« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii

Ce este majorarea penală?
22.04.2021 | Daniel UDRESCU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Daniel Silviu UDRESCU

Daniel Udrescu

Am fost întrebat dacă se aplică majorarea penală de 20%, atunci când prejudiciul a fost achitat în fiscal. Potrivit art. 16 alin. 1) lit. h) din CPP – există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, atunci când intervine majorarea penală.

Am în vedere art. 10 alin. 1^1 din Legea 55/2021:

În cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepsește, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare.

Prejudiciul este descrierea din CPF al creanţei fiscale la care se aplică art. 19 alin. (5) din CPP, care arată că „Repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile.”  În legea civilă nu avem majorări de 20%. (se compune din baza impozabilă, dobânzi şi penalităţi)

LEGEA 55/2021 adaugă o noţiune nouă 20% MAJORARE PENALĂ. Care este baza legală a majorării penale? Nu ştiu!!! Penalul are amenzi. Este majorarea o amendă penală?

Recitez punctul de vedere al Conf. Dr. Av. Cosmin Costaş de la Facultatea de Drept UBB CLUJ-NAPOCA, cu privire la unicitatea prejudiciului, la legalitatea calculării lui şi la unicitatea plăţii/pedepsirii lui. Prejudiciul în cauzele așa-zise de evaziune fiscală este contravaloarea impozitelor (directe sau indirecte), taxelor sau contribuțiilor determinate de către administrația fiscală, prin titlurile de creanță emise, ca fiind datorate uneia dintre componentele sistemului bugetar.

Recuperarea creanţelor fiscale este obiectivul principal al organelor fiscale. ANAF, Direcția Generală de Integritate, raportul A_DGI nr. 2464/21.11.2018 a sumarizat elementele Codului de procedură fiscală, în sensul în care constituirea ca parte civilă în cadrul procesului penal trebuie făcută în baza unui act care să stabilească în mod cert existența creanţei fiscale și a întinderii acesteia prin decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală.

Să revenim la Legea 55/2021 care pe lângă prejudiciul fiscal introduce şi MAJORAREA cu 20%, creând o contradicţie – între creanţa fiscală, dobânzi şi penalităţi (care au înlocuit majorări fiscale redenumite) şi prejudiciu penal plus încă o majorare penală ce cumpără libertatea din mâna Ministerului Public.

Extrema pe care o aduc discuţiei este că în urmărirea penală Ministerul Public calculează (nelegal zic eu) un prejudiciu de 10 lei plus 3 lei dobânzi plus 2 lei penalităţi, plus 2 lei majorare penală, dar ANAF calculează 1 milion în bază impozabilă. Dacă inculpatul plăteşte 17 lei Ministerul Public îi oferă inculpatului o cale de ocolire a LEGII, să fure milionul şi să plătească 17 lei. Parchetul/instanța nu emite acte administrativ fiscale, iar o stabilire directă a creanțelor fiscale prin ordonanțe/rechizitoriu/hotărâri judecătorești ar face imposibilă valorizarea procedurii de contestare prevăzute de art. 268 Cod procedură fiscală.

Principiul securităţii juridice europene ne spune importanţa constituirii ca parte civilă în cadrul procesului penal făcută în baza unui act care să stabilească în mod cert existența prejudiciului și a întinderii acestuia. În lipsa determinării unui prejudiciu de către fisc, conform procedurii fiscale, nu se poate angaja răspunderea penală (situația este identică cu ipoteza în care s-a stabilit într-o procedură că nu există prejudiciu). Avem un RIL care spune că în cazul stingerii prejudiciului într-o procedură de insolvență, prejudiciul nu mai poate fi urmărit/recuperat într-o altă procedură. Conform principiului ne bis in idem, dacă s-a stabilit într-una dintre procedurile aflate în curs că nu există prejudiciu, iar starea de fapt este aceeași, procedurile paralele nu mai pot continua.

În civil, în fiscal, în insolvenţă în penal există un singur prejudiciu.

Respectarea verificării îndeplinirii condițiilor de formă și fond din perspectiva TVA este confirmată de Metodologia de control privind TVA comunicată de Direcția Generală Coordonare Inspecție Fiscală sub nr. 426/25.03.2017 (demersuri pe care trebuie să le aplice).

Trebuie clar separat prejudiciul care este unul singur si a fost achitat după inspecţia fiscală şi decizia de impunere pentru creanţe fiscale suplimentare, de faptele solicitate de procuror. O dată efectuată inspecţia fiscală LEGEA prevede ART. 128. Reverificarea, dacă Ministerul Public are mijloace de probă ce modifică baza impozabilă. Dar această decizie APARŢINE NUMAI conducătorului organului de inspecţie fiscală, adică ANAF.

Dacă avem o astfel de situaţie în care pe durata inspecţiei fiscale apar elemente cu caracter penal Legea fiscală este clară în sensul a două articole de lege:

– Art. 132 Sesizarea organelor de urmărire penală;

– Art. 127 Suspendarea inspecției fiscale alin i^1).

Trebuie să reamintim că Organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta stabilește sau modifică baza de impozitare ca urmare a unei verificări documentare, a unei inspecții fiscale ori a unei verificări a situației fiscale personale, efectuate în condițiile legii. Deci după probele aduse de Ministerul Public, ANAF se înscrie pe latura civilă a dosarului penal cu Decizia de impunere, fie ea neverificată (art. 93) verificată (art. 95), reverificată (art. 128) sau refăcută (art. 129).

Este nevoie de o nouă determinare de creanţă, dacă Ministerul Public constată alte fapte decât cele constatate de ANAF iniţial, pentru că inspecţia fiscală trebuie finalizată cu o decizie – titlu executoriu. Ori LEGEA nu a arătat clar că după inspecţia fiscală şi achitarea creanţelor suplimentare către ANAF, ANAF se mai poate înscrie pentru evaziune pentru că nu mai există prejudiciu, dacă nu modifică baza impozabilă.

Legea a amestecat fapta, în sensul că ar crea alte creanţe fiscale, dar conform principiului ne bis in idem, ANAF a încheiat procedurile aflate în curs cu un prejudiciu plătit de contribuabil, deci dacă starea de fapt este aceeași, procedurile paralele nu mai pot continua, conform jurisprudenţei europene care pune colectarea creanţei înaintea faptei fiscale. Ori tocmai aici avem cele mai mari dileme, în sensul în care ANAF vrea banii, Ministerul Public vrea pedeapsa, dar CJUE vrea ori una ori alta.

Expert contabil Daniel Udrescu

Cuvinte cheie: , ,
Secţiuni/categorii: Fiscalitate, Opinii, SELECTED TOP LEGAL

Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD