« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

Consecințele interzicerii acțiunilor la purtător prin Legea 129/2019
19.04.2021 | Ștefan Nicolae CĂLIN

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Ștefan Nicolae Călin

Ștefan Nicolae Călin

Rezumat: Prezenta lucrare abordează problemele teoretice și practice ridicate de interzicerea acțiunilor la purtător prin Legea 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative (M.Of. 589 din 2019.07.18, care a transpus dispozițiile Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (Text cu relevanță pentru SEE).

Conform Legii societăților nr. 31 din 1990[1] (mai departe „LS”), în varianta anterioară[2] intrării în vigoare a Legii nr. 129 din 2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative[3] (mai departe, „Legea 129/2019”), se prevedea la art. 8 lit. f) că actul constitutiv al societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni va cuprinde, printre altele, „numărul şi valoarea nominală a acţiunilor, cu specificarea dacă sunt nominative sau la purtător”. Inclusiv în varianta anterioară[4] a Codului Comercial din 1887, abrogat aproape integral în varianta sa în vigoare[5], acțiunile la purtător erau consacrate de respectivul act normativ pentru societățile anonime[6] și în comandită pe acțiuni (a se vedea în acest sens art. 58, 90, 124, 166, 167, 171, 219). Așadar, acțiunile la purtător s-au bucurat în România de o istorie ce însumează aproximativ 132 de ani. Avantajul principal al acțiunilor la purtător de a salvgarda identitatea titularului acțiunii a reprezentat un catalizator util în anii de tranziție către economia de piață. Comerțul a avut de câștigat prin tolerarea acțiunilor la purtător, care facilitau circulația rapidă pe piață a acestor titluri, asigurând astfel o succesiune mai mare sau mai mică de acționari, în funcție de performanțele respectivei societăți. Simplitatea dobândirii, înstrăinării și exercitării drepturilor în temeiul lor au reprezentat atuuri însemnate pentru anii post-comunism, dacă avem în vedere și nivelul pregătirii economice și juridice al majorității românilor cu spirit întreprinzător. Conform unui comunicat[7] al Oficiului Național al Registrului Comerțului, la data de 18 ianuarie 2021 existau în România 289 de societăți care figurează cu acțiuni la purtător.

Odată cu integrarea în Uniunea Europeană, în NATO și în alte structuri internaționale sau regionale, cadrul legislativ intern a trebuit să se adapteze exigențelor impuse de apartenența la acestea. De asemenea, trebuie spus și faptul că fenomenul criminal a evoluat în tot acest timp, pervertind finalitatea bună, în sine, a acțiunilor la purtător, și utilizându-le în scopuri nelegitime precum spălarea banilor, finanțarea terorismului sau pentru alte fapte de corupție. Astfel, prin adoptarea Directivei (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE[8] (mai departe „Directiva 2018/843”), în mod special a art. 1, pct. 15, lit. (a), subpunctul (ii), s-a dorit de către legiuitorul european neutralizarea acțiunilor la purtător. Pe cale de consecință, „Statele membre solicită ca beneficiarii reali ai entităților corporative sau ai altor entități juridice, inclusiv prin deținerea de acțiuni, de drepturi de vot, de participații în capitalurile proprii, de acțiuni la purtător sau exercitarea controlului prin alte mijloace, să furnizeze respectivelor entități toate informațiile necesare entităților corporative sau altor entități juridice pentru a îndeplini cerințele prevăzute la primul paragraf” (primul paragraf a fost înlocuit tot de Directiva 2018/843, iar cerințele se referă la „informații adecvate, corecte și actualizate cu privire la beneficiarul lor real, inclusiv detaliile intereselor generatoare de beneficii deținute. Statele membre se asigură că nerespectarea prezentului articol este supusă unor măsuri sau sancțiuni eficace, proporționale și disuasive”). Practic, esența acțiunilor la purtător, și anume caracterul anonim, a fost eradicată.

România, fiind stat membru UE pentru care directivele au forță obligatorie, a trebuit să adopte măsuri în dreptul național pentru a transpune Directiva 2018/843 în ordinea juridică internă, până la 10 ianuarie 2020. Această obligație s-a concretizat și prin adoptarea Legii 129/2019. Directiva 2018/843 face parte dintr-un șir de directive adoptate de instituțiile UE pentru combaterea și prevenirea spălării banilor, finanțării terorismului și a altor infracțiuni economice, în concordanță cu standardele Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI)[9] care este un grup de acțiune interguvernamental din care fac parte și Comisia Europeană și numeroase state membre UE. Uniunea a alocat de asemenea resurse pentru întărirea rolului Autorității Bancare Europene (ABE).

În analiza de față ne vom axa pe consecințele de ordin practic ce pot interveni după intrarea în vigoare a Legii 129/2019, având în vedere că termenul de 18 luni pentru conversia acțiunilor la purtător în acțiuni nominative a expirat la 21 ianuarie 2021.

Dispozițiile principale ce trebuie avute în vedere se regăsesc la art. 61 din Legea 129/2019. Alineatul (1) al art. 61 instituie et nunc interdicția de emitere de noi acţiuni la purtător şi efectuarea de operaţiuni cu acţiunile la purtător existente. Drept urmare, după intrarea în vigoare a legii anterior citate, societățile pe acțiuni sau societățile în comandită pe acțiuni nu mai pot demara în mod valabil procedurile de mărire a capitalului social, prin modalitățile[10] aporturilor noi în numerar sau în natură, a încorporării rezervelor, beneficiilor sau a primelor de emisiune sau a conversiei creanțelor contra societății în acțiuni (la purtător, în cazul nostru). De asemenea, în conceptul de „operațiuni cu acțiunile la purtător existente” este inclus orice act juridic de dispoziție care are ca obiect acțiunile la purtător. Vechiul art. 99, abrogat în prezent, dispunea că proprietatea asupra acțiunilor la purtător se transferă prin simpla tradițiune. Așa cum s-a subliniat și în doctrină[11], toate actele juridice care au ca obiect acțiunile la purtător au caracter real. Prin urmare, după modul de formare, o cesiune de acțiuni la purtător este, conform art. 1174 alin. (4) C.civ., un contract real, iar remiterea acțiunii este o condiție ad validitatem. Desigur, art. 1174 alin. (4) C.civ. se referă la remiterea „bunului”, ceea ce este în concordanță cu natura juridică a acțiunilor la purtător: bunuri-mobile propriu-zise[12]. Rezultă de aici că regula prevăzută de art. 936 C.civ. conform căreia posesia de bună credință asigură opozabilitatea față de terți este pe deplin aplicabilă. Lucrurile s-au schimbat însă odată cu intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Legea 129/2019. Astfel, interdicția de a efectua operațiuni cu acțiunile la purtător existente reprezintă (începând de pe 21 iulie 2019 – data intrării în vigoare a Legii 129/2019) o cauză de nulitate absolută a contractului, conform art. 1225 C.civ., pe motiv că obiectul contractului este ilicit, fiind prohibit de lege. Aceeași soluție se impune și în cazul oricăror acte juridice unilaterale, conform art. 1325 C.civ. Constituirea de ipoteci mobiliare asupra acțiunilor la purtător nu mai este permisă, drept consecință a modificării vechiului art. 99^1 de către Legea 129/2019. Prohibiția instituită de art. 61 alin. (1) din Legea 129/2019 reprezintă o veritabilă excepție de la principiul libertății de a contracta (art. 1169 C.civ.), precum și de la principiul libertății economice (art. 45 Constituția revizuită). Așa cum s-a evocat și în doctrină[13] referitor la acțiunile la purtător, „singurul mod de restricție și de control al acțiunilor este blocajul”.

Art. 61 alin. (2), (3) și (4) din Legea 129/2019 instituie obligația de conversie (în termenul de 18 luni – adică până la 21 ianuarie 2021) a acțiunilor la purtător în acțiuni nominative, obligație ce incumbă deținătorilor cu orice titlu. Conversia se realizează prin depunerea acțiunilor la sediul societății care le-a emis și procedarea, în mod obligatoriu, de către consiliul de administrație la înscrierea elementelor de identificare (numele, prenumele, codul numeric personal şi domiciliul acţionarului persoană fizică sau denumirea, sediul, numărul de înmatriculare şi codul unic de înregistrare ale acţionarului persoană juridică, după caz) pe titluri şi în registrul acţionarilor, respectând astfel exigențele Directivei 2018/843. Așa cum s-a precizat și în doctrină[14], considerăm că atât timp cât termenul pentru conversie nu este împlinit, deținătorii de acțiuni la purtător își pot exercita în mod legitim drepturile de acționar izvorâte din simplul fapt al posesiei acestor titluri. Astfel, conform vechiului art. 129 alin. (1) din LS (abrogat de Legea 129/2019), în cadrul adunărilor generale, acţionarii cu acţiuni la purtător au drept de vot dacă le-au depus la locurile arătate prin actul constitutiv sau prin înştiinţarea de convocare, cu cel puţin 5 zile înainte de adunare. Secretarul tehnic al ședinței va constata, printr-un proces-verbal, depunerea la timp a acţiunilor. Acţiunile vor rămâne depuse până după adunarea generală, dar nu vor putea fi reţinute mai mult de 5 zile de la data acesteia. Acționarii cu acțiuni la purtător au astfel dreptul la dividende, dreptul de a fi informați șamd., dar și obligațiile ce decurg din această calitate (obligația de fidelitate față de societate, de a respecta hotărârile AGA etc.). Așa cum s-a precizat și în doctrină[15], până la expirarea termenului de 18 luni, prevederile vechiului art. 113 lir. i^1) din LS vor ultraactiva, pentru că, altfel, posesorul acțiunilor la purtător ar fi pus, contrar propriei voințe, în imposibilitatea de a-și îndeplini o obligație legală.

Art. 61 alin. (5) din Legea 129/2019 instituie două sancțiuni pentru nerespectarea obligației de conversie ce incumbă acționarului. Pe de o parte, este sancționat posesorul acțiunii la purtător, căruia i se anulează de drept acțiunile la purtător, iar pe de altă parte este sancționată societatea cu reducerea corespunzătoare a capitalului social. În primul caz avem de a face cu o sancțiune inedită. Care este natura juridică a acestei anulări-sancțiune care, conform voinței legiuitorului, operează de drept? Pentru a răspunde la întrebare, trebuie să stabilim mai întâi care este relația dintre deținătorul acțiunii la purtător și societate, precum și între acesta și acțiunea la purtător, privită ca bun mobil. Doctrina a definit[16] acțiunile la purtător ca „bunuri mobile propriu-zise, pentru că încorporează drepturile aferente acțiunii, sunt susceptibile de posesie, iar drepturile aferente acțiunii circulă odată cu titlul (înscrisul), prin simpla tradițiune. (…) acțiunile sunt, în același timp, bunuri, drepturi de creanță și drepturi nepatrimoniale.” Astfel, față de societate, acționarul are un raport obligațional care îi dă dreptul la dividente, la o parte proporțională din activul rămas după lichidare sau la alte beneficii patrimoniale, precum și drepturi nepatrimoniale aferente calității de acționar (dreptul de vot, dreptul de a fi informat etc.), dar totodată în baza acestui raport obligațional acționarul are și obligațiile ce incumbă oricărui acționar în virtutea LS și statutului. Față de acțiunea la purtător privită ca bun mobil, posesorul are un veritabil drept de proprietate născut în temeiul tradițiunii, conform vechiului art. 99 din LS, așa cum a confirmat și jurisprudența[17]. Pe cale de consecință, opinăm că anularea de drept prevăzută ca sancțiune la  art. 61 alin. (5) din Legea 129/2019 are natura unei novații sub condiție suspensivă, care la îndeplinirea condiției ca deținătorul acțiunii la purtător să nu își fi îndeplinit obligația de conversie va stinge cu efect ex nunc raportul obligațional dintre societate și posesorul acțiunii, dând naștere unei noi obligații, imperfecte, în temeiul căreia acționarul nu are decât dreptul la restituirea aportului social, fără a avea un mijloc juridic pentru a putea obliga societatea să îi acorde dividende, o parte proporțională din activul rămas după lichidare sau alte beneficii patrimoniale. Dreptul de proprietate asupra acțiunii la purtător, privită ca bun mobil, nu se stinge, dar exercițiul lui este puternic limitat prin efectul sancțiunii, ajungându-se aproape până la golirea acestuia de conținut.

În ceea ce privește sancțiunea reducerii corespunzătoare (de drept) a capitalului social, se pun întrebări legitime privitor la modalitatea in concreto în care această sancțiunea operează. Așa cum se susține și în doctrină[18], suntem de părere că deși reducerea capitalului social pare a fi una de drept, ea trebuie totuși constatată printr-o hotărâre a AGEA, fiindu-i aplicabile și prevederile art. 208 din LS. Însă contrar opiniei aceluiași autor[19], considerăm că temeiul reducerii de capital social este art. 207 alin. (2) lit. c) din LS coroborat cu alin. (1) lit. c) din LS, prin dobândirea de către societate a propriilor acțiuni, urmată de anularea lor[20], bineînțeles în proporția participației corespunzătoare acțiunilor la purtător. Soluția se impune deoarece cauza reducerii capitalului social nu este reprezentată de înregistrarea unor pierderi[21] (activul net al patrimoniului societății se micșorează față de capitalul social nominal al societății). Art. 104 alin. (1) lit. a) rămâne aplicabil.

Ceea mai importantă problemă este însă reprezentată de alin. (6)-(8) ale art. 61 din Legea 129. Aceste dispoziții instituie sancțiunea gravă a dizolvării pentru societățile care nu și-au îndeplinit obligațiile de conversie în termenul de 18 luni. După cum reiese și din alin. (7), această sancțiune poate fi antrenată la cererea oricărei persoane interesate, precum şi a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, din oficiu. Mai departe, alin. (7) prevede că poate fi înlăturată cauza de dizolvare înainte de a se pune concluzii în fond, instanţa putând acorda un termen în acest scop. Discuția trebuie nuanțată. Într-adevăr, dacă termenul de 18 luni nu a expirat și s-a introdus o acțiune în dizolvare, societatea poate acoperi cauza de dizolvare înainte de momentul concluziilor în fond, dacă instanța i-a acordat acest termen de grație judiciar. Însă dacă termenul de 18 luni a expirat și se înregistrează o acțiune în dizolvare, contrar unei opinii doctrinare[22], considerăm că judecătorul nu poate acorda un termen de grație pentru societate, iar cauza de dizolvare nu mai poate fi acoperită, instanța fiind obligată să admită acțiunea. Soluția se desprinde din prevederile art. 10 alin. (2) ale Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (Text cu relevanță pentru SEE)[23] (mai departe „Directiva 2015/849”): „Statele membre iau măsuri de prevenire a utilizării abuzive a acțiunilor la purtător și a warantelor pe acțiuni la purtător.”. Conform jurisprudenței[24] CJUE, chiar dacă directivele nu au aplicabilitate directă, ele sunt obligatorii pentru statele membre, iar judecătorul național, în calitate de agent al statului, atunci când este sesizat cu un litigiu într-o materie care intră în domeniul de reglementare al unei directive, este ținut să interpreteze dreptul național în lumina textului și finalității respectivei directive. În cazul de față, conform art. 10 alin. (2) din Directiva 2015/849 anterior citată (a cărei transpunere în dreptul intern s-a realizat chiar prin Legea 129/2019), apreciem că exercitarea oricăror drepturi în legătură cu acțiunile la purtător după expirarea termenului de conversie de 18 luni reprezintă o „utilizare abuzivă” a acțiunilor la purtător, în sensul directivei, deoarece titularul acestor acțiuni a avut deja la dispoziție un termen de grație legal pentru conversia lor, dar a făcut abstracție de acesta, pentru ca mai apoi să se prevaleze de propria culpă solicitând acordarea unui alt termen de grație, dar judiciar de data aceasta (ceea ce contravine principiului Nemo auditur propriam turpitudinem allegans). Pe cale de consecință, acordarea unui termen judiciar de către tribunalul învestit cu soluționarea cererii de constatare a dizolvării societății după expirarea termenului de conversie de 18 luni contravine dreptului comunitar, deoarece tolerează, pentru o scurtă perioadă de timp, utilizarea abuzivă a acțiunilor la purtător, precum și toate drepturile ce decurg din posesia acestora. Așadar, în acest caz, judecătorul național va fi obligat să înlăture de la aplicare Teza a II-a a art. 61 alin. (6) din Legea 129/2021 și să admită cererea de constatare a dizolvării societății. Dispozițiile art. 237 alin. (4)-(13) din LS se aplică în mod corespunzător.

În concluzie, după aproximativ 132 de ani, instituția acțiunii la purtător dispare în România. Rămâne de văzut ce soluții va da jurisprudența ineditelor probleme ce vor apărea în practică după 21 ianuarie 2021, precum rămâne de văzut și dacă interzicerea acțiunilor la purtător la nivelul UE și-a atins scopurile, având în vedere ingeniozitatea de adaptare ale fenomenului infracțional (de exemplu, tranzacțiile financiare prin intermediul monedei virtuale).


[1] M.Of. 1066 din 2004.11.17 (versiunea în vigoare, de la 5 noiembrie 2020, consultată prin intermediul site-ului https://sintact.ro/#/, la data de 09.03.2021 – https://sintact.ro/#/act/16777636/47?pit=2021-03-14&directHit=true&directHitQuery=legea%20societatilor).
[2] (Versiune de la 1 august 2018  până la 20 iulie 2019, consultată prin intermediul site-ului https://sintact.ro/#/ , la data de 09.03.2021 – https://sintact.ro/#/act/16777636/2018-08-01/event?unitId=tyt(i)).
[3] M.Of. 589 din 2019.07.18 (versiunea în vigoare, de la 30 octombrie 2020, consultată prin intermediul site-ului https://sintact.ro/#/, la data de 09.03.2021 – https://sintact.ro/#/act/16980020/9?pit=2021-03-14&directHit=true&directHitQuery=legea%20129~2F2019).
[4] M.Of. 31 din 1887.05.09 (versiune de la 23 august 1940 până la 30 septembrie 2011, consultată prin intermediul site-ului https://sintact.ro/#/, la data de 09.03.2021 – https://sintact.ro/#/act/16788162/1940-08-23/event?unitId=par(1)).
[5] M.Of. 133 din 1997.06.27 (versiune în vigoare, de la 15 februarie 2013, consultată prin intermediul site-ului https://sintact.ro/#/ , la data de 09.03.2021 – https://sintact.ro/#/act/16788162/15/codul-comercial-din-1887-actualizat?pit=2021-03-14&keyword=codul%20comercial&cm=SFIRST).
[6] Societățile anonime reprezintă vechea denumire dată societăților pe acțiuni de azi.
[7] Site-ul oficial al Oficiului Național al Registrului Comerțului (https://www.onrc.ro/index.php/ro/expirare-termen-actiuni-la-purtator , consultat la data de 09.03.2021).
[8] Site-ul oficial pentru legislație UE (https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32018L0843 , consultat la data de 09.03.2021).
[9] Site-ul oficial al Consiliului UE și al Consiliului European (https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/fight-against-terrorism/fight-against-terrorist-financing/ , consultat la data de 09.03.2021).
[10]Drept comercial român: teoria generală, întreprinderea, insolvența” – Gheorghe PIPEREA, București, Editura C.H. Beck, 2020, pag. 450.
[11]Legea societăților: comentariu pe articole” – Stanciu D. CĂRPENARU, Gheorghe PIPEREA, Sorin DAVID, Ed. a 5-a, rev., București, Editura C.H. Beck, 2014 (mai departe „LSC”), pag. 325.
[12] Gheorghe PIPEREA – op.cit. supra, nota de subsol 10, pag. 394.
[13] I.L. GEORGESCU („Drept comercial român”, vol. II, p.619) citat în LSC, pag. 325.
[14] Titus PRESCURE – „Succintă analiză a modificărilor şi completărilor Legii societăţilor nr. 31/1990 efectuate prin Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea unor acte normative şi prin Legea nr. 162/2019 pentru modificarea art. (2) al art. 6 din Legea societăţilor nr. 31/1990”, Revista Română de Drept al Afacerilor 3 din 2019 (consultată prin intermediul site-ului https://sintact.ro/#/ , la data de 09.03.2021,  punctul 14).
[15] Titus PRESCURE – „Consideraţii privitoare la modurile de aplicare şi la efectele dispoziţiilor tranzitorii cuprinse în prevederile art. 61 din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative”, Revista Română de Drept al Afacerilor 4 din 2019 (consultată prin intermediul site-ului https://sintact.ro/#/ , la data de 09.03.2021, punctul 2).
[16] Gheorghe PIPEREA – op.cit. supra, nota de subsol 10, pag. 394-395, §2.
[17]Nu există aşadar, obligaţia legală a posesorului acestor acţiuni la purtător de a-şi înscrie sau menţiona dreptul de proprietate în registrul acţionarilor sau registrul comerţului, cu excepţia obligaţiei prevăzute de art. 123 alin.1(…) ” – Decizia nr. 1524/2009 din 07-dec-2009, Curtea de Apel Craiova; Decizia nr. 1479/2009 din 19-nov-2009, Curtea de Apel Craiova (ambele consultate prin intermediul site-ului https://sintact.ro/#/ , la data de 09.03.2021).
[18] Titus PRESCURE – op.cit. supra, la nota de subsol 15, §5.
[19]Suntem de părere că acest tip de reducere a capitalului social trebuie încadrată în categoria reglementată de art. 207, alin. (1), lit. a) coroborate cu prevederile alin. (2), lit. b) din LS, adică o reducere de capital (de drept) prin micşorarea numărului de acţiuni şi restituirea către acţionari a unei cote părţi din aporturi, proporţională cu reducerea capitalului social.” – Titus PRESCURE , idem.
[20] I. BĂCANU („Capitalul social al societăților comerciale”, p. 230) – citat în LSC, pag. 723, §2, ⁹,c)
[21] LSC, pag. 721, §1, ¹.
[22] „(…) cu ocazia dezbaterii cererii de dizolvare, reprezentanţii societăţilor aflate în astfel de situaţii, vor putea solicita instanţei de judecată, cel mai târziu înainte de momentul la care se pot pune concluzii în fond, un termen de graţie judiciar, pentru a înlătura cauza care a împiedicat conversia acţiunilor în termenul legal. Potrivit prevederilor conţinute de teza ultimă a textului alineatului 7, instanţa de judecată va putea fi îndreptăţită să acorde astfel de termene, în situaţii temeinic justificate. În măsura în care, în termenul acordat, cauza de împiedicare va fi înlăturată/surmontată, cererea de dizolvare va fi respinsă, în consecinţă.” – Titus PRESCURE – op.cit. supra, la nota de subsol 15, §7.
[23] Disponibil aici.
[24] Hot. CJCE, 13 noiembrie 1990, Marleasing, C-106/89 (consultată pe 11.03.2021 aici).


Ștefan Nicolae Călin
Student – Facultatea de Drept a Universității din București

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Secţiuni: Articole, Drept civil, Drept comercial, RNSJ, SELECTED TOP LEGAL, Studii | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD