« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti

Tribunalul Alba. Nelegalitatea deciziei conducerii univeristăţii de indexare, cu rata inflaţiei de 3,8%, a taxelor de şcolarizare datorate de studenţi
20.04.2021 | Andrei PAP

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Andrei Pap

Andrei Pap

Dosar nr. _____________

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ALBA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

SENTINTA Nr. 52/C__/2021

Ședința publică de la 4 Februarie 2021

Completul compus din:

PREȘEDINTE G______ C_________ M______

Grefier D___ S__

Pe rol se află cauza de contencios administrativ privind pe reclamantul B___ B_____ B______ și pe pârâta A____________ A__ A________, având ca obiect anulare act administrativ DECIZIA NR. 60/17.03.2020.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20.01.2021, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera asupra fondului cauzei, a amânat pronunțarea pentru azi, 04.02.2021.

Încheierea de ședință din data de 20.01.2021 face parte integrantă din prezenta hotărâre.

La dosarul cauzei a depus concluzii scrise: reclamantul la data de 26.01.2021 și pârâta la data de 29.01.2021 și respectiv la 04.02.2021.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față,

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A___ în data de 30.07.2020 sub nr. _____________, reclamantul B___ B_____-N______ în contradictoriu cu pârâta A____________ A__ A________ (denumită în continuare și UB), a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea:

a) Hotărârii Senatului Universității A__ A________ din perioada 19-20 martie 2020, prin care se aprobă decizia CA privind indexarea taxelor încasate de U.B. începând cu 1 octombrie 2020, cu rata inflației, de 3,8%, conform datelor comunicate de INS.

b) Deciziei Consiliului de Administrație a Universității A__ A________ nr. 60/17.03.2020.

c) Art. 53 alin. 1 pct. 4 și alin. 4 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților Universității A__ A________, aprobat în ședința Senatului Universității A__ A________ la data de 16.10.2019.

și obligarea Universității A__ A________ la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în valoare de 150 de iei.

Cererea a fost legal timbrată cu 150 de lei (f 17 vol. I)

Motivarea cererii.

În fapt, reclamantul arată că prin Hotărârea Senatului Universității A__ A________, în ședința organizata online și cu vot electronic din perioada 19-20 martie 2020, s-a aprobat, cu 84 de voturi „pentru”, 14 voturi „împotrivă” și o „abținere”, decizia CA privind indexarea taxelor încasate de U.B. începând cu 1 octombrie 2020, cu rata inflației, de 3,8%, conform datelor comunicate de INS. Sumele vor fi rotunjite în minus, la nivelul zecilor.

Hotărârea sus-menționata reprezintă, de fapt, o aprobare a Deciziei Consiliului de Administrație al Universității A__ A________ nr. 60/17.03.2020, prin care s-a decis indexarea taxelor încasate de UB, începând cu data de 1 octombrie 2020, cu rata inflației de 3,8%, comunicată de INS.

Singurul document întocmit de Senatul Universității A__ A________, care prevede aprobarea Deciziei CA nr. 60/17.03.2020, este Procesul-verbal al sesiunii de vot electronic din perioada 19-20 martie 2020.

Neplata taxei de școlarizare datorată, incluzând indexarea cu rata inflației, se sancționează cu exmatricularea studentului, conform art. 53 alin. 1 pct. 4 și alin. 4 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților Universității A__ A________, aprobat în ședința Senatului Universității A__ A________ la data de 16.10.2019.

Indexarea taxelor universitare cu rata inflației reprezintă, de fapt, o majorare a cuantumului taxei, și nu o păstrare a valorii ei, aspect recunoscut chiar de Facultatea de D____ a Universității A__ A________ în comunicatul emis ulterior adoptării măsurii, argumentând că „măsurile reprezintă materializarea unei necesități stringente de natură economică și juridică.”

Astfel, A____________ A__ A________ urmărește ca, prin indexarea taxelor cu rata inflației, să-și acopere deficitul bugetar înregistrat în contabilitate.

Indexarea taxelor cu rata inflației reprezintă, pentru taxa de studiu aplicată reclamantului în anul IV, o creștere de la 3500 lei la 3600 lei.

Prin adoptarea hotărârii Senatului, A____________ A__ A________ a modificat, prin exces de putere, printr-o clauză extrinsecă, contractul de studii, în sensul majorării valorii taxei de studiu cu rata inflației. Califică această modificare drept clauză abuzivă în contract, deoarece este contrară legii, nu a fost negociată în prealabil cu reclamantul și impune o situație mult prea oneroasă față de obiectul contractului de studii – prestarea unui serviciu public de învățământ.

Reclamantul învederează că este student al Facultății de D____ a Universității A__ A________, anul III de studii, ciclul licență, învățământ cu frecvență, pe locurile la taxă, la a doua facultate. Reclamantul a epuizat toți anii universitari la buget pe care îi avea potrivit art. 142 din Legea nr. 1/2011. Indiferent de medie, va fi în anul IV tot pe locuri la taxă. Astfel, actele administrative atacate produc efecte juridice față de acesta, începând cu data de 1 octombrie 2020, fiind nevoit să plătească taxa de școlarizare majorată cu rata inflației.

Actele administrative atacate afectează toți studenții Universității A__ A________ pe locurile la taxă, incluzându-i și pe cei de la învățământul la distanță, totalul lor depășind 25.000, Astfel, peste 25.000 de studenți ai Universității A__ A________ vor fi obligați, începând cu 1 octombrie 2020, să plătească taxa de școlarizare majorată cu rata inflației;

Reclamantul învederează că a formulat, la data de 3 iulie 2020, plângere prealabilă către A____________ A__ A________, solicitând revocarea actelor a căror anulare o solicită.

Senatul Universității A__ A________ a răspuns la plângerea prealabilă prin adresa nr. _____/15 iulie 2020, menționând că ”a luat act de aceasta fără a admite sau a respinge expres plângerea. În lipsa unei admiteri exprese, a apreciat că A____________ A__ A________, prin organul competent să revoce actele administrative criticate de la lit. a) și c), a respins plângerea prealabilă.

Consiliul de Administrație al Universității A__ A________ a răspuns la plângerea prealabilă în data de 24 iulie 2020, prin e-mail, cu următorul conținut ”Ca urmare a solicitării dvs., primită pe mail în data de 13 din 2020, cu număr de înregistrare UB _____/13.07.2020, vă aducem la cunoștință că în ședința Consiliului de Administrație din data de 22 din 2020, a fost transmisă cererea dvs. membrilor CA pentru dezbaterea Online, în urma votului electronic desfășurat în data de 22 iulie, orele 13.00- 24.00, solicitarea dumneavoastră nu a fast aprobată.”

Cu privire la nerespectarea formei ad validitatem pentru adoptarea hotărârilor Senatului, conform art. 119 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011, „(l) în instituțiile de învățământ superior de când învățământul este gratuit pentru cifra de școlarizare aprobată numai de Guvern și cu taxă, cuantumul taxei este stabilit de către serviciul universitar, conform legii.”

Conform art. 3 din O.U.G. nr. 133/2000 privind învățământul universitar și postuniversitar cu taxă, „Cuantumul taxei anuale de studiu se stabilește de senatul fiecărei instituții de învățământ superior în funcție de costurile specifice școlarizării și se anunță candidaților înainte de începerea admiterii.”

Conform art. 127 alin. (2) și art.133 alin. (3) din Legea nr.1/2011, senatul universitar adoptă hotărâri. De asemenea, conform art. 37 alin. (2), art. 68 alin . (5), art. 79 alin. (4), (5), (6), art. 80 alin. (2), art. 81 alin. (1) lit. c), alin. (2), (3) și 4, art. 82. alin. (2), art. 83 alin. (4) și (6), art. 84 alin. (1) lit. c), art. 106, art. 119 alin. (3), art. 128 alin. (3), art. 130 alin. (5), (6), (7), art. 134 alin. (3) lit. d), art. 141 alin. (5), art. 143 alin. (3) și art. 146 alin. (1) din Carta Universității A__ A________, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, Senatul Universității A__ A________, în calitate de organ colectiv de conducere cu rol deliberativ, adoptă hotărâri. Nu în ultimul rând, art. 8.28, art. 8.29 și art. 8.32-8.36 din Regulamentul de organizare și funcționare a Senatului Universității A__ A________, adoptat în ședința Senatului din 20.03.2019, prevăd că Senatul Universității A__ A________, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, adoptă hotărâri scrise.

Conform art. 228 alin. (1) din Codul administrativ, actele administrative se încheie în formă scrisă. Doctrina a fost consecventă în a susține necesitatea ca actul administrativ să îmbrace, ca regulă, forma scrisă. Actele administrative cu caracter normativ, cum este cazul hotărârii de indexare a taxelor cu rata inflației, îmbracă numai forma scrisă, deoarece se prevede obligativitatea publicării lor (art. 119, alin. (3) din Legea nr. 1/2011), pentru a produce efecte juridice. Nepublicarea hotărârii atrage după sine inexistența actului.

Argumentele care legitimează forma scrisă a actului administrativ sunt:

– necesitatea cunoașterii exacte și complete a conținutului actului; necesitatea executării și respectării de către cei ce ___________________________;

– necesitatea de a constitui mijloc de probă în caz de litigiu;

– necesitatea verificării legalității lui, în vederea sancționării celor vinovați de eventualele vicii de legalitate ale actului sau a celor vinovați de nerespectarea actului legal emis;

– realizarea rolului educativ al actului administrativ respectiv;

Forma scrisă a actului administrativ reprezintă o condiție de validitate a actului, și nu mijloc de probă; altfel spus, ea este impusă ad validitatem, și nu ad probationem.

Conform situației de fapt existente, Senatul Universității A__ A________ nu a adoptat o hotărâre scrisă prin care a indexat taxele universitare cu rata inflației, ci doar a aprobat o decizie a Consiliului de Administrație, care a decis indexarea respectivelor taxe, consemnând aprobarea într-un proces verbal de ședință.

O primă critică care se impune este aceea că, potrivit art. 119 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, doar senatul universitar este cel care stabilește taxele universitare, nu consiliul de administrație, cel din urmă având această competență legală doar în cazul instituțiilor de învățământ superior particular. Astfel, decizia nr. 60/17.03.2020 este lipsită de temei legal și depășește competența materială legală a consiliului de administrație.

O a doua critică este legată de nerespectarea de către Senatul UB a formei cerute de lege pentru adoptarea de hotărâri.

Art. 119 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 prevede că senatul stabilește taxele universitare în condițiile legii. Astfel, textul face trimitere la toate celelalte prevederi legale care reglementează organizarea și funcționarea instituției senatului universitar.

După cum a demonstrat la pct. 1-4, legea și regulamentele universitare obligă senatul ca, în exercitarea tuturor atribuțiilor ce-i revin, să adopte hotărâri. Nu poate fi susținută o eventuală apărare a UB conform căreia procesul-verbal al votului electronic ține locul hotărârii, deoarece regulamentele universitare fac distincție clară între hotărârile adoptate de Senat și procesele-verbale ale ședințelor Senatului, acestea fiind acte distincte, ultimul fiind o operațiune administrativă ulterioară sau concomitentă adoptării actului, care constată o situație de fapt și care constituie doar mijloc de probă privind faptul că ședința a avut loc și că s-au adoptat anumite hotărâri.

Prin urmare, procesul-verbal nu este întocmit în scopul producerii de efecte juridice prin ei însuși. O confirmare a actului administrativ prin procesul-verbal ar putea opera doar în măsura în care legea nu ar prevedea distinct existența celor două, hotărârea Senatului fiind act administrativ, iar procesul-verbal fiind operațiune administrativă.

O a treia critică este legată de faptul că Senatul nu și-a exercitat atribuția legală exclusivă de a adopta valoarea taxelor universitare, ci a aprobat un alt act administrativ, aparținând unui alt organ, care nu avea competență legală.

În doctrina de drept administrativ, aprobarea este, de regulă, privită ca o manifestare de voință a unui organ superior, prin care se declară de acord cu un act deja emis de un organ inferior – act care, fără această manifestare de voință ulterioară lui, nu ar putea produce efecte juridice, conform legii. Dacă reținem această teză, înseamnă că însuși Senatul a recunoscut că, de fapt, Consiliul de Administrație este cel care a propus și a adoptat hotărârea privind indexarea taxelor universitare cu rata inflației în mod legal.

În acest sens, invocă Decizia nr. 1786 din data de 16 mai 2017 pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Senatul rămânând să se comporte doar ca un organ ierarhic superior care a încuviințat măsura deja luată. Decizia CA nu precizează nici măcar că propune indexarea taxelor și ca va transmite propunerea Senatului. CA aprobă pur și simplu măsura. Or, în acest caz» se încalcă normele imperative instituite de art. 119 alin. (1) din Legea nr, 1/2011 și de art. 3 din OUG nr. 133/2000 care prevăd că doar Senatul poate stabili, adică iniția, propune, dezbate și vota, o hotărâre privind taxele universitare. Aprobarea de către Senat a Deciziei CA nu înlătură viciile de nelegalitate rezultate din emiterea actului de către un organ necompetent funcțional și material.

Având în vedere situația de fapt și de drept, a apreciat că Decizia CA nr. 60/17.03.2020 este lovită de nulitate absolută, din cauză că a fost adoptată de un organ necompetent, iar hotărârea Senatului de aprobare a Deciziei nr. 60/17.03.2020 este lovită de nulitate absolută, deoarece nu respectă condițiile ad validitatem privind natura sa juridică și forma scrisă.

Cu privire la nelegalitatea modificării taxei de școlarizare pe durata ciclului de studii.

Conform art. 141 din Legea nr. 1/2011, contractele de studii se încheie “în concordanță cu prevederile regulamentelor de organizare și desfășurare a programelor de studii și cu respectarea legislației în vigoare.”

Conform art. 119 alin. 1 din Legea educației naționale nr. 1/2011, „în instituțiile de învățământ superior de stat, învățământul este gratuit pentru cifra de școlarizare aprobată anual de Guvern și cu taxă. Cuantumul taxei este stabilit de către senatul universitar conform legii.”

Conform art. 3 din O.U.G. nr. 133/2000, cuantumul taxei anuale de studiu se stabilește doar de senatul fiecărei instituții de învățământ superior, în funcție de costurile specifice școlarizării, și se anunță candidaților înainte de începerea admiterii. Per a contrario, după admitere, senatul nu mai poate anunța o altă valoare a taxei față de cea acceptată de candidat odată cu momentul participării sale la admitere.

Se observă că „anunțarea” taxei are natura juridică a unei oferte pe care studentul o acceptă prin participarea sa la concursul de admitere. Astfel, senatul nu mai poate stabili alte taxe pentru studenții aflați în ciclul de studii și în executarea contractului de studii după momentul acceptării inițiale de către candidații la admitere, respectiv după încheierea ulterioară a contractului de studii. Cum termenul de „admitere” se refera doar la accederea în ciclul de învățământ superior (licență, master, doctorat), și nu la absolvirea unui an din respectivul ciclu, a apreciat că textul impune obligația senatului universitar de a stabili taxele de școlarizare pentru tot ciclul de studii, înainte de încheiere contractului de studii. Deoarece legea nu distinge, nici cel care o aplică nu trebuie să distingă, astfel că universitatea, prin acte administrative ale organelor sale, nu poate adăuga taxei de studii, pe durata ciclului, alte indexări, precum cea cu indicele ratei de inflație.

De altfel, art.11 lit.e) din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților Universității A__ A________ prevede că „Taxele de școlarizare de la începutul programului de studii se mențin până la finalizarea acestuia și se achită anual, de regula în două tranșe, în primele 30 de zile ale fiecărui semestru. Astfel, chiar regulamentul Universității A__ A________ impune păstrarea cuantumului taxelor de școlarizare stabilite la momentul încheierii contractului de studii pe toată durata ciclului de studii, interzicând orice fel de majorare, fie ea și prin indexarea cu rata inflației.

Mai mult, studentului nu-i pot fi impuse obligații de plată suplimentare, altele decât cele prevăzute de statutul profesional, deoarece studentul este o categorie profesională ale cărei drepturi și obligații sunt și trebuie reglementate doar prin lege organică, în temeiul art. 73 alin. (3) lit. n) din Constituție”.

Conform art.202 alin.(3) din Legea nr.1/2011, drepturile, libertățile și îndatoririle studenților sunt reglementate printr-un statut al acestora, adoptat prin Ordinul Ministrului Educației nr. 3666/2012. Conform art. 18 lit. p) din Ordinul nr. 3666/2012, studentul are obligația „de a-și îndeplini angajamentele financiare impuse de către instituția la care studiază, în condițiile stabilite în contractul de studiu.

Astfel, se constată că singurele obligații pecuniare la care poate fi obligat studentul sunt acelea prevăzute în contractul de studii. Or, în contractul de studii, nu există nici o clauză contractuală, nici o trimitere la o clauză extrinsecă de indexare a taxei universitare cu rata inflației, în sensul art. 1201 C. civ., și nici un act adițional, semnat de reclamant, care să prevadă o astfel de clauză.

A____________ A__ A________, prin instituirea, în mod unilateral, a obligației de plată a taxei universitare indexată cu rata inflației, a excedat cadrul normativ legal în materie, adăugând contractului de studii o clauză la care studentul nu a consimțit liber la momentul încheierii contractului, nesocotind astfel principiul pacta sunt servanda.

Nu în ultimul rând, Ministerul Educației și Cercetării, la pct.5 din adresa nr. 9364M/20.07.2020, susține că, „în ceea ce privește includerea unei clauze cu privire la indexarea taxei universitare cu rata inflației în cadrul unui contract în curs de executare, apreciem că această clauza încalcă disp. art. 14 teza a II-a, din Legea educației naționale nr. 1/2011”.

Raportat la prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 133/2000 și ale art. 11 lit. e) din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților Universității A__ A________, A____________ A__ A________ și-a încălcat obligațiile contractuale, prevăzute în contractul de studii universitare de licență la art. 115 din contractul nr. _____/02.10.2017, care prevede că „Prezentul contract se completează cu prevederile privind (…) Regulamentul privind activitatea profesională a studenților (..) OUG nr. 133/2000”.

Totodată, UB a încălcat dispozițiile imperative prevăzute de art. 119 și art. 141 din Legea nr. 1/2011, respectiv de art. 3 din O.U.G. nr. 133/2000. În acest sens, apreciind că Decizia CCR nr. 454/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 655 din 24.07.2020, parag. 28 se aplică mutalis mutandis și în cazul statutului studentului.

Cu privire la natura juridică a contractului de studii și a fișei de înscriere în an.

Art.14 din Legea nr.1/2011 instituie existența unui contract de studii între student și universitate și prevede că „instituția de învățământ superior semnează cu fiecare student/student-doctorand/cursant/cercetător post-doctoral înmatriculat la un program de studii un contract de studii universitare în concordantă cu prevederile regulamentelor de organizeze și desfășurare a programelor de studii și cu respectarea legislației in vigoare. Contractele de studii nu se modifică în timpul anului universitar.”

Deși legea prevede existența sa, ea nu prevede și conținutul său, ceea ce îl determină a fi un contract nenumit, fiind aplicabile regulile în materia contractelor prev. de art. 1168 și urm. C. civ,

A apreciat că acest contract este comutativ, conform art. 1173 alin. 1 C. civ., deoarece existența drepturilor și a obligațiilor părților este certă, iar întinderea lor este sau poate fi știută la momentul încheierii contractului, fiind deci determinată sau determinabilă. Acest lucru reiese, pe de-o parte, din întregul drept pozitiv, de ordine publică, care reglementează raporturile juridice dintre student și instituția din sistemul public de învățământ universitar și, pe de altă parte, din conținutul contractului de studii universitare de licență nr. _____/02.10.2017 (Anexa P), încheiat între reclamant și A____________ A__ A________. Se poate observa că existența obiecte lui (art. 2), a termenului (art. 3), a drepturilor și a obligațiilor părților (art. 4), dar mai ales a cuantumului taxei (art. 6) este certă.

Întrucât clauzele esențiale ale contractului de studii sunt impuse și redactate de A____________ A__ A________ în prealabil încheierii contractului, studentul neavând dreptul decât să le accepte ca atare, apreciază că acesta are natura juridică a unui contract de adeziune, conform art. 1175 C. civ.

Ministerul Educației și Cercetării (MEC) reține, de asemenea, caracterul nenumit, comutativ și de adeziune al contractului de studii, conform pct. 1,2, 3 și 4 din adresa nr. 9364M/20.07.2020.

Actul adițional la care face referire art. 6 din contract trebuie sa îmbrace aceeași formă precum contractul principal, respectiv forma scrisă, și să aibă caracter bilateral. Fișa de înscriere în anul universitar, nu poate fi asimilată unui act adițional la contract, deoarece aceasta este un act unilateral, o declarație unilaterală de acceptare, a înscrierii în anul superior, în condițiile contractuale. Astfel, printr-o fișă de înscrie re în an, nu se poate adăuga o clauză monetară de indexare a taxei universitare cu rata inflației, deoarece fișa de înscriere în an nu are caracter contractual.

Cu privire la natura juridică a indexării cu rata inflației.

Codul civil prevede două situații de indexare a unei obligații pecuniare cu rata inflației.

Prima situație reprezintă un remediu, respectiv o măsură de protecție pentru beneficiarul sumelor de bani, astfel cum ele rezultă dintr-un drept subiectiv civil recunoscut de lege. Astfel, prin indexarea unei sume de bani cu rata inflației.

Sunt protejați beneficiarii unei pensii de întreținere (art. 531 alin. (2) C. civ.), moștenitorii legali, prin reducțiunea liberalităților excesive (art. 1091 alin. (2) C. civ.), descendenții și soțul supraviețuitor în cazul cererii de raport al donațiilor (art. 1153 alin. (3) C. civ.) sau beneficiarii unei rente viagere (art. 2248 C. civ.).

A doua situație este reprezentată de cazurile în care Codul instituie sancțiuni exprimate prin plata unor sume de bani, cum ar fi plata prestației compensatorii de către soțul care a provocat din culpă exclusivă divorțul (art. 394 alin. (2) C. civ.), în concluzie, acolo unde legiuitorul a dorit să aplice în raporturi contractuale (renta viageră, donații, pensie de întreținere) indexarea cu rata inflației, a făcut-o în mod expres. În toate celelalte cazuri, la care ne vom referi în continuare, indexarea cu rata inflației reprezintă o sancțiune civilă.

În raporturile civile, indexarea obligației de plată cu rata inflației reprezintă o sancțiune aplicată debitorului pentru neexecutarea în termen a obligației sale.

Mai exact, pentru repararea prejudiciului suferit din cauza depășirii scadenței, creditorul are dreptul la daune-interese constând atât în actualizarea sumei executate cu rata inflației damnum emergens (pierderea efectivă), cât și în dobânda legală, lucrum cessans (beneficiul nerealizat).

Acest lucru este consacrat și pe cale jurisprudențială, conform Deciziei nr. 2061 din 13 octombrie 2015, pronunțată în recurs de Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, ipoteza aplicării indexării unei obligații de plată cu rata inflației este existenta unui prejudiciu. Deci existența a priori a unei fapte civile delictuale sau contractuale.

Or, studentul nu poate fi considerat, printr-o hotărâre a senatului, ca fiind un debitor aflat de drept în întârziere ori un debitor care nu și-a executat în mod culpabil obligațiile contractuale rezultate din contractul de studii, pentru a se impune sancțiunea indexării taxei universitare cu rata inflației. Chiar și dacă ar fi fost altfel, raporturile juridice dintre student și Universitate rămân guvernate și de normele de drept public din domeniul învățământului, astfel că studentul ar fi fost ținut doar la plata unei dobânzi legale pentru prejudiciul creat, deoarece universitatea ar fi suportat devalorizarea monedei în temeiul principiului nominalismului monetar, ea neavând drept scop obținerea de profit din contractul de studii.

Rata inflației este un indicator pentru un dezechilibru macroeconomic intern și reprezintă doar o estimare pe anul în curs, ea putând fi stabilită cu exactitate abia anul următor celui pentru care s-a calculat. Totuși, UB aplică majorării taxelor o estimare a inflației pe anul bugetar în curs, ceea ce ar conduce la dreptul studentului de a cere. reducerea prestației după ce apare cifra reală a inflației.

Spre exemplu, la data la care Consiliul de Administrație al UB a stabilit că rata inflației este de 3,8%, conform datelor Băncii Naționale a României, inflația în TI 2020 a fost de 3,1%, protecție pentru T2 2020 este de 2,7%, pentru T3 2020 este de 3%, iar pentru T4 2020 este 2,8%. Media anuală estimată, în prezent, este de 2,9%.

Astfel, niciun indicator prognozat sau efectiv nu este de 3,8%, ceea ce demonstrează faptul că A____________ A__ A________ nu și-a fundamentat procentul ales pe niciun indicator economic real sau cel puțin similar realității raportate de Banca Națională a României.

Ajustarea taxelor universitare cu rata inflației din anul 2019 care, într-adevăr, reprezenta 3,8%, pentru obligația de plată a taxei în anul 2020, respectiv 2021, constituie o măsură abuzivă, deoarece nașterea obligației de plată s-a realizat odată cu începutul de an universitar în care studentul este clasificat ca fiind pe locurile la taxă.

Astfel, obligația de plată a taxei universitare, deși este prevăzută în contract la data dobândirii calității de student, este afectată de condiția suspensivă a dobândirii calității de student la taxă, moment de la care obligația devine eficace, deci se naște în mod valabil. În cazul reclamantului, condiția este afectată de termen suspensiv, deoarece este integralist și va fi obligatoriu pe locuri la taxă în anul universitar 2020-2021.

Astfel, nu îi poate fi impus studentului la taxă în anul universitar 2020-2021 un indice de rată a inflației stabilit pentru un interval de timp (anul bugetar 2019) la care nu îi era născută obligația de plată a taxei.

Sub aceste aspecte, indexarea taxei de studiu reprezintă o clauză abuzivă în contractul de studii, de natura a crea o situație mult prea oneroasă studentului și care ține de un eveniment viitor și nesigur, supus hazardului.

Cu privire la încălcarea principiului pacta sunt servanda în contractul de studii.

După cum a demonstrat la pct. III și în acord cu pct. 3 din adresa MEC nr. 9364M/20.07.2020, contractul de studii ___________________________ civil.

Specific fiecărui contract civil este libertatea de a contracta, prevăzută de art. 1159 C. civ. Conform acestui principiu, părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri. Cu alte cuvinte, și în materia contractului de studii, studentul are dreptul dea accepta, respectiv de a refuza încheierea contractului.

De asemenea, tot specific fiecărui contract este forța obligatorie, prevăzută de art. 1270 C. civ. Conform acestui principiu, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante și se modifică sau încetează numai prin acordul părților cri din cauze autorizate de lege.

Totuși, conform Regulamentului privind activitatea profesională a studenților UB, studentul este obligat să accepte, după încheierea contractului și pe durata executării sale, o clauză (prețul taxei de studiu) care modifică conținutul contractului deja încheiat, în caz contrar fiind sancționat cu exmatricularea, conform art. 53 alin. (1) pct. 4 și alin. (4) din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților Universității A__ A________ (neplata taxei de studiu indexate cu rata inflației înseamnă neplata taxei în sensul regulamentului și se sancționează cu exmatricularea), Printr-o astfel de sancțiune, UB a creat un mecanism de constrângere a studentului, prin care îl determină să consimtă la nona clauză pentru a nu fi supus exmatriculării, ceea ce contravine principiului în materie contractuală.

Dacă admitem că raportul între universitate și student este unul contractual, acesta este guvernat și de principiul egalității părților în raportul juridic civil, astfel că o parte, în speță universitatea, nu poate subordona o altă parte, în speță studentul. O încălcare a acestui principiu ar putea fi justificată doar de existența unui raport pur de drept public, însă ea ar contraveni scopului art. 141 din Legea nr. 1/2001.

Din perspectivă contractuală, Hotărârea Senatului de aprobare a Deciziei de indexare a taxei cu rata inflației reprezintă doar o ofertă de renegociere a termenilor contractuali, în sensul art. 1188 Cod civil. Astfel, studentul ar trebui să aibă libertatea de a accepta sau refuza oferta apărută ulterior încheierii contractului de studii. Cu toate acestea, el este constrâns de sancțiunea exmatriculării să accepte oferta și să consimtă la modificarea contractului prin instituirea clauzei de indexare a obligației de plată cu rata inflației.

Chiar dacă va califica acest contract ca fiind unul de adeziune, partea care stabilește sau impune clauzele esențiale nu păstrează acest drept exclusiv și pe durata executării contractului, în afara situației în care este prevăzut expres în contract. Or, în contratul de studii nu este prevăzut un drept de modificare unilaterală a taxei pe durata executării contractului în favoarea Universității.

A apreciat că plata taxei de studiu (a tarifului) este și trebuie să rămână o obligație determinată în cadrul unui contract comutativ, anume contractul de studii încheiat între student, pe de-o parte, și universitate, pe de altă parte.

Or, nu de natura contractului comutativ este indexarea obligației de plată cu indicele de rată a inflației, ci de natura contractelor aleatorii, astfel cum rezultă din optica de reglementare a legiuitorului de drept civil.

Cu titlu de exemplu, dacă analizăm contractele pe care Codul civil le-a calificat ope legis drept contracte aleatorii, respectiv contractul ie asigurare (art. 2.199 C. civ.), contractul de rentă viageră (art. 2.242-2.253 C. civ.), contractul de întreținere (art. 2.254-2,263 C. civ.), contractul de joc și pariu (at. 2.264-2.266 C, civ.)), observând că de esența lor este caracterul (întâmplarea, hazardul), toate operând în jurul unui eveniment viitor și nesigur. De altfel, se poate observa că, tot pentru acest tip de contracte, operează clauza indexării cu rata inflației, un exemplu fiind contractul de rentă viageră. Aceasta înseamnă că legiuitorul a calificat indexarea cu rata inflației drept o instituție civilă cu caracter aleatoriu, deci care ține de imprevizibil, de hazard. Inserarea acesteia într-un contract comutativ, în timpul executării acestuia și operarea asupra unei clauze esențiale a contractului (prețul), este deci incompatibilă cu regimul juridic al contractelor comutative, fiind de natură a pune în pericol securitatea raporturilor juridice create și scopul contractului de studii (asigurarea serviciului public educațional).

De asemenea, A____________ A__ A________ este o persoană juridica de drept public care, conform scopului pentru care a fost înființată, prestează un serviciu public de învățământ, conform art. 32 din Constituția României și pct. 31 din Anexa ”LISTA definițiilor termenilor șt a expresiilor utilizate în cuprinsul legii din Legea nr. 1/2011.

A____________ A__ A________ nu poate institui, pe cale extracontractuală și în mod unilateral, o clauză privind indexarea taxei de școlarizare cu rata inflației, deoarece aceasta încalcă principiul pacta sunt servanda.

De altfel, o astfel de clauză nu este în interesul bunei funcționări a serviciului public de învățământ, care trebuie să satisfacă un interes legitim public, nu un interes legitim privat. Interesul legitim public al statului este acela de garantare a dreptului constituțional la învățătură, nu de crearea unei situații mai oneroase beneficiarilor actului educațional prin clauze monetare de indexare a tarifelor cu rata inflației.

Mai mult, studenții nu au semnat niciun act adițional la contractul de studii prin care să se insereze o nouă clauză privind indexarea taxei cu rata inflației. Contractul de studii, fiind un contract nenumit, se supune regulilor generale în materia contractelor care, conform art. 1178 C. civ., presupune acordul de voință al ambelor părți. Actele adiționale trebuie să îmbrace aceleași condiții ad validitatem precum cele ale contractului de studii universitare, respectiv forma scrisă. în lipsa unui asemenea act scris, acordul de voință al studentului nu a avut Ioc, astfel că respectiva clauză nu îi instituie nicio obligație contractuală.

Totodată, sancțiunea instituită de art.53 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților, dacă este aplicată pentru neplata taxei indexată cu rata inflației, pe care studentul a fost constrâns să o accepte, încalcă principiul pacta sent servanda în raportul juridic civil care guvernează contractul de studii, deci ei te nelegală în raport cu art. 141 și art. 202 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, respectiv cu art. 18 lit. p) din Ordinul ministrului nr. 3666/2012.

Sub aceste aspecte, indexarea taxei de studiu cu rata inflației printr-o hotărâre a Senatului de aprobare a Deciziei CA nr. 60/17,03.2020 reprezintă o clauză abuzivă la contractul de studii, încălcându-se prevederile art. 10 lit. a), c), f) din O.G. nr. 21/1992 și ale art. 4 din Legea nr. 193/2000 și lit. a) din Anexa Legii.

Cu privire la încălcarea principiului nominalismul monetar.

Conform art. 1488 alin. (1) Cod civil, debitorul unei sume de bani (studentul obligat la plata taxei de școlarizare) este liberat prin remiterea către creditor (Universitate) a sumei nominale datorate. Nominalismul monetar, la care face referire art. 1488 alin. (1) C. civ., presupune o egalitate cantitativă, în sensul că debitorul obligației ce restituire rezultată dintr-un contract având ca obiect o sumă de bani va fi eliberat prin plata sumei numerice prevăzute în convenție, indiferent de fluctuațiile monedei convenite. Principiul menționat a fost extins pe cale doctrinară și jurisprudențială în privința tuturor obligațiilor pecuniare.

Astfel, în virtutea principiului menționat, moneda ajunge să aibă, din punct de vedere juridic, o valoare stabilă, chiar dacă, în plan economic, valoarea de piață a monedei poate fi variabilă, în funcție de diferiți indici, de regulă, cursul de schimb într-o altă monedă.

Cât privește însă problema clauzelor de indexare, aceasta a primit în ultima vreme o atenție specială în diferite state membre ale Uniunii Europene, asupra lor planând o îndoială în privința impactului lor adițional asupra întreținerii inflației, de unde și preocuparea pentru limitarea pe cale legislativă a acestora, mai ales în materia contractelor încheiate cu un consumator, tară însă ca ele să fie interzise în principiu.

Se poate observa că nici legea și nici contractul de studii nu prevăd o clauză de indexare a taxei de școlarizare cu rata inflației, drept care rămâne aplicabil principiul nominalismului monetar consfințit de art. 1488 alin. (1) C. civ.

De asemenea, trebuie reținută doctrina relevantă în materia contractelor încheiate cu un consumator, după cum este asimilat și prezentul contract de studii, în care se propune excluderea unei astfel de clauze, aplicarea prioritară a principiului nominalismului dând regula.

În probațiune, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.

Pârâta prin întâmpinare (f 55 vol. I) a solicitat respingerea acțiunii.

Pe cale de excepție, pârâta a invocat următoarele:

l. Excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată în raport cu dispozițiile art. 8 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, reclamantul a transmis plângerea prealabilă, prin e-mail Universității A__ A________, la data de 03.07.2020 (într-o zi de vineri, către sfârșitul programului), după cum el însuși arată la punctul 10 al cererii de chemare în judecată, solicitând confirmarea primirii mail-ului și acordarea unui număr de înregistrare.

Respectiva plângere prealabilă a fost înregistrată la Registratura Universității A__ A________ luni, 06.07.2020 sub nr. _____, astfel cum rezultă din documentul ce va fi atașat prezentei.

Reclamantul a introdus cererea de chemare în judecată la data de 30.07.2020, înainte de expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Răspunsul transmis prin Adresa nr._____/__________ prin care i se învederează reclamantului faptul că membrii Senatului au fost informați cu privire la Plângerea prealabilă înaintată de dânsul și punctele de vedere exprimate, nu poate fi considerat o respingere a plângerii prealabile astfel cum, în mod eronat, a interpretat reclamantul, care de altfel a și recunoscut faptul că nu există o admitere sau o respingere expresă a plângerii.

Aceasta deoarece, pe de o parte, adresa de înaintare a plângerii prealabile, transmisă prin email a fost adresată în principal domnului rector al Universității A__ A________, cu solicitarea de a i se atribui un număr de înregistrare de la Registratura instituției și, pe de altă parte, potrivit art.7 alin. l din Legea 554/2004, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, trebuie să solicite autorității publice emitente revocarea actului administrativ.

Mai mult decât atât, potrivit art. 213 alin. 6 din Legea educației naționale nr. 1/2011, rectorul reprezintă A____ A____________ în relațiile cu terții și realizează conducerea executivă a universității.

Așadar, la data introducerii cererii de chemare în judecată, nu era împlinit termenul legal de 30 de zile, prevăzut de legea contenciosului administrativ, în care, A____________ A__ A________, reprezentată de rector, a răspuns sau nu plângerii prealabile formulate, acțiunea fiind prematur introdusă raportat la data la care a fost înregistrată la Registratura Universității A__ A________, respectiv 06.07.2020.

Astfel, după cum însuși reclamantul afirmă, la punctul 11 al cererii de chemare în judecată, în lipsa unei admiteri exprese a plângerii prealabile, “a apreciat” că A____________ A__ A________ a respins plângerea prealabilă, făcând abstracție atât de termenul legal de 30 de zile, prevăzut de legea contenciosului administrativ, cât și de persoana care reprezintă legal instituția, respectiv rectorul Universității A__ A________.

Rezoluția Consiliului de Administrație al Universității A__ A________, transmisă pe e-mail reclamantului A_____-B______ B___ în data de 24 iulie 2020, se referea la cererea acestuia înregistrată cu nr. _____/13.07.2020, prin care reclamantul a solicitat acordarea dreptului de a susține oral petitul plângerii prealabile formulată la data de 03.07.2020, și nu reprezintă o soluționare a acestei plângeri, astfel cum sugerează reclamantul în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Senatul si Consiliul de administrație sunt structuri de conducere ale instituției de învățământ superior, fără personalitate juridică, care nu ar fi avut oricum posibilitatea legală să soluționeze plângerea prealabilă transmisă de către reclamant.

2. Excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește primul capăt de cerere, prin care se solicită anularea Hotărârii Senatului Universității A__ A________ A__ perioada 19-20 martie 2020 prin care s-a aprobat decizia CA privind indexarea taxelor încasate de U.B. începând cu 1 octombrie 2020.

Astfel cum menționează însuși reclamantul în cuprinsul cererii de chemare în judecată, în speța de față nu există o hotărâre în sine care să constituie un act administrativ ce poate fi atacat în condițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, ci doar un simplu proces-verbal al sesiunii de vot electronic din perioada 19-20 martie 2020, în care s-a consemnat tot ce s-a discutat în cadrul ședinței respective, punctele de vedere ale participanților, informările, propunerile aprobările date sau nu, de la caz la caz.

În speța de față, este vorba numai despre o strategie propusă de Consiliul de Administrație, discutată de Senatul Universitar și consemnată în proces-verbal al sesiunii de vot electronic din perioada 19-20 martie 2020.

Astfel cum reiese din răspunsul înregistrat cu nr. DCRPM (E) 83/15.05.2020, adresat Societății Academica din România, depus chiar de către reclamant, în situația de față nu a fost emisă o hotărâre scrisă.

Potrivit art.8 alin.1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare ”Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h). poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale…”

Act administrativ este definit la art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, ca fiind ”actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”.

În aceste condiții, un simplu proces verbal nu poate fi asimilat unui act administrativ care poate fi supus controlului instanței de contencios administrativ.

Este de notorietate că actele administrative sunt supuse unui regim juridic special, de drept administrativ, acestea îmbrăcând forma scrisă și neputând fi asimilate cu un simplu proces verbal în care s-a consemnat tot ceea ce s-a discutat în cadrul ședinței respective,

În acest caz, nu s-a emis o hotărâre a Senatului care să constituie act administrativ unilateral reglementat și definit la art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, având în vedere că procesul-verbal nu reprezintă un act administrativ în sensul instituit de Legea nr. 554/2004, ci un simplu act în care s-au consemnat subiectele discutate în cadrul ședinței ce a avut loc on-line în data de 18.03.2020, supuse votului electronic în datele de 19-20.03.2020, solicită respingerea primului capăt de cerere ca inadmisibil.

În sprijinul celor susținute, pârâta se prevalează de Sentința civila nr.8832/18.12.2019 pronunțată în dosarul nr. ___________ ce s-a aflat pe rolul Tribunalului București.

Pe fondul cauzei, referitor la nelegalitatea modificării taxei de școlarizare pe durata ciclului de studii, a făcut următoarele precizări.

În conformitate cu art. 119 alin 3 și 4 din Legea nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare : ”(3) Instituțiile de învățământ superior au autonomie în stabilirea cuantumului taxelor și au obligația să le comunice tuturor celor interesați, inclusiv pe site-ul universității.”

(4) În temeiul principiului autonomiei universitare, garantat prin Constituție și reglementat de art. 123 din Legea educației naționale nr. 1/2011, instituțiile de învățământ superior de stat au dreptul să stabilească și să încaseze sumele reprezentând contravaloarea serviciilor de școlarizare pentru persoanele înmatriculate la studii și care au beneficiat anterior gratuit de școlarizare în cadrul unui alt program de studii universitare în cadrul aceluiași ciclu de studii universitare finanțate de la bugetul de stat.

Conform prevederilor Legii nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, O.U.G. nr. nr.133/2000, cu modificările și completările ulterioare, și Cartei Universității A__ A________, Senatul stabilește cuantumul taxelor, ceea ce s-a și întâmplat în speța de față, prin aprobarea unei decizii a Consiliului de Administrație ce a constituit practic o sugestie/propunere în acest sens.

În fapt, Decizia nr. 60/17.03.2020 a Consiliului de Administrație a reprezentat o propunere, pe care Senatul a aprobat-o, stabilind astfel cuantumul taxelor pentru anul universitar 2020-2021.

De asemenea, au fost respectate dispozițiile legale privind momentul stabilirii acestor taxe, prevăzut art. 129 alin. 2 din Carta Universității A__ A________, respectiv cu cel puțin 6 luni înainte de începerea anului universitar la 1 octombrie 2020, precum și art. 5 teza finală din OUG nr. 133/2000, cu modificările și completările-ulterioare, O.U.G. nr.133/2000, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Cuantumul taxei pentru fiecare an de studiu se anunță cu cel puțin 15 zile înainte de începerea anului universitar”.

Prin măsura adoptată, A____________ A__ A________ nu încalcă prevederile art.141 teza finală din Legea nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, întrucât majorarea taxelor privește anul universitar 2020-2021 ce urmează să înceapă la data de 1 octombrie 2020, astfel încât contractele de studii, deja existente, nu urmau să se modifice în timpul anului universitar.

Reclamantul, pentru a induce în eroare instanța și a sugera încălcarea de către pârâtă a textului legal mai sus menționat, a depus un răspuns primit de la Ministerul Educației și Cercetării (Adresa nr. 936M/20.07.2020) fără a prezenta însă și petiția la care ministerul a răspuns, respectiv solicitările formulate de acesta.

Referitor la modelul contractului de studii universitare de licență, încheiat între A____________ A__ A________ și studenți, acesta prevede o ________ drepturi și obligații, aferente ambelor părți.

Astfel, A____________ A__ A________ se obligă să asigure infrastructura și suportul logistic de derulare a activităților de învățământ, conform planurilor de învățământ, în timp ce studenții se obligă, printre altele, sa achite taxa de școlarizare, în cazul în care sunt înmatriculați pe locurile cu taxă.

Clauza potrivit căreia ,,neachitarea taxei la termenele stabilite duce la exmatriculare”, este perfect legală deoarece o posibilă neplată a taxei echivalează cu o posibilă renunțare/retragere din partea studentului.

Art.11 din contractual de studii universitare de licență prevede: „Clauzele prezentului contract au valabilitate pe întreaga durată a studiilor universitare de licență și constituie legea părților.”

A precizat faptul că un astfel de contract s-a încheiat între reclamant și A____________ A__ A________, respectiv Contractul de studii universitare de licență – învățământ cu frecventă nr._____/02.10.2017.

Astfel, art. 6 din Contractul de studii universitare de licență nr. _____/02.10,2017, încheiat între părți, prevede: Cuantumul taxei de studii se aprobă anual de Senatul Universității. În anul universitar 2017/201, taxa de studii este de 3400lei/an. Orice modificare a taxei, începând cu următorul an universitar, va face obiectul unui act adiționa.”

Așadar, în cazul reclamantului, taxa de studii a constat într-o anumită sumă, fixă, aferentă doar anului universitar 2017-2018, pentru următorii ani de studii, existând posibilitatea (asumată de altfel de către student prin semnarea contractului) modificării acesteia.

Prin urmare, prin semnarea acestui contract, studentul-reclamant a luat la cunoștință și a acceptat posibilitatea ca A____________ A__ A________ să modifice (în sensul majorării sau diminuării) ulterior taxa de școlarizare.

Având în vedere considerentele mai sus enunțate, a solicitat să se constate că solicitarea de anulare a hotărârii de indexare a taxelor încasate de A____________ A__ A________ este nefondată solicitând respingerea acestui capăt de cerere.

4.Referitor la natura juridică a indexării cu rata inflației și la Principiul nominalismului monetar, invocate de către reclamant, pârâta a făcut următoarele precizări.

a)Prin definiție, a indexa înseamnă a corela variațiile unei valori cu valoarea elementului de referință, fără a fi adăugată o altă componentă.

Așadar, indexarea unei taxe/sume cu rata inflației are ca finalitate aducerea creanței la valoarea ei reală, protejându-se astfel interesele creditorului care nu trebuie să suporte din patrimonial propriu și fără o culpă a sa, efectele devalorizării monedei.

b)Principiul nominalismului monetar este aplicabil cu preponderență contractului de împrumut (de regulă de consumație), respectiv contractelor de credit bancar.

Întrucât acest principiu este reglementat de norme juridice supletive, este mai mult decât evident faptul că el nu se află sub incidența normelor cu caracter de ordine publică, motiv pentru care este admisă valabilitatea indexării prestației.

În considerarea celor de mai sus, acest principiu poate fi înfrânt prin mecanisme convenționale care conduc la adaptarea automată a unei prestații, în funcție de circumstanțele exterioare.

5.Excepția lipsei de interes în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Deciziei Consiliului de Administrație al Universității A__ A________ nr. 60/17.03.2020.

Astfel cum a arătat mai sus, decizia Consiliului de Administrație a constituit doar o propunere de discuție pentru Senatul Universității A__ A________, singurul abilitat pentru a stabili cuantumul taxelor.

În temeiul art. 213 alin. 13 din Legea nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, „Consiliul de administrație al universității (…)

a) stabilește în termeni operaționali bugetul instituțional;

f) propune senatului universitar strategii ale universității pe termen lung și mediu și politici pe domenii de interes ale universității”.

În virtutea atribuțiilor mai sus menționate. Consiliului de Administrație al Universității A__ A________ a stabilit necesitatea indexării taxelor încasate de UB cu rata inflației, propunând ulterior spre dezbatere Senatului adoptarea acestei strategii, organ abilitat pentru stabilirea taxelor.

Decizia atacată nu reprezintă decât o propunere, care prin ea însăși nu este de natură să producă efecte juridice, motiv pentru care considerăm că anularea acesteia este lipsită de interes.

6.Cu privire la capătul de cerere privind anularea art. 53 alin. 1 pct. 4 și alin. 4 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților Universității A__ A________, reclamantul nu oferă o motivare clară pentru care solicită anularea acestor prevederi.

Astfel, art. 53 alin. 1 din Regulamentul mai sus menționat se referă la posibilitatea facultății de a propune exmatricularea unui student care nu a achitat, după perioada scoaterii din evidență, taxa de școlarizare datorată, iar alin. 4 stipulează că Studentul care nu-și achită taxele, în termen de SO de zile de la data scoaterii din evidență, va fi exmatriculat”. În cazul studenților înmatriculați pe locurile cu taxă aceste dispoziții sunt perfect justificate, fiind necesară existenta unei sancțiuni în cazul în care studentul nu achită taxa stabilită.

Anularea respectivelor dispoziții din Regulamentul privind activitatea profesionala a studenților Universității A__ A________ ar face ca plata taxei de către studenți să devină practic facultativă, instituția fiind lipsită astfel de orice instrument legal pentru a îi determina pe studenți să îți achite taxa.

În drept, pârâta a invocat prevederile art. 205 NCPC, Legea nr. 1/2011, Legea nr. 554/2004.

În probațiune, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri.

***

Cu privire la excepția prematurității invocată de către pârâtă prin întâmpinare, instanța s-a pronunțat la termenul de judecată din data de 20.01.2021 (f 117 vol. II) în sensul respingerii acesteia.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes, la termenul de judecată din data de 20.01.2021, pârâta prin reprezentant convențional a renunțat la acestea, astfel că instanța nu se va mai pronunța asupra lor.

Analizând actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele.

Astfel cum rezultă din Adeverința nr. 547/23.07.2020 eliberată de A____________ A________ (f 25 vol. I) și din contractul de studii depus în copie la dosar (f 40 vol. I), reclamantul este student la Facultatea de D____ din cadrul acestei universități, fiind înscris în anul universitar 2019-2020, în anul III de studii, învățământ fără frecvență, pe locurile cu taxă la a doua facultate.

Prin Decizia nr. 60/17.03.2020 emisă de către Consiliul de Administrație al Universității București, s-a decis indexarea taxelor de școlarizare începând cu data de 1.10.2020, cu rata inflației de 3,8%, comunicată de INS. (f 22 vol. I).

Potrivit extrasului din procesul verbal al sesiunii de vor electronic din perioada 19-20 martie 2020, în urma votului electronic desfășurat în perioada 19-20.03.2020, Senatul Universității București a aprobat (cu 84 voturi pentru, 14 voturi împotrivă și o abținere) Decizia CA privind indexarea taxelor încasate de UB, începând cu data de 1.10.2020, cu rata inflației de 3,8%, comunicată de INS, conform datelor comunicate de INS, cu mențiunea că sumele vor fi rotunjite în minus, la nivelul zecilor. (f 18 vol. I).

La data de 3.07.2020 reclamantul a adresat Universității București, prin email o plângere prealabilă (f 27 vol. I) prin care a solicitat revocarea următoarelor acte:

a) Hotărârii Senatului Universității A__ A________ din perioada 19-20 martie 2020, prin care se aprobă decizia CA privind indexarea taxelor încasate de U.B. începând cu 1 octombrie 2020, cu rata inflației, de 3,8%, conform datelor comunicate de INS.

b) Deciziei Consiliului de Administrație a Universității A__ A________ nr. 60/17.03.2020.

c) Art. 53 alin. 1 pct. 4 și alin. 4 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților Universității A__ A________, aprobat în ședința Senatului Universității A__ A________ la data de 16.10.2019.

Prin Adresa nr. _____/15.07.2020 emisă de președintele Senatului Universității București ca răspuns la plângerea prealabilă formulată de către reclamant, i s-a adus la cunoștință faptul că membrii senatului au fost informați cu privire la plângerea prealabilă înaintată și că senatul a luat act de aceasta. (f 38 vol. I)

La data de 24.07.2020, Consiliul de Administrație al Universității A__ A________ i-a comunicat reclamantului răspunsul la plângerea prealabilă, în sensul că: în ședința Consiliului de Administrație din data de 22 din 2020, a fost transmisă cererea membrilor CA pentru dezbaterea Online, în urma votului electronic desfășurat în data de 22 iulie, orele 13.00-24.00, solicitarea nu a fast aprobată. (f 39 vol. I)

Nemulțumit fiind de răspunsurile primite cu privire la plângerea prealabilă, în data de 30.07.2020, reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ, formulând cererea ce face obiectul prezentului dosar.

Pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse, cererea formulată de reclamant, este în parte întemeiată.

În ceea ce privește natura juridică a actelor contestate, instanța reține că acestea sunt acte administrative, în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind emise de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, care modifică raporturi juridice.

Aspectul de nulitate a hotărârii adoptate de Senatul UB, invocat de reclamant pe motiv că nu respectă forma scrisă ad validitatem, nu poate fi acceptat.

Este adevărat că nu a fost adoptat un act scris în materialitatea lui, cu denumirea de hotărâre și care să cuprindă rezultatul votului exprimat de membrii senatului on line în perioada 19-20 martie 2020 cu privire la indexarea taxelor de școlarizare.

Prin apărările invocate cu privire la forma scrisă a actului, reclamantul încearcă să acrediteze teza inexistenței actului administrativ, făcând abstracție de voința juridică exprimată de Senatul UB prin membrii acestuia.

Astfel, din cuprinsul procesului verbal al sesiunii de vot electronic din perioada 19-20 martie 2020 (f 18 vol. I) rezultă în mod neîndoielnic manifestarea de voință a membrilor Senatului UB cu privire la indexarea taxelor încasate de UB.

Or, acea manifestare de voință, odată exprimată produce efecte juridice, independent dacă a fost sau nu inserată într-un înscris.

Instanța reține că neîntemeiat este și aspectul de nelegalitate invocat de reclamant, pe motivul necompetenței Consiliului de administrație (CA) și al inadmisibilității delegării atribuțiilor Senatului către CA.

Este adevărat că la art. 119 alin. 1 teza a II a din Legea nr. 1/2011 se prevede: Cuantumul taxei este stabilit de către senatul universitar, conform legii.

Pârâta a depus la dosar (f 86-89 vol.II) Minuta ședinței Senatului UB din data de 17.12.2015 în cadrul căreia, la pct. 28, s-a aprobat: delegarea responsabilității către Consiliul de administrație a aprobării taxelor, reducerilor, scutirilor (…).

Atâta timp cât Hotărârea Senatului UB din data de 17.12.2015 nu a fost anulată de către instanța competentă, aceasta produce efecte juridice, în sensul că atributul aprobării taxelor a fost delegat către CA.

Reclamantul nu a invocat excepția de nelegalitate a hotărârii Senatului UB din data de 17.12.2015, în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel că instanța nu are nici un motiv pentru a nu lua în considerare acest act administrativ.

În acest sens, instanța reține că nicăieri în cuprinsul Legii nr. 1/2011 nu se prevede interdicția delegării atribuțiilor Senatului unei universități către Consiliul de administrație.

A____________ A________ este instituție de învățământ superior de stat, ce prestează un serviciu de interes public în condițiile art. 10 din Legea nr. 1/2011.

Așa cum rezultă din art. 1 al Cartei UB (f 139 vol. I) A____________ A________ este instituție publică, cu personalitate juridică, fiind înființată prin Decretul nr.765/1864 al Domnitorului A________ I___ C___.

A____________ A________ este așadar autoritate publică în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. b) teza finală, din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art.72 lit. c) din Carta UB (f 160 vol. I), organele de conducere ale acesteia sunt Senatul și Consiliul de administrație.

Analizând Decizia CA nr. 60/17.03.2020 și Hotărârea Senatului UB a căror anulare se solicită de către reclamant, instanța constată că acestea, contrar principiului legalității și transparenței care guvernează activitatea administrației publice, nu au fost motivate în concret, nefiind arătate în cuprinsul lor argumentele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii acestora.

Astfel, în cuprinsul Deciziei CA nr. 60/17.03.2020 se menționează pur și simplu că a decis indexarea taxelor încasate de UB, fără a se face referire sau trimitere la vreun text de lege care reglementează sau prevede o astfel de facultate.

Tot astfel, prin Hotărârea Senatului UB din 20.03.2020 s-a aprobat pur și simplu, fără nici o motivare, Decizia CA privind indexarea taxelor încasate de UB.

În conformitate cu principiul transparentei administrației publice, consacrat in art. 31 alin. 1 și 2 din Constituția României dreptul la informație trebuie respectat în raporturile juridice care se stabilesc _____________________________ cei cărora li se adresează actele emise de acestea, în sensul motivării oricărui act administrativ, fie el normativ sau individual.

Motivarea actului administrativ constituie o garanție împotriva arbitrariului și se impune cu deosebire în cazul actelor prin care se modifica ori se suprima drepturi sau situații juridice individuale și subiective.

Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerente legate de competenta emitentului ori la temeiul de drept al acesteia, ci trebuie sa conțină și elementele de fapt care sa permită, pe de o parte, destinatarilor sa cunoască și sa evalueze temeiurile deciziei, iar pe de alta parte, sa facă posibila exercitarea controlului de legalitate.

Privitor la necesitatea motivării în fapt și în drept, într-o măsură suficientă și de natură a permite mai apoi exercitarea neîngrădită a controlului judiciar al instanței de judecată, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de C_________ Administrativ și Fiscal care prin Decizia nr. 1580/11.04.2008, a statuat că puterea discreționară conferită unei autorități nu poate fi privită, într-un stat de drept, ca o putere absolută și fără limite, căci exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor prevăzute de Constituție, ori de lege, constituie exces de putere, în contextul în care Constituția României prevede în art. 31 alin. 2 obligația autorităților publice de a asigura informarea corectă a cetățeanului asupra treburilor publice, dar și asupra problemelor de interes personal.

Prin urmare, orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile și libertățile fundamentale trebuie motivată nu doar din perspectiva competenței de a emite acel act, ci și din perspectiva posibilității persoanei și a societății de a aprecia asupra legalității măsurii, respectiv asupra respectării granițelor dintre puterea discreționară și arbitrariu. A accepta teza potrivit căreia autoritatea nu trebuie să-și motiveze deciziile echivalează cu golirea de conținut a esenței democrației și a statului de drept bazat pe principiul legalității.

În lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiție a actului respectiv este iluzorie, întrucât judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură lipsind de orice eficiență controlul judecătoresc al actelor administrative. Motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ, ea reprezintă o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale, iar obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului.

De altfel, și în jurisprudența comunitară s-a reținut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și neechivocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor și, de asemenea, să permită curților comunitare competente să efectueze revizuirea actului (cauza C – 367/1995) și astfel cum a decis Curtea Europeană de Justiție, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficientă, sau greșită, este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor, mai mult decât atât, insuficiența motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (cauza C – 41/1969).

Aspectele invocate de către pârâtă prin întâmpinare sunt lipsite de relevanță sub aspectul legalității actelor administrative contestate, întrucât motivarea trebuia să fie făcută în chiar cuprinsul actelor, acestea neputând fi completate ulterior cu elemente extrinseci.

Soluționarea acțiunii în contencios administrativ implică doar verificarea legalității și temeiniciei actului administrativ contestat iar potrivit art. 22 alin. 6 Cod procedură civilă, judecătorul se pronunță doar asupra ceea ce s-a cerut, fără a depăși limitele învestirii, instanța neputând suplini omisiunile și echivocul conținutului actului administrativ cu elemente extrinseci acestuia, având doar atributul de a verifica legalitatea actului astfel cum a fost întocmit de către autoritatea emitentă.

O interpretare contrară nu poate fi acceptată, întrucât ar însemna să li se permită autorităților publice să emită acte administrative în mod arbitrar și abuziv, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept, în care supremația legii trebuie respectată efectiv, nu doar la nivel declarativ.

În orice caz, instanța reține că principiul autonomiei universitare consacrat de art. 3 lit. k) din Legea nr. 1/2011, nu poate reprezenta un argument valid pentru indexarea taxelor încasate de către UB.

Relevante în acest sens sunt prevederile art. 123 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, în conformitate cu care: (2) Autonomia universitară dă dreptul comunității universitare să își stabilească misiunea proprie, strategia instituțională, structura, activitățile, organizarea și funcționarea proprie, gestionarea resurselor materiale și umane, cu respectarea strictă a legislației în vigoare.

Din economia textului de lege mai sus menționat, rezultă fără echivoc faptul că autonomia universitară nu poate fi exercitată altfel decât cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Pârâta nu a fost în măsură să indice un text de lege prin care i se recunoaște dreptul de a proceda la indexarea taxelor pe parcursului anului universitar, după ce au fost stabilite.

Nici Legea nr. 1/2011 și nici O.U.G. nr. 133/2000 nu reglementează posibilitatea indexării taxelor încasate de către universități.

Pe de altă parte, potrivit disp. art. 118 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 1/2011, un alt principiu care stă la baza sistemul național de învățământ superior este principiul respectării drepturilor și libertăților studenților.

Drepturile și îndatoririle studentului sunt prevăzute în Regulamentul privind activitatea profesională a studenților aprobat de Senatul UB (f 14-39 vol. II).

În acest sens, în conformitate cu prevederile art. 141 din Legea nr.1/2011, reclamantul a încheiat cu UB contractul de studii nr. _____/2.10.2017 (f 40-42 vol. I).

Analizând conținutul Regulamentului mai sus menționat și al contractului de studii, instanța constată că în cuprinsul acestora nu se prevede dreptul UB de a proceda la indexarea taxelor pe parcursului anului universitar.

Potrivit disp. art. 1270 cod civil:

(1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.

(2) Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege.

La art. 141 teza finală din Legea nr.1/2011 se prevede expres: Contractele de studii nu se modifică în timpul anului universitar.

La art. 6 din contractul de studii se prevede că: cuantumul taxei de studii se aprobă anual de Senatul Universității ia orice modificare a taxei, începând cu următorul an universitar, va face obiectul unui act adițional.

Or, prin indexarea cu indicele de inflație a taxei inițial stabilite pentru anul universitar în curs, a fost modificat implicit contractul de studii încheiat de reclamant cu UB.

De asemenea, nici Regulamentul de organizare și funcționare a Senatului UB (f 2-11 vol. II) și nici Regulamentul de organizare și funcționare al CA al UB (f 194-200 vol. I), nu cuprind vreo dispoziție cu privire la dreptul de a proceda la indexarea taxelor pe parcursului anului universitar.

În cauză, nu se contestă însăși legalitatea stabilirii taxelor încasate de UB ci doar legalitatea indexării acestora cu indicele de inflație, după ce au fost stabilite.

Raportat la prevederile legale incidente, la Carta UB și la Regulamentele de organizare și funcționare a structurilor de conducere ale UB, mai sus menționate, instanța constată că Decizia CA și Hotărârea Senatului prin care s-a aprobat indexarea taxelor încasate de UB, sunt lipsite de temei legal.

În ceea ce privește vătămarea reclamantului, prin adoptarea celor două acte administrative, acesta este evidentă, întrucât indexarea a avut ca efect majorarea taxei, astfel încât reclamantul trebuie să plătească o taxă mai mare decât cea inițial stabilită.

Chiar dacă cele două acte administrative contestate de reclamant sunt acte cu caracter normativ, întrucât se adresează unui număr nedeterminat de subiecți, respectiv tuturor studenților din cadrul UB, indiferent de facultatea ale cărei cursuri le urmează, reclamantul fiind student la Facultatea de D____, nu poate justifica un interes pentru anularea în integralitate a acestora.

Interesul legitim al reclamantului este limitat, în sensul că vizează doar taxele stabilite pentru studenții Facultății de D____ din cadrul Universității București.

În ceea ce privește anularea art. 53 alin. 1 pct. 4 și alin. 4 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților Universității A__ A________, instanța constată că reclamantul nu a invocat în concret un motiv de nelegalitate de natură să justifice anularea acestor prevederi.

La art. 53 alin. 1 pct. 4 din Regulamentul mai sus menționat se prevede dreptul facultății de a propune exmatricularea unui student care nu a achitat, după perioada scoaterii din evidență, taxa de școlarizare datorată, iar alin. 4 se prevede că Studentul care nu-și achită taxele, în termen de 30 de zile de la data scoaterii din evidență, va fi exmatriculat” (f 30-31 vol. II).

În acest sens, instanța reține că exmatricularea studentului reprezintă atât o sancțiune cât și o măsură de constrângere a acestuia pentru a-și îndeplini obligația de a achita taxele, obligație care este prevăzută inclusiv în contractul de studii la art. 5.2 lit. b) (f 41 vol. I).

Exmatricularea, în aceste condiții, este fără îndoială nu doar o măsură necesară ci și justificată, întrucât în absența oricărei sancțiuni, plata taxei de către studenți ar deveni practic facultativă, universitatea fiind lipsită de orice instrument legal pentru a îi determina pe studenți să își achite taxa datorată.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, în baza disp. art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 123 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, instanța ava admite în parte cererea formulată de către reclamant și în consecință: va anula în parte Decizia nr. 60/17.03.2020 emisă de către Consiliul de Administrație al Universității București, prin care s-a decis indexarea taxelor de școlarizare începând cu data de 1.10.2020, cu rata inflației de 3,8%, în ceea ce privește taxele datorate de studenții Facultății de D____ din cadrul Universității București, va anula în parte Hotărârea fără număr din perioada 19-20 martie 2020 adoptată de către Senatul Universității București, prin care a fost aprobată Decizia nr. 60/17.03.2020 emisă de către Consiliul de Administrație al Universității București privind indexarea începând cu data de 1.10.2020, cu rata inflației de 3,8%, a taxelor de școlarizare datorate de către studenții Facultății de D____ din cadrul Universității București.

Va respinge în rest cererea formulată de reclamant.

Întrucât acțiunea a fost admisă, pârâta fiind în culpă procesuală, potrivit disp. art. 453 alin. 1 din codul de procedură civilă va fi obligată să achite reclamantului suma de 100 de lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă petitelor admise.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B___ B_____ B______, CNP ____________, domiciliat în A___ I____, ___________________, jud.A___, în contradictoriu cu pârâta A____________ A________, cu sediul în București, Șoseaua Panduri, nr. 90, sector 5.

Anulează în parte Decizia nr.60/17.03.2020 emisă de către Consiliul de Administrație al Universității București, prin care s-a decis indexarea taxelor de școlarizare începând cu data de 1.10.2020, cu rata inflației de 3,8%, în ceea ce privește taxele datorate de studenții Facultății de D____ din cadrul Universității București.

Anulează în parte Hotărârea fără număr din perioada 19-20 martie 2020 adoptată de către Senatul Universității București, prin care a fost aprobată Decizia nr. 60/17.03.2020 emisă de către Consiliul de Administrație al Universității București privind indexarea începând cu data de 1.10.2020, cu rata inflației de 3,8%, a taxelor de școlarizare datorate de către studenții Facultății de D____ din cadrul Universității București.

Respinge în rest cererea formulată de reclamant.

Obligă pârâta să-i plătească reclamantului suma de 100 de lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Recursul și motivele de recurs se vor depune la Tribunalul A___.

Pronunțată azi 4.02.2021, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.


Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro.


NOTĂ:
Facem precizarea că la data redactării prezentului material, sentinţa de mai sus nu este definitivă, stadiul procesual al dosarului putând fi verificat pe portalul instanţelor de judecată[1].


[1] Pe rolul Tribunalului Alba cauza a fost înregistrată sub nr. dosar 2276/107/2020.


Avocat Andrei Pap
PAP | law office

Cuvinte cheie: , , , , ,
Secţiuni: C. administrativ, Jurisprudență Tribunale, SELECTED TOP LEGAL, _CONTENT | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD