Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare

Culoarea dreptului. The Color of Law: A Forgotten History of How Our Government Segregated America, de Richard Rothstein
06.04.2021 | Patricia STEMATE

JURIDICE - In Law We Trust
Patricia Stemate

Patricia Stemate

A deschide subiectul segregației rasiale în Statele Unite ale Americii ne apare astăzi, la 8 ani de la debutul controversatului fenomen #BlackLivesMatter, echivalentul cu a deschide în mitologia greacă Cutia ferecată a Pandorei, cu consecința de a răspândi printre pământeni sau, în cazul nostru, cititori, nu relele făurite de Zeus în versiunea mitologică a poveștii, ci judecăți pur omenești care au potențialul de a crea un mediu propice pentru discuții, mai mult sau mai puțin divergente.

Cu toate acestea, pentru autorul cărții[1] despre care am ales să povestesc astăzi, Richard Rothstein, academician american, autor și membru în cadrul NAACP Legal Defense and Educational Fund[2], comparația apare a fi întru totul greșită. Pentru acesta, „Cutia” amintită nu a însemnat nicidecum izvor de conflicte ideologice și nicicând nu a fost ferecată. Mai degrabă, aceasta a reprezentat o poartă prin care, în ultimii 30 de ani, autorul nostru a trecut adesea cu un bagaj din ce în ce mai mare de întrebări cărora a încercat să le găsească răspunsul. Din fericire, l-a găsit și l-a și publicat în numeroase studii și articole[3] care au în centrul atenției subiectul istoriei segregației rasiale în S.U.A. The Color of Law se dorește a fi cel mai dens și mai bine documentat dintre aceste răspunsuri.

Dacă suntem de acord cu expresia latină „Ubi societas, ibi ius”, din dorința de a avea un fir al logicii coerent, va trebui să fim de acord și cu reversul acesteia, conform căruia „Ubi ius, ibi societas” și care are ca urmare proximă afirmația conform căreia dreptul modelează realitatea în care o societate există. Urmărind întocmai acest raționament, autorul lucrării se îmbarcă într-o analiză profundă a istoriei segregației rasiale din Statele Unite, pe care o atribuie în mod dominant (dacă nu chiar exclusiv) forței statului, prin acțiunile sale locale și centrale, care au dat naștere așa numitei „segregații de jure[4] – a dreptului care a modelat realitatea afro-americanilor din ultimele două secole, a dreptului care a împiedicat integrarea.

Astfel, dacă cititorul european de rând a considerat până la acest moment faptul că încheierea Războiului Civil American de Independență în 1865 și abolirea sclaviei a însemnat pentru afro-americani și începutul integrării lor rasiale, cu rare reminiscențe rasiste de tipul celor din cazul lui Michael Brown Jr. sau George Floyd[5], acesta va avea să învețe, odată cu lecturarea lucrării de față, mai multe decât ar fi crezut că este posibil, despre un subiect despre care considera că știe deja îndeajuns de multe.

Subiectul segregației rasiale de jure este, de la bun început, un subiect sensibil, tulburător și controversat deopotrivă. Acest lucru se datorează acuzației implicite pe care o conține: segregația de jure reprezintă o segregație la care statul nu doar că a contribuit, ci pe care chiar a creat-o, susținută fiind de administrațiile prezidențiale care au succedat.

Richard Rothstein nu ezită a încerca să demonstreze, cu fiecare fapt documentat de-a lungul cărții, legătura de cauzalitate (altfel greu de stabilit) dintre dreptul creat de stat și segregația rasială. Tocmai de aceea, și autorul recunoaște, doar privite în ansamblu, evenimentele generate, susținute ori ignorate de stat pot genera relația cauză-efect de care este nevoie pentru a dovedi existența segregației rasiale de jure: „taken in isolation, we can easily dismiss such devices as aberrations. But when we consider them as a whole, we can see that they were part of a national system by which state and local government supplemented federal efforts to maintain the status of African Americans as a lower caste (…).”[6]

Astfel, lucrarea lui Richard Rothstein este segmentată în 12 capitole care tratează, pe rând, reprezentările în plan faptic ale segregației rasiale de jure instaurate în istoria S.U.A., începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea și până în prezentul în care autorul a redactat lucrarea, adică anul 2017. Aceasta cuprinde cele mai notorii 11 mecanisme prin care afro-americanii au fost îngrădiți sau lipsiți de drepturi (chiar în pofida Amendamentelor 13, 14 și 15 care le ofereau o ipotetică protecție) și se încheie cu un al 12-lea capitol în care autorul oferă guvernanților o serie de „remedii” prin care îndelungile efecte ale segregației de jure să fie minimizate.

Unul dintre principalele mecanisme de segregație rasială implementate la nivelul Statelor Unite la care autorul tinde să se reîntoarcă cu prilejul fiecărui capitol se referă la acțiunile implementate de Administrația Federală pentru Locuințe (Federal Housing Administration, sau simplu „FHA”). FHA este o agenție guvernamentală a Statelor Unite, fondată de fostul președinte american, Franklin D. Roosevelt, în 1934. FHA asigură ipotecile făcute de creditorii privați pentru proprietăți unifamiliale, proprietăți de închiriere multifamiliale, spitale și unități de îngrijire, în scopul facilitării accesului la credite ipotecare a cumpărătorilor cu venituri mici și medii. Deoarece împrumutătorii își asumă mai puține riscuri, pot oferi mai multe credite ipotecare și, astfel, asigurarea ipotecară FHA protejează creditorii împotriva pierderilor.

Autorul descrie în mod detaliat în cartea sa felul în care FHA a refuzat de-a lungul istoriei să asigure ipotecile din interiorul și din apropierea cartierelor afro-americane – o politică cunoscută sub numele de „redlining[7]. În același timp, FHA subvenționa constructorii care produceau subdiviziuni întregi pentru albi sub condiția unei interdicții totale de a vinde vreuna dintre aceste case afro-americanilor[8]. Autorul afirmă faptul că demersurile promovate de FHA au avut ca efect favorizarea atât a fenomenului de „zoning” al cartierelor americane în funcție de culoarea locuitorilor acestora, cât și pe cel de „white flying”, un exod al oamenilor de culoare albă care avea loc de fiecare dată când afro-americani cumpărau case în zonele acestora – ambele fenomene fiind detaliate în carte.

Acțiunile întreprinse de FHA, spune autorul, au reprezentat doar scânteia a ceea ce urma să se răsfrângă asupra afro-americanilor. Statul avea să pregătească practici segregaționiste în toate sectoarele publice, cu sprijinul indispensabil al sectorului privat.

Scriitorul mai documentează cititorii și despre alte astfel de practici. Printre acestea, sunt relevant de menționat următoarele:

→ acordurile restrictive ale asociaților de vecini (prin care aceștia se obligau ca niciodată să nu își vândă proprietatea unui afro-american);

→ construcția de autostrăzi care traversau cartierele afro-americanilor (care au avut ca urmare aglomerarea cartierelor nedemolate, deoarece, spre deosebire de ipoteza unei exproprieri pentru cauză de utilitate publică din dreptul român, afro-americanii erau de cele mai multe ori despăgubiți în mod injust și, astfel, nu aveau resursele necesare pentru a-și găsi un alt cămin asemănător celui demolat);

→ fenomenul segregației rasiale din școli (împărțirea școlilor în școli destinate albilor și școli destinate afro-americanilor);

→ piedicile puse afro-americanilor în avansarea acestora în diferite funcții (numeroase posturi de muncă erau oferite afro-americanilor abia după ce doritorii de culoare albă – bărbați, iar mai apoi femei – se epuizau).

Lista poate continua, dar acest lucru ar împiedica cititorul recenziei să își facă drum înspre lecturarea cărții lui Richard Rothstein, motiv pentru care mă voi limita la fracțiunile din carte expuse mai sus. Considerabile ca număr și impresionante ca povești sunt, însă, nedreptățile trăite de afro-americani din pricina acțiunilor statului care i-a găzduit, care, din punct de vedere constituțional, era obligat să îi apere și care, în prezent, încearcă (prin pași mici, dar mai siguri ca altă dată) să remedieze ceea ce el însuși a creat.

Autorul declară, în final, faptul că sărăcia din cartierele afro-americane generată de segregația de jure are caracter multigenerațional și, în consecință, este dificil de inversat; numeroase studii[9] au arătat faptul că schimbarea clasei sociale de către o familie de la o generație la alta se produce rar, iar când se întâmplă, este adesea vorba de cetățeni albi, iar nu de culoare.

Remediile pe care Richard Rothstein le oferă în ultimul său capitol pornesc de la ideea de schimbare a mentalității cetățenilor americani: conform autorului, aceștia nu trebuie să privească segregația rasială ca fiind cauzată de un comportament izolat al unuia sau mai multor oameni cu tendințe rasiste (de facto segregation), ci din contră, de acțiunile statului (de jure segregation). Acest lucru este recomandat să înceapă cu educarea corectă a viitoarelor generații, pentru că, spune acesta, prea multe cărți de istorie din școlile americane ezită să arate cu degetul înspre stat și chiar tind să prezinte informații eronate („With very rare exceptions, textbook after textbook adopts the same mythology. If middle and high school students are being taught a false history, is it any wonder that they come to believe that African Americans are segregated only because they don’t want to marry with the white ones or because they prefer to live only among themselves?).”[10]

TOP 3 CITATE

Past wrongs to the black race, wrongs committed by the State and in its name, are a stubborn fact of history. And stubborn facts of history linger and persist.”[11]

„Justice delayed is justice denied.”[12]

„The public policies of yesterday still shape the racial landscape of today.”[13]

CE MI-A PLĂCUT

Faptul că lucrarea lui Richard Rothstein este redactată într-un stil nonartistic, tehnic, poate chiar ușor publicistic (lucru bazat pe cariera jurnalistică desfășurată de autor în cadrul The New York Times) este un lucru cert. Faptul că acest lucru facilitează înțelegerea textului este, de asemenea, un lucru testat pe subscrisa cititoare. Pe de altă parte, faptul că maniera tehnică în care cartea este redactată, fondată pe amplele exemple, povești, date, statistici, studii și chiar fotografii, tinde să inducă cititorului o stare de plictis, nu poate fi mai eronat.

În mod contrar, felul detaliat în care autorul prezintă istoria segregației rasiale din S.U.A. conferă textului o mai mare credibilitate și aduce realitatea descrisă în paginile acesteia mai aproape de cititor.

Cartea are un fir logic bine definit, fiecare dintre exemplele documentate de autor țintind înspre aceeași direcție și consolidând afirmația pe care întreaga lucrare este construită: segregația rasială din S.U.A. a avut caracter de jure. În acest sens, dacă oricare dintre potențialii cititori ar deschide cartea la mijlocul paginilor acesteia, ar cuprinde de îndată înțelesul demonstrației pe care autorul dorește să o facă. În pofida subiectului complex, acest lucru dovedește, mai mult decât accesibilitatea textului, iscusința pe care Richard Rothstein a avut-o în prezentarea uneia dintre cele mai apăsătoare file din istoria Statelor Unite ale Americii.

Dintr-o perspectivă juridică, fără a deține una dintre clasicele profesii juridice, Richard Rothstein este unul dintre fericiții absolvenți ai Harvard University, prin urmare, relatările prezente în carte sunt analizate și în raport cu consecințele juridice pe care acestea le implică, atât referitor la drepturile care afro-americanilor le-au fost încălcate, cât și referitor la obligațiile constituționale pe care statul american nu le-a respectat.

CE NU MI-A PLĂCUT

O consecință directă a dezideratului arzător pe care Richard Rothstein îl are înspre a dovedi cititorului legătura de cauzalitate pe care întreaga-i carte se bazează, este faptul că acesta tinde, pe alocuri, să se îndepărteze de pe linia echidistanței pe care susține că s-ar afla și să pledeze pentru un punct de vedere radical, care poate induce cititorului exact contrariul ideii de credibilitate.

De pildă, acesta prezintă un studiu conform căruia copiii afro-americani sunt mai predispuși a fi astmatici decât sunt cei de culoare albă, acest lucru datorându-se mediului în care aceștia trăiesc ca urmare a segregației rasiale de jure. De asemenea, autorul mai menționează în lucrare și faptul că cele mai multe dintre problemele actuale ale Statelor Unite ale Americii fie se datorează, fie au fost amplificate de fenomenul segregației rasiale.

Există, într-adevăr, posibilitatea de conectare a unor lanțuri de cauzalitate între afirmațiile expuse mai sus și segregația rasială, însă, de asemenea adevărat este și faptul că acest lucru este dificil de efectuat. Ne arătăm, astfel, reticenți înspre a avea încredere în aceste afirmații radicale.

Pe de altă parte, mai degrabă decât să poposim asupra nedreptăților comise și trecute, tindem să privim înspre viitor, la remediile care trebuie să fie cercetate și aplicate. Sau, mai șlefuit formulat, tindem să rememorăm ceea ce Søren Kierkegaard spunea, „viața nu poate fi înțeleasă decât dacă privim în urmă și nu poate fi trăită decât dacă privim înainte.”


[1] Richard Rothstein, The Color of Law: A Forgotten History of How Our Government Segregated America, Liveright Publishing Corporation, 2017, disponibilă aici.
[2] NAACP Legal Defence and Educational Fund, Inc. (NAACP LDF sau LDF) este o organizație nonguvernamentală care promovează și apără drepturile civile, precum și o firmă de avocatură cu sediul în New York, a cărui scop principal este apărarea drepturilor afro-americanilor din S.U.A. și egalitatea între persoane, indiferent de rasă.
[3] Cea mai mare parte a articolelor publicate de către Richard Rothstein se poate regăsi aici.
[4]De jure segregation”: segregație rasială creată prin acțiuni locale, statale și federale ale statului, spre deosebire de „de facto segregation”, care există independent de acțiunile statului și care se manifestă printr-un comportament uman derivat din și influențat de moștenirea colectivă creată de segregația rasială de jure.
[5] Poveștile din spatele celor două figuri amintite pot fi citite aici, respectiv aici.
[6] „Privite în mod izolat, putem respinge cu ușurință astfel de mecanisme ca fiind aberații. Dar când le analizăm ca un întreg, putem vedea că acestea făceau parte dintr-un sistem național prin care guvernul de stat și autoritățile locale au completat eforturile federale de a menține statutul afro-americanilor de castă inferioară”, op.cit., p. 122.
[7] „Redlining” reprezintă o negare sistematică a diferitelor servicii sau bunuri de către agențiile guvernamentale federale, guvernele locale sau sectorul privat, fie direct, fie indirect – prin creșterea selectivă a prețurilor, față de anumite categorii discriminate de persoane. Mai multe informații despre conceptul de „redlining” pot fi regăsite aici.
[8] Confruntată asupra problemei, FHA a susținut faptul că achiziția de către afro-americani a caselor din suburbiile create exclusiv pentru albi ar conduce la o devalorizare atât a proprietăților cumpărate, cât și a celor învecinate cu acestea. Dimpotrivă, când afro-americanii au încercat să cumpere case în cartiere preponderent ocupate de albi, valoarea proprietăților a crescut, afro-americanii fiind mai dispuși să plătească mai mult pentru proprietăți decât erau albii, iar aceasta deoarece opțiunile acestora cu privire la proprietățile pe care le puteau cumpărau erau extrem de limitate. Așadar, rațiunea pentru care FHA pleda nu s-a bazat niciodată pe niciun fel de studiu. În fond, nu s-a bazat niciodată pe realitate.
[9] Într-un studiu prezentat în carte ni se arată faptul că un procent de 48% din familiile afro-americane a trăit, la un moment dat, într-un cartier sărac în ultimele două generații, în comparație cu un procent de doar 7% dintre familiile care nu sunt de culoare. Astfel, în timp ce pentru un copil de culoare albă care trăiește într-un cartier sărac, schimbarea, cu timpul, a clasei sale sociale într-una de mijloc reprezintă un lucru obișnuit, pentru un copil afro-american, același lucru va fi considerat în totalitate o aberație.
[10] „Cu excepții foarte rare, manual după manual adoptă aceeași mitologie. Dacă elevilor de gimnaziu și liceu le este predată o istorie falsă, este de mirare că ajung să creadă că afro-americanii sunt segregați doar pentru că nu vor să se căsătorească cu cei albi sau pentru că preferă să trăiască doar unii printre alții?”, op. cit., p. 200.
[11] „Nedreptățile pricinuite celor de culoare, nedreptăți pricinuite de stat și în numele statului, sunt fapte istorice încăpățânate. Iar faptele istorice încăpățânate persistă.”, op. cit., p. 20 (Prefață).
[12] „Justiția întârziată este justiție negată., op. cit., p. 126.
[13] „Politicile publice de ieri încă conturează peisajul rasial de astăzi.”, op. cit., p. 178.


Patricia Stemate

Secţiuni: Content, Opinii, Povestim cărți, Selected | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti
SERVICII JURIDICE.RO