« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii

Titlul profesional de „consilier juridic” este un bun patrimonial intelectual
09.04.2021 | Lucian FLORESCU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Lucian Florescu

Lucian Florescu

Către Consiliul Superior al Magistraturii – Domnului Președinte Mihai-Bogdan Mateescu

Stimate domnule Președinte,

Din analiza organizației noastre profesionale, infrastructura de apărare judiciară a statului român a depășit cu mult punctul critic de rezistență la stres organizatoric.

Chiar dacă nu recunoaște deschis, aparatul de justiție în ansamblu este în depresie organică și ca orice organism supus unei suprasolicitări intense, consideră orice comunicare ce poate determina o cât de măruntă obligație de a face, un atac împotriva justiției.

Nu vrem să declanșăm un atare eveniment și vă rugăm să apreciați decizia noastră de a notifica Consiliul Superior al Magistraturii și concomitent celelalte instituții publice sau asociații profesionale cu rol activ în determinarea consumului legal și opozabil al evidențelor consilierilor juridici, respectiv a opozabilității capacităților de exercițiu profesionale, o decizie luată dificil și doar ca urmare a determinării unor riscuri inadmisibile, dar inerente, privind blocajul judiciar în ansamblu, profesia de consilier juridic fiind ea însăși, separat, supusă unui stres organizatoric legal, în cadrul aceleiași obligații de a face.

Obligația legală a profesiei de consilier juridic de a se organiza ”în condiții similare barourilor” și de a transmite anual evidențele actualizate ale consilierilor stagiari și definitivi către organele de cercetare și de urmărire penală și către instanțele judecătorești, în mod vizibil nu a fost urmată de politici coerente de un consum instituționalizat bilateral de către instanțe judecătorești ca destinatari legali și implicit de o politică de reorganizare a serviciilor juridice statale, complementară cu aceiași obligație legală de a face.

Sperăm să admiteți că demersul nostru de a limpezi juridic legătura dintre condiția de organizare a profesiei de consilier juridic și condiția de exercitare profesională reprezintă o parte importantă a acestui defect de interpretare a legii.

Barierele administrative cu rezultat de neorganizare a profesiei de consilier juridic le apreciem a fi în strânsă legătură cu noțiunea tripartită legală: capacitate de exercițiu profesională deplină /nulitate absolută a unor proceduri și documente legale/ exercițiu ilegal a unei profesii reglementate.

În acest context distinct al respectării ordinii publice privind Legea 514/2003 și organizarea profesiei de consilier juridic, se pot observa excepții de la legalitate ce reprezintă adevărate lecții despre dezordine în cadrul procesual judiciar, al căror rezultate au ajuns să fie administrate cu reală dificultate de instanțele judecătorești și din păcate (având consecințe grave de nulitate procedurală), să le ignore.

Avem așadar de notificat Consiliului Superior al Magistraturii că un număr important de politici publice pendinte de organizarea statului român au fost înfrânte ca rol, determinate de propria sa izolare instituțională, iar una dintre aceste politici publice este organizarea corespunzătoare a departamentelor juridice și implicit a securității judiciare a statului român.

Fără a avea pretenția unei sistematizări din perspectiva importanței problematicilor cu efect negativ ce contrastează cu rezultatul așteptat al ordinii publice sub acest aspect, vă transmitem doar câteva asemenea consecințe de o simplitate practică ușor de recunoscut.

1. Impactul asupra regimului internațional de recunoaștere a calificărilor privind profesia reglementată de consilier juridic.

Cu toate că la nivel european există două circuite total distincte de recunoaștere a capacităților de exercițiu privind persoanele, recunoașterea diplomelor universitare, respectiv recunoașterea calificărilor profesionale, instanțele judecătorești și-au asumat nedrept și chiar nepăsător putem sublinia, obstrucționarea dezideratului de carieră și cel economic firesc al profesiei reglementate de consilier juridic.

Admițând variabil și dezordonat capacitatea unui deținător de diplomă universitară de a contracta ad-hoc și neconstrâns conținutul economic al titlului profesional de consilier juridic, respectiv a activității reglementate de consultanță, asistență și reprezentare juridică, instanțele judecătorești din România au generat un amplu efect de nerecunoaștere internațională a titlului profesional rezervat și au înfrânt nemeritat capacitatea consilierilor juridici de a obține echivalări profesionale corespunzătoare la nivel european și internațional, ca parte intrinsecă a acestui regim.

Efectele economice ale carierei în profesia de consilier juridic, libera circulație a serviciilor la nivel european și recunoașterea internațională a capacităților de exercițiu profesionale, așa cum sunt ele recunoscute dual în România din perspectiva asimilării cu profesia de avocat, sunt viciate progresiv de viziunea pasivă a instanțelor judecătorești în a considera că dobândirea, suspendarea sau retragerea titlului profesional de consilier juridic stă în capacitatea de folosință a angajatorilor, iar profesia de consilier juridic este formată de facto din totalitatea absolvenților de drept.

2. Impactul asupra circuitului intern de recunoaștere a calificării profesionale de apărător judiciar.

În pofida unei cât se poate de limpezi prevederi legale care admite că ”activitatea de consilier juridic este considerată vechime profesională corespunzătoare exercițiului profesiei de avocat” și a unei inexistente precizări legislative care să sublinieze că vechimea în profesia de avocat reprezintă vechime corespunzătoare în cadrul exercițiului reglementat de consilier juridic, instanțele judecătorești au certificat permanent și invers legal un circuit monofazat al transferurilor interprofesionale dintre cele două profesii și chiar un exercițiu ilegal pe scară largă a profesiei de consilier juridic de către avocați (preponderent suspendați din barou, ca exercițiu legal și efectiv).

Această manieră de păstrare a calității profesionale (de avocat) concomitent cu exercițiul activ de consilier juridic neînregistrat și fără o minimă verificare a aptitudinilor profesionale evident diferite, a devenit în timp o strategie națională de evitare a răspunderii de malpraxis.

Faptul că barourile au îndrumat politici diverse ale nerăspunderii profesionale, s-ar putea admite doar ca parte a utilității profesionale subiective pe care aceste organizații le denumesc ironic utilitate publică, dar observăm că prin simpatie, instanțele judecătorești au ignorat constant instalarea unei profesii mixte la granița ilicită a nerăspunderii dintre cele două profesii, în dauna interesului legal.

Am sesizat că acest status quo ilicit este determinat doar emoțional și doar de o percepție fără fundament ce are în vedere o supremație a examinării profesionale din cadrul avocaturii.

Cu toate că din perspectivă calitativă examenele de intrare în barou sunt la vedere de un compromis intelectual greu de egalat, sistemul judiciar acceptă și provoacă în continuare instabil, modelul anacronic al ”testării  profesionale o dată în viață” ca deținând opționalitatea accesului profesional atemporal pe toate palierele activităților juridice, judiciare și ilicit la nivelul tuturor subiecților de drept.

Cu toate că în carieră, media ponderată a consilierilor juridici susțin uneori chiar zeci de examinări profesionale ce atestă o înclinație către specializare, s-a creat perceptiv ideea că un examen birocratic din toate domeniile dreptului organizat de barouri, ar argumenta într-un fel anume, încheierea ilegală a unui contract de muncă de către un avocat suspendat și utilitatea exercițiului ilegal ar profesiei de consilier juridic de către orice membru al baroului, la simpla lui voință.

Barourile au asumat (ne)supravegherea acestui tip de infracțiune evitând înțelegerea simplă a art. 10 din Legea 514/2003 ”Activitatea de consilier juridic este incompatibilă cu a) calitatea de avocat.

Aceiași procedură este activată și în alegerea discreționară, fără reguli de înțelegere a capacității de exercițiu restrânse a avocaților la ”apărarea drepturilor și intereselor legitime al omului”.

Procedura transferului interprofesional echivalent pe seama capacităților de exercițiu profesionale identice, într-un singur sens profesional, rămâne însă o voalată nerespectare nu numai a legii ci și a eticii judiciare.

Acest context ilogic al (ne)recunoașterii efective și legale a capacităților de exercițiu profesionale este îndrumat pe seama unui circuit închis ilegal (generat prin bariere administrative cu unic scop financiar cunoscut altminteri de tot sistemul judiciar) de către barouri.

Procedura prin care aceste organizații decid autarhic, incontrolabil și recurent o reanalizare instabilă a capacităților de exercițiu profesionale deja existente ale unor persoane și care au produs efecte juridice identice ca rezultat al exercițiului efectiv și legal al unei alte profesii judiciare, inclusiv a magistraților, nu este rodul unui oportunism organizațional cu rol acceptabil de îmbunătățire a calității apărării judiciare, ci doar o manieră primitivă de comerț speculativ cu autorizații de practică a profesiei de avocat.

3. Impactul economic determinat de nerecuperarea cheltuielilor de judecată pe seama exercițiului profesional de consilier juridic.

Am sesizat Consiliul Superior al Magistraturii că ”nerecunoașterea” administrativă a evidențelor consilierilor juridici stagiari și definitivi de către instanțele judecătorești și de către organele de cercetare penală va provoca indirect o pseudo-organizare în masă a departamentelor juridice statale, ocazie cu care capacitatea angajatorilor statali de a recupera cheltuieli de judecată pe seama unei ”simulate reorganizări legale” a aparatului de apărare judiciară, prin consilieri juridici, va fi anulată.

Pasivitatea magistraturii în legătură cu agregarea unui mecanism care să satisfacă cerința onestă a organizației noastre de a putea solicita și de a primi cheltuieli de judecată pe seama exercițiului profesional al consilierilor juridici, în condiții similare avocaturii, a clasat negativ în tot acest timp, o politică publică de optimizare privind egalitatea de șanse a instituțiilor publice, companiilor de stat și implicit a societăților private, de a opera obișnuit în cadrul riscurilor judiciare indiferent de natura sau calitatea profesională a apărătorului judiciar reglementat.

Instituțiile publice și companiile private ce au organizat departamente de apărare legală interne prin consilieri juridici își conservă anual obligații financiare legale pentru întreținerea acestui mecanism, dar nu pot recupera aceste tipuri de cheltuieli bugetare cauzate de viciul de interpretare a legii de organizare privind profesia reglementată de consilier juridic.

În paralel cu această procedură, a fost pierdută supravegherea statală prin care avocatura își determină onorariile sau licitul onorariilor de succes cuantificând o și mai accentuată creștere a arieratelor pe seama bugetului public sau privat.

4. Impactul politicii penale în contextul nerecunoașterii organizării profesiei de consilier juridic.

Civilizația unui stat constă în diverse politici de protecție a relațiilor civile dintre persoane, iar rolul profesiilor reglementate este acela de a tempera accentul pus pe modalitatea discreționară de a răpi libertatea indivizilor sau deposedarea prin exces legal a averii acestora.

Arhitectura medievală de (ne)recunoaștere a organizării profesiei de consilier juridic a denaturat această civilitate, constrângând spre ineficiență acest sistem ce își asumă riscuri profesionale.

Punctul central a ceea ce organizația noastră a denumit: mecanism ce face lucrurile să funcționeze și să se dezvolte, este asigurarea profesională de malpraxis.

Ignorându-se organizarea corespunzătoare a profesiei de consilier juridic s-a ignorat nu numai civilizația răspunderii proporționale a profesionistului pentru fapte riscante ce decurg inerent din exercițiul profesional, ci și orientarea recurentă a codului penal către o politică de ”atac judiciar la libertatea și la patrimoniul persoanei consilier juridic” ca urmare a asumării profesionale a acestor riscuri.

Este un fapt notoriu că avocatura română a ridiculizat fățiș riscul judiciar transferând pagubele profesionale clienților prin ceea ce ei denumesc pretențios intelectual ”activitate de diligență și de mijloace, dar fără evaluarea rezultatului” articulând o reală ineficiență a polițelor de asigurare profesională, fapt ce a granulat și o pasivitate a societăților de asigurări în a defini pachete de asigurare și reasigurare a riscului judiciar după o metodă ordonată de cercetare a indicatorilor calitativi privind conformarea legală.

În mod inedit, admiterea conceptuală a acestor polițe de asigurare profesională pentru consilieri juridici a creat percepția unei tulburări a răspunderilor, dar lipsa lor, pe fondul subtil al relațiilor administrative, a împins profesioniștii către coborâre a acceptării riscurilor și către o acută radicalizare a relațiilor interdepartamentale.

Conex acestui eșec al statului român de a tempera recurența unui control obiectiv al situaților de malpraxis, acesta a fost dedus unor ”comisii” formale de cercetare disciplinară la nivelul angajatorilor, instanțele judecătorești și organele de cercetare penală construind o adevărată jurisprudență a răspunderii profesioniștilor prin înlocuirea indicatorilor tehnici de audit juridic cu articole din codul penal.

Profesia de consilier juridic a devenit încet dar sigur funcție ”subiect preferat” al codului penal, iar magistratura ”diriginte de șantier” a zeci de mii de cauze judiciare prolix intelectual construite pe seama unor interpretări eronate a instituției juridice denumite ”aviz de legalitate”.

Când ”neglijența în serviciu” și ”crearea de grupuri infracționale organizate” stau la baza oricărui act de dispoziție profesională obișnuit, riscul de stat eșuat judiciar este doar un act constatator.

România este vizibil un asemenea stat, iar construcția, organizarea și protecția magistraturii nu are nici vocația, nici dreptul să facă abstracție de organizarea și protecția celorlalte profesii juridice ce compun sistemul judiciar.

Avem în final a sesiza o răspundere delictuală a judecătorilor și procurorilor pentru lipsa de prevedere cu care tratează capacitățile de exercițiu profesionale ale consilierilor juridici și apreciem că a rămas o chestiune de timp scurt până când publicul sau profesioniștii vor determina că nulitatea absolută a unor proceduri judiciare sau casarea unor sentințe judecătorești este calea logică de urmat consecință a dezechilibrului cu care a fost tratată Legea 514/2003.

Un asemenea risc este inacceptabil pentru organizația noastră profesională și considerăm că o asemenea stare de lucruri ar trebui să determine magistratura să adopte o poziție activă în fața acestor vulnerabilități sau chiar să ia în calcul afectarea posibilă a Mecanismului de Verificare și Cooperare (MCV).

Cu responsabilitate și în temeiul art. 1 al legii de organizare ”Consilierul juridic asigură și apără interesul legitim al statului ”, solicităm așadar Consiliului Superior al Magistraturii să constate următoarele:

1. Sintagma ”consilier juridic” este un titlu profesional rezervat profesiei reglementate nu o funcție aflată în capacitatea de folosință a persoanei juridice;

2. Titlul profesional definit astfel, are caracter de bun patrimonial intelectual aflat în gestiune colectivă asociativă;

3. Titlul profesional de consilier juridic are un vădit conținut economic ce nu se află la dispoziția sau în capacitatea angajatorilor ca argument al: dobândirii, suspendării sau retragerii.

(facem aici observația că nu dorim să intrăm într-o polemică de efect juridic cu privire la caracteristica patrimonială sau nepatrimonială a bunurilor în general și cu atât mai puțin a celor ce privesc conținutul economic măsurabil sau nu al titlurilor profesionale reglementate, România fiind rămasă în secolul XIX din perspectiva teoriei generale a dreptului)

În urma constatărilor efectuate, vă rugăm să ne transmiteți dacă mai pot fi determinate sau nu măsuri reparatorii legale corespunzătoare, dată fiind nerespectarea în mod concertat a obligației legale de consum reglementat al evidențelor consilierilor juridici stagiari și definitivi la nivel național de către instanțele judecătorești și de către organele de cercetare penală conform obligației legale bilaterale decurgând din art. 26 din Legea 514/2003.

Consilier juridic Lucian Florescu
Secretar General al UCCJR – Colegiul Consilierilor Juridici București

Cuvinte cheie: , , ,
Secţiuni/categorii: Opinii, SELECTED TOP LEGAL, Sistemul judiciar, _CONTENT

Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD