Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
Masterclass US Litigators
Drept penal Jurisprudență Jurisprudență ÎCCJ Jurisprudență ÎCCJ curentă Note de studiu Procedură penală RNSJ SELECTED

ÎCCJ. Aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege. Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

23 februarie 2024 | Camelia SUTIMAN
Camelia Sutiman

Camelia Sutiman

În cauza de faţă, PÎCCJ – DIICOT a formulat recurs în casaţie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, referitor la pedeapsa aplicată inculpatului A., în sensul că pedeapsa de 2 ani de închisoare aplicată de instanţa de apel este sub minimul special prevăzut de lege, de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Înalta Curte reaminteşte că este motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, aplicarea unei pedepse principale care se încadrează în alte limite decât cele prevăzute de lege. De asemenea, constituie motiv de casare stabilirea pedepsei sub sau peste limitele prevăzute de lege în cazul reţinerii circumstanţelor atenuante şi, respectiv a circumstanţelor agravante sau nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de lege pentru stabilirea pedepsei în caz de pluralitate de infracţiuni ori infracţiune continuată. Cazul de casare analizat poate privi şi aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte reţine că prin sentinţa penală, Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, printre altele, în temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 43 alin. (5) din C. pen. a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

Prin decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admis apelul declarat de apelantul-inculpat A. împotriva sentinţei penale pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, pe care a desfiinţat-o în parte şi rejudecând, în temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen., art. 15 din Legea nr. 143/2002, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Potrivit dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-9, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Arbitraj comercial

Evenimente juridice

Servicii JURIDICE.ro

De asemenea, conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. în caz de condamnare limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar potrivit art. 43 alin. (5) din C. pen., dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.

Conform art. 79 alin. (3) din C. pen., când în cazul aceleaşi infracţiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei şi una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc conform alin. (1) după care limitele de pedeapsă se majorează conform alin. (2).

Astfel, Înalta Curte reţine că limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, respectiv de la 5 ani la 12 ani închisoare, reduse la jumătate conform art. 15 din Legea nr. 143/2000, devin de la 2 ani şi 6 luni la 6 ani închisoare, iar urmare aplicării art. 396 alin. (10) din C. pen., reduse cu o treime, devin de la 1 an şi 8 luni închisoare la 4 ani închisoare, limite care, fiind majorate potrivit dispoziţiilor privind recidiva postexecutorie prev. de art. 43 alin. (5) din C. pen., devin, în final, de la 2 ani şi 6 luni la 6 ani închisoare. Prin urmare, pedeapsa de 2 ani de închisoare aplicată de instanţa de apel este sub minimul special prevăzut de lege, respectiv minimul de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Înalta Curte constată că pedeapsa principală de 2 ani închisoare penală aplicată inculpatului A. de către instanţa de apel este o pedeapsă nelegală, fiind aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv sub minimul prevăzut de lege, motiv pentru care instanţa de recurs constată incidenţa cazului de casare invocat, reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., cu consecinţa admiterii recursului în casaţie promovat şi casării deciziei pronunţate.

Cu alte cuvinte, instanţa de apel nu putea să stabilească pedeapsa principală de 2 ani închisoare, având în vedere că limitele minime speciale ale pedepsei prevăd pedeapsa de la 2 ani şi 6 luni închisoare.

Aşadar, având în vedere aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte constată că instanţa de apel urmează a verifica şi aprecia dacă în aceste condiţii sunt îndeplinite şi condiţiile privind acordarea liberării condiţionate, în speţă, fiind vorba despre un caz atipic de anulare a acestui beneficiu raportat la situaţia că prin sentinţa penală nr. 698 din 15.03.2023, pronunţată de Judecătoria Sector 4, inculpatul A. a fost liberat condiţionat.

În jurisprudenţa instanţei supreme s-a statuat că problematica legalităţii unei pedepse nu poate fi analizată doar sub aspectul particular al felului ori limitelor speciale ale pedepsei principale, deoarece, în procesul penal, sancţiunea nu poate fi aplicată în afara unui regim expres prevăzut de lege ori cu depăşirea exigenţelor normative ale unui anumit mod de executare. Încălcarea dispoziţiilor legale relative la aceste din urmă elemente ale regimului sancţionator plasează acest regim şi, implicit, pedeapsa aplicată, în afara limitelor determinate de legiuitor şi justifică intervenţia instanţei în calea extraordinară de atac (decizia nr. 143/RC din data de 23 aprilie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 522/RC din data de 25 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Înalta Curte apreciază că această nelegalitate nu poate fi suplinită sub nicio formă în calea extraordinară a recursului în casaţie. A admite ipoteza contrară ar echivala cu privarea părţilor la accesul efectiv la o cale de atac, contrar exigenţelor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În considerarea acestor exigenţe, unicul remediu pentru a asigura o judecată efectivă este trimiterea cauzei spre rejudecare. Înalta Curte consideră că o analiză concretă, bazată pe întreg sistemul de individualizare judiciară a unei sancţiuni, se impune a fi efectuată de o instanţă ce se găseşte într-o cale ordinară de atac, sens în care în funcţie şi de jurisprudenţa constantă a instanţei supreme care, atunci când constată necesitatea de apelare la astfel de operaţiuni ce reclamă aprecieri din partea judecătorului, recurge la formula dispunerii rejudecării laturii penale a cauzei de către o astfel de instanţă, va proceda în consecinţă şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.

De asemenea, soluţia se impune relativ la cele ce preced, la care se adaugă garantarea respectării dreptului la două grade de jurisdicţie în materie penală consacrat de art. 2 din Protocolul nr. 7 CEDO, în caz contrar, Înalta Curte consideră că, în speţă, privarea de un al doilea grad de jurisdicţie ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 par. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, dreptul la un proces echitabil fiind în strânsă legătură cu dreptul la dublul grad de jurisdicţie în materie penală. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa CEDO, cauza Grecu contra România din 30 noiembrie 2006, în care Curtea Europeană a constatat că recurentul a fost lipsit de dreptul de a i se examina cauza penală în două grade de jurisdicţie, ceea ce a atras încălcarea art. 2 al Protocolului nr. 7 la Convenţie.

Raportat la toate considerentele anterior expuse, la cazul de casare incident şi la dispoziţiile art. 449 alin. (4) din C. proc. pen., această etapă va fi limitată la motivele pentru care s-a dispus casarea şi rejudecarea cauzei, respectiv tratarea tuturor elementelor ce vizează regimul sancţionator incident pentru inculpatul A.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de PÎCCJ – D.I.I.C.O.T. împotriva deciziei penale pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, privind pe inculpatul A şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.(Decizia nr. 801/RC din 28 noiembrie 2023, pronunțată de Secţia Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Av. Camelia Sutiman, SĂVESCU & ASOCIAȚII

Citeşte mai mult despre , , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories

Servicii J   Cont profesional [membership]   Catalog   Documentare   Comunicare   Revealing   Vizual   Website   Logo   Foto   Video   Talent Search   Recrutare   Evenimente   Directoare internaţionale