Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
 1 comentariu

Tribunalul Caraş-Severin. Nulitatea deciziei de sancţionare disciplinară. Obligarea angajatorului la plata daunelor morale de 4000 EUR pentru întreruperea dezvoltării profesionale a angajatei şi lezarea sănătăţii prin menținerea unei stări de stres și de umilință la locul de muncă
19.04.2021 | Andrei PAP

Secţiuni: Content, Dreptul muncii, Jurisprudență Tribunale, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Pap

Andrei Pap

ROMÂNIA

TRIBUNALUL CARAŞ-SEVERIN

REȘIȚA

SECȚIA I CIVILĂ

COMPLET SPECIALIZAT – CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI DE ASIGURĂRI SOCIALE

 

DOSAR NR.____________ cod operator 2896

SENTINȚA CIVILĂ NR. 93

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29 IANUARIE 2021

Completul compus din:

PREȘEDINTE : C___ D_______ V_______ C_____

ASISTENȚI JUDICIARI: P______ A_______

:R____ L______ C______

GREFIER: P___ E____ C________

S-a luat în examinare cererea formulată de contestatoarea A________ A____, în contradictoriu cu intimata B_________ B_____ DE RADIODIFUZIUNE (S.R.R), având ca obiect contestație decizie de sancționare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare cu părțile legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință și s-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 15 ianuarie 2021, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință împreună cu încheierea de amânarea pronunțării cauzei din data de 22 ianuarie 2021.

Contestația este scutită de plata taxei judiciare de timbru în baza disp. art. 270 din Codul Muncii republicat.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului C____-S______ sub nr. _______/28.02.2020, contestatoarea A________ A____ a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata B_________ B_____ de Radiodifuziune, ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. 81/27.01.2020, repunerea părților în situația anterioară, inclusiv obligarea intimatei la plata către aceasta a diferențelor salariale pentru perioada retrogradării, de care a fost privată în mod nelegal, precum și obligarea intimatei la plata daunelor morale în cuantum de 20.000 Euro, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestației, a arătat că prin decizia contestată a fost sancționată cu retrogradarea din funcția de manager al Studioului Teritorial Reșița în funcția de realizator pentru o perioadă de 60 (șaizeci) de zile, începând cu data de 01.02.2020, cu acordarea drepturilor salariale corespunzătoare funcției pentru care se dispune retrogradarea. Această sancțiune disciplinară i-a fost aplicată pentru abateri grave și repetate de la regulile de disciplină a muncii, prevăzute în CCM. aplicabil și Regulamentul Intern, constând în: comportament necorespunzător/abuziv al acesteia, jignirile și hărțuirea morală la care a fost supusă majoritatea angajaților potrivit sesizărilor acestora din datele de 27.05.2019 și 07.10.2019, Procesului-Verbal înregistrat la Cabinet Președinte Director General sub nr. 1.00/2865/06.06.2019 și Raportului privind realizarea cercetării disciplinare, înregistrat la Cabinet Președinte Director General sub nr. 1.00/97/13.01.2020.

Comisia de cercetare disciplinară prealabilă a reținut că prin faptele acesteia săvârșite cu intenție au fost afectate în mod negativ relațiile de muncă la nivelul Studioului Teritorial Reșița, conducând la un protest al salariaților, preluat de presa locală și națională, constatând că apărările acesteia nu sunt de natură să infirme cele relatate.

Pe cale de excepție, a invocat, în temeiul dispozițiilor art. 252 alin. 1 din Codul muncii, prescripția dreptului angajatorului la aplicarea sancțiunii disciplinare, arătând că față de data sesizărilor salariaților reclamanți, 27.05.2019 și data aplicării sancțiunii disciplinare, 27.01.2020, sunt mai mult de 6 luni, iar abaterea disciplinară nu a avut un caracter continuu, după cum pretinde intimata. La data de 6.06.2019 nu s-au formulat sesizări noi, ci s-a încheiat Procesul-verbal de Sindicatul Liber SRR., reținut în preambulul deciziei contestate la pct. b, iar aceste sesizări ale acelorași salariați sunt identice cu cele formulate în data de 27.05.2019.

Pe fondul cauzei, a arătat că decizia contestată este nelegală și netemeinică, motivând în esență următoarele:

Contestatoarea a învederat instanței că această cercetare disciplinară este o execuție politică, prin care se urmărește îndepărtarea sa de la conducerea Studioului Teritorial Reșița și politizarea acestui post public de radio, care este lider de audiență pe întregul Banat, avându-se în vedere atitudinea angajatorului de a sancționa disproporționat un limbaj poate mai expresiv al unei persoane, fără a cerceta deloc fondul problemei cu care a fost sesizat de către aceasta.

Scopul cercetării disciplinare a fost deturnat spre intimidarea și descurajarea acesteia, Comisia de cercetare respingând toate apărările și probele propuse, cu motivări absurde, de genul că provin de la persoane terțe, care nu sunt angajați ai S.R.R, considerând că totul a început în urma difuzării, în luna martie 2019, a unor emisiuni pe postul public de radio, manageriat de aceasta, în cadrul cărora au fost prezenți membri ai mai multor partide politice, care și-au exprimat opiniile în mod liber, precum au făcut-o și toți ceilalți participanți la aceste emisiuni, edificatoare fiind declarația secretarului general la Partidului Pro România, din data de 20.03.2019 și consemnată de jurnalistul S________ D_______ sub titlul „Miza jocurilor politice în C____-S______: Independența presei: „Vizat este chiar managerul Radio Reșița”, declarație ce a fost prezentată de către aceasta Comisiei de disciplină pe CD.

A mai arătat că, apropiindu-se campaniile electorale, cea mai apropiată fiind cea a europarlamentarelor din luna mai 2019, urmată de cea pentru alegerea președintelui din noiembrie 2019, această independență a Radio Reșița a devenit absolut indezirabilă membrilor PSD., persoanele care s-au manifestat în acest sens fiind d-nul C_____ Ș_________ și d-na L_______ J____ (P___________ PSD C____-S______).

Așadar, în luna aprilie a fost numit redactor sef, d-nul I____ I_____, finul managerului Radio România Actualități, un apropiat al Președintelui S.R.R., G_______ S______, iar toate prerogativele managerului ST Reșița au fost transferate acestuia, prin Ordin al Președintelui S.R.R., ajungându-se la situații absurde, respectiv redactorul șef are toată puterea decizională, însă răspunderea o poartă managerul, iar în luna mai a fost transferat la ST Reșița d-nul G_____ G____, care, din luna octombrie a fost avansat pe funcția de redactor șef adjunct la ST Reșița, o persoană foarte apropiată d-nei L_______ J____, P___________ PSD C____-S______.

D-nul Taban deține și ziarul online Reper 24, care asigură expunerea în spațiul public, exclusiv, a intereselor d-nei L_______ J____, lucru care s-a implementat și la postul public de radio.

La o altă întâlnire din cadrul PSD. la Reșița, la care a fost prezent și fostul președinte PSD, L____ D______, împreună cu fostul secretar general, C_____ Ș_________ și d-na L_______ J____, s-a trecut la acțiune, prin solicitarea de către C_____ Ș_________, în mod direct, pe linie de partid, d-lui G_______ S______, P___________ director general al S.R.R., înlocuirea acesteia pentru încăpățânarea și vehemența cu care aceasta a înțeles să respecte prevederile Legii nr. 41/1994 și deontologia jurnalistică.

La data de 23.05.2019, d-nul Președinte al S.R.R., G_______ S______, a făcut, inopinat, o vizită la ST Reșița, al cărei unic motiv a fost acela de a sta de vorbă cu angajații din editorial, promițându-le acestora măriri salariale și alte avantaje cu scopul de a obține mărturii denigratoare la adresa acesteia, iar în urma discuțiilor au fost scrise de către cei opt colegi sesizările din data de 27.05.2019, care, la ordinul d-lui Președinte G_______ S______ trebuiau să reflecte modul abuziv în care aceasta s-ar fi comportat cu angajații.

De asemenea, a susținut că a sesizat pe consilierul de etică, d-nul Șilcov N______, din cadrul S.R.R. pentru încălcarea Codului de conduită etică la nivelul S.R.R., însă acesta nu a luat nicio măsură, și că au fost acordate discreționar și fără consultarea managerului majorări salariale, nejustificate, fără a motiva necesitatea și oportunitatea lor, câtorva salariați.

În urma evaluărilor anuale, a obținut calificativele de „FB”, nu a avut nicio abatere disciplinară, nicio sesizare sau vreo notă din partea vreunui coleg, iar rezultatele economice și editoriale au fost întotdeauna apreciate de conducerea Societății Române de Radio până la venirea d-lui G_______ S______, care nu este preocupat de calitatea programelor de radio, ci doar de dorința de a impune diferite persoane, obediente, în funcții de conducere, cu încălcarea legii, cu acordarea unor beneficii salariale și numai pentru a face pe plac partidului care l-a numit la conducerea radioului.

Interesul pentru politizarea Radio România Resița este dat de faptul că acesta a fost/este lider incontestabil în audiențe în regiunea Banat.

Sesizările formulate sunt școlărești, asemănătoare, cu fraze copiate de la unul la altul și care urmăresc, grijuliu, să parcurgă aceeași linie, care, în mod evident, le-a fost trasată, aspecte care reies din chiar conținutul acestor sesizări. Fapta de care se face vinovată, respectiv „comportament necorespunzător/abuziv, jignirile și hărțuirea morală la care a fost supusă majoritatea angajaților este, în opinia sa, de un grad de generalitate care permite practic încadrarea ca abatere disciplinară a oricărui diferend între angajați. Mai mult decât atât, Comisia de cercetare disciplinară nu a ținut seama de un aspect esențial, acela că persoanele care se află în diferend tind să-și exagereze pozițiile divergente și suferințele aferente reproșurilor pe care le-au primit de la cealaltă parte, aspect care nu trebuia să permită arbitrului (Comisiei), într-o cercetare disciplinară, să admită astfel de exagerări.

Deși exprimările acesteia sunt poate expresive, conținutul, ceea ce transmite aceasta, nu este nedemn și nicidecum nu reprezintă o amenințare sau o hărțuire a salariaților. De altfel, este absurd să lucrezi peste 7 ani cu o persoană și să te trezești brusc că te-a amenințat, agresat, umilit, iar în tot acest timp să trimiți acesteia mesaje afectuoase și de apreciere managerului tău.

Adresarea dintre colegi este un element al conlucrării acestora și al relațiilor ce s-au construit și dezvoltat între aceștia, astfel că sensul cuvintelor, mai ales atunci când sunt folosite metafore, nu trebuie scos din context și din împrejurările cu care au fost rostite acestea.

Invocând Legea nr. 571/2004 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități, contestatoarea a arătat că sancțiunea disciplinară trebuie analizată și prin prisma avertizorului de integritate, instituție pe care o invocă și sub a cărei protecție se așează, prin alegerea sa de a avertiza situații de nelegalitate care au avut loc la nivelul conducerii și necercetate deloc de conducerea SRR. sau de Comisia de disciplină, semnalând că i s-au luat toate atribuțiile de manager, că este șicanată, denigrată, hărțuită, că se urmărește politizarea Radio Reșița, lider de audiență pe tot Banatul, aspecte care nu au fost cercetate, ba, mai mult, probele administrate de aceasta au fost respinse de Comisie sau considerate neutile cauzei.

În continuare, contestatoarea a afirmat că S.R.R., ca serviciu public în realizarea obiectivelor generale de informare, educație și divertisment este obligată să prezinte în mod obiectiv și imparțial realitățile vieții social-politice și economice interne și internaționale și să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice, să asigure un jurnalism independent.

Or, prin sancționarea sa pentru pretinse fapte disciplinare și prin necercetarea măcar a sesizărilor făcute de aceasta, în mod evident, S.R.R. a abdicat de la aceste obligații legale și constituționale, protecția valorilor democratice fiind chiar considerată un comportament indezirabil, ba, mai mult, este evident că S.R.R. se situează în contra acestor obligații legale și constituționale.

Salariații reclamanți au fost determinați să formuleze sesizări împotriva sa și cu complicitatea Sindicatului Liber al Lucrătorilor din B_________ B_____ de Radiodifuziune, care ar fi trebuit să o apere sau, cel puțin, să ceară și opinia acesteia.

Ori, salariații reclamanți formulaseră deja sesizări la data de 27.05.2019, iar cele atașate Procesului-verbal întocmit de SLSRR. sunt identice, rezultând, fără echivoc, că acțiunea conducerii S.R.R. de a o sancționa a fost premeditată la care a jucat un rol important, prin complicitate și Sindicatul Liber din S.R.R., așa-zis sindicatul reprezentativ.

Comisia de cercetare disciplinară a analizat în mod evident, cu rea-credință, o sesizare făcută de o persoană care părăsise de peste un an postul prin demisie, respectiv sesizarea făcută din data de 14.05.2018 de către Matho V________, îndepărtându-i toate apărările acesteia pe acest aspect.

Comisia de cercetare disciplinară a făcut o analiză superficială, că nu i s-a dat posibilitatea să se apere în mod concret la toate acuzațiile aduse, îndepărtându-i aceste apărări sau considerate ca neavând incidență în cauză pentru că „emană de la terți care nu au relații de muncă cu SRR”.

În mod evident, comisia a fost de rea voință pentru că în această materie este permisă administrarea oricăror probe. Procedând astfel, intimata nu a respectat nici principiul bunei credințe pe care se bazează relațiile de muncă.

În ceea ce privește daunele morale, contestatoarea a arătat că este o persoană notorie în județul C____-S______, începând activitatea în presă din anul 1997, lucrând atât în televiziune, cât și la radio, fiind extrem de cunoscută și datorită campaniilor umanitare în care se implică, dar și pentru organizarea unor evenimente, proiecte și manifestări publice, iar prin articolele scrise de redactorul I____ I_____ cu titlurile de „P_______” și „Jigodia” îi știrbesc reputația. Instigați de redactorul șef în cadrul discuțiilor pe rețeaua de socializare facebook s-au formulat texte denigratoare la adresa acesteia, tot felul de afirmații jignitoare cu referire la aspecte legate de sănătate, ostile, menite s-o umilească, s-o destabilizeze emoțional și psihic. Totodată, acesta, încă de la venirea sa pe postul de redactor șef, a început o campanie de șicanare și de amenințare la adresa sa prin trimiterea a nenumărate adrese, solicitări sau atenționări, prin împiedicarea acesteia la participarea ședințelor editoriale, care reprezintă atât un obstacol în cariera sa, cât și o încălcare gravă a dreptului său de liberă exprimare și o împiedicare de a-și exercita meseria și funcția.

Intimata și-a asumat în raporturile cu aceasta un comportament ilicit, de o gravitate excepțională, în condițiile în care angajatorul avea obligația de a se asigura că salariații săi lucrează în condiții care nu sunt degradante ori vexatorii, promovând respectul pentru onoarea, reputația și demnitatea fiecărui salariat. Așa cum a arătat mai sus, componenta daunelor se raportează la importanța drepturilor și valorilor lezate, cât și a intensității vătămării acestor valori. Demnitatea și libertățile fundamentale nu pot fi analizate contabilicește, ele sunt componente intrinseci ale fiecărei persoane, valoare lor fiind, astfel, esențialmente, personală. Ca atare, intensitatea suferinței fiecărei persoane trebuie avută în vedere de către Instanță. A arătat că a dezvoltat boli specifice stress-ului: tahicardie, tabagism și a avut nenumărate urgențe medicale, încălcându-i-se dreptul la sănătate.

Nu în ultimul rând, în analiza daunelor morale, a solicitat instanței să aibă în vedere că a demonstrat, prin modul în care a acționat, că înțelege importanța valorilor pe care și le-a asumat ca jurnalist și pe care le-a apărat. Nu a stat în pasivitate, ci a reclamat ilegalitățile constatate la nivel de instituție, suferind însă consecințele arătate pentru această conduită. Pe de altă parte, angajatorul a ignorat sesizările sale, procedând astfel la o răsturnare a valorilor pe care ar fi trebuit să le apere și să le promoveze, iar cuantumul daunelor trebuie să reflecte gravitatea excepțională a acestui fapt, cu atât mai mult cu cât intimata, prin codul de etică și statut își asumă crearea unor valori importante pentru societatea românească. Gravitatea încălcării valorilor asumate de intimată îndreptățește la acordarea unor daune morale care să aibă și pentru angajator o semnificație, stabilirea acestora într-un cuantum mic neasigurând un efect disuasiv, angajatorul fiind tentat să recidiveze. în acest mod se realizează repunerea raportului juridic în echilibru, 20.000 Euro, însemnând o compensație lunară rezonabilă pentru perioada de 12 luni scursă de la demararea acțiunilor hărțuitoare.

În drept, contestatoarea și-a întemeiat contestația, pe lângă dispozițiile legale menționate mai sus, pe disp. art. 70 din Regulamentul Intern al S.R.R., art. 252 alin. 1 și 5, art. 268 alin. 1 lit. b) din Codul Muncii.

În dovedirea contestației, a depus la dosar, în xerocopie, Decizia nr. 81/27.01.2020 de sancționare disciplinară, sesizările salariaților din datele de 27.05.2019, 06.06.2019 și 07.10.2019, Procesul-Verbal încheiat de SLSRR., înregistrat la Cabinet Președinte Director General sub nr. 1.00/2865/06.06.2019, Raportul privind realizarea cercetării disciplinare, înregistrat la Cabinet Președinte Director General sub nr. 1.00/97/13.01.2020, Audiența Radio Reșița, sesizările contestatoarei, declarația numitului I__ M________, Sentința din Dosar nr. _____________, Extras ONRC. din 11.11.2019, Fișa de post a redactorului șef al ST Reșița, d-nul I____ I_____ și a acesteia, sesizări și reveniri, conversație purtată pe messenger între redactorul șef adjunct, G_____ G____ și senatorul PSD de C____-S______ lonuț C________, transcript emisiune Express Banat cu declarația publică a d-lui L___ M________, președinte executiv al PSD CS., Ordine emise de P___________ SRR prin care toate atribuțiile economice ale managerului sunt delegate redactorului șef, Decizia nr. 1330/04.10.2019 și Adresa nr. 7.00/1940/15.11.2019, extrase din presă, articole scrise de M____ Balin, adresele jurnalistului S________ D_______ privind scoaterea emisiunii sale de pe post, răspunsurile acesteia la întrebările Comisiei de disciplină și sesizare, mesajele primite de la salariații reclamanți și fotografii din redacție de-a lungul timpului., certificat de grefă privind SLSRR din data de 24.02.2020, CV-ul acesteia, Adresa 13.06/95/06.02.2020 și articolul de presă „Sancțiunea dură primită de managerul din Reșița al radioului public din cauza comportamentului abuziv față de salariați” apărut pe 31.01.2020 pe site-ul „adevărul.ro”, concediul medical cu mențiunea olografă „supărare și durere în suflet”, de pe grupul Rezistența radio, Adresa nr. 13.06/59/17.01.2020, Adresa nr. 13.06/677/27.11.2019, emisă de Departamentul Studiouri Teritoriale, adrese, solicitări sau atenționări, concedii medicale, mesajele primite după sancționarea sa disciplinară de la un fost și actual colaborator al ST Reșița, articole de ziar.

Intimata B_________ B_____ de Radiodifuziune a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea contestației ca netemeinică, cu cheltuieli de judecată, arătând, în esență, următoarele:

Argumentele prezentate de aceasta sunt, ca și in cazul cercetării disciplinare, departe de obiectul acțiunii și de fondul problemelor analizate.

Contestatoarea se raportează doar la alin. (l) al art. 2 din Decizia PDG nr. 81/2020, deși la alin. 2 al aceluiași articol sunt descrise pe larg faptele care constituie abaterea disciplinară pentru care a fost acordată sancțiunea cu retrogradarea din funcție pentru o perioadă de 60 de zile, cu acordarea drepturilor salariale corespunzătoare funcției în care s-a dispus retrogradarea, fiind reținute atât faptele comisive, cât și cele omisive.

A mai arătat că cercetarea disciplinară a fost realizată cu bună credință, că reclamantei i-au fost respectate toate drepturile prevăzute de lege și de normele interne, fiindu-i aduse la cunoștință toate documentele care au stat la baza deciziei de sancționare și că propunerea de sancționare a avut în vedere salvgardarea raporturilor de muncă ale reclamantei.

De asemenea, a solicitat instanței respingerea excepției prescripției dreptului angajatorului la aplicarea sancțiunii disciplinare ca fiind nefondată, arătând că fapta are un caracter continuu, astfel că termenul de prescripție începe să curgă de la data epuizării faptei ce atrage răspunderea disciplinară, sesizările reclamă o stare de fapt continuă, respectiv crearea unui mediu ostil la locul de muncă determinat de un comportament necorespunzător/abuziv al reclamantei prin folosirea de jigniri, cuvinte imposibil de redat (injurii), prin faptul că nu suportă să i se dea replică, prin faptul că este autoritară, intimidând salariații și determinându-i pe cei care nu îi mai dorește să plece.

Comisia a constatat, cu ocazia realizării cercetării disciplinare, că acest comportament nu a fost întrerupt de reclamantă, el regăsindu-se pe tot parcursul cercetării, iar apărările reclamantei nu înlătură cele constatate de Comisie, ci vin și susțin aceste constatări.

În privința perioadei în care au fost săvârșite faptele, a arătat că acestea sunt fapte concretizate în acțiuni și inacțiuni cu caracter continuu și nu au o dată certă de la care să se calculeze termenul de 6 luni,

Faptele săvârșite au fost calificate în acțiuni continue de încălcare a dispozițiilor art. 36 alin. 1 lit. i și n și alin. 2 lit. n), art. 79 alin. 4. și alin. 6. art. 65 alin. 4 lit. c din Regulamentul intern privind neasigurarea de către reclamantă, care are calitatea de manager al studioului teritorial, a unui climat de disciplină, ordine și bună înțelegere la locul de muncă, întrucât a proferat cuvinte jignitoare la adresa colegilor care au formulat sesizări împotriva sa, a avut o atitudine necorespunzătoare față dc aceștia, o conduită necivilizată, a insultat, calomniat, s-a purtat abuziv, precum și inacțiuni continue de încălcare a dispozițiilor art. 36 alin. 2, lit. c, coroborate cu art. 15 alin. 16 din Regulamentul intern, prin a căror neîndeplinire reclamanta nu și-a respectat obligațiile din contractul individual de muncă.

În acest sens. Comisia a constatat că dna S________ nu a negociat și nu a conciliat situațiile conflictuale apărute în relațiile interpersonale în toată perioada ce a curs de la data depunerii sesizărilor și comunicarea lor prin convocare și reconvocări, după caz, făcând doar trimitere într-o ședință de redacție că are sesizările pe birou (trimitere pe care K_____ K_______ a perceput-o ca amenințare), nu a organizat și desfășurat activitatea în deplină siguranță pentru salariații pe care îi conduce, întreținând în mediul profesional, contrar prevederilor legislației din domeniul securității și sănătății în muncă și măsurile de aplicare a acestora o atmosferă tensionată. Reclamanta avea obligația să îndeplinească atribuțiile din fișa postului: negociază și conciliază situațiile conflictuale apărute în relațiile interpersonale, acordă audiențe și rezolvă problemele despre care este sesizat, răspunde de organizarea și desfășurarea activității în deplină siguranță pentru salariații pe care îi conduce, fiind răspunzător pentru aplicarea regulilor de securitate a muncii și a normelor PSl, își însușește și respectă prevederile legislației din domeniul securității și sănătății în muncă și măsurile de aplicare a acestora.

Deși cercetarea disciplinară a luat sfârșit la data de 13.01.2020, comisia nu a putut stabili în raportul său că aceasta ar fi și data la care s-au epuizat faptele disciplinare săvârșite de reclamantă în formă continuată, pentru că reclamanta nu a făcut dovada că a înțeles și a stopat atitudinea de indisciplină, ba mai mult, a pretins în raportul de activitate pe anul 2019 că ar fi persistat în neîndeplinirea obligațiilor privind atribuțiile din fișa postului până la 31.12.2019. Așa cum rezultă și din acțiunea de chemare în judecată, reclamanta nu conștientizează nici acum (sau nu vrea să conștientizeze din motive lesne de înțeles) faptul că a săvârșit abateri disciplinare în formă continuată și că acestea sunt foarte grave.

Intimata a invocat și suspendarea termenului de prescripție de mai multe ori, ca urmare a unor concedii medicale ale reclamantei, care totalizează 79 de zile, astfel că, la rândul său, termenul de 6 luni de finalizare a cercetării disciplinare și emitere a deciziei de sancționare, invocat de reclamanta, a fost prelungit cu încă 79 de zile, motiv pentru care excepția ridicată se impune a fi respinsă ca nefondată.

Pe fondul cauzei, intimata a susținut că motivele care au stat la baza cercetării disciplinare și a sancționării sunt izvorâte din sesizările formulate de salariați în condițiile Regulamentului intern aplicabil la nivelul SRR. și sunt strict legate de comportamentul său față de subalterni.

De asemenea, intimata a solicitat instanței înlăturarea următoarelor apărări formulate de contestatoare pe motiv că sunt neîntemeiate și nu au legătură cu cauza: nu există nicio vânătoare de vrăjitoare, limbaj mult prea expresiv, inadmisibil în cadrul unei judecăți serioase, nu există nicio implicare politică, cercetarea având la bază doar conduita reclamantei față de subalternii săi, niciunul din argumentele potrivit cărora ar fi fost numiți salariați pe posturi de conducere în ST Reșița nu justifică atitudinea și conduita reclamantei, aprecierile cu privire la sesizări sunt propriile aprecieri ale reclamantei, fiecare înțelege să formuleze sesizări cum știe, iar dacă seamănă, aceasta dovedește câ salariații reclamă același gen de fapte, explicațiile pe care le aduce nu sunt de natură să-i justifice faptele. Cu privire la că se declară avertizor public, acest aspect nu a fost declinat niciodată de reclamanta în fața comisiei. Oricum, dacă dorea să reclame ceva în calitate de avertizor public, trebuia să se adreseze forurilor competente, nu comisiei de cercetare disciplinară.

În ceea ce privește daunele morale solicitate, intimata a supus atenției instanței faptul că acestea se bazează în cea mai mare parte pe fapte străine angajatorului și oare nu pot fi imputate acestuia, iar, pe de altă parte, daunele morale solicitate sunt inadmisibile prin prisma Deciziei nr. 40/2007 a ÎCCJ.
În drept, a invocat disp. art. 201 și urm. NCPC., dispozițiile legale la care a făcut referire supra și orice dispoziții legale incidente în cauză.

În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri și testimoniale, din a căror analiză instanța reține următoarea stare de fapt:

Contestatoarea A________ A____ și-a desfășurat activitatea în cadrul societății intimate B_________ B_____ de Radiodifuziune, cu sediul în București, ocupând funcția de manager al Studioului Teritorial Reșița.

Prin Decizia nr. 81/27.01.2020, contestatoarea a fost sancționată disciplinar de către P___________ Director General al societății intimate cu retrogradarea din funcția de manager cod C__ ______ în funcția de realizator cod C__ ______ pentru o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 1 februarie 2020, cu acordarea drepturilor salariale corespunzătoare funcției în care se dispune retrogradarea, urmând ca la împlinirea termenului de 60 de zile contestatoarea să revină de drept pe postul manager cu atribuțiile corespunzătoare acestuia și la salariul avut la data emiterii prezentei decizii.

La art. 2 din decizia menționată mai sus s-a stipulat că sancțiunea disciplinară prevăzută la art. 1 alin. (1) se aplică contestatoarei pentru abateri grave și repetate de la regulile de disciplină a muncii prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil și regulamentul intern, constând în: comportament necorespunzător/abuziv al acesteia, jignirile și hărțuirea morală la care a fost supusă majoritatea angajaților potrivit sesizărilor menționate la lit. a și c din preambulul deciziei, Procesului-verbal înregistrat la Cabinet Președinte Director General sub nr. 1.00/2865/06.06.2019 și Raportului privind realizarea cercetării disciplinare a contestatoarei înregistrat la Cabinet Președinte Director General sub nr. 1.00/97/13.01.2020. Descrierea pe larg a faptelor care constituie abatere disciplinară este următoarea: Salariata A____ A________ a dovedit o atitudine necorespunzătoare, o conduită necivilizată, a utilizat în relația profesională cu salariații ST Reșița insulta, calomnia, purtarea abuzivă, vătămarea sănătății față de angajații din subordinea acesteia, toate aceste fapte fiind circumscrise noțiunilor mai largi de abuz în funcție prin crearea unui mediu ostil la locul de muncă și hărțuire psihologică, morală a salariatului, neasigurând un climat de disciplină, ordine și bună înțelegere la locul de muncă, comportament civilizat și respect reciproc, având un comportament care prin efectele lui defavorizează sau supune unui tratament injust sau degradant o persoană sau un grup dc persoane. Doamna A____ A________ nu și-a îndeplinit obligația prevăzută în contractul individual de muncă și fișa de post de a concilia situațiile conflictuale apărute în relațiile interpersonale, fiind totodată răspunzătoare pentru încălcarea regulilor de securitate a muncii și a prevederilor legislației dm domeniul securității și sănătății în muncă, precum și măsurilor de aplicare a acestora. Prin securitate și sănătate în muncă legiuitorul național înțelege ansamblul de activități instituționalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții, integrității fizice și psihice, sănătății lucrătorilor și a altor persoane participante la procesul de muncă. În acest sens, în cadrul cercetării disciplinare prealabile s-a constatat că doamna A____ A________ a avut un comportament arogant, s-a comportat cu foarte multă superioritate fața de salariați, a ridicat tonul la salariați, în ședințe folosea cuvinte imposibil de redat (injurii), a fost autoritară cu salariații din subordine, a izolat-o pe d-na V________ Matho până și-a dat demisia și a încercat același lucru și cu dl. I____ I_____, față de care manifestă și în prezent o atitudine ostilă, atitudine continuă și dovedită prin preocuparea permanentă de a-și fundamenta apărările pe prezența d-lui B_____ în ST Reșița, fiind reținute inclusiv afirmațiile realizate în interviul din 18.10.2019 în cadrul publicației Express de Banat, dar și cele realizate în ședințele din data de 08.11.2019 și 14.11.2019, din cadrul cercetării disciplinare. Astfel, nerespectarea următoarelor sarcini prevăzute în fișa postului doamnei A____ A________: negociază și conciliază situațiile conflictuale apărute în relațiile interpersonale; răspunde de organizarea și desfășurarea activității în deplină siguranță pentru salariații pe care îi conduce; răspunde pentru aplicarea regulilor de securitate a muncii și a normelor PSI; își însușește și respectă prevederile legislației din domeniul securității și sănătății în muncă și măsurile de aplicare a acestora; reprezintă o încălcare a obligațiilor de serviciu și se circumscriu unor inacțiuni de tip continuu care au fost constatate de Comisia de cercetare disciplinară. În acest sens, s-a constatat că doamna A____ A________ nu a conciliat situațiile conflictuale apărute în relațiile interpersonale întreținând în mediul profesional o atmosferă tensionată, fiind reținută chiar fapta recunoscută de doamna A____ A________ privind reproșul/trimiterea la sesizările înaintate de colegii acesteia, în ședința din data de 28.08.2019 și acuzațiile permanente aduse colegului I____ I_____, contrar prevederilor legislației din domeniul securității și sănătății în muncă și măsurile de aplicare a acestora, care prevăd asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă. La nivel european, cadrul legal la care se refera bulling-ul și stresul la locul de muncă derivă din obligația mai generală de a proteja securitatea, sănătatea și demnitatea lucrătorilor. Toate aceste aspecte se regăsesc în Raportul privind realizarea cercetării disciplinare a doamnei A____ A________ – manager Studioul Teritorial Reșița, înregistrat la Cabinet Președinte Director General sub nr. 1.00/97/13.01.2020.

Împotriva acestei decizii de sancționare disciplinară, contestatoarea a formulat contestație în termen legal, ce constituie obiectul prezentei cauze, prin care a solicitat instanței anularea deciziei de sancționare ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât nu se face vinovată de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, iar scopul cercetării disciplinare a fost îndepărtarea acesteia de la conducerea Studioului Teritorial Reșița și politizarea acestui post public de radio, invocând o ________ argumente, printre care și modul de efectuare a cercetării disciplinare prealabile.

Tribunalul reține că legislația muncii se bazează pe principii generale care au menirea să asigure desfășurarea raporturilor juridice de muncă într-un cadru legal, apărând deopotrivă interesele legitime atât cele ale angajatorului, cât și ale salariaților.

Atunci când conduita salariatului este contrară normelor de disciplină a muncii, angajamentelor asumate la încheierea contractului individual de muncă, această conduită _________________________ contractual și disciplinar specifică dreptului muncii.

Însăși Legea nr. 53/2003 republicată, care reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării acestor reglementări, precum și jurisdicția muncii, definește la art. 247 alin. 2 abaterea disciplinară a salariatului ca fiind fapta în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.

De asemenea, consacră și dreptul angajatorului de a aplica potrivit legii sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.

În temeiul acestui drept, angajatorul intimat SRR a procedat la sancționarea disciplinară a contestatoarei, sens în care a emis Decizia nr. 81/27.01.2020, măsură care este supusă controlului instanțelor judecătorești.

Astfel, pentru a preveni eventualele comportări abuzive ale angajatorului, prin care s-ar leza drepturile și interesele legitime ale salariaților, Legea nr. 53/2003 reglementează în mod expres condițiile de fond și formă în care angajatorul poate dispune sancționarea disciplinară a salariatului.

Cum decizia de sancționare disciplinară trebuie să îmbrace anumite condiții de formă și de fond, sub sancțiunea nulității, Tribunalul va examina, cu prioritate, legalitatea deciziei prin raportare la elementele obligatorii, pe care trebuie să le cuprindă aceasta.

Dispozițiile art. 252 alin. 2 din Codul Muncii republicat instituie un caracter formal al deciziei de sancționare disciplinară, enumerând în mod expres elementele obligatorii, pe care trebuie să le cuprindă aceasta sub sancțiunea nulității absolute.

Astfel, potrivit disp. art. 252 alin. 2 din Codul Muncii republicat decizia de sancționare trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute, următoarele elemente: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată; f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.

Examinându-le punctual, Tribunalul reține că fapta imputată salariatului trebuie să fie descrisă în mod concret, de o așa manieră încât să permită instanței să aprecieze dacă această faptă constituie sau nu abatere disciplinară în sensul disp, art. 247 alin. 2 din Codul Muncii republicat. Totodată, numai în raport de descrierea concretă și completă a faptei, aceasta se poate analiza sub toate aspectele săvârșirii ei și anume elementul material constitutiv, gradul de vinovăție, împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită, consecințele abaterii disciplinare, aspecte în funcție de care instanța de judecată poate stabili dacă angajatorul a respectat criteriile obligatorii de individualizare a sancțiunii disciplinare.

După cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 16/12.11.2012, soluționând recursul în interesul legii, în interpretarea și aplicarea art. 252 alin. 1 din Codul Muncii, disp. art. 247 alin. 2 din Codul Muncii republicat includ în noțiunea de „abatere disciplinară” noțiunea de „faptă”, privită ca acțiune sau inacțiune, de care legea leagă îndeplinirea anumitor condiții.

Așadar, orice faptă constând într-o conduită sau manifestare umană exteriorizată presupune plasarea ei în timp și spațiu.

În speță, din cuprinsul deciziei contestate, rezultă că angajatorul intimat a reținut în sarcina contestatoarei salariate „abateri grave și repetate de la regulile de disciplină a muncii prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil și regulamentul intern, constând în: comportament necorespunzător/abuziv al acesteia, jignirile și hărțuirea morală la care a fost supusă majoritatea angajaților potrivit sesizărilor menționate la lit. a și c din preambulul deciziei, Procesului-verbal înregistrat la Cabinet Președinte Director General sub nr. 1.00/2865/06.06.2019 și Raportului privind realizarea cercetării disciplinare a contestatoarei înregistrat la Cabinet Președinte Director General sub nr. 1.00/97/13.01.2020”.

După cum se observă, angajatorul intimat a descris la modul general faptele contestatoarei, constând în comportament necorespunzător/abuziv al acesteia, jignirile și hărțuirea morală la care a fost supusă majoritatea angajaților, indicând doar sarcinile de serviciu, normele de conduită și actele normative încălcate, ceea ce echivalează cu o lipsă a descrierii faptei, ce atrage nulitatea absolută a deciziei de sancționare disciplinară.

Chiar dacă intimata a precizat în cuprinsul deciziei la art. 2 alin. 1 că sancțiunea disciplinară se aplică potrivit sesizărilor menționate la lit. a și c din preambulul deciziei, procesului-verbal întocmit de Sindicatul Liber din B_________ B_____ de Radiodifuziune – Filiala Reșița și Raportului privind realizarea cercetării disciplinare, lipsa din cuprinsul deciziei de sancționare a descrierii concrete a faptei și în special a datei săvârșirii acesteia nu poate fi complinită prin alte acte, fie anterioare ori concomitente emiterii deciziei, la care face trimitere intimata, și nici prin acte ulterioare emiterii deciziei sau prin apărări făcute în fața instanței cu ocazia judecării contestației îndreptate împotriva deciziei de sancționare disciplinară, întrucât însuși legiuitorul a prevăzut în mod expres și natura juridică a sancțiunii ce intervine în caz de nerespectare a elementelor obligatorii și anume nulitatea absolută.

A admite acest lucru – trimiterea la alte acte exterioare deciziei ori apărări ulterioare, înseamnă a goli de conținut dispozițiile imperative ale art. 252 alin. 2 din Codul Muncii republicat, care obligă pe angajator să cuprindă aceste mențiuni în actul său de sancționare.

De asemenea, Tribunalul reține că data săvârșirii faptei constituie un element esențial ce trebuie precizat în cuprinsul descrierii faptei, întrucât numai în raport de această dată, instanța poate verifica în ce măsură au fost respectate de către angajator și disp. art. 252 alin. 1 din Codul Muncii republicat, cu privire la termenele de prescripție de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare, care începe să curgă de la data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității (după cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 16/12.11.2012), dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

Prin apărările sale, intimata a invocat caracterul de continuitate al faptelor reținute în sarcina contestatoarei, reiterând „argumentele reținute de Comisia de cercetare disciplinară potrivit cărora fapta are un caracter continuu astfel că termenul de prescripție începe să curgă de la data epuizării faptei ce atrage răspunderea disciplinară”, susținând în continuare că „sesizările nu reclamă o faptă concretă petrecută într-o anumită dată, la o anumită oră, ci reclamă o stare de fapt continuă, respectiv crearea unui mediu ostil la locul de muncă determinat de un comportament necorespunzător/abuziv al reclamantei prin folosirea de jigniri …, comportamentul regăsindu-se pe tot parcursul cercetării …, iar în privința perioadei în care au fost săvârșite faptele, a arătat „că acestea sunt fapte concretizate în acțiuni și inacțiuni cu caracter continuu și nu au o dată certă de la care să se calculeze termenul de 6 luni”.

Ori, aceste apărări nu pot fi primite de instanță, deoarece, pe de o parte, chiar și în ipoteza unei fapte săvârșită în formă continuată, aceasta ar presupune o anumită perioadă de timp, pe parcursul căreia să se fi petrecut acte materiale, având atât un moment de început, cât și un moment de epuizare a acestora, iar, pe de altă parte, susținerile acesteia în sensul că acel comportament necorespunzător/abuziv al contestatoarei nu s-a întrerupt, ci s-ar fi extins și pe perioada cercetării disciplinare, nu prezintă relevanță juridică în verificarea îndeplinirii cerinței prevăzută de art. 252 alin. 2, lit. a din Codul Muncii republicat, deoarece, după cum s-a reținut mai sus, data săvârșirii faptei nu poate fi complinită prin alte acte ulterioare emiterii deciziei și nici prin apărări invocate în fața instanței de judecată, aspect ce se abate de la exigențele legale care atașează cerința amintită de decizia de sancționare.

Prin urmare, decizia de sancționare disciplinară este lovită de nulitate absolută, deoarece nu se încadrează în exigențele legale edictate de normele imperative, în materia raporturilor de muncă (art. 252 alin. 2, lit. a din Codul Muncii republicat), normă legală ce impune ca decizia să cuprindă descrierea faptei, inclusiv data săvârșirii acesteia.

Prin lipsa datei săvârșirii faptei, Tribunalul se află în imposibilitatea de a efectua verificări asupra termenului de prescripție prevăzut de disp. art. 252 alin. 1 din Codul Muncii republicat, de aplicare a sancțiunii disciplinare de către intimată, a cărei nerespectare a fost invocată de către contestatoare.

În raport de aceste considerații, chestiunile de fond invocate și aspectele vizând dreptul contestatoarei la apărare în perioada cercetării disciplinare prealabile, precum și apărările susținute de către intimată pe fondul cauzei, nu mai prezintă relevanță, decizia de sancționare fiind nulă prin lipsa descrierii în concret a faptei cu indicarea datei comiterii pretinsei abateri disciplinare.

Ca o consecință a anulării deciziei de sancționare disciplinată, Tribunalul va dispune repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei și obligarea intimatei să-i plătească contestatoarei despăgubiri reprezentând diferențe salariale pentru perioada retrogradării.

Referitor la petitul privind acordarea daunelor morale în cuantum de 20 000 euro, Tribunalul reține că daunele morale pot fi definite ca acele consecințe de natură nepatrimonială cauzate unei persoane prin săvârșirea unor fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial.

Potrivit disp. art. 253 din Codul Muncii republicat, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Așadar, aceste dispoziții reglementează repararea prejudiciilor nepatrimoniale, dar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei angajatorului, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta angajatorului.

Prin contestația sa, contestatoarea a solicitat acordarea daunelor morale pentru suferințele fizice și psihice, provocate ca urmare a abuzurilor comise de intimata angajatoare, prin știrbirea reputației acesteia, prin împiedicarea dezvoltării profesionale, umilirile la care a fost supusă, dar și prin apariția bolilor specifice stresului.

Astfel că Tribunalul va analiza susținerile contestatoarei în sensul lezării integrității sale corporale și a sănătății, cât și a existenței unor consecințe negative suferite de aceasta pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, având în vedere că pentru acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul nepatrimonial suferit este vizată strict compensarea suferințelor pricinuite și nu conferirea unui grad de satisfacție persoanei prejudiciate prin sancționarea persoanei responsabile pentru producerea prejudiciului, dar nici crearea unui câștig nejustificat pentru persoana prejudiciată.

Prin urmare, având în vedere că prin emiterea deciziei de sancționare disciplinară de către angajatoarea intimată i-a fost afectată reputația contestatoarei, care, fiind o persoană publică, notorie prin prisma funcției pe care a ocupat-o la data emiterii deciziei – de manager al Studioului Teritorial Reșița din cadrul Societății Române de Radiodifuziune, dar și datorită implicării acesteia în campanii umanitare, organizării diverselor evenimente, proiecte și manifestări publice, fiindu-i întreruptă și continuitatea dezvoltării sale profesionale, fiindu-i, de asemenea, lezată și sănătatea acesteia prin crearea și menținerea unei stări de stres și de umilință față de angajați, ca urmare a măsurii sancționării disciplinare, constând în retrogradarea din funcția de manager în funcția de realizator, Tribunalul apreciază că suma de 4 000 euro, reprezentând despăgubiri materiale pentru prejudiciul moral cauzat, este suficientă pentru repararea prejudiciului creat.

Față de considerentele expuse, Tribunalul, având în vedere dispozițiile legale menționate mai sus, va admite în parte contestația formulată de contestatoarea A________ A____ în contradictoriu cu intimata B_________ B_____ de Radiodifuziune și în consecință va anula Decizia de sancționare nr. 81/27.01.2020, emisă de intimată, va dispune repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei, va obliga pe intimată să-i plătească contestatoarei despăgubiri reprezentând diferențe salariale pentru perioada retrogradării, va obliga pe intimată să-i plătească contestatoarei suma de 4 000 euro, reprezentând despăgubiri materiale pentru prejudiciul moral cauzat, și va respinge celelalte pretenții ale contestatoarei.

În temeiul disp. art. 453 din Noul Cod de procedură civilă, instanța, reținând că intimata este în culpă procesuală, o va obliga pe aceasta să-i plătească contestatorului suma de 14 111,18 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând atât onorariu avocat, care nu impune a fi redus având în vedere complexitatea cauzei, cât și cheltuieli de transport.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte contestația formulată de contestatoarea A________ A____, CNP. _____________, domiciliată în Reșița, ______________________, jud. C____-S______, cu domiciliul procesual ales la […], în contradictoriu cu intimata B_________ B_____ de Radiodifuziune, cu sediul în București, __________________________. 64-0-64, Sector 1, C__. R8296093, cont IBAN RO25RNCB____________001, deschis la BCR. Sector 1, cu sediul procesual ales la […], și în consecință:

Anulează Decizia de sancționare nr. 81/27.01.2020, emisă de intimată.

Dispune repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei.

Obligă pe intimată să-i plătească contestatoarei despăgubiri reprezentând diferențe salariale pentru perioada retrogradării.

Obligă pe intimată să-i plătească contestatoarei suma de 4 000 euro, reprezentând despăgubiri materiale pentru prejudiciul moral cauzat.

Respinge celelalte pretenții ale contestatoarei.

Obligă pe intimată să-i plătească contestatorului suma de 14 111,18 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Executorie de drept.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Tribunalul C____-S______.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei instanței, azi, 29 ianuarie 2021.


Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro.


NOTĂ:
Facem precizarea că la data redactării prezentului material, sentinţa de mai sus nu este definitivă, stadiul procesual al dosarului putând fi verificat pe portalul instanţelor de judecată[1].


[1] Pe rolul Tribunalului Caraş Severin cauza a fost înregistrată sub nr. dosar 515/115/2020.


Avocat Andrei Pap
PAP | law office

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

1 Comment
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti