis mutandis respectarea principiilor de bază și a garanțiilor fundamentale prevăzute în capitolul II din Directiva 2013/32. Acest lucru este valabil chiar și atunci când, în temeiul dreptului său național, instanța menționată nu dispune de posibilitatea de a respinge această cerere sau de a-i acorda solicitantului beneficiul protecției internaționale, deoarece autoritatea decizională la care este trimis dosarul pentru a admite sau a respinge această cerere este ținută de hotărârea judecătorească și de motivarea care stă la baza acesteia.

Astfel, prin aceeași hotărâre, Curtea a stabilit că articolul 46 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din Directiva 2013/32 trebuie interpretat în sensul că permite, dar nu obligă statele membre să abiliteze instanțele ca, atunci când anulează o decizie de respingere ca inadmisibilă a unei cereri ulterioare, să se pronunțe ele însele asupra acestei cereri, fără a trebui să trimită cererea la autoritatea decizională spre reexaminare, cu condiția ca aceste instanțe să respecte garanțiile prevăzute de dispozițiile capitolului II din directiva menționată.


[1] Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO 2013, L 180, p. 60).
[2] Hotărârea integrală, în limba de procedură, care a fost limba germană, dar și traducerea în limba română pot fi accesate aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

Login | Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici pentru a afla despre avantaje!

Lasă un răspuns

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories

 

© 2003-2024  J  JURIDICE.ro
Despre noi  Website map  Servicii  Contact
Privacy  Politica  Utilizare  Publicare  Parteneri