« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Cyberlaw
CărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
 

Facebook Oversight Board – O structură menită să protejeze dreptul la liberă exprimare pe social-media
19.04.2021 | Iulian ION

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Iulian Ion

Iulian Ion

1. Introducere

Viața socială pe plan global a suferit în ultimii ani numeroase transformări în ceea privește modul de a interacționa cu ceilalți și modul în care ne putem fructifica relațiile sociale. Odată cu apariția platformelor de socializare online, fiecare utilizator a dobândit posibilitatea de a se exprima prin intermediul acestora sub formă de texte, imagini sau videoclipuri. Interacțiunea dintre persoane în mediul online se realizează în principal cu ajutorul creării unei comunități, fiecare utilizator are posibilitatea de a fi selectiv cu oamenii cu care intră în contact sau oamenii la care ajunge mesajul său. Tot acest conținut de pe rețelele de socializare reflectă credințele fiecărui utilizator, fapt care a reprezentat o măsura de promovare și încurajare a libertății de exprimare. Pentru prima dată în istorie, omenii au la dispoziție o platformă unde se pot exprima fără a trece mesajul lor printr-un filtru editorial.

Tema aleasă pune accentul pe respectarea și garantarea drepturilor fundamentale în mediul digital. Libertatea de exprimare, dreptul la viață privată sau dreptul la demnitate, sunt unele dintre drepturile care vor face obiectul prezentei lucrări. Odată cu accesul facil la tehnologie, fiecare deținător al unui telefon mobil cu acces la internet are posibilitatea de a-și exprima opiniile astfel încât mesajul său să ajungă la contactele sale din mediul online. Astfel, s-a creat un context favorabil tuturor opiniilor de a se face cunoscute și, mai mult, s-a creat un context favorabil de a interacționa cu aceste opinii prin diferitele mijloace puse la dispoziție de rețelele de socializare (aprecieri – like-uri, comentarii, distribuire, etc.). Dar apar întrebări care stau sub semnul respectării drepturilor fundamentale ale utilizatorilor precum: Când se poate cenzura un conținut? Care este procesul prin care se poate reclama acest conținut? Către ce structură ne îndreptăm atenția în privința conținutului nepotrivit? Cât de obiective sunt deciziile de cenzurare a postărilor de pe rețelele de socializare? Conținutul prezentei lucrări va avea în vedere răspunsul acestor întrebări care reprezintă problematici de actualitate.

Elementul de noutate al subiectului abordat este redat de numărul utilizatorilor activi lunar pe rețeaua de socializare Facebook, de 2.80 de miliarde, dintre care 1.84 de miliarde sunt activi zilnic (65.81%)[1]. Conform ZeList Monitor, în România în anul 2019 numărul utilizatorilor era de 9.8 milioane. Astfel, cu un asemenea număr de utilizatori la nivel mondial, se poate afirma că normele impuse de Facebook joacă un rol cu valoare legislativă în mediul online, realizând o translație a cadrului legislativ de la național la global. Dar cum pot statele să se asigure că normele impuse de rețelele de socializare nu încalcă drepturile fundamentale sau cum pot statele să aducă un echilibru funcțional între puterea dobândită de aceste rețele și puterile țărilor în care sunt prezente?

În cele ce urmează, după o analiză mai detaliată a Facebook, prezenta lucrare își propune să edifice cum pot acționa statele pentru menținerea unui echilibru al respectării drepturilor fundamentale pe social media din punct de vedere constituțional. Datorită proximității și datorită accesului facil la date de actualitate, subiectul ales se va concentra pe spațiul european și pe evoluția relației dintre cadrul legislativ european în ceea ce privește mediul digital și normele impuse de rețelele de socializare, în speță, Facebook.

2. Facebook

Disponibilă în o sută unsprezece versiuni lingvistice, Facebook este o rețea de socializare cu sediul în Menlo Park, California. Aceasta a fost lansată pe data de 4 februarie 2004, de către Mark Zuckerberg și colegii săi din acea perioadă de la Harvard, Eduardo Saverin, Andrew McCollum, Dustin Moskovitz, și Chris Hughes. Fiind concepută ca o platformă prin care poți întâlni oameni noi, a fost disponibilă inițial pentru studenții de la Universitatea Harvard, urmând extinderea accesului și către studenții altor universități precum Columbia, Yale, Standford ș.a., iar apoi urcând de la scara regională la scară globală, de la accesul permis doar studenților la accesul populației generale.

Cu o prezență în mediul online de peste 17 ani, ideea care a stat la baza creării Facebook a fost digitalizarea cărții de identitate studențești pe care Universitatea Harvard o folosea doar în format tipărit. Fondatorul, Mark Zuckerberg, a dorit crearea unei platforme care să centralizeze datele studenților și care să le fie adresată acestora. Începând cu data de 26 septembrie 2006 Facebook a devenit accesibilă tuturor celor care voiau să fie activi pe platformă, condițiile de eligibilitate fiind vârsta de minim 13 ani și adresa de e-mail validă.

Popularitatea pe plan global pe care Facebook a dobândit-o poate fi corelată și cu avansul tehnologic din perioada ulterioară anului 2007 când telefoanele „inteligente” au fost lansate și adoptate rapid de populația globală. Prin accesul mai facil la internet prin intermediul acestor telefoane și prin prezenta Facebook sub formă de aplicație concepută pentru diferite sisteme de operare ale producătorilor de telefoane mobile, prezența pe platformă a celor care au ales să-și creeze un cont personal a crescut de la 20 de milioane în 2007[2] la 2.80 miliarde în ultimul trimestru al anului 2020. Un alt aspect demn de menționat este creșterea accesului la internet în țări în curs de dezvoltare, aspect care, corelat cu popularitatea telefoanelor „inteligente” și popularitatea de care a beneficiat Facebook, a clasat rețeaua de socializare pe locul întâi a celor mai folosite platforme social media de pe fiecare continent, procentele de utilizare variind de la 51.55% în America de Nord, la 71.34% în Europa.[3]

În funcție de adoptarea Facebook de către populație, America de Nord rămâne zona geografică cu cel mai mare procent de cetățeni care au un cont activ raportat la numărul populației, 68.5%, iar la polul opus se află Africa cu un procent de doar 15.9% (2020)[4]. Având în vedere prezența globală și diversitatea oamenilor care sunt prezenți pe rețeaua de socializare Facebook, problemele de ordin constituțional nu puteau să lipsească. Primul dintre drepturile fundamentale care a fost pus sub lumina incidențelor dintre utilizatorii Facebook a fost dreptul la liberă exprimare. Toți membrii au la dispoziție diverse mijloace de a sesiza conținutul nepotrivit pe care îl observă a fi prezent, aceste mijloace vor fi prezentate pe larg în secțiunea Apariția Standardelor comunității Facebook și transparentizarea procesului de analiză a conținutului.  Principala problemă care apare în acest proces de sesizare este însă gradul de transparentizare a standardelor postărilor raportat la gradul de obiectivitate de luare a deciziilor de a cenzura conținutul utilizatorilor sau de a-l șterge.

3. Facebook Oversight Board

În cele ce urmează se va analiza din punct de vedere constituțional noua structură de supraveghere înființată de Facebook Inc. și rolul acesteia în respectarea drepturilor cetățenilor în mediul online de pe platformele de socializarea Facebook și Instagram. Deoarece site-ul web al paginii oficiale a structurii amintite nu are traducere în limba română, autorul își va lua libertatea de a traduce în mod neoficial „Facebook Oversight Board” cu „Consiliul de Supraveghere al Facebook”. Pentru păstrarea autenticității, prezenta secțiune își va menține denumirea originală din limba engleză.

3.1. Până la Consiliul de Supraveghere al Facebook

Facebook reprezintă, după cum am amintit în secțiunea precedentă, cea mai mare și accesată platformă de socializare pe plan global, fapt din care se extrage trăsătura sa de diversitate a tipurilor de utilizatori. Dacă la începutul rețelei aceasta era destinată doar studenților câtorva universități, odată cu accesul populației în sens larg pentru crearea de conturi personale au apărut diverse semne de întrebare în privința conținutului publicat de aceștia. Problemele din lumea offline s-au răsfrânt treptat și în lumea online, apărând astfel rasismul, discursul de instigare la ură, calomnia, ș.a. Facebook s-a simțit responsabilă deci să limiteze astfel de comportamente ale utilizatorilor săi indiferent de formele acestora de exprimare, scrise, în imagini sau videoclipuri. Soluția optimă găsită de rețeaua de socializare a fost moderarea conținutului prezent pe platformă în baza unor standarde ale comunității Facebook, dar după se va observa, acesta reprezintă doar începutul discuțiilor pe baza cenzurării postărilor.

3.1.1 Cum este verificat conținutul de pe Facebook

Pentru început este necesar să clarificăm modul în care postările utilizatorilor Facebook sunt moderate. Din cauza unui număr atât de mare de utilizatori activi, verificarea conținutului postat pe Facebook a necesitat cu ajutorul tehnologiei o automatizare în sensul creșterii gradului de acoperire a postărilor proporțional cu numărul de utilizatori, astfel există un filtru digital prin care trec toate postările înainte de a fi făcute publice, lăsând în același timp și posibilitatea celorlalți utilizatori de a putea sesiza ceea ce găsesc nepotrivit pe rețeaua de socializare.

Aceste tipuri de moderări ale conținutului pot fi descrise de conceptele de ex ante și ex post. Tipul ex ante de a verifica conținutul care este postat pe  Facebook are în spate un software care are rolul de filtru al întregului conținut, iar când acesta întâlnește un tipar care se potrivește tipului de conținut care încalcă standardele rețelei de socializare, îl exclude fără ca postarea să mai fie făcută publică[5]. Acest filtru de conținut funcționează pe seama unor baze de date formate din postări deja verificate și clasificate ca fiind nepotrivite pentru a fi publice pe platformă, astfel în momentul începerii verificării ex ante se compară conținutul pentru care s-a inițiat de către utilizator procesul de postare cu toate postările cenzurate până în acel moment. Dacă software-ul nu identifică nicio încălcare a standardelor rețelei de socializare, conținutul este postat, dar dacă se identifică asemănări între postările deja cenzurate (secvențe de videoclipuri obscene, imagini care exprimă violență sau scene cu caracter pornografic, etc.) și postarea în cauză analizată, aceasta va fi ștearsă încă de la acest stadiu.[6] Verificarea ex ante mai poate juca rolul verificării conținutului în corelare cu locația furnizată de adresa IP (Internet Protocol) pentru a cenzura conținutul în funcție de legislația fiecărei țări în care Facebook este prezentă (ex: respectarea dreptului de autor).[7]

Dar Facebook este o platformă în structura sa mai complexă, astfel încât nu poate lăsa moderarea conținutului său doar în baza verificării ex ante. În prezent, fiecare utilizator al rețelei de socializare poate solicita un tip de verificare ex post, adică după ce postarea a fost deja publicată. Mijloacele pe care le are la dispoziție un utilizator sunt reprezentate de opțiunea „Primește ajutor sau raportează postarea” unde sunt întâlnite următoarele categorii de raportare: nuditate, hărțuire, violență, suicid sau autovătămare, informații false, spam, vânzări neautorizate, limbaj care incită la ură, terorism[8], iar lista poate continua, având posibilitatea de a selecta unul din cele optsprezece criterii de catalogare care contravin standardelor platformei de socializare. Faptul că postările pot fi sesizate către Facebook doar pe baza celor optsprezece criterii și nu altele, îl îndeamnă pe cel care sesizează la un grad de obiectivitate mai ridicat în analiza sa pentru încălcarea standardelor Facebook, micșorând astfel subiectivismul.[9] Odată sesizată, postarea în cauză ajunge la un angajat al Facebook, de data aceasta „un filtru uman” care are rolul de a determina dacă Standardele Comunității Facebook au fost sau nu încălcate. Dacă cel care analizează decide că acel conținut este în contradicție cu criteriile rețelei de socializare, postarea este ștearsă sau cenzurară, iar autorul este anunțat în legătură cu decizia luată, fără a ști însă și identitatea persoanei care a făcut sesizarea; dacă postarea nu încalcă niciun criteriu al Standardelor Comunității, Facebook revine cu rezultatul către cel care a sesizat, iar autorul postării nu va fi informat în legătură cu analiza conținutului său postat.

3.1.2 Apariția Standardelor comunității Facebook și transparentizarea procesului de analiză a conținutului

Desigur că în aceste cazuri de analiză a conținutului, atât prin metoda ex ante, cât și prin metoda post ex, pot exista erori. Unul dintre cazurile cunoscute care a inițiat procesul de transparentizare a modului în care postările utilizatorilor sunt analizare este fotografia postată de către scriitorul norvegian Tom England. Cu titlul său original „Phan Thi Kim Phuc” sau „Teroarea războiului” a cărui autor este Nick Ut[10], aceasta surprinde o un peisaj marcant al Războiului din Vietnam. Cu toate că fotografia a primit Premiul Pulitzer la categoria Spot News Photography, aceasta a fost considerată de către Facebook a fi nepotrivită pentru a fi prezentă pe rețeaua de socializare, fiind ștearsă, mai mult, având drept consecință și suspendarea contului scriitorului norvegian. Datorită notorietății lui Tom England, cazul a apărut în mai multe publicații, forțând astfel reprezentanții rețelei de socializare la o reacție publică. Într-un comunicat de presă al Facebook, reprezentanții platformei au afirmat că va permite conținutului care „este semnificativ, important sau demn de a fi considerat o știre, chiar dacă se află în contradicție cu Standardele Comunității Facebook”.[11]

O astfel de eroare din partea rețelei de socializare a generat din partea societății civile, în speță din partea utilizatorilor, de a descoperi mai multe despre procesul de analiză a conținutului, despre persoanele care stau în spatele cenzurării sau eliminării postărilor, dar și despre Standardele Comunității Facebook pe baza cărora se iau astfel de decizii. Evoluția standardelor comunității este strâns legată de evoluția platformei în funcție de creșterea numărului de utilizatori și de diversificarea tipului de conținut care poate fi postat. De la o formă primară de analiză a conținutului bazat pe subiectivism și pe „bun simț”, „dacă te făcea să te simți rău până în străfundul ființei tale, atunci îl puteai elimina”[12], la o formă complexă care în prezent numără șase titluri unde sunt explicate exigențele care trebuie respectate de către utilizatori: I. Violența și comportamentul infracțional, II. Siguranța, III. Conținutul jignitor, IV. Integritatea și autenticitatea, V. Respectarea proprietății intelectuale, VI. Solicitările și deciziile legate de conținut.[13]

Standardele Comunității Facebook au rolul unei legislații la nivel global pe care cetățenii virtuali sunt obligați să le respecte pentru a putea fi prezenți pe rețeaua de socializare. După cum am amintit, standardele sunt adaptate în funcție de regiuni sau chiar țări pentru ca reglementările naționale să fie respectate. Crearea unei forme de legislație la nivel global care să includă normele de conduită online pe Facebook, dar cu destul de multe implicații în offline, a fost o provocare pentru Facebook, deoarece echipa aflată la conducere a trebuit să identifice dacă utilizatorii săi sunt sau nu un grup de oameni omogeni căruia i se poate aplica același set de norme indiferent de locație.

3.1.3 Necesitatea înființării Facebook Oversight Board

Până în 2008, așa cum am menționat, procesul de analiză, cenzurare și eliminare a conținutului era doar la latitudinea subiectivă a celui care analiza. În 2008 a fost redactat un document de către David Willner, fostul șef al politicilor de conținut al Facebook, numit azi Standardele Comunității în care erau incluse pentru prima dată criterii clare și obiective pe baza cărora să se realizeze analiza postărilor utilizatorilor. Dar documentul nu a fost în totalitate public până în anul 2018 unde Facebook și-a informat publicul țintă în legătură cu procesul de analiză a postărilor, lovindu-se astfel de o opinie publică dură cu modul „dictatorial” de luare a deciziilor.[14]

Astfel, cu o presiune din partea utilizatorilor de a îmbunătăți procesul de analiză a conținutului și de a „democratiza” luarea deciziilor, Facebook regândește întreaga situație pentru a ajunge la o soluție optimă de mărire a gradului de încredere al utilizatorilor în platforma de socializare. Lucrurile însă nu sunt lipsite de implicații economice, veniturile Facebook fiind strâns legate de numărul utilizatorilor săi activi prin prezența reclamelor și a strategiilor de marketing.

3.2 Cum a luat naștere FOB

Fiind subliniată în secțiunea anterioară necesitatea înființării unei noi structuri cu rolul de a analiza conținutul ex post, pentru a mări gradul de încredere al utilizatorilor în propria platformă de socializare, Facebook a organizat la nivel mondial consultări cu experții din domenii precum comunicare, drept, jurnalism, democrație ș.a. pentru a găsi o formă optimă pentru acest Consiliu de Supraveghere al Facebook.

Crearea Consiliului de Supraveghere al Facebook a constat în îndeplinirea a patru obiective pe care echipa Facebook le-a stabilit ca fiind esențiale. Primul obiectiv a fost selecția membrilor consiliului, al doilea a fost hotărârea scopului, structurii și puterii pe care consiliul le va avea, al treilea obiectiv a fost acela de a stabili procesul administrativ prin care Facebook Oversight Board va soluționa cazurile atunci când utilizatorii vor apela la acesta, iar cel de-al patrulea a fost implementarea tuturor planurilor stabilite în stadiul primelor trei obiective.[15]

În cadrul întâlnirilor organizate la nivel mondial, Facebook a apelat la experții din diferite domenii care privesc activitatea consiliului pentru a concepe într-un mod cât mai obiectiv structura și modul de funcționare. Întâlnirile au avut un format prestabilit prin care participanților li se cerea opinia în legătură cu modul în care ar trebui soluționate cazurile înaintate către consiliu, cum ar trebui selectate cazurile înainte de a ajunge pe masa consiliului și care să fie gradul de transparentizare al întregului proces de analiză și soluționare. Experții au trebuit să filtreze răspunsurile prin intermediul Standardelor Comunității Facebook care reprezintă baza „legală” unde se găsesc criteriile care trebuie respectate de fiecare utilizator în privința conținutului pe care alege să-l facă public pe rețeaua de socializare. Dar consultările echipei Facebook nu s-au limitat doar la întâlnirile cu experții, ci au apelat și la utilizatorii rețelei care nu aveau expertiză în domeniu cu scopul de a analiza așteptările și opiniile tipului de utilizator comun, des întâlnit pe platformă. Totodată, aceste întâlniri au avut rolul secundar de a analiza participanții în vederea recrutării acestora pentru a face parte din consiliu atunci când acesta se va înființa.[16]

3.3 Carta Facebook Oversight Board

Consultările s-au materializat în Carta Consiliului de Supraveghere al Facebook care este structurată pe șapte articole după cum urmează: Art. 1. Membrii, Art. 2. Autoritatea de a revizui, Art. 3. Procedura de revizuire, Art. 4. Implementarea, Art. 5. Guvernarea, Art. 6. Amendamente și statut, Art. 7. Respectarea legii. Conținutul articolelor descrie și reglementează raportul de sarcini și de putere dintre principalii actori prezenți pe scena platformei de socializare care sunt implicați în respectarea și garantarea drepturilor utilizatorilor, astfel dorindu-se reducerea riscului de existență a abuzului și sporirea încrederii în Facebook.

3.3.1 Raporturile dintre Facebook Oversight Board – Trust – Facebook

Înainte de a analiza relațiile dintre structurile implicate în guvernarea Consiliului, este esențial să se menționeze scopul acestora. Pentru început Consiliul de Supraveghere al Facebook are rolul de „a revizui conținutul și de a emite decizii publice, motivate în limitele Cartei. Acesta (Consiliul) va putea să ofere către Facebook avize consultative în ceea ce privește politicile de conținut”[17], apoi Trustul care „va asigura guvernarea și răspunderea, precum și aderarea Consiliului la scopul declarat”[18] și Facebook care „se angajează să respecte deciziile Consiliului și să le implementeze”[19]. Întâlnim deci trei structuri interconectate care au scopul bine precizat, o structură cu rolul unei „Curți Supreme” (S.U.A)[20], una cu rol de liant între Facebook și Consiliu care să-i asigure independența celui din urmă, și o structură gazdă, cea care oferă contextul fără de care nu ar fi existat celelalte două.

Carta stipulează la articolul referitor la guvernare raporturile existente dintre structuri. În cele ce urmează se va observa cum acestea interacționează și cum asigură împreună respectarea drepturilor utilizatorilor. În primul rând relația dintre FOB și Facebook este menționată atât la secțiunea Consiliului, cât și la secțiunea Facebook din art. 5. Dacă la consiliu este menționat că relația sa cu Facebook constă în faptul că „Facebook contractă servicii din partea consiliului”[21], la relația Facebook cu FOB sunt descrise ceva mai multe responsabilități precum ”Facebook va furniza informații în mod responsabil consiliului să ia decizii”[22], fapt din care se poate observa că în procesul de luare a deciziilor FOB nu are acces la toate informațiile legate de cazurile pe care le analizează. Acesta, în funcție de context, nu deține informații pe care Facebook le consideră irelevante pentru soluționare, în acord cu standardele comunității și cu art. 3 din Cartă, alin. (3) Informațiile pentru revizuire unde „pentru cazurile analizate, Facebook va furniza  informații în conformitate cu restricțiile legale și de confidențialitate, care sunt necesare în mod rezonabil pentru a se lua o decizie”. Atât reclamantul, cât și pârâtul pot avea identitatea protejată, fiind supus sub analiză de către consiliu cazul și nu persoanele. Mai departe, raportul dintre Facebook și consiliu se bazează și pe faptul că rețeaua de socializare „va apela la consiliu pentru analiza cazurilor și va solicita din partea consiliului consiliere în privința politicilor de conținut și se va angaja la aplicarea acestora”[23], existând astfel un angajament din partea Facebook de recunoaștere a competențelor FOB în ceea ce privește analiza postărilor, de asemenea tot Facebook respectă independența consiliului și îi va oferi sprijinul „în măsura în care solicitările consiliului sunt fezabile din punct de vedere tehnic și sunt compatibile cu resursele Facebook”. Concluzionând, Consiliul și Facebook se află într-o relație de sprijin reciproc pe baza serviciilor pe care le oferă fiecare, pe de o parte analiza independentă a sesizărilor din partea utilizatorilor rețelei de socializare, iar pe de altă parte sprijin tehnic pentru a asigura mijloacele de analiză cu mențiunea de a respecta drepturile utilizatorilor și de a aplica în mod direct deciziile pe care consiliul le emite, fără posibilitatea de a le modifica.

Relația dintre consiliu și Trust stă mai mult sub semnul administrativului, ”Consiliul va fi finanțat de către Trust în vederea operațiunilor și cheltuielilor.”[24], dar și sub semnul asigurării independenței financiare față de Facebook. Inițiativa înființării unei entități distinctă de Facebook, care să se ocupe de finanțare și de partea administrativă, a reieșit din consultările globale amintite pe care Facebook le-a organizat în vederea creării Consiliului de Supraveghere. Experții au ajuns la concluzia că pentru a asigura independența deciziilor consiliului trebuie să existe o structură care să joace rolul de liant dintre rețeaua de socializare și Facebook Oversight Board astfel încât să nu existe incertitudini în privința modului de soluționare a cazurilor de analiză de conținut aduse în fața consiliului. Totodată, membrii consiliului sunt numiți de către Trust, dar „Consiliul va recomanda potențiali membri pentru a fi numiți de către Trust”, evidențiind faptul că Facebook nu este implicată în ceea ce privește componența consiliului, mai mult, chiar consiliul putând propune membri pentru componența proprie în cazurile vacantării pozițiilor. Dar rolul Trustului este mai mult de atât, acesta are și rolul de supraveghere al consiliului „numind în mod oficial membrii FOB, dar dacă este necesar, îi va înlătura pe cei care încalcă codul de conduită”[25]. Observăm deci un raport de ordin administrativ între cele două structuri, dar cu un scop care excede sfera financiară sau sfera numirilor, un scop care tinde către, comparând cu sistemul juridic, asigurarea „independenței justiției” fără a lăsa Facebook să se implice în soluționarea cazurilor sau în selecția membrilor consiliului.

Facebook și Trustul au o relație descrisă în Cartă bazată pe faptul că „Trustul va primi finanțare din partea Facebook, iar membrii trustului vor acționa în conformitate cu îndatoririle lor fiduciare”[26]. Trustul va avea posibilitatea de a înființa noi companii cu rolul îndeplinirii scopului Consiliului de Supraveghere Facebook.[27], astfel rețeaua de socializare oferă sprijinul material necesar desfășurărilor activităților Trustului și, implicit, ale consiliului, dar oferă și posibilitatea autofinanțării Trustului prin înființarea de noi companii, atât timp cât singurul lor scop este facilitarea independenței financiare a Facebook Oversight Board. Pe lângă finanțare, Facebook va „numi membri independenți în conducerea Trustului” pentru a nu exista semne de întrebare în ceea ce privește influențele Trustului asupra consiliului.

3.3.2 Procedura de revizuire a conținutului

Atunci când deciziile Facebook de cenzurare sau de eliminare a conținutului de pe platforma de socializare nu sunt în acord cu opiniile utilizatorilor, iar aceștia nu mai au la dispoziție nicio altă măsură pentru a cere reanalizarea postărilor, există posibilitatea înaintării unei cereri către Consiliul de Supraveghere al Facebook prin care se va solicita soluționarea cazurilor respective. Totodată, Facebook și-a rezervat dreptul de a aduce la cunoștința Consiliului cazuri care i se par demne de a fi analizate și soluționate, în special cele care au potențial de a trasa noi direcții în ceea ce privește Standardele Comunității Facebook sau a procedurilor de analiză ex ante și nu numai.

Consiliul de Supraveghere Facebook are dreptul de a alege asupra căror cazuri să se pronunțe în vederea rezolvării lor, dar există și excepții menționate în cartă precum atunci când soluționarea cazurilor analizate poate atrage cu sine răspunderea penală a consiliului, cazuri în care Facebook Oversight Board nu se va pronunța. Acesta își stabilește propriile proceduri de analiză a conținutului și își stabilește singur cazurile. O dată ce un caz este selectat în vederea soluționării, Consiliul va anunța Facebook, autorul sesizării și autorul conținutului analizat.

Toată procedura de revizuire a conținutului este însă realizată prin prisma respectării drepturilor fundamentale ale omului, așa cum și în Cartă este precizat, „consiliul va fi atent în special la impactul eliminării conținutului în lumina normelor privind drepturile omului care protejează libertatea de exprimare”[28]. Articolul este structurat pe șapte alineate: (1) Administrativ, (2) Revizuirea cazului și confidențialitatea, (3) Informațiile pentru revizuire, (4) Deciziile, (5) Rezoluțiile, (6) Comunicarea publică și (7) Procedurile speciale.[29]

Primul alineat, referitor la partea administrativă, descrie cum angajați ai Consiliului vor avea sarcinile de organizare, cercetare și selectare în tot ceea ce ține de cazurile semnalate. Aceștia au rolul de a facilita procesul de soluționare prin furnizarea de informații cheie pe baza cărora membrii Consiliului de Supraveghere Facebook vor emite decizii și recomandări. Tot angajaților din aria administrativă le revine îndatorirea de a publica deciziile Consiliului, elaborând rapoartele cazurilor.

În cazul celui de-al doilea alineat în privința revizuirii cazurilor, sunt abordate aspecte ce țin de organizarea internă pentru analiza conținutului”. Angajații consiliului vor selecta membri ai Facebook Oversight Board pentru a face parte din paneluri”[30], din aceste paneluri va face parte obligatoriu un membru al Consiliului din regiunea respectivă a autorului conținutului care este analizat. Cu toate că deciziile Consiliului sunt adoptate de toți membrii acestuia, panelurile au rolul de a revizui conținutul și de a veni cu soluția care va fi propusă tuturor membrilor pentru a fi votată. Pentru a se asigura independența „justiției”, în acest caz componența panelurilor va rămâne anonimă astfel se garantează și integritatea membrilor Consiliului.

Alineatul (3), Informațiile pentru revizuire, pune accentul, după cum am menționat în secțiunea precedentă, pe protejarea utilizatorilor rețelei. Consiliului îi aduse la cunoștință informațiile conținutului de analizat, nu și cele legate de identitatea autorului conținutului sau identitatea celui care l-a sesizat, scăzând astfel riscul de influențare a deciziilor Consiliului pe motive discriminatorii (rasă, sex, țară de origine, etc.). Consiliul poate solicita, în funcție de caz, expertiză din partea oamenilor avizați în domeniile din care face parte conținutul, poate solicita servicii de traducere și poate solicita informații adiționale pentru a încadra mai bine în context reacțiile utilizatorilor, dar și gravitatea cazurilor analizate. De asemenea, Consiliul poate trimite înștiințări scrise către persoane individuale sau grupuri afectate direct de conținutul disputat.[31]

Modul hotărâre a unei decizii este descris în cadrul alineatului (4) și cuprinde două etape. Prima etapă este analizarea și soluționarea cazului de revizuire a conținutului de către un panel format din membrii Consiliului de Supraveghere Facebook, panel din care va face parte obligatoriu un membru din regiunea autorului conținutului pentru a avea o persoană care poate trece de barierele multiculturalismului și pentru a ajuta ceilalți membri să înțeleagă mai bine contextul. În urma dezbaterilor, panelul va soluționa cazul pe baza consensualismului, încercând să ajungă toți membrii panelului la un punct de vedere comun. În cazul în care acest lucru nu este posibil, soluția la care se va ajunge va fi rezultatul unui vot, fiind menționate însă și disensiunile existente. Cea de-a doua etapă cuprinde adoptarea soluției de către întreg Consiliul de Supraveghere Facebook, iar dacă acesta va considera că soluția poate îmbunătăți politicile de conținut ale platformei de socializare, poate înainta către Facebook o declarație consultativă în acest sens.

În privința rezoluțiilor menționate la alineatul (5), Consiliul de Supraveghere Facebook are posibilitatea de a decide în urma analizei conținutului dacă acesta să rămână pe platforma de socializare sau să fie eliminat. Consiliul poate reveni asupra deciziei Facebook de eliminare a conținutului care privește spre exemplu violența și să ceară ca acel conținut să fie marcat corespunzător gradului său de impact emoțional, afișându-se mesaje de avertizare în acest sens înainte de a fi accesat de către alți utilizatori. De asemenea, Facebook poate pune la dispoziția Consiliului rezoluții suplimentare sau suport tehnic necesar implementării acestora.[32]

Fiecare decizie luată de către Consiliul de Supraveghere Facebook va fi, conform alineatului (6), făcută publică pe site-ul web al Consiliului, apoi înregistrată într-o bază de date dedicată stocării cazurilor soluționate. Alineatul (7) descrie procedurile speciale prin care Facebook își rezervă dreptul de a înainta direct către Facebook Oversight Board cazuri care au o importanță deosebită și a căror soluționare nu poate fi amânată. Suplimentar, Facebook poate solicita de la Consiliu îndrumări cu privire atât la soluțiile deja oferite cazurilor încheiate, cât și referitoare la politicile sale de conținut, cu mențiunea că acestea sunt consultative.[33]

3.4 Asigurarea independenței Facebook Oversight Board

O astfel de structură creată cu scopul de a crește gradul de încredere al utilizatorilor în Facebook nu putea să se concretizeze fără asigurarea independenței, deci un mod de a analiza conținutul fără ca Facebook să fie implicată în acest proces. Kate Klonick propune în lucrarea sa analiza a trei tipuri de independență de care beneficiază Facebook Oversight Board prin statuările din Cartă și regulamentele care vizează această structură. Aceste tipuri, independența jurisdicțională, intelectuală și financiară vor fi analizate în această secțiune pentru a sublinia cum Consiliul de Supraveghere Facebook s-a înființat ca o structură care să le ofere utilizatorilor garanția unui acces la o „justiție” în online cât mai dreaptă.

3.4.1 Independența jurisdicțională

Până la înființarea Facebook Oversight Board, singura structură care exista și deținea autoritatea asupra conținutului era Facebook. Pentru a putea pune în practică proiectul Consiliului, Facebook a trebuit să-și cedeze o parte din autoritate, dar pentru ca Facebook Oversight Board să poată analiza conținutul în mod cât mai detașat de conducerea rețelei de socializare. Această autoritate a fost transferată Trustului care are rolul de a asigura o administrare cât mai bună a consiliului.[34] Apare însă o doză de scepticism pentru utilizatorii rețelei, în documentul „Acordului pentru Facebook Oversight Board” este menționat faptul că „Facebook cedează o parte din autoritatea sa asupra rețelei de socializare către Trust cu excepția unor prevederi cheie și în cazuri excepționale”, nefiind menționate aceste prevederi cheie, caz în care autoritatea revine pe deplin către Facebook.

Consiliul de Supraveghere Facebook a fost înființat sub forma unei societăți cu răspundere limitată (LLC – S.U.A), fapt prin care Facebook a oferit Consiliului și Trustului dreptul de a fi independente din punctul de vedere al contractelor pe care le pot încheia. Cu toate că Trustul deține atribuțiile de ordin administrativ. Acesta poate să acționeze și asupra contractelor pe care le încheie Consiliul, are dreptul de a numi și demite membri și angajați ai Consiliului și poate acoperi cheltuielile acestuia.

Dar independența jurisdicțională a Consiliului nu este legată numai de acțiunile pe care Trustul le poate întreprinde în urma „împuternicirii” de către Facebook, această independență este asigurată și de relația directă dintre Facebook și Consiliu. După cum am amintit la secțiunea Cartei, Facebook se angajează să implementeze rezoluțiile date de Facebook Oversight Board în mod prompt, cu posibilitatea ca aceste rezoluții să reprezinte pe viitor repere prin care se pot ghida politicile de conținut. Tot la secțiunea Cartei s-a statuat și faptul că Facebook Oversight Board are îndatoririle de a analiza conținutului semnalat de către Facebook și de către utilizatorii rețelei și de a emite opinii consultative în ceea ce privește strategiile viitoare de abordare a postărilor.[35]

Facebook în lumea virtuală a platformei de socializare se poziționează drept „conducerea statului” care în asemenea cazuri are întotdeauna calitatea de pârât în procesele de analiză de conținut, fiind vorba de tipul de verificare ex post, iar Facebook Oversight Board soluționează cazurile prin prisma drepturilor omului și cel al libertății de exprimare.[36] Se poate vorbi deci de o independență jurisdicțională în acord cu ghidarea analizei conținutului prin filtrul protecției drepturilor fundamentale ale omului și implicit ale utilizatorilor rețelei de socializare.

Jurisdicția Consiliului de Supraveghere Facebook este doar asupra Facebook și Instagram, celelalte mijloace de comunicare online pe care Facebook Inc. le deține (WhatsApp, Messenger, Instagram Direct, ș.a.) nefiind influențate în vreun fel de Consiliu[37]. Statutul Consiliului de Supraveghere Facebook poate fi amendat doar de către Facebook, în urma consultării Trustului și a Consiliului, fapt care poate afecta independența jurisdicțională a Consiliului, acesta având doar un rol consultativ în privința introducerii de noi articole sau de modificare a celor existente din propriul statut.

3.4.2 Independența intelectuală

Asigurarea independenței intelectuale a Consiliului de Supraveghere Facebook pune în prim plan membrii Consiliului și cum aceștia au libertatea de a analiza și soluționa cererile înaintate de către utilizatori și de către Facebook. Revenind pentru o scurtă referire la Cartă, amintim că Facebook Oversigt Board are dreptul să aleagă cazurile asupra cărora să se pronunțe, fără a fi strâmtorat în vreun fel de Faecbook sau de utilizatori.

În statutul Consiliului este descrisă modalitatea alegerii membrilor acestuia. Cu excepția momentului inițial de formare a Facebook Oversight Board, când membrii vor fi desemnați de către Facebook, viitorii membrii vor fi selectați de către un comitet care va avea ca singur scop recrutarea noilor membri post inaugurare. Pentru a evita situațiile în care membrii pot fi considerați ca având puncte de vedere deja formate asupra conținutului de pe rețeaua de socializare, niciun angajat sau fost angajat al Facebook nu a fost eligibil pentru a fi selectat în Consiliu[38], mai mult, nici membrii din conducerea țării și nici partenerii de viață ai acestora nu sunt considerați a fi potriviți. Principalele criterii pe baza cărora s-a făcut selecția membrilor au fost zona geografică, sexul (în vederea asigurării diversității), repartizarea geografică a candidaților, domeniile de expertiză a acestora (drepturile omului, jurnalism, libertate de exprimare), implicarea civică, ș.a.[39]

În urma consultărilor globale a reieșit faptul că independența intelectuală a Consiliului rezidă și în modalitatea de a-și îndepărta membrii. Astfel, Consiliul poate înainta către Trust o cerere întemeiată de îndepărtare a unui membru care nu a respectat standardele Facebook Oversight Board, iar Trustul va investiga mai departe și va lua o decizie finală prin comitetul responsabil de membrii Consiliului. Din acest proces de îndepărtare a membrilor care încalcă codul de conduită fac parte Consiliul și Trustul, notabil fiind că Facebook nu are niciun rol activ sau pasiv.

Nu tot procesul de selecție și soluționare a cazurilor revine în întregime Consiliului de Supraveghere Facebook. Fiind menționată și în Cartă, apare o procedură de revizuire a conținutului care statuează faptul că „în cazuri excepționale, Facebook va înainta Consiliului cazurile pe care le va considera importante, iar Consiliul le va analiza și soluționa cât mai curând posibil”[40], de asemenea „Facebook va putea solicita din partea Consiliului îndrumări în legătură cu politicile sale de conținut, iar Consiliul i le va oferi”[41]. Apare deci o doză de scepticism în privința acestor proceduri excepționale de revizuire a conținutului în care Facebook se poate impune prin solicitările sale.

3.4.3 Independența financiară

În privința asigurării independenței financiare, cel mai important rol îl joacă Trustul. Nu putea fi acceptată forma de finanțare a consiliului direct de la Facebook, pentru că astfel ar apărea riscul ca membrilor Consiliului să le fie atacată integritatea, aflându-se într-un astfel de caz într-un conflict de interese, pe de o parte, analizând imparțial deciziile și conținutul platformei de socializare, iar pe de altă parte primind finanțarea direct de la aceasta. Astfel, a fost înființat Trustul care a primit dreptul de a înființa alte companii cu scopul sporirii veniturilor și pentru a asigura buna desfășurare a activității Facebook Oversight Board.

În Acordul pentru Facebook Oversight Board s-a ajuns totuși la o formă de finanțare din partea Facebook, dar nu direct către Consiliu, ci către Trust, acesta din urmă își va începe activitatea cu o donație din partea rețelei de socializare în valoare de 130 milioane de dolari, ca după inaugurare sarcinile de finanțare să cadă în mod direct asupra Trustului. Donația amintită a fost gândită ca o garanție pentru primii pași în activitatea Consiliului, o garanție venită direct de la Facebook care a fost un compromis necesar pentru începutul acestor noi structuri.

4. Drepturile fundamentale

Încă din stadiul de proiect, garantarea și apărarea drepturilor fundamentale ale utilizatorilor Facebook au reprezentat doi piloni importanți pentru ca procedurile de soluționarea a cazurilor înaintate către Consiliul de Supraveghere Facebook și raporturile acestuia cu Trustul și Facebook să capele valențe constituționale printr-un paralelism imperfect cu separarea puterilor în stat[42]. În cele ce urmează se va analiza cum sunt respectate drepturile fundamentale ale omului de către Consiliul de Supraveghere Facebook, dar și o scurtă prezentare a ceea ce înseamnă pentru Uniunea Europeană acest nou tip de relație public-privat în ceea ce privește accesul la justiția din online.

4.1 Drepturile fundamentale ale omului și Facebook

Reprezentând una dintre cele mai utilizate platforme de social media în care utilizatorii din lumea întreagă comunică și își împărtășesc gândurile unii altora sub diferite forme pe care le poate îmbrăca conținutul, Facebook în ansamblul său a introdus în documentele sale care reglementează activitatea pe platformă noțiuni care fac trimitere la drepturile fundamentale ale omului și, implicit, ridicarea acestora la rang de normă.

4.1.1 Standardele comunității

Drepturile fundamentale ale omului au stat în prim planul Standardelor Comunității Facebook în primul rând prin dreptul la liberă exprimare. Încă de la începutul documentului se menționează faptul că politicile de conținut ale Facebook „se bazează pe feedback-ul comunității (…) și pe sfaturile experților din domenii precum tehnologia, siguranța publică și drepturile omului”[43]. Cu un spectru larg de detalii care privesc aspectele private ale vieții utilizatorilor cum ar fi  fotografiile pe care oamenii aleg să nu fie publice sau să aibă un public restrâns care le poate viziona, Facebook se angajează prin Standardele comunității să-și perfecționeze  continuu politicile de conținut cu ajutorul sfaturilor experților domeniilor amintite și prin opiniile utilizatorilor.

Evoluția standardelor comunității, după cum am prezentat în secțiunile anterioare, a fost un proces de durată prin care rețeaua de socializare a dorit să se adapteze la cerințele utilizatorilor. Prin transparență și deschidere către implementarea unor noi soluții scopul a fost ca experiența de utilizare să fie la standarde cât mai ridicate. Echipa Facebook își precizează obiectivul ca fiind crearea „unui loc pentru exprimare care să permită persoanelor să se facă auzite.”[44]

Libertatea de exprimare a oamenilor prin intermediul Facebook este limitată de prevederile Standardelor Comunității care încurajează respectul reciproc al utilizatorilor. Pot exista însă cazuri excepționale, după cum am amintit, pentru care Facebook poate face excepții, dar numai după ce în urma analizei conținutului reiese faptul că materialul postat este „important pentru discursul public”, luând în calcul „interesul publicului raportat la gradul de vătămare” și „drepturile internaționale ale oamenilor”.

Angajamentul față de respectare a drepturilor fundamentale ale omului s-a concretizat prin adoptarea a patru valori pe care Facebook le detaliază în documentul aferent standardelor. Prima valoare pe care utilizatorii ar trebui să o împărtășească în viziunea Facebook este autenticitatea, „nu dorim ca persoanele care utilizează Facebook să denatureze cine sunt sau ce fac”[45], fapt din care se poate observa atitudinea de împotrivire față de furtul de identitate sau de merite ale altor persoane. A doua valoare susținută este siguranța, „exprimarea care amenință persoane are potențialul de a intimida, exclude sau reduce la tăcere alte persoane și nu este permisă pe Facebook”[46], ceea ce le transmite utilizatorilor săi că discursul de ură îndreptată către alți utilizatori încalcă limitele libertății de exprimare, existând riscul scăderii încrederii oamenilor în platformă. O altă valoare promovată este confidențialitatea prin care Facebook „protejează identitatea și confidențialitatea utilizatorilor”, iar cea din urmă valoare este demnitatea, subliniind conceptul de egalitate în drepturi. Conform celor statuate de Facebook, aceștia se așteaptă ca oamenii „să respecte demnitatea celorlalți și să nu-i hărțuiască sau umilească”. Aceste valori întăresc dedicarea rețelei de socializare pentru protejarea și încurajarea respectării drepturilor omului în online de către utilizatorii săi prin toate formele pe care aceștia le folosesc pentru a se exprima.

4.1.2 Facebook Oversight Board și drepturile fundamentale

Actul după care Consiliul de Supraveghere Facebook își îndeplinește îndatoririle, își cunoaște limitele și se raportează la Trust și Facebook este Carta descrisă pe larg la secțiunea 3.3 Carta Facebook Oversight Board. Aceasta statuează încă de la introducere că „libertatea de expresie este un drept fundamental al omului”[47] fapt care trimite la ghidarea principiilor după care Consiliul va soluționa cazurile care îi vor fi înaintate. Desigur, Standardele Comunității Facebook sunt principalul pilon pe care se bazează Carta, prin urmare valorile descrise în secțiunea anterioară reprezintă pentru Consiliu filtrul prin care acesta va oferi rezoluțiile pentru fiecare caz în parte.

Deoarece Standardele Comunității Facebook sunt amendate doar de către Facebook, apare o doză de scepticism asupra faptului că Facebook Oversight Board va trebui să-și schimbe principiile de soluționare a cazurilor de fiecare dată când rețeaua de socializare va amenda Standardele Comunității în mod unilateral, fără ca altă structură să fie implicată. Acest fapt poate leza independența și integritatea membrilor Consiliului, fiind puși în fața faptului împlinit, fie că sunt de acord cu eventualele amendamente, fie că nu.

Punctul în care au ajuns să fie exprimate drepturile omului în documentele de bază ale Consiliului și ale Facebook este unul fără precedent în ceea ce privește deschiderea rețelei de socializare de a asigura un mediu cât mai prielnic utilizatorilor săi. Aceștia se pot publica conținutul liber în limitele unor valori exprimate mai mult sau mai puțin vag, dar care reprezintă puncte de ghidare pentru eventualele neînțelegeri dintre utilizatori și Facebook, neînțelegeri pe care Consiliul de Supraveghere Facebook va avea posibilitatea de a le analiza și soluționa.

4.2 Facebook Oversight Board în practică

Pentru exemplificarea modului în care funcționează Consiliul de Supraveghere Facebook, pe site-ul web[48] oficial al consiliului sunt prezentate rapoartele cazurilor soluționate până în prezent. Cu un număr de doar șapte decizii, site-ul pune la dispoziția celor interesați informații precum zona geografică, motivul sesizării și data publicării rapoartelor cazurilor. Deoarece nu este prezent niciun caz din România, prin principiul proximității, se va prezenta în rândurile următoare un caz din Franța în care s-au sesizat încălcări ale Standardelor Comunității pe bază de violență și incitare la ură, dezinformare, sănătate și siguranță.

În contextul pandemiei cauzată de virusul SARS CoV-2, în anul 2020, un bărbat din Franța a publicat pe rețeaua de Socializare Facebook un videoclip, ulterior eliminat de către Facebook, în care acuză agenția Franței responsabilă cu autorizarea medicamentelor că a favorizat un medicament în defavoarea altuia pentru tratarea pacienților bolnavi de COVID-19. Utilizatorul a mai acuzat autoritățile franceze de o lipsă de viziune în combaterea pandemiei, punând sub semnul întrebării profesionalismul medicilor în momentul în care aceștia prescriu medicamente la apariția primelor simptome ale virusului.[49]

Facebook a luat decizia de la elimina videoclipul utilizatorului, motivându-și acțiunea prin influența pe care o poate avea respectivul conținut asupra celorlalți utilizatori „încurajându-i să apeleze la tratamente care nu sunt certificate de autorități ca fiind o soluție de vindecare a oamenilor care suferă de virus.”[50]

Consiliul de Supraveghere Facebook, în urma analizei cazului a constatat că medicamentele prezentate în videoclipul utilizatorului drept o soluție pentru vindecarea pacienților de COVID-19 nu se pot procura în Franța fără o prescripție medicală, astfel neexistând riscul ca oamenii să aleagă acel medicament fără să ajungă în prealabil la medic. Astfel, consiliul a demontat argumentul pe care Facebook l-a avut la baza deciziei sale, lipsind fundamentarea „riscului iminent” invocat.

Deoarece Facebook poate atenționa ceilalți utilizatori în privința conținutului la care aceștia au acces pe rețeaua de socializare, Consiliul de Supraveghere Facebook a ajuns la concluzia că Facebook nu a respectat drepturile internaționale ale omului legate de libertatea de exprimare, putând afișa mesaje de avertizare în privința subiectului de discuție în postarea bărbatului francez. Totodată consiliul a observat că la acel moment Standardele Comunității defineau vag secțiunea de „pericol iminent și dezinformare” și a propus, cu rol consultativ, introducerea unei noi secțiuni dedicate „dezinformării din sănătate”, dar și definirea termenului de „dezinformare” pentru a crea pentru utilizatori un document mai solid pe baza căruia aceștia să-și ghideze postările. Decizia finală a Consiliului de Supraveghere Facebook a fost de a revizui acțiunea Facebook de eliminare a videoclipului disputat și de a păstra conținutul pe platforma de socializare.

Astfel, în acest caz s-au ilustrat toate caracteristicile Facebook Oversight Board detaliate în prezenta lucrare. De la principiile pe care se bazează consiliul cu accentul pus pe respectarea drepturilor omului, până la revizuirea deciziilor luate de către Facebook și oferirea de declarații consultative în privința politicilor de conținut, Consiliul de Supraveghere Facebook a început să-și exercite atribuțiile în vederea respectării drepturilor fundamentale ale utilizatorilor.

4.3 Uniunea Europeană și drumul său spre un constituționalism digital

În această secțiune, prezenta lucrare își propune să ofere o descriere a modului în care Uniunea Europeană se implică activ în „viața online” a cetățenilor săi și cum valorile pe care Facebook le promovează se intersectează cu cele ale Uniunii în vederea protejarea cetățenilor.

Dacă la începutul lucrării s-a pus accentul pe caracterul global pe care Facebook l-a dobândit datorită evoluției tehnologice și a facilitării accesului la internet în toate păturile sociale, în cadrul Uniunii Europene se poate aminti același fenomen. Acoperind un teritoriu întins, nu se poate vorbi nici în cazul Uniunii Europene de o catalogare a cetățenilor săi în ceea ce privește comportamentul lor atât pe internet, cât și în viața de zi cu zi. Se poate vorbi mai mult de o regiune în care oamenii împărtășesc valori comune, dar comportamental rămân destul de eterogeni.

Dezvoltarea internetului și a funcțiilor sale din ultimele decenii a reprezentat o provocare pentru o continuă adaptare a legislațiilor statelor/regiunilor, fapt din care se pot observa strategiile acestora. Dacă S.U.A are o strategie liberală în ceea ce privește comerțul online și în ceea ce privește prelucrarea datelor cetățenilor americani pe care companiile care activează în online le folosesc, Uniunea Europeană s-a îndepărtat de la acest traseu, alegând o strategie de reglementare și limitare a puterii mediului privat în online.

Noțiunea de constituționalism digital a apărut pe parcursul acestei adaptări a reglementărilor Uniunii Europene în online. Constituționalismul digital nu este definit ca un nou tip de constituționalism, nu are elemente distincte față de formele constituționalismului întâlnite până acum, ci își propune să se asigure că drepturile fundamentale ale omului sunt respectate în online și are rolul de a menține echilibrul. Sunt două puncte de plecare în analiza constituționalismului digital, pe de o parte sunt întâlnite din ce în ce mai des amenințări la adresa drepturilor omului (furtul de identitate în online, furtul datelor cu caracter personal, etc.), iar pe de altă parte creșterea puterii mediului privat în „societățile algoritmice.”[51]

Dacă acum câteva decenii internetul nu juca un rol important în viața oamenilor, în prezent acesta poate influența demersul democratic al statelor, având implicații substanțiale în alegeri prin numeroase tipuri de reclame atât oficiale, cât și neoficiale, putând reprezenta atât un mijloc de informare, cât și un mediu în care se promovează neadevăruri cu scopul influențării rezultatelor alegerilor. Un exemplu demn de a fi amintit este cazul Facebook-Cambridge Analytica în care datele a milioane de utilizatori Facebook au fost oferite fără consimțământul acestora către firma de consultanță britanică și folosite în scopuri electorale.

Drumul pătrunderii reglementărilor de ordin legislativ în online din partea Uniunii Europene a fost unul bazat pe precedent, iar un rol important l-a avut Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Întâlnind cazuri legate de problematici economice, dar având și implicații de respectare ale drepturilor cetățenilor, CJUE s-a raportat la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, recunoscută cu valoare de tratat prin Tratatul de la Lisabona. Punctul de plecare al dezvoltării constituționalismului digital a fost atunci când CJUE a recunoscut importanța protecției datelor cetățenilor, „numind dreptul care garantează protecția datelor personale și din acest moment viața privată.”[52]

Astfel, constituționalismul digital îmbracă forma unui răspuns al Uniunii Europene pentru asigurarea respectării drepturilor fundamentale ale cetățenilor săi. Observând tendința mediului privat către auto-guvernare prin înființarea de noi structuri precum Facebook Oversight Board care limitează implicarea statelor în mediul online în ceea ce privește protecția utilizatorilor de internet și, în speță, de Facebook. Uniunea Europeană alege să ofere un răspuns de reglementare, dar în același timp, și unul în care multe dintre valorile pe care aceasta se bazează se intersectează cu valorile promovate de mediul privat care activează în online.

5. Legislația în online

Uniunea Europeană nu a fost singura care a identificat necesitatea de a interveni din punct de vedere legislativ în online, iar Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu a fost singura instanță care a fost nevoită să se pronunțe în cazuri care țineau de implicațiile din „viața online” a cetățenilor. Unul dintre principalele impedimente pe care a trebuit să le depășească UE în vederea reglementării și păstrării unui echilibru în ceea ce privește relația public-privat prezentă pe internet, a fost reglementările deja existente ale țărilor membre.

Țări precum Germania, Franța, dar și România au găsit necesitatea de a reglementa din punct de vedere juridic anumite aspecte ale vieții cetățenilor din online, deoarece prezența acestora pe internet și modul lor de comportament produc efecte în societate. Un exemplu din Germania ar fi legea care reglementează prezența conținutului ilegal pe platformele de social-media. Rețelele de socializare sunt astfel obligate să elimine conținutul considerat ilegal pe teritoriul Germaniei în termen de 24 de ore de la primirea sesizărilor. Rețelele de socializare pot primi amenzi de până la 50 de milioane euro dacă nu se supun legii care interzice prezența conținutului care contravine prevederilor din Codul Penal al Germaniei.[53]

În România atunci când cetățenii se raportează la rețelele de socializare au în vedere atât legislația Uniunii Europene, iar aici se reliefează Regulamentul General privind Protecția Datelor (RGPD), cât și legislația națională sau hotărârile Înaltei Curți de Casație și Justiție care a clarificat anumite aspecte ale comportamentului utilizatorilor rețelelor de socializare.

În carta Consiliului de Supraveghere Facebook este menționat la art.7 „Consiliul nu va pretinde să aplice legea locală”[54], dar în România există deja instituții cu acest rol. În dispozițiile generale ale Legii nr. 102 din 3 mai 2005 (republicată) privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal cu modificările și completările ulterioare, se menționează că autoritatea „are drept obiectiv apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice, în special dreptul la viață intimă, familială și privată, în legătură cu prelucrarea datelor cu caracter personal și cu libera circulație a acestor date”[55]. La nivel național la această autoritate cetățenii pot apela în momentul în care aceștia consideră că le sunt încălcate drepturi fundamentale. Autoritatea își desfășoară activitatea inclusiv pe baza RGPD la care toate site-urile web au trebuit să se conformeze o dată cu intrarea acestuia în vigoare, inclusiv platformele de social media. Cetățenii români pot depune plângeri, inclusiv online, pentru soluționarea unor situații de posibile încălcări ale drepturilor statuate în RGPR, iar ANSPDCP va investiga în baza unei proceduri de soluționare a plângerilor și poate chiar amenda instituția sau compania care nu respectă prevederile legale referitoare la prelucrarea datelor. Românii au deci la dispoziție mijloace legale pe care le pot parcurge în momentul când sesizează încălcarea drepturilor lor, iar social-media nu face excepție de la acest aspect, rețelele de socializare fiind obligate să respecte legislația națională.

Pe lângă ANSPDCP, Înalta curte de Casație și Justiție a identificat necesitatea de a clarifica anumite chestiuni de drept. În acest sens avem pe de o parte Decizia nr.4546/2014, iar pe de altă parte Decizia nr. 4 din 25 ianuarie 2021.

Decizia nr. 4546/2014[56] face referire la un caz în care un utilizator al platformei de socializare Facebook, în urma autosesizării Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, a fost amendat pentru publicarea unui mesaj cu conotații naziste, texul fiind folosit în trecut pentru marcarea lagărelor de muncă forțată. Mesajul utilizatorului a fost adresat protestatarilor din acea perioadă nemulțumiți de condițiile sociale și politice din România. ÎCCJ a afirmat că „utilizatorii nu dețin proprietatea spațiului efectiv de publicare, neputând estima și cu atât mai puțin controla întinderea acestui spațiu, care, astfel, capătă caracter public și accesibilitate potențială.”, astfel măsura luată de CNCD a fost considerată ca fondată în vederea comportamentului utilizatorului. Astfel, Facebook a fost din acel moment considerată ca spațiu public, iar utilizatorii pot primi contravenții dacă postările acestora încalcă legislația în vigoare.

Pe de altă parte, Decizia nr. 4 din 25 ianuarie 2021 reliefează ilegalitatea furtului de identitate pe rețelele de socializare, criteriu pe care Consiliul de Supraveghere Facebook îl are în vedere atunci când își analizează cazurile. Decizia ÎCCJ se încheie cu pronunțarea asupra legalității folosirii identității altor persoane sub diferite forme (informații, fotografii, imagini video, etc.) astfel, „fapta de a deschide și utiliza un cont pe o rețea de socializare deschisă publicului, folosind ca nume de utilizator numele unei alte persoane și introducând date personale reale care permit identificarea acesteia, întrunește două dintre cerințele esențiale ale infracțiunii de fals informatic prevăzute în art. 325 din Codul penal, respectiv cea ca acțiunea de introducere a datelor informatice să fie realizată fără drept și cea ca acțiunea de introducere a datelor informatice să aibă ca rezultat date necorespunzătoare adevărului.”[57]. Cazul în urma căruia ÎCCJ a emis această decizie este unul referitor la crearea de conturi pe diverse site-uri (inclusiv Facebook) prin care acuzatul se folosea de imaginea fostei iubitei pentru a publica și transmite altor utilizatori imagini cu aceasta in ipostaze intime, reclamantul încălcând astfel mai multe norme de ordin penal.

6. Concluzii

„Viața din online” a cetățenilor întâmpină din ce în ce mai multe provocări de ordin juridic, iar protejarea drepturilor fundamentale ale omului este un scop pe care atât mediul public, cât și cel privat îl urmăresc. Înființarea unei noi structuri precum Facebook Oversight Board încadrează într-un joc de umbre și lumini cum rețelele de socializare găsesc necesară reglementarea spațiului de pe social-media pentru a se asigura că au un conținut potrivit care nu contravine legislațiilor locale. Totodată se poate observa tendința pe care Facebook a adoptat-o de a face un pas în spate în ceea ce privește evaluarea postărilor pe care utilizatorii le publică, renunțând la puterea discreționară pe care a avut-o până în prezent.

Drepturile fundamentale ale omului și, în principal, dreptul la liberă exprimare sunt promovate din ce în ce mai mult la nivel internațional prin faptul că reprezintă reperul comun în ceea ce privește ghidarea politicilor de conținut ale rețelelor de socializare prezente pe internet, care implicit au un caracter global. Dezideratul principal al social media a fost încă de la început punerea la dispoziția oamenilor un spațiu virtual unde aceștia pot interacționa și își pot exprima credințele personale, dar o dată cu evoluția tehnologică și accesul facil la internet, social-media a trebuit să facă față unor impedimente generate de eterogenitatea utilizatorilor săi.

Nevoia de cenzurare sau eliminare a conținutului nepotrivit pe care utilizatorii îl fac public pe rețelele de socializare a generat o serie de măsuri cu scopul de a crea un mediu cât mai sigur unde oamenii se pot simți în siguranță, sporindu-le încrederea în folosirea aplicațiilor deținute de Facebook Inc.

Facebook Oversight Board nu se află în acest moment în cea mai bună versiune pe care o poate avea, existând semne de întrebare în ceea ce privește independența sa față de Facebook, dar este prima structură de acest tip care pune accentul pe garantarea și protejarea dreptului la liberă exprimare. Acesta reprezintă un punct de plecare bun spre un viitor în care utilizatorii de rețele de socializare se pot încrede pe deplin în procesul de analiză a conținutului lor publicat.


[1] Disponibil aici, accesat pe 06.03.2021, ora 11:31
[2] Disponibil aici, accesat pe 08.03.2021, ora 18:02
[3] Disponibil aici, accesat pe 08.03.2021, ora 18:22
[4] Disponibil aici, accesat pe 08.03.2021, ora 18:27
[5] James Grimmelmann, The Virtues of Moderation, Yale Journal of Law & Technology, p. 68, (disponibil aici, accesat pe 08.03.202, ora 21:16)
[6] Kate Klonick, The Facebook Oversight Board: Creating an Independent Institution to Adjudicate Online Free Expression, The Yale Law Journal, p. 2430 (disponibil aici, accesat pe 08.03.2021, ora 21:31)
[7] Ibidem.
[8] Disponibil aici
[9] Kate Klonick, op.cit., p. 2433
[10] Cazul este prezentat în lucrarea amintită de Kate Klonick, p. 2439-2441
[11] Disponibil aici
[12] Kate Klonick, Interviu telefonic cu Dave Willner și Charlote Willner
[13] Disponibil aici, accesat pe 10.03.2021, ora 11:27
[14] Kate Klonick, The Facebook Oversight Board: Creating an Independent Institution to Adjudicate Online Free Expression, p. 2438
[15] Kate Klonick, Interviu cu Kristen Murdock
[16] Descrierea întregului proces de organizare a întâlnirilor la nivel mondial cu experții și consultările cu utilizatorii comuni se poate găsi în lucrarea citată a lui Kate Klonick la secțiunea „Etapa I: Consultările globale și recrutarea”, p. 2451-2457
[17] Disponibil aici, accesat pe 13.03.2021, ora 22:28
[18] Ibidem.
[19] Ibidem.
[20]Disponibil aici, accesat pe 13.03.2021, or 22:47
[21] Disponibil aici, accesat pe 13.03.2021, ora 23:04
[22] Ibidem.
[23] Ibidem.
[24] Ibidem.
[25] Ibidem.
[26] Ibidem.
[27] Kate Klonick, op.cit., p.2468, Apud. Oversight Board Trust Agreement
[28] Disponibil aici, Art. 2.
[29] Disponibil aici, Art. 3.
[30] Ibidem.
[31] Ibidem.
[32] Ibidem.
[33] Ibidem.
[34] Kate Klonick, op.cit., p.2481, Apud. Oversight Board Trust Agreement
[35] Disponibil aici
[36] Kate Klonick, op.cit., p.2483
[37] Kate Klonick, op.cit., p.2483, Apud. Oversight Board Bylaws
[38] Disponibil aici, accesat pe 24.03.2021, ora 22:05
[39] Ibidem.
[40] Disponibil aici
[41] Ibidem.
[42] Kate Klonick, op.cit., p.2477
[43] Disponibil aici, accesat pe 25.03.2021, ora 13:42
[44] Ibidem.
[45] Ibidem.
[46] Ibidem.
[47] Kate Klonick, op.cit., p.2477, Apud. Carta Facebook Oversight Board
[48] Disponibil aici
[49] Disponibil aici, accesat pe 30.03.2021, ora 10:02
[50] Ibidem.
[51] Giovanni De Gregorio, The rise of Digital Constitutionalism in the Europenean Union, p.2
[52] Giovanni De Gregorio, op.cit. p. 12, apud. Case C-275/06, Productores de música de España (promusicae) v Telefónica de España, p.63
[53] Disponibil aici, accesat pe 01.04.2021, ora 20:15
[54]  Disponibil aici
[55] Legea nr. 102 din 3 mai 2005 publicată în Monitorul Oficial nr. 947 din 9 noiembrie 2018
[56] Decizia ÎCCJ nr. 4546 din 2014
[57] Decizia ÎCCJ nr. 4 din 25 ianuarie 2021 publicată în Monitorul Oficial nr. 171 din 19 februarie 2021


Iulian Ion
Student – Universitatea „Titu Maiorescu” – Facultatea de Drept

Cuvinte cheie: , , , , ,
Secţiuni: Articole, Cyberlaw, Drepturile omului, Media & Publicitate, RNSJ, SELECTED TOP LEGAL | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD