Secţiuni » Mesaje de condoleanţe
Mesaje de condoleanţe
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
Life Mesaje de condoleanțe

Scriitorul și omul de cultură Dinu Săraru s-a stins. Mesaje de condoleanțe și program funeralii

4 martie 2024 | JURIDICE.ro

Sâmbătă, 2 martie 2024, scriitorul, omul de cultură, directorul de teatru și publicistul Dinu Săraru, membru al Uniunii Scriitorilor (1961) și membru fondator al Academiei Oamenilor de Știință din România (2001), s-a stins la respectabila vârstă de 92 de ani la Spitalul Universitar de Urgență București.

Constantin (Dinu) Grigore Săraru s-a născut la 30 ianuarie 1932, la Râmnicu Vâlcea și a copilărit în comuna Slătioara, jud. Vâlcea.

A urmat cursurile gimnaziale la Râmnicu Vâlcea și București, apoi pe cele ale Liceului „Alexandru Lahovary” din același oraș.
În primavara lui 1947 s-a mutat în Bucureşti, frecventând cursurile Liceelor „Matei Basarab” şi „Mihai Viteazu”.
Ulterior, a absolvit cursurile Facultății de Ziaristică din București (1978).

Dinu Săraru a debutat în presă ca reporter al Radiodifuziunii Române (1950-1961).
A fost secretar general de redacție la revista „Secolul 20” (1961-1963) și la „Luceafărul” (1964-1967), iar mai apoi, succesiv (1969-1977), secretar general de redacție, redactor-șef adjunct, redactor-șef al Redacției Culturale a Radio-Televiziunii Române.

A îndeplinit funcția de director al Teatrului Mic și al Teatrului Foarte Mic (1977-1990) și, mai târziu, pe cea de director al Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București (2001-2004), calitate în care a reluat publicarea „Gazetei Teatrului Național” (2001).

Totodată, scriitorul a ocupat pozițiile de director general adjunct al Centrului Internațional Ecumenic și de membru în comitetul de direcție al revistei „Armonia” (1993).
A fost director fondator al revistei „Noi” (1990) și director al cotidianului „Universul românesc” (1992-1993).
Este fondatorul Fundației Naționale pentru Civilizație Rurală „Niște țărani” (1998), organizatorii al Festivalului Internațional de Film „Eco-Etno-Folk Film” de la Slătioara (1998) și director fondator al revistei „Clipa” (2008).

Prolifica sa operă literară cuprinde volumele: „Teatrul românesc și interpreții contemporani” (1966), „Al treilea gong” (piesă de teatru, 1973), „Niște țărani” (roman, debut în proză, 1974; volum distins cu Premiul Academiei Române; ecranizat în filmul „Vânătoarea de vulpi”, 1980, și dramatizat în 1981), „Clipa” (roman, 1976; ecranizat în 1979), „Dragostea și Revoluția” (triptic, 1981-1986: vol. I „Toamna roșie”, vol. II „Cei care plătesc cu viața” și vol. III „Speranța”), „Adevăruri de toată ziua” (roman, 1987), „Un fluture alb cu sânge pe aripi” (1992), „Iarba vântului” (1993), „Crimă pentru pământ” (roman, publicat în 1996 în cadrul „Trilogiei țărănești, alături de „Niște țărani” și „Iarba vântului”; piesă de teatru, 1997), „Ciocoii noi cu bodyguard” (2004; ecranizat în filmul „Ticăloșii”, 2007), „Generalul Revoluției cu piciorul în ghips. Dialog cu generalul Victor Atanasie Stănculescu” (volum de interviuri, 2005), „Ultimul bal la Șarpele Roșu” (2011), „Ultimul țăran din Slătioara (2013), „Ultimul bal la Șarpele roșu. Carnavalul cătușelor” (2015), „Ura din ochii vulpii” (o istorie a Teatrului Mic, 2017), „Râmnicul meu” (2017), „Corrida” (2017), „Marele premiu la Monte Carlo sau dedublarea” (2018), „Jurnalul unui personaj controversat. Rememorări provocate de Vartan Arachelian” (2019), „Am onoarea, domnule colonel!” (nuvelă, 2020).

Evenimente juridice

Servicii JURIDICE.ro

Arbitraj comercial

Dinu Săraru era cetățean de onoare al municipiilor București și Râmnicu Vâlcea și, totodată, al județului Vâlcea.

Vestea tristă a trecerii sale la cele veșnice a fost anunțată printr-un comunicat al familiei greu încercate:

Cu profundă durere, familia Săraru anunță trecerea la cele veșnice a scriitorului Dinu Săraru, titan al culturii românești, artist al cuvântului scris, care lasă în urmă o moștenire de neegalat în literatură, teatru și gazetărie. Dispariția sa simbolizează sfârșitul unei ere, lăsând unui gol imens în inimile noastre, dar și în cultura națională.
Dinu Săraru a fost un om de o generozitate și căldură rar întâlnite și un scriitor și publicist de excepție, încurajând permanent tinerii colegi de breaslă, oferind fără rezerve sprijinul și sfaturile sale. Talentul său scriitoricesc unic, ancorat în lumea reală, dragostea profundă față de universul autentic al satului românesc au inspirat generații întregi de scriitori, jurnaliști și cititori.
Constructor vizionar de instituții teatrale și manager dedicat artiștilor, Dinu Săraru și -a pus amprenta asupra a destinului artistic al mai multor generații de artiști.
Contribuțiile sale remarcabile în domeniul cultural au fost recunoscute și onorate cu numeroase distincții, printre care Medalia și Ordinul „Meritul Cultural”, titlul de Cavaler al Ordinului Național „Steaua României” și Premiul Național al Ministerului Culturii.
Prin operele sale, scriitorul Dinu Săraru a adus în prim-plan valorile românești, lumea satului, îmbogățind patrimoniul național, omagiind țăranul român și înălțând spiritul uman.

Familia regretatului scriitor a anunțat, totodată, programul funeraliilor acestuia:

Luni, 4 martie 2024, la ora 11:00, cortegiul funerar va pleca de la Spitalul Universitar de Urgență (fost Municipal) București pe traseul: Radio România, Teatrul Mic, Teatrul Național București.
Trupul neînsuflețit al scriitorului Dinu Săraru va fi depus la ora 12:00 în Sala de Marmură (Foaierul Sălii Mari) a Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București pentru un moment de omagiu.
La ora 14:30, cortegiul funerar va pleca spre Râmnicu Vâlcea, urmând ca la ora 19:00 să ajungă la Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ierarh Nicolae” din Râmnicu Vâlcea (str. Arhiepiscopiei, nr. 1), unde va fi oficiată o slujbă de către ÎPS Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.
Pe 5 martie, începând cu ora 09:00 va avea loc slujba înmormântării la Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu Vâlcea.
La ora 10:00, cortegiul funerar se va îndrepta spre Slătioara, unde, începând cu ora 11:00, la Casa Memorială „Dinu Săraru” se va desfășura procesiunea înhumării.

Numeroase instituții și personalități publice au postat în aceste zile mesaje de condoleanțe:

Academia Oamenilor de Știință din România a dat publicității următorul ferpar intitulat „AOSR deplânge plecarea dintre noi a scriitorului Dinu Săraru – Membru Titular Fondator AOSR„:

Academia Oamenilor de Știință din România își exprimă adânca tristețe și regretul profund pentru încetarea din viață a marelui scriitor și om de cultură Dinu Săraru (30.01.1932-2.03.2024).
Prin plecarea dintre noi a lui Dinu Săraru, literatura română, cultura și spiritualitatea românească pierd o mare personalitate, care a marcat și influențat destinul lumii noastre, în a doua jumătate a secolului XX și în primele decenii ale secolului XXI printr-o operă, implicare și dăruire exemplare.
Dinu Săraru a fost un mare scriitor, autor al unei opere prodigioase, care constituie un capitol substanțial al istoriei literaturii române contemporane, un manager cultural de excepție, în calitate de director general al Teatrului Mic, al Teatrului Foarte Mic și, ulterior, al Teatrului Național, un promotor al culturii autentice, dincolo de ideologii conjuncturale, al culturii, spiritualității și valorilor identitare românești într-o lume aflată la răscrucea tuturor curentelor, influențelor și evoluțiilor imprevizibile.
Dinu Săraru a fost un mare scriitor al secolelor XX și XXI, membru al unei generații glorioase de scriitori români, un autor care s-a concentrat, cu un curaj ieșit din comun și cu talent scriitoricesc unic, pe transformările sociale și politice de la jumătatea secolului trecut, care au dus la distrugerea lumii tradiționale românești, pe problemele țărănimii, confruntate cu perspectiva tragică a disoluției și dispariției,  pe temele unei societăți în derivă, angrenate într-o tragică luptă pentru supraviețuire, sub presiunea unui regim politic dezumanizant. Odată cu întoarcerea la democrația postdecembristă, pe fondul schimbărilor haotice și anarhice, al confuziei valorilor și a luptei pentru îmbogățire, cu sfidarea oricăror norme, legale ori morale, marele scriitor s-a transformat într-un critic redutabil, prin conștiința sa limpede, spiritul critic inflexibil și condeiul fără rival, al falimentului moral, al corupției politice și economice, al dezumanizării sub imperiul banului, îmbogățirii și promiscuității. Dinu Săraru a fost o conștiință critică a societății, un spirit lucid guvernat de valorile autentice ale omului și democrației, un promotor al aspirațiilor și idealurilor neamului românesc.
Ca director general al Teatrului Mic, într-o perioada dificilă pentru societatea românească, în plin regim comunist, Dinu Săraru a reușit să facă din instituție un templu al culturii autentice, unul dintre cele mai importante puncte pe harta culturii, prin promovarea valorii autentice, sfidând, deseori, rigorile cenzurii, asumându-și riscuri, pledând pentru excelență în artă, fără limitări, fără constrângeri, sub semnul înalt al libertății spiritului. Prin tot ce a făcut la Teatrul Mic, Dinu Săraru a fost unul dintre cei mai mari manageri culturali din perioada contemporană a României. Opera sa managerială și artistică a continuat, după Revoluție, prin mandatul de director general al Teatrului Național, unde marele scriitor și-a adus o importantă contribuție în dezvoltarea acestei instituții-etalon a culturii românești.
După căderea comunismului, Dinu Săraru a fost o prezență activă și o voce importantă a spațiului public și cultural românesc prin opera sa literară, prin activitatea sa gazetărească intensă, prin care și-a manifestat spiritul critic și rolul de observator lucid al evoluțiilor dintr-o lume aflată într-o nesfârșită și chinuitoare tranziție. A inițiat și a condus revista Clipa, publicație importantă și substanțială, care a devenit un reper jurnalistic în spațiul mediatic și în societatea noastră. A înființat Fundația Națională pentru Civilizatie Rurală „Niște Țărani”, prin care a promovat valorile spirituale, culturale și morale ale lumii tradiționale românești, greu încercate de schimbările, deseori tragice, impuse de istorie. Dinu Săraru a fost și a rămas o conștiință vie a lumii românești, într-o perioadă în care societatea noastră a avut o nevoie acută de repere și modele autentice.
Scriitorul Dinu Săraru a fost membru titular fondator al Academiei Oamenilor de Știință din România. Prin dispariția sa, AOSR pierde o personalitate excepțională, un model și un reper unic.
Academia Oamenilor de Știință din România își exprimă tristețea față de trecerea din această lume a Marelui Scriitor și Marelui Om DINU SĂRARU, ilustră personalitate a culturii și societății românești și recunoștință față de opera, implicarea, activitatea și prietenia Domniei Sale, care au onorat și vor onora întotdeauna instituția și pe toți cei care au avut privilegiul și bucuria de a-l fi cunoscut și a-i fi fost în preajmă.
În aceste clipe de adâncă tristețe, Academia Oamenilor de Știință din România transmite condoleanțe familiei îndoliate și rămâne alături de aceasta în fața grelei încercări a despărțirii de marele scriitor Dinu Săraru.
Dumnezeu să-l odihnească și să-l așeze între cei drepti!

Consiliul Științific al AOSR

***

Uniunea Scriitorilor din România a publicat următorul ferpar:

Uniunea Scriitorilor din România anunță cu tristețe încetarea din viață a romancierului și omului de teatru Dinu Săraru.

Constantin Grigore (Dinu) Săraru s-a născut la 30 ianuarie 1932, la Slătioara, județul Vâlcea.

A făcut studii de teatru.

A fost ziarist, redactor la TVR, directorul Teatrului Mic și al Teatrului Foarte Mic din București între anii 1977 și 1990.

A făcut parte din C.C. al P.C.R.

În anul 2001 a fost numit directorul Teatrului Național, de unde a demisionat în 2004.

Romanele sale pe teme țărănești: „Niște țărani”, „Dragostea și revoluția” și „Clipa” i-au adus o mare notorietate înainte de 1989, dar după 1990 au fost contestate de criticii literari pentru adeziunea implicită la ideologia comunistă pe tema colectivizării agriculturii.

Romanul „Clipa” a fost ecranizat în regia lui Gheorghe Vitanidis.

A mai scris o piesă de teatru, „Crimă pentru pământ”, și s-a implicat în dramatizarea romanelor sale.

Alte romane: „Un fluture alb cu sânge pe aripi”, „Ciocoii noi cu bodyguard”.

A mai editat volume cu caracter memorialistic.

A primit Premiul Academiei Române pentru romanul „Niște ţărani”.

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural și cu Ordinul „Steaua României” în grad de Cavaler.

***

Muzeul Național al Literaturii Române a publicat următorul ferpar intitulat „A murit romancierul și dramaturgul Dinu Săraru” (text de Radu Băieșu):

Astăzi a intrat în eternitate și Dinu Săraru.
Romancier, dramaturg, gazetar și animator de teatru, Dinu Săraru s-a născut în 30 ianuarie 1932, la Slătioara, o comună oltenească din apropierea mănăstirii Horezu, tatăl său fiind învățător. A debutat în presă de tânăr, lucrând atât la Radio România, cât și, mai târziu, la Televiziune și, desigur, în presa culturală scrisă. Slătioara copilăriei sale l-a bântuit întreaga viață, fiind sursa de inspirație pentru multe dintre scrierile sale. În interviuri a mărturisit adesea că personajele sale sunt strâns legate de foștii consăteni. Romanul „Niște țărani” i-a adus consacrarea, fiind premiat de Academia Română și ulterior ecranizat, ca și „Clipa”, un alt roman despre țăranii din comuna natală (unde, de altfel, Săraru și-a petrecut multă vreme la maturitate și senectute). Deși a lucrat multă vreme în presă, el își datorează în mare parte notorietatea datorită conducerii iscusite a Teatrului Mic în perioada sa de glorie (1977 – 1989). Profitând cu abilitate de relațiile sale la nivelul cel mai înalt al P.C.R., a avut flerul și tenacitatea de a alcătui o trupă extraordinară de actori și regizori, dintre care îi amintim doar pe câțiva: Ștefan Iordache, Valeria Seciu, Leopoldina Bălănuță, Mitică Popescu, Rodica Negrea, Gheorghe Visu, Cătălina Buzoianu și Silviu Purcărete. Și-a legat numele de câteva dintre cele mai memorabile spectacole ale epocii, deloc săracă în montări eveniment, obținând aprobarea unui repertoriu la care alte teatre doar puteau visa la vremea aceea. În 2001 a fost numit director general al Teatrului Național, dar vremurile se schimbaseră, iar directoratul său nu a lăsat urme atât de adânci în istoria teatrului românesc precum cel precedent. În ultimii săi ani a continuat să fie activ în presă, în ciuda problemelor tot mai grave de vedere care l-au afectat. Criticii i-au sancționat sever opera după Revoluția din Decembrie 1989, dar indiscutabil va rămâne unul dintre observatorii inspirați ai vieții țăranilor din a doua parte a secolului XX.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!

***

Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București a postat pe site-ul acestuia un mesaj intitulat „Dinu Săraru ne-a părăsit„:

S-a stins din viață, la 92 de ani, romancierul, directorul de teatre, gazetarul, cronicarul teatral, creatorul de reviste, realizatorul de radio și televiziune Dinu Săraru, personalitate debordantă de energie, personaj nu odată controversat, prezent în viața Cetății până aproape de sfârșitul său, în după amiaza zilei de 2 martie 2024.
Timp de 12 ani, între 1977 – 1989, a condus Teatrul Mic punând pe picioare o Trupă, un Program și un Nume, construind, dincolo de scenă, un adevărat climat de efervescență culturală. Pe scena Teatrului Mic s-au prezentat sub ”direcția Dinu Săraru” spectacole care au devenit adevărate referințe pentru istoria teatrală românească. A fost un directorat cuprins între două cutremure…
În 26 ianuarie 2001, după 11 ani de absență din viața teatrului, Dinu Săraru preia funcția de Director al Teatrului Național, poziție care a reprezentat împlinirea unui vis al acestui împătimit de Teatru. Va fi al 44-lea director din istoria acestei instituții. În cei 3 ani de directorat (până în decembrie 2004) își afirmă prin fiecare gest respectul față de înaintași, dorind ca Teatrul Național să redevină ”o instituție de moralitate și verticalitate artistică”.
Încă din prima lună de directorat se editează o nouă serie a Gazetei Teatrului Național și se reia publicarea nor noi titluri în Biblioteca Teatrului Național. Se redeschide, după o întrerupere de 23 de ani, Muzeul Teatrului Național. În anul 2002 – An Caragiale – aniversare UNESCO, se împlinesc și 150 de ani de la naşterea lui Caragiale. Printr-o fericită coincidenţă, anul naşterii lui Caragiale (1852) este şi anul naşterii Teatrului cel Mare, din care „se trage” Teatrul Naţional Bucureşti şi cele două aniversări se întrepătrund în mod fericit: piesele „trilogiei satirice” – „O scrisoare pierdută”, „O noapte furtunoasă”, „D’ale carnavalului” și alte două spectacole inspirate din texte caragialiene – vor cunoaşte, în stagiunea aniversară, cinci premiere în cinci zile, în noi viziuni regizorale, performanţă fără precedent până atunci. În decembrie 2002 apare Almanahul aniversar al Teatrului Național (150 de ani de la fondarea Teatrului Cel Mare) și, ulterior, albumul bibliofil ”Zidirea Teatrului cel Mare”.
Cităm, dintre spectacolele care au văzut lumina rampei în perioada 2001 -2004, câteva titluri pe care memoria spectatorilor de atunci le vor fi reținut, fără îndoială:
„Tache, Ianke și Cadîr” de V.I. Popa în regia lui Grigore Gonţa cu Radu Beligan, Marin Moraru, Gheorghe Dinică
„Celălalt Cioran”, spectacol – atelier de Radu Penciulescu şi George Banu după caietele lui Emil Cioran, cu Ovidiu Iuliu Moldovan în rolul principal
„Crimă pentru pământ”, dramatizare după romanul omonim al lui Dinu Săraru, regia Grigore Gonța
„Ultima oră”, de Mihail Sebastian, regia Anca Ovanez-Doroșenco
„Visul unei nopți de vară” de William Shakespeare, în regia lui Felix Alexa
„Apus de soare” de B.Șt. Delavrancea, în regia cunoscutului regizor de film Dan Pița
„Egoistul” de Jean Anouilh, cu Radu Beligan în rolul titular, rol pentru care e desemnat de Guiness Book drept “Cel mai în vârstă actor activ profesionist” (Oldest Active Professional Theatre Actor).
Dinu Săraru a plecat de pe scena tumultuoasă a vieții, lăsând în urmă amintirea unui om vital, generos și totodată tiranic, debordând de energie și exploatând magistral energia celor din jur, cu un excelent simț al teatrului, cu fler pentru talente, cu vocația de a construi.
Dumnezeu să îl odihnească!

***

Teatrul Mic a postat pe contul de Facebook al instituției mesajul:

Cu infinită tristețe, astăzi ne despărțim de domnul Dinu Săraru. 🖤
„Teatrul Mic a fost cel mai frumos vis al patimei mele teatrale.” – Dinu Săraru (director al Teatrului Mic 1977-1990)
Dramaturg, eseist, publicist, romancier și scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Dinu Săraru a debutat în presă la numai 18 ani, ca reporter la Radio România, între anii 1950-1961. 
A fost secretar general de redacţie la revista „Secolul 20″ şi la „Luceafărul”. În perioada 1969-1977, a fost secretar general de redacţie, redactor-şef adjunct, redactor-şef al Redacţiei Culturale Radio-TV.
Debutul său editorial a fost o culegere de cronici şi articole dedicate teatrului, adunate sub titlul „Teatrul românesc şi interpreţi contemporani”, în anul 1966. În 1973, avea să publice o nouă colecţie de cronici şi eseuri teatrale, „Al treilea gong”.
A debutat ca romancier şi, totodată, s-a consacrat cu „Nişte ţărani” (1974, Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române). Cartea a fost ecranizată, în anul 1980, sub titlul „Vânătoarea de vulpi”, în regia lui Mircea Daneliuc şi a fost pusă în scenă de Cătălina Buzoianu la Teatrul Mic, în 1981, cu titlul „Scenariu dramatic în şapte anotimpuri”
Perioada 1977-1990 a fost considerată deosebit de importantă pentru Teatrul Mic, prin numirea la conducere a scriitorului şi criticului teatral Dinu Săraru, sub conducerera căruia, în anii ’80, la Teatrul Mic s-a produs ceea ce s-a numit „Fenomenul din Sărindar”.
🖤 Dumnezeu să-i odihnească sufletul în pace!

***

Fostul Președinte al României, Ion Iliescu, a publicat pe blogul acestuia următorul mesaj intitulat „Adio, DINU SĂRARU (1932-2024)!„:

Un exponent al unei generații redutabile de oameni care au luptat pentru libertatea lor, prin cuvinte, prin idei și prin cultură, scriitorul Dinu Săraru, a intrat astăzi într-o eternă tăcere. Nemurirea lui e garantată de o operă în care spațiul românesc a fost marele protagonist: romane precum „Niște țărani” și „Clipa”, capodopere care și-au găsit prelungirea în film, fac din numele lui Dinu Săraru o dispariție regretabilă.
A fost un om care a scris lumi și a ridicat instituții: Teatrul Mic și Teatrul Foarte Mic au fost marile lui slăbiciuni, cărora le-a dedicat energia și priceperea, dar nu mai modestă a fost dedicația sa pentru Teatrul Național din București. Biografia lui ne arată că literatura pe care a scris-o a fost mai blândă decât încercările vieții sale. Transmit condoleanțele mele familiei!
Dumnezeu să îl odihnească în pace!

***

Fostul Prim-Ministru al României, Prof. dr. Adrian Năstase, Președintele Fundației Europene Titulescu, a postat pe blogul său un mesaj intitulat „A murit Dinu Săraru„:

A murit un boier al culturii române. O mare personalitate – greu încercată de vremuri, dar nemuritor prin opera sa. Nu mă gândesc doar la cărțile pe care le-a scris ci și la profunzimea actului de cultură realizat la Teatrul Mic, la Teatrul Foarte Mic sau la Teatrul Național. Îmi place să cred că m-a considerat un prieten mai tânăr căruia îi transmitea, în scris sau la telefon, îndemnuri și sfaturi. Anii tranziției au fost dureroși, dar au făurit destine puternice.

Sper să-și găsească odihna și să se împace cu sine! Condoleanțe familiei!

***

Părintele prof. dr. jurist Emil Nedelea Cărămizaru, Parohul Bisericii Voievodale „Sfântul Gheorghe Nou” din Bucureşti, a postat pe Facebook următorul mesaj:

Încă un munte a plecat la Cer! Marele nostru scriitor, maestrul Dinu Săraru, a părăsit acestă vremelnică lume astăzi, 2 martie 2024!
Am avut privilegiul să-l cunosc și să mă bucur de vivacitatea minții sale, de erudiția sa… Iubitor de țară și de Biserică, plecarea sa la cele veșnice ne lasă un gol imens…
Domnia sa mi-a scris prefața la cel de-al doilea volum de versuri “Stihuri pentru suflet”…
Un Om cât un munte merge de astăzi la Domnul!
Și câte lucruri bune ar fi de spus…
Drum bun, maestre, spre Împărăția lui Dumnezeu! Condoleanțe familiei, soției sale, distinsei Doamne Viviana Săraru, precum și iubitelor sale fete, Ruxandra și Alexandra Săraru!
Veșnica sa pomenire, din neam în neam! 🙏🥲

***

Președintele Consiliului Județean Vâlcea, Constantin Rădulescu, a postat pe Facebook mesajul:

Vestea că maestrul Dinu Săraru, scriitor remarcabil și un prieten drag, s-a ridicat la ceruri m-a întristat nespus.
Prin „plecarea” lui, județul Vâlcea a pierdut un cetățean de onoare, un scriitor de geniu, cu o carieră impresionantă, și un OM special cu care ne-am mândrit mereu.
Cuvintele sunt prea sărace pentru a descrie personalitatea remarcabilă a Maestrului, care ne-a impresionat mereu cu romanele și scrierile domniei sale, cu dragostea demonstrată pentru satul românesc și pentru Slătioara sa natală, unde revenea mereu cu drag.
Chiar dacă maestrul Dinu Săraru este de azi printre stele, numele și opera sa vor rămâne în conștiința generală și în istoria culturii românești.
Împărtășesc suferința familiei sale și a celor apropiați și le transmit condoleanțe și întreaga mea compasiune. Dumnezeu să îl odihnească în pace!

***

Fundaţia Naţională pentru Civilizaţie Rurală „Nişte Ţărani” a postat pe contul acesteia de Facebook un mesaj intitulat „Dinu Săraru, ultimul boier din România„:

A căzut cortina peste chipul magnific al unui slujitor emblematic al teatrului și rostirii românești!
S-a încheiat o eră strălucitoare, dominată stăruitor și puternic de un nume născut din furtună, dăinuind în nemurire – DINU SĂRARU.
Marele scriitor dramaturg a reprezentat o voce vulcanică și tunătoare, reușind  să străbată România și cultura universală, impunând fastuos imagini, expresii, ecouri ce nu vor dispărea niciodată.
Măreața sa inimă, care a cedat astăzi sub povara efortului fabuloasei sale creații, s-a dăruit Țăranului Român, familiei sacre, satului străbun, actorilor tulburători, pe scena tumultuoasă a vieții, lăsând în urmă o epocă a corifeilor culturii, ce se aseamănă cu Epigonii lui Eminescu.
DINU SĂRARU s-a impus autoritar într-o definiție românească a valorilor, a culturii și a vorbirii, într-o eră ce, din păcate, încet apune, dar care a încrustat pe vecie, pe merit, generosul nume pe frontispiciul culturii și istoriei României.
Maestrul DINU SĂRARU iată, a părăsit cu regret copilul său de suflet, Fundația Națională „Niște Țărani”, al cărui părinte-fondator îl definim, deja de un sfert de veac, dar Fundația va trăi mai departe și va sălășlui în sine spiritul marelui scriitor. Noi îi făgăduim, cu sfințenie, că vom duce mai departe îndemnurile, povețele și creația.
Ne întrebăm așadar: „Ce ne-am fi făcut dacă n-ar fi existat DINU SĂRARU?”
Zbor lin către nemurire, Maestre DINU SĂRARU, Patriarh al culturii și rostirii românești!

Sorin Mihăilescu
2 martie 2024

***

Marea Lojă Națională din România a transmis următorul mesaj:

Iubiți Frați,
Cu profundă tristețe, Marea Lojă Naţională din România anunţă trecerea la Orientul Etern a Prea Respectabilului şi iubitului nostru Frate Constantin Grigore (Dinu) Săraru, Mare Maestru de Onoare Ad-Vitam al Marii Loji Naționale din România, Pro Mare Maestru din Trecut și Maestru Venerabil din Trecut și de Onoare Ad-Vitam al R.L. „Luceafărul”, Nr. 166, Or. București.
Ne luăm rămas-bun de la un titan al literaturii românești. Prea Respectabilul Frate Dinu Săraru a fost nu doar un scriitor remarcabil, ci și un mentor și un lider al Lanțului Masonic român regular, dedicat idealurilor și principiilor masonice. Prin cuvintele sale și prin Lucrarea sa masonică, a inspirat și a ghidat pe mulți dintre noi pe calea căutării interioare și a înțelegerii profunde a lumii înconjurătoare.
Prin înțelepciunea sa și prin angajamentul său față de binele Ordinului, a exemplificat esența adevăratei înțelegeri și compasiuni umane, aducând forța exemplului, frumusețea măiestriei cuvântului și lumina înțelepciunii în Lucrările noastre.
Prin cuvintele sale, Prea Respectabilul Frate și maestrul cuvintelor Dinu Săraru a sculptat povestea unor generații, a unei țări întregi. Cu o prospețime și o sinceritate neegalate, a înfățișat realități sociale, culturale și politice, aducând în discuție teme de actualitate cu o claritate și profunzime remarcabile. De la conflictele interioare ale personajelor sale la dilemele sociale ale mai multor epoci, el a pictat în cuvinte tablouri vii și memorabile ale satului tradițional românesc, ale umanității și ale perseverenței sufletului românesc, dar și ale contemporaneității fragmentate de. pierderea reperelor morale și de înlocuirea valorilor tradiționale cu forme și conflicte culturale și societale fără fond.
În 30 ianuarie 6024 A.L., alături de P.R. Fr. Alexandru Racoviceanu și D.R. Fr. Dan Andronic, am avut deosebita onoare și bucurie de a-i înmâna personal cea mai înaltă distincție a M.L.N.R., Ordinul „Adrian Dohotaru”, Prea Respectabilului Frate Dinu Săraru, cu ocazia împlinirii venerabilei vârste de 92 de ani, în semn de cea mai înaltă apreciere a contribuțiilor sale excepționale aduse culturii românești și a eforturilor sale constante de promovare și susținere a valorilor culturale și tradiționale fundamentale ale României, pentru contribuții extraordinare aduse dezvoltării Marii Loji Naționale din România, pentru modul exemplar în care a promovat imaginea și interesele Marii Loji Naționale din România în cadrul societății civile și pentru întreaga sa activitate masonică, pusă în slujba Înaltelor și Străvechilor Principii ale Francmasoneriei Regulare Universale.
În numele meu personal și al tuturor membrilor Marii Loji Naționale din România, transmit cele mai sincere condoleanțe familiei îndoliate.
Moștenirea sa spirituală și intelectuală va dăinui în conștiința culturală a României și a Marii Loji Naționale din România.
Cuvintele sale vor continua să trăiască în inimile și în gândurile noastre, inspirând și luminând drumurile celor ce vin după noi.
În memoria P.R. Fr. Dinu Săraru să ducem mai departe flacăra idealurilor masonice și să onorăm în continuare învățăturile și înțelepciunea pe care le-a împărtășit cu noi.
Drum lin în eternitate, maestre al cuvintelor!
Iubiți Frați,
Vă rog ca împreună să-i cinstim cum se cuvine memoria iubitului nostru Prea Respectabil Frate Dinu Săraru, și să marcăm printr-un moment de reculegere trecerea sa la Orientul Etern în prima Lucrare Masonică a tuturor Lojilor din Obediență din perioada următoare.
Odihnească-se în pace în Marea Lojă din Ceruri!

P.R. Fr. Cătălin Tohăneanu
Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România

*

Notă JURIDICE

Maestrul Dinu Săraru este tatăl apreciatelor jurnaliste Ruxandra Săraru, reputat om de radio, și Alexandra Săraru și bunicul colegului nostru av. Mihnea Galgoțiu-Săraru.

Amintim și faptul că ultimul volum al monumentalei „Trilogii țărănești” a scriitorului Dinu Săraru, din care fac parte romanele „Niște țărani” (I, 1974), „Iarba vântului” (II, 1993) și „Crimă pentru pământ” (III, 1996), acesta fiind dramatizat în anul 1997, reprezintă una dintre cele mai tulburătoare drame autohtone judiciare, montată la Teatrul Național „I.L. Caragiale” în regia lui Grigore Gonța (2002) și beneficiind de o excepțională distribuție. Acțiunea dramei se petrece după 1989, când se reconstituie proprietatea ţăranilor asupra pământului, între două familii dintr-un sat izbucnind un conflict pe tema delimitării terenurilor lor aflate în vecinătate, iar acesta degenerează paroxistic, ajungându-se la crimă, victima fiind fostul iubit al celei ce va ajunge să-l ucidă cu un par…

Două interviuri memorabile cu regretatul om de cultură, realizate de Gabi Simon pentru „Q Magazine” și de Ionuț Vulpescu pentru podcastul „Avangarda” (VIDEO) pot fi accesate in memoriam aici și, respectiv, aici.

Dumnezeu să-l odihnească în pace și veșnică să-i fie pomenirea!
Sincere condoleanțe familiei îndoliate!

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership