Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Contravenţii
Contravenţii
CărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
Articole Contencios contravențional Jurisprudența ÎCCJ-RIL Note de studiu Procedură civilă RNSJ SELECTED

Efectele Deciziei ÎCCJ nr. 16/2023 în materia plângerilor contravenționale

23 februarie 2024 | Andreea DUMITRESCU
Andreea Dumitrescu

Andreea Dumitrescu

În contextul în care majoritatea justițiabililor s-a confruntat cel puțin o dată în viață cu o amendă contravențională, unul dintre cele mai frecvente tipuri de acțiuni întâlnite la nivelul instanțelor de judecată este reprezentat de cel al plângerilor contravenționale.

Sediul materiei de drept care reglementează contestarea proceselor verbale de contravenție se regăsește în dispozițiile art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în conformitate cu care, acest demers se realizează în termen de 15 zile de la comunicarea/înmânarea documentelor menționate.

Prevederile citate instituie, așadar, un termen de decădere înlăuntrul căruia contravenientul nemulțumit de sancțiunea aplicată are posibilitatea contestării acesteia, depășirea intervalului imperativ de 15 zile conducând la respingerea plângerii ca tardivă.

O chestiune care a pus probleme deosebite atât instanțelor de judecată investite cu soluționarea unor astfel de cereri cât și justițiabililor a fost dacă plângerea formulată în termenul legal de 15 zile mai poate fi motivată până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, în conformitate cu norma generală de drept instituită de art. 204 C.P.C.

Pornind de la principiul specialia generalibus derogant, unele instanțe de judecată sesizate cu plângeri în materie contravențională au opinat că, în soluționarea acestora, sunt de strictă interpretare dispozițiile art. 31 (1) din O.G. nr. 2/2001, orice modificare/completare/motivare adusă cererii de chemare în judecată ulterior împlinirii termenului de 15 zile de la comunicarea/înmânarea procesului verbal de contravenție fiind respinsă ca tardiv formulată.

Acest punct de vedere a fost susținut de raționamentul conform căruia o dată ce contravenientul a luat cunoştinţă efectiv de procesul-verbal de contravenţie, el este în măsură și să precizeze care sunt motivele pentru care se impune anularea acestuia.

Arbitraj comercial

Evenimente juridice

Servicii JURIDICE.ro

În plus, s-a concluzionat că aplicarea procedurii de regularizare prevăzută de art. 200 C.P.C. în materie contravențională nu se extinde și asupra motivării în fapt a plângerii contravenționale, care se va realiza în termenul imperativ reglementat de art. 31 (1) din O.G. nr. 2/2001.

O altă categorie de instanțe au opinat că tocmai pentru considerentul că plângerea împotriva procesului-verbal de contravenţie este supusă procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată prevăzute de art. 200 C.P.C., reclamantul îşi poate modifica acțiunea introductivă/plângerea contravențională, prin adăugarea unor noi motive de nelegalitate, chiar și în condiţiile art. 204 (1) C.P.C., termenul de 15 zile în care se poate introduce contestația nefiind aplicabil.

Această a doua interpretare a fost confirmată de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 16/2023[1] pronunțată de Completul Recursuri în Interesul Legii, prin care, sesizată fiind cu soluţionarea recursului în interesul legii vizând o posibilă derogare a prevederilor art. 31 (1) din O.G. nr.2/2001 față de dispozițiile art. 204 (1) C.P.C., a stabilit că:

„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, (…)

În ipoteza formulării unei plângeri contravenţionale, dispoziţiile legale mai sus invocate nu exclud de la aplicare prevederile art. 204 alin. (1) din Codul de procedură civilă.”

La o primă lecturare, soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este surprinzătoare, respectiv de-a dreptul antagonică față de cele reținute prin Decizia nr. 44/2016[2] a Completului pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept al aceleiași instanțe, care statua că:

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei trebuie şi motivată în termenul de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de contravenţie, fiind supusă procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată prevăzută de art. 200 din Codul de procedură civilă.

Așadar, la o comparație superficială între cele două decizii obligatorii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatăm că o interpretare inițială a prevederilor art. 31 (1) din O.G. nr. 2/2001 consfințește faptul că plângerea contravențională trebuie întotdeauna motivată în termenul imperativ de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului verbal de contravenție, urmând ca o analiză ulterioară a acestei chestiuni să statueze că o astfel de motivare poate fi realizată și ulterior acestui termen, respectiv în condițiile art. 204 (1) C.P.C.

Concilierea celor două soluții rezultă din interpretarea pe care Înalta Curte de Casație și Justiție a dat-o prevederilor art. 200 C.P.C., text de lege regăsit chiar în dispozitivul Deciziei nr. 44/2016 și care, în opinia acestei jurisdicții și conform aceleiași decizii, guvernează însăși procedura de soluționare a plângerilor contravenționale.

Cum textul de lege în speță legiferează, de principiu, regularizarea oricărei acțiuni în justiție, cu instituirea obligației instanței de judecată de a identifica lipsurile acesteia și de a pune în vedere reclamantului complinirea lor, eliminarea etapei regularizării din procedura soluționării plângerilor contravenționale, adică implicit, și a posibilității motivării/completării motivelor în fapt este inadmisibilă.

Aceasta deoarece, un astfel de scenariu juridic ar crea premisele ca instanțele de judecată să nu își mai îndeplinească obligațiile de rol activ stabilite în sarcina sa de dispozițiile art. 200 C.P.C.

Concret, raționamentul instanței supreme își găsește suportul în coroborarea prevederilor imperative ale art. 31 (1) din O.G. nr. 2/2001 cu cele ale art.196, respectiv art. 200 C.P.C. și conturează următoarea ipoteză:

– sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată operează ori de câte ori aceasta nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de lege, printre care și motivarea în fapt;

– sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată se constată numai după ce instanța de judecată i-a comunicat reclamantului lipsurile acesteia, punându-i în vedere ca, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, „să facă completările sau modificările dispuse” și doar în situația în care reclamantul nu și-a îndeplinit aceste obligații;

– în materie contravențională normele generale de drept expuse mai sus vin în completarea dispozițiilor art. 31 (1) din O.G. nr. 2/2001, ceea ce conduce la concluzia logică și legală că plângerea contravențională trebuie întotdeauna depusă în termenul imperativ de 15 zile de la comunicarea/înmânarea procesului verbal de contravenție, însă motivarea acesteia poate fi realizată în procedura de regularizare reglementată de art. 200 C.P.C. și chiar în termenul prevăzut de art. 204 (1) C.P.C., adică până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

– ipoteza exceptării de la etapa regularizării a plângerilor contravenționale creează premisele ca instanța de judecată să nu poată soluționa cauza datorită lipsurilor cererii de chemare în judecată, ceea ce echivalează cu afectarea dreptului petentului la un proces echitabil.[3]

În lumina acestor considerente, reținem că instanța supremă face o distincție clară între acțiunea de depunere/declarare/formulare per se a plângerii contravenționale și demersul de motivare a acesteia, distincție ce prezintă interes sub aspectul implicațiilor juridice ale celor două procedee.

În interpretarea obligatorie a textelor de lege mai sus enunțate, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 16/2023, în primul caz, sancțiunea nerespectării termenului instituit de art. 31 (1) din O.G. nr. 2/2001 va fi de respingere a plângerii formulate ca tardivă, iar în cea de-a doua situație, de anulare a cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea cerințelor art. 194 C.P.C.

Din perspectiva efectelor Deciziei I.C.C.J. nr. 16/2023 asupra acțiunilor având ca obiect plângeri contravenționale, este de așteptat ca acestea să aducă schimbări semnificative în materia procedurii de soluționare a unor astfel de cereri.

Mai concret, dacă anterior publicării acestei decizii în Monitorul Oficial, motivele de nelegalitate invocate peste termenul instituit de art. 31 (1) din O.G. nr. 2/2001 erau în mod frecvent înlăturate de către instanța de judecată, ulterior, contestatorul va avea oportunitatea să le prezinte și cu depășirea termenului menționat.

În această din urmă situație, contravenientul va avea posibilitatea să completeze cererea de chemare în judecată (și deci și motivele de fapt), în termenul prevăzut de art. 200 (2) C.P.C. – dacă i s-a pus în vedere de către instanță îndeplinirea unei astfel de obligații – sau, în lipsa vreunei comunicări în acest sens, în cel prevăzut de art. 204 (1) C.P.C.

În raport de dispozițiile Deciziei C.C.R. nr.16/2023, notăm și că acestea nu vor fi incidente asupra oricărei modificări sau completări a plângerii contravenționale ci vor fi circumscrise exclusiv acțiunii de motivare a acesteia sau de completare a motivelor invocate în conținutul său.

În altă ordine de idei, atât timp cât cele tranșate prin decizia în speță vizează exclusiv motivarea plângerii contravenționale, în mod logic, orice altă modificare de obiect, cadru procesual etc. ale acesteia, intervenite peste termenul imperativ de 15 zile instituit de legislația specială, vor putea fi înlăturate de către instanța de judecată.

Acestea fiind zise, notăm că dispozițiile Înaltei Curți de Casație și Justiție au drept consecință o oarecare repoziționare mai favorabilă a contravenientului în raport cu organul sancționator, cel dintâi având la dispoziție un interval de timp mai îndelungat în care își va putea formula sau completa motivele plângerii contravenționale.

Prin prisma faptului că materia contravențională este asimilată celei penale, această relaxare de facto a regimului juridic aplicabil contravenientului a fost probabil reclamată și de necesitatea plasării celui din urmă pe o poziție care să îi asigure garanții suplimentare în vederea respectării dreptului la apărare și, implicit, a dreptului la un proces echitabil.


[1] Decizia I.C.C.J. nr. 16/2023 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 112/2024;
[2] Decizia I.C.C.J.nr. 44/2016 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1055/2016;
[3] Decizia de inadmisibilitate din 15 aprilie 2014 pronunțată în cauza Maria Lefter contra României.


Avocat Andreea Dumitrescu

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership