« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrepturile omuluiDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti

Curtea de Apel Timişoara. Anularea HG privind suspendarea activității sălilor de sport şi/sau fitness ca măsură de combatere COVID-19
23.04.2021 | Andrei PAP

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Andrei Pap

Andrei Pap

ROMÂNIA OPERATOR 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR.___________– 02.04.2021

 

SENTINȚA CIVILĂ nr.197

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15 aprilie 2021

PREȘEDINTE:D___ P_____

GREFIER:J_____ C_____

S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta B____ B______ B_____ B__ în contradictoriu cu pârâtul C_______ C_______ având ca obiect anulare acte administrativ cu caracter normativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta domnul avocat P[…], lipsă fiind pârâtul .

Se prezintă pentru A_________ A_________ de Interne domnul consilier juridic […].

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care: se constată că s-a depus prin registratura instanței la data de 18.04.2021 de către pârât întâmpinare și concluzii scrise. Prin mail-ul instanței se constată că s-au depus de către Ministerul Sănătății și Direcția de Sănătate Publica București răspuns la adresele înainte la termenul anterior.

Se comunică părților prezente un exemplar al întâmpinării și al concluziilor scrise depuse de pârât.

Instanța pune în discuția părților admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție formulată de A_________ A_________ de Interne.

Reprezentantul Ministerului Afacerilor de Interne solicită admiterea în principiu a cererii pentru motivele expuse pe larg de acesta cât și pentru motivele descrise de pârât în concluziile scrise.

Reprezentantul reclamantei solicită respingerea cererii de intervenție având în vedere dispozițiile de Legea 137/2020 prin care Secretariatul General al Guvernului asigură reprezentarea Guvernului în fața instanțelor de judecată, ceea ce duce la convingerea că atâta timp cât Guvernul a fost citat, a depus întâmpinare, poate avea singur calitate, este lipsită de interes propriu și direct cererea de intervenție depusă de A_________ A_________ de Interne.

În replică reprezentantul Ministerului Afacerilor de Interne arată că are interes deoarece Reprezentantul A_________ A_________ de Interne răspunde direct de executarea atribuțiilor și condițiilor stabilite prin prezentul act normativ, sens în care nu poate fi susținută excepția lipsei de interes .

Reprezentantul reclamantei cu privire la cele invocate de reprezentantul Ministerului Afacerilor de Interne ar însemna că MAI pune în executare, aplicare anumite norme emise de Guvern, or având în vedere că interesul în această cauză ar fi respingerea cererii reclamantei de anulare a unor acte considerate nelegale, MAI ar trebui să aibă un interes contrar să facă apărări împotriva acestei cereri.

Curtea, în considerarea dispozițiilor art. 63 Cod procedură civilă raportat la art.148 Cod procedură civilă, analizând atât calitatea cât și interesul intervenientului, constată că atât condițiile formale cât și toate celelalte condiții speciale pentru a fi admisă în principiu cererea de intervenție, sunt îndeplinite, astfel că va admite în principiu cererea de intervenție accesorie.

Reprezentantul reclamantei raportat la apărările Guvernului prin întâmpinare și la excepția lipsei de interes depune la dosar un set înscrisuri referitoare la certificatul de înregistrare si situația actuala a reclamantei, strict cu privire la acesta excepție.

Înscrisurile depuse de reclamantă se primesc la dosar în probațiune.

Instanța pune în discuție excepția netimbrării acțiunii.

Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepție deoarece a timbrat acțiunea la termenul anterior așa cum a dispus instanța.

Reprezentantul Ministerului Afacerilor de Interne nu mai susține excepția netimbrării având în vedere că reclamanta a timbrat la termenul anterior, iar față de această excepție invocată de pârâtul C_______ C_______ lasă soluția la aprecierea instanței.

Instanța respinge excepția netimbrării deoarece cererea a fost timbrată corespunzător.

Se acordă cuvântul părților cu privire la excepția lipsei plângerii prealabile.

Reprezentantul Ministerului Afacerilor de Interne solicită admiterea excepției pentru motivele invocate în cererea de intervenție cât și motivele invocate în întâmpinare.

Reprezentantul reclamantei solicită respingerea excepției lipsei plângerii prealabile arătând că actul atacat a produs efecte in 26.03.2021 când toate sălile de sport și-au suspendat activitatea.

În considerarea modificărilor aduse în luna iulie 2018, articolului 7 aliniatul 5 din Legea nr. 554/2004, Curtea apreciază că nu mai subzistă obligativitatea introducerii plângerii prealabile câtă vreme vorbim despre un act administrativ care a intrat în circuitul civil si nu mai poate fi revocat. D____ urmare, excepția invocată de pârât va fi respinsă.

Curtea acordă cuvântul pe excepția lipsei de interes a reclamantei în susținerea cererii introductive.

Reprezentantul reclamantei solicită respingerea lipsei de interes având în vedere că a depus la dosar trei înscrisuri, certificatul de înmatriculare se referă la Cod CAEN săli de fitness, pagina de internet a societății fiind destinată exclusiv activității de sport, fitness iar din raportul administratorului depus la dosar reiese ca are 4 puncte de activitate și că anul trecut au fost încasări cu 90 % diminuate față de anul 2019, deci din cauza restricțiilor din starea de urgență dar și din cea de alertă rezultă că interesul personal și direct al reclamantei există din perspectivă economică și financiară.

Reprezentantul Ministerului Afacerilor de Interne solicită admiterea excepției lipsei de interes a reclamantei având în vedere că HG 293/2021 care s-a modificat prin HG nr. 348/2021 și-a încetat producerea unor efecte prin emiterea unei noi Hotărâri de Guvern din 14.04.2021, în care sunt menținute prevederile privind rata de incidență și acest efect.

Reprezentantul reclamantei arată că a atacat HG nr. 348/2021 parțială și nu are cunoștință de conținutul actului de care face vorbire Reprezentantul Ministerului Afacerilor de Interne, însă până la o probă contrarie măsura suspendării este în vigoare.

Instanța constată că interesul societății reclamante este în legătură cu pretenția formulată, există în momentul în care se exercită dreptul la acțiunea și îl vizează pe cel care a recurs la forma procedurală, drept pentru care excepția va fi respinsă.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților prezente asupra fondului.

Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii formulate, anularea parțială, ca netemeinică și nelegală a Hotărârii de Guvern nr. 348/25.03.2021 în ceea ce privește pct. 4 referitor la art. 10 punctele 1^1 și 1^2 din Anexa nr. 3 la HG nr. 293/10.03.2021, cu cheltuieli de judecată pe cale separată în ceea ce privește onorariu de avocat, se solicită taxa judiciară de timbru. În esență se arată că în dosarul nr. __________ al Curții de Apel Cluj a fost emisă sentința civilă nr. 104/09.04.2021 prin care s-a reținut încălcarea art.108 din Constituție, ceea ce e comun cu acțiunea prezentă și că art. 4, art. 58 din Legea nr. 24/2000 arată că o hotărâre de guvern poate avea ca obiect de reglementare exclusiv modul de aplicare și de punere în executare în concret a legii fără posibilitatea de a excede sferei de reglementare stabilită de legiuitor. Prin apărarea făcută de pârât și intervenient se arată că au fost respectate prevederile art. 53 din Constituție însă în realitate nu a fost respectat principiul unui tratament nediscriminatoriu, de vreme ce doar sălile de sport și fitness din spațiile închise au fost suspendate. Se mai arată că documentele depuse la dosar de Ministerul Sănătății și DSP relevă că nu au exista focare de infectare nici la nivelul județului T____ nici la nivel de țară în sălile de sport și fitness și pe de altă parte relevă că nu au fost efectuate anchete epidemiologice la aceste săli de sport și fitness, ceea ce conduce la concluzia că întreaga fundamentare a actului este una generică.

Vătămarea suferită de reclamant este atât de ordin economic, cât și de ordin financiar, întrucât veniturile societății s-au diminuat semnificativ mergând către un colaps financiar, societatea reclamantă urmând să ________________________ plată.

Reprezentantul Ministerului Afacerilor de Interne solicită respingerea acțiunii formulate de reclamant pentru motivele expuse în cererea de intervenție accesorie cât și pentru motivele expuse în întâmpinare . În replică cu privire la practica judiciară se arată că în 09.04.2021 tot Curtea de Apel Cluj prin sentința civila nr. 103 pronunțată în dosarul nr.___________ a respins o acțiune identică în care sunt atacate aceleași prevederi legale constatând legalitatea și temeinicia actului administrativ atacat. Se mai arată că hotărârea de guvern atacată are la bază o analiză a factorilor de risc generată de starea de pe teritoriul României la 23.03.2021 în cadrul căruia sunt expuse pe larg motivele care țin de temeinicia și necesitatea adoptării acestor măsuri în ceea ce privește protejarea populației. Prin Legea nr. 55/2020 s-a stabilit că prin hotărâre de guvern se stabilește sau se prelungește starea de alertă. Fără cheltuieli de judecată.

În replică reprezentantul reclamantei arată că nu se discută starea de alertă în prezenta speță ci anumite condiții excepționale prin care s-au restrâns drepturile reclamantei , o măsură generală nu este cea de suspendare doar a unor activități în detrimentul lor și în favoarea altora ce își desfășoară activitatea, în cazul reclamantei nu a fost făcută o analiză de risc calată pe drepturile fundamentale a operatorilor economici în domeniul de sport și fitness.

C U R T E A

Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. ___________, la data de 02 aprilie 2021, reclamanta B____ B______ B_____ B__ în contradictoriu cu pârâtul C_______ C_______,a solicitat instanței de judecată anularea parțială, ca netemeinică și nelegală, a Hotărârii de Guvern nr. 348/25.03.2021 (pentru modificarea și completarea Anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 293/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 martie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei COVID-19, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 308 din 26 martie 2021), în ceea ce privește pct. 4 referitor la art. 10 punctele 1^1 și 1^2 din Anexa nr. 3 la HG nr. 293/10.03.2021, prin care se suspendă activitatea operatorilor economici desfășurată în spatii închise în domeniul sălilor de sport si/sau fitness în localitățile unde incidența cumulată la 14 zile este mai mare de 4/1.000 de locuitori.

În motivare se arată că în fapt, reclamanta activează în domeniul sălilor de fitness, cu 2 puncte de lucru deschise în Timișoara, fiind un operator relevant pe plan local.

Urmare a restricțiilor legate de pandemia Covid-19, în anul 2020 a înregistrat venituri cu cea 70% mai mici față de anul precedent, fiindu-i periclitată în mod grav afacerea. Astfel, pe lângă chiriile sălilor de fitness, îi este imposibil să onoreze plata creditelor bancare pentru echipamente, precum și a întregului personal angajat sau colaborator.

Odată cu adoptarea măsurii carantinei zonale, respectiv a suspendării prin HG atacată prin prezenta, însăși existența reclamantei este grav amenințată, intrarea în faliment fiind iminentă.

În drept se invocă încălcarea art. 31 din Constituție-după cum arată și Avocatul Poporului, dna Renate Weber, niciuna dintre cele 20 de hotărâri adoptate în acest an de către CNSU nu a fost publicată în Monitorul Oficial. Însă, în timp ce hotărârile CNSU nr. 1-11 și nr. 15 – 20 din anul acesta au fost postate pe site-urile oficiale, hotărârile nr. 12/2021, 13/2021 și nr. 14/2021 nu au fost publicate nici în Monitorul Oficial, nici pe aceste site-uri. Astfel, se poate reține o încălcare a prevederilor art. 31 din Constituție privind dreptul la informație.

C_____ legal aplicabil este conturat de Legea 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologie și biologic, care reprezintă act normativ cu caracter special în materie.

Se invocă texte din actul normativ menționat, care au fost interpretate greșit de către pârâtul din acest dosar.

Art. 3 din lege, definește următoarele noțiuni cu impact asupra celor susținute:

,,d) risc iminent – amenințare imediată sau probabilitatea ridicată de apariție și răspândire a unui agent înalt patogen în populația umană, care poate avea un impact grav asupra sănătății și vieții omenești;

e) contaminare – prezența unui agent înalt patogen pe suprafața corpului uman sau animal, în sau pe un produs preparat pentru consum sau pe alte obiecte, inclusiv mijloace de transport, ce poate constitui un risc epidemiologie și biologic;

f) informații științifice oficiale – date ce oferă elemente de proba bazate pe metode științifice stabilite și transmise de către instituții internaționale sau naționale, cu atribuții în domeniul sănătății, și acceptate de către Ministerul Sănătății;

g) infectarea – pătrunderea și dezvoltarea sau multiplicarea unui agent infecțios în corpul uman sau animal care poate constitui un risc pentru sănătatea publică

h) măsura de sănătate publica – procedurile specifice de prevenire, limitare și răspuns aplicate în vederea împiedicării răspândirii bolii sau a contaminării;”

Art. 6 relevă că România și Timișul se află în situația descrisă la litera c):

„Situațiile de risc epidemiologie și biologic pentru care se instituie masurile prevăzute în prezenta lege sunt următoarele:

a) epidemie declarată prin ordin al ministrului sănătății

b) urgență de sănătate publică de importanță internațională, certificată prin hotărârea Comitetului N_______ pentru Situații de Urgență, în baza declarației Organizației Mondiale a Sănătății;

c) pandemie declarată de Organizația Mondială a Sănătății și certificată prin hotărâre de Comitetul N_______ pentru Situații de Urgență;

d) cazul de risc epidemiologie și biologic iminent identificat și constatat de structurile aflate în coordonarea Departamentului pentru Situații de Urgență sau de către instituțiile aflate în subordinea Ministerului Sănătății/’

Motivele de nelegalitate ale hotărârii atacate. încălcarea prevederilor art. 4 alin. (3), art. 78 și art. 79 din Legea nr. 24/2000-actul normativ atacat nu este integrat organic în sistemul legislativ, nefiind corelat cu prevederile art. 2 din Legea 136/2020, act normativ superior, fiind încălcate astfel prevederile art. 13 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Potrivit art. 2 din Legea 136/2020 măsurile prevăzute de această lege se dispun și se aplică exclusiv pentru apărarea sănătății publice, cu respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor și a ordinii publice. Toate măsurile dispuse în baza prezentei legi vor fi proporționale cu situația care le-a determinat, limitate în timp la aceasta și aplicate în mod nediscriminatoriu.

De asemenea, emitentul a nesocotit și prevederile art. 20 din Legea 24/2000, în condițiile în care actului emis la 25.03.2021 îi lipsește documentarea și analiza științifică.

Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative conține prevederi imperative în privința condițiilor de legalitate pe care trebuie să le întrunească actele administrative normative, categorie în care ____________ nr. 348/2021.

De asemenea, hotărârea atacată nu respectă prevederile Legii 55/2020. în nota de fundamentare a hotărârii atacate se precizează că dată fiind evaluarea realizată în baza factorilor de risc prevăzuți la art. 3 alin. (4) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările și completările ulterioare, se impune menținerea unui răspuns amplificat la situația de urgență determinată de răspândirea noului coronavirus.

Se invocă art. 3, alin. (4) din Legea 55/2020, aceste prevederi sunt extrase în integralitate din OUG 21/2004 privind Sistemul N_______ de Management al Situațiilor de Urgență, art. 42, alin. (4).

Or, emitentul nu a indicat rezultatul vreunei anchete epidemiologice sau o evaluare a factorilor de risc care să determine luarea măsurii de suspendare în ceea ce privește activitatea sălilor de sport și fitness, neexistând astfel niciun temei care să justifice o astfel de măsură. Potrivit textului de lege ante-menționat, factorii de risc trebuie analizați înainte de a lua o astfel de măsură. Or, atâta vreme cât factorii de risc în ceea ce privește activitatea în sălile de fitness și sport nu au fost analizați și atâta vreme cât nu există nicio anchetă din care să rezulte un grad ridicat de infectare în cadrul sălilor de sport și fitness, vă rugăm să observați că hotărârea atacată a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 3, alin. (4) din Legea 55/2020 și a art. 42, alin. (4) din OUG 21/2004.

Astfel, legalitatea actelor administrative normative este subsumată unor condiții generale de emitere, cum ar fi: respectarea ierarhiei normelor juridice (art. 4 din Legea nr. 24/2000); interdicția de a conține soluții care să contravină prevederilor în a căror aplicare sunt date (art. 78 din Legea nr. 24/2000) și adoptarea într-un termen util care să facă posibilă ducerea lor la îndeplinire (art. 79 din Legea nr. 24/2000).

Referitor la încălcarea ierarhiei normelor juridice (art. 4 din Legea nr. 24/2000), potrivit prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.

Normele din pct. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 348/2021 au fost emise cu depășirea limitelor impuse de prevederile articolelor din Legea nr. 55/2020 și Legea nr. 136/2020 -discriminare, lipsa studiilor de specialitate, măsură disproporționată, încălcarea libertății economice etc.

În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 108 din Constituție și ale art. 30 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24/2000, potrivit textului art. 108 din Constituția României ce poartă denumirea marginală Actele Guvernului:

„(1) Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe.

(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.”

Sub acest aspect, o hotărâre a Guvernului nu este dată în completarea legii. Ea nu poate să adauge în sarcina subiectului de drept condiții suplimentare față de cele cuprinse în textul legii. Organizarea executării legii nu se poate confunda cu elaborarea acesteia.

Hotărârile Guvernului reprezintă o categorie de acte administrative specifice organelor centrale ale puterii executive; ele se adoptă pentru organizarea executării legilor și nu pot contraveni principiilor și dispozițiilor cuprinse într-o lege. Conformitatea cu legea a tuturor actelor juridice, fiind o consecință a principiului supremației legii, se aplică oricărui act ce emană de la alte organe. Cât privește actele administrative, acestea fiind acte de executare a legii, condiția de conformitate este indiscutabilă.

Întrucât hotărârea Guvernului se adoptă în baza legii și urmărește organizarea și executarea în concret a legii, aceasta nu poate institui norme derogatorii de la lege, posibilitate rezervată doar actelor normative de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază. De aceea, atunci când o hotărâre a Guvernului încalcă legea sau adaugă la lege, ea se impune a fi anulată.

Lipsa fundamentării- art. 30 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24/2000 prevede obligativitatea în cazul hotărârilor Guvernului a elaborării unei note de fundamentare, instrument de prezentare și motivare ale noilor reglementări propuse, conform art. 30 alin. (2) al aceleiași legi.

Articolul 31 din Legea nr. 24/2000 detaliază toate condițiile pe care trebuie să le conțină o notă de fundamentare, ca instrument de prezentare și motivare ale noilor reglementări propuse.

Conform art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 24/2000, în cadrul acestei secțiuni obligatorii a notei de fundamentare ar trebui să identificăm, printre altele, și: cerințele care reclamă intervenția normativă, cu referire specială la insuficiențele și neconcordanțele reglementărilor în vigoare; finalitatea reglementărilor propuse; concluziile studiilor, lucrărilor de cercetare, evaluărilor statistice.

Astfel, o astfel de modificare trebuia să menționeze care sunt cerințele care impun ca activitatea sălilor de sport/fitness să fie suspendată. Trebuia, de asemenea, să se indice care este finalitatea noii reglementări, respectiv care este beneficiul concret pe care îl înregistrează o anumită persoană sau societatea în ansamblul său din această modificare legislativă.

Nu în ultimul rând, tot în cadrul acestei secțiuni ar fi trebuit să se regăsească un studiu sau o evaluare statistică în privința numărului de operatori ai sălilor de sport/fitness care sunt în imposibilitate de a-și desfășura activitatea.

Motivarea expusă în nota de fundamentare nu vizează absolut deloc modificările ce fac obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, ci exprimă, la modul general, niște aspecte care nu au nimic de-a face cu ceea ce s-a modificat efectiv și cu efectele pe care această modificare le-a creat în privința reclamantei și, probabil, și a altor operatori.

Cu privire la impactul socio-economic – efectele asupra mediului de afaceri, inclusiv evaluarea costurilor și beneficiilor, având în vedere că pentru operatorii sălilor de sport/fitness modificarea legislativă echivalează cu blocarea totală a activității, dovedind că inițiatorul acestei modificări nu a evaluat costurile și beneficiile acestei modificări și efectele acesteia asupra mediului de afaceri și a sănătății populației.

Măsurile dispuse prin actul atacat sunt lipsite de suport științific. După cum rezultă din sumara expunere de motive a HG nr. 348/25.03.2021, informațiile științifice oficiale, definite conform art. 3 din Legea 136/2020 ca fiind „date ce oferă elemente de probă bazate pe metode științifice stabilite și transmise de către instituții internaționale sau naționale, cu atribuții în domeniul sănătății, și acceptate de către Ministerul Sănătății”, nu au fost avute în vedere de pârât, care nu le raportează la datele statistice relevate de rata de infectare cu SARS Cov 2.

Emitentul nu a indicat că rezultatul vreunei anchete epidemiologice efectuată de D.S.P. T____ sau altă instituție ar determina luarea măsurii de suspendare a activităților sălilor de sport și fitness.

Pe cale de consecință, având în vedere toate motivele ante-menționate, reclamanta solicită admiterea prezentei cereri, cu consecința anulării parțiale a HG nr. 348/25.03.2021, în ce privește pct. 4 referitor la art. 10 punctele 1^1 și 1^2, prin care se suspendă activitatea operatorilor economici desfășurată în spații închise în domeniul sălilor de sport și/sau fitness în localitățile unde incidența cumulată la 14 zile este mai mare de 4/1.000 de locuitori;.

Încălcarea dispozițiilor din Constituția României-reclamanta arată că „ancheta epidemiologică constă în acțiuni complexe prin care, pornind de la un caz nou descoperit, se urmărește identificarea tuturor persoanelor care au fost în contact cu bolnavul. Este un act important care trebuie să conducă la identificarea continuității lanțului de infecție și la descoperirea de noi cazuri”.

În adoptarea actului atacat, lipsește o asemenea anchetă, care ar trebui să demonstreze legătura de cauzalitate dintre riscul de răspândire și îmbolnăvire cu virusul SARS COV 2 și necesitatea suspendării acestor activități sportive.

Această anchetă ar trebui să motiveze și inutilitatea celorlalte acțiuni ale autorităților, la care ar trebui să se refere în mod concret. D___ după ce se demonstrează că, prin pârghiile legale, autoritățile competente sunt incapabile să facă față pandemiei, consideră că se poate justifica o concluzie legată de suspendare.

Statul Român, care încasează impozite, după un an de măsuri restrictive, este incapabil să suplimenteze numărul de paturi de ATI în zonele cu rată mare de infectare. Pe teritoriul Municipiului Timișoara activitatea școlară se desfășoară online, activitatea sălilor de sport este suspendată, dar nu este suspendată activitatea marilor lanțuri de magazine, de tip hypermarket, considerându-se că reprezintă o zonă sigură și fără risc de răspândire a virusului SARS Cov 2.

Intervine așadar tratamentul discriminatoriu între operatorii economici care activează în sectorul sălilor de sport și fitness și alți operatori economici, care își desfășoară activitatea la nivelul județului T____ sau al întregii țări.

De asemenea, în continuare, funcționează fără restricții toate multinaționalele din județ, unde chiar s-au înregistrat focare. Un exemplu similar ar fi și magazinele de bricolaj, în care lucrează în spațiu închis zeci de persoane zilnic.

Așadar, prin raportare la situațiile anterior amintite, dar și la cele ce urmează, dreptul fundamental prevăzut la art. 45 din Constituția României, privitor la libertatea economică, este încălcat fără tăgadă.

Conform art. 135 alin. 2 din Constituția României: „Statul trebuie să asigure libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, creșterea cadrului favorabil pentru valorificare tuturor factorilor de producție”.

Prin actul atacat, nu se generează decât favorizarea unei zone din economia locală și defavorizarea zonei de sport / fitness, până la falimentarea acestei industrii. Ar fi de înțeles restrângerea unor drepturi, cum este cel al libertății economice prin suspendarea activității reclamantei, dacă măsura ar fi într-o strânsă corelare cu prevederile art. 53 din Constituție și fără discriminare, raportat și la prevederile art. 4 alin. 2 din Constituție. De asemenea, măsura ar trebui dispusă numai prin lege.

Altfel spus, suspendarea activității economice a reclamantei ar fi putut fi justificată dacă s-ar fi adresat tuturor operatorilor economici care își desfășoară activitatea cu clienții în interior, indiferent de natura activității economice. Ori nu este cazul.

Printr-o hotărâre, Guvernul nu poate să restrângă aceste drepturi evocate anterior, un astfel de act putând fi declarat neconstituțional fiindcă nu îndeplinește condiția stipulată la art. 53 alin. 1 din Constituția României.

Practica unor instanțe din alte state, respectiv Tribunalul din Berlin, care a anulat restricțiile impuse barurilor și restaurantelor pe timpul nopții, motivat de faptul că nu există dovezi că au contribuit la creșterea ratelor de infectare.

De asemenea, Tribunalul de Primă Instanță de la Bruxelles, în urma acțiunii în justiție introdusă de L___ Drepturilor Omului, care a argumentat că nu a fost prezentată baza legală a măsurilor respective și că, prin urmare, ordinele ministeriale care stabileau restricțiile sunt ilegale, a obligat Guvernul Belgian să ridice toate restricțiile anti-COVID, concluzionând că statul belgian, reprezentat de ministrul de interne, trebuie să ia toate măsurile adecvate pentru a pune capăt situației de ilegalitate aparentă care decurge din măsurile de restricționa re a drepturilor și libertăților fundamentale recunoscute de Constituție.

Pornind de la ideea că actele administrative sunt acte de realizare a legii, înseamnă că ele trebuie să fie, în primul rând, în deplină concordanță cu actul normativ suprem, cât și cu realitatea în care se aplică, drept pentru care și actul atacat ar trebui să aibă avizul de legalitate, deoarece toate actele administrative trebuie sa fie avizate pentru legalitate.

După mai bine de 1 an de la apariția pandemiei, atât autoritățile locale, cât și cele centrale, aveau obligația de a comanda studii medicale și statistice, în baza cărora să fie luate măsurile de limitare a răspândirii infectărilor. Este inacceptabil ca toate măsurile să fie dispuse fără temei științific, ci doar pentru a justifica o aparentă implicare a autorităților în combaterea pandemiei. Pandemia nu poate fi combătută decât prin adoptarea unor măsuri fundamentate științific.

HG 348/25.03.2021 îngrădește și încalcă dreptul fundamental la muncă, dreptul la muncă este un drept garantat de Constituția României, care, la art. art. 41 alin. 1, prevede: „Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit”. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liber, dar atât angajaților cât și operatorilor economici din industria pe care o reprezentăm, acest drept garantat le-a fost încălcat.

Mai mult decât atât, dacă reprezentanților industriei HoReCa li se permite livrarea la domiciliu, continuarea activității teraselor, a restaurantelor, a cafenelelor și a hotelurilor, în cazul sălilor de sport a fost pus efectiv lacătul pe usă, neexistand, în acest domeniu de activitate, nicio altă posibilitate de desfășurare a activității. Pe cale de consecință, nu numai că angajaților și colaboratorilor industriei de fitness și sport li s-au încălcat dreptul la muncă garantat de Constituție, însă, încă odată, măsura atacată produce discriminări grave și iremediabile față de alte domenii de activitate.

Pe cale de consecință, având în vedere în primul rând motivele de neconstituționalitate menționate supra, dar și lipsa fundamentării Hotărârii atacate, precum și tratamentul discriminatoriu la care subscrisa societate este supusă, reclamanta solicită anularea parțială, ca netemeinică și nelegală, a Hotărârii de Guvern nr. 348/25.03.2021 (pentru modificarea și completarea anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 293/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 martie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 308 din 26 martie 2021),în ceea ce privește pct. 4 referitor la art. 10 punctele 1A1 și 1A2 din Anexa nr. 3 la HG nr. 293/10.03.2021, prin care se suspendă activitatea operatorilor economici desfășurată în spații închise în domeniul sălilor de sport și/sau fitness în localitățile unde incidența cumulată la 14 zile este mai mare de 4/1.000 de locuitori.

In drept au fost invocate art. 7 din Legea 554/2004, precum și restul dispozițiilor legale menționate supra.

S-a solicitat obligarea pârâtului la depunerea la dosar a întregului dosar administrativ care a stat la baza adoptării actului atacat (Raport D.S.P., Raport statistic privind incidența virusului în comunitate și prezentarea motivate a principalilor factori de risc), și emiterea unei adrese către D.S.P. / Ministerul Sănătății, pentru a fi precizate focarele înregistrate în sălile de sport/fitness din județul T____ și din țară, numărul de anchete epidemiologice efectuate la operatorii economici din domeniu și rezultatul acestora.

La data de 08.04.2021 A_________ A_________ A______ a depus cerere de intervenție în interesul pârâtului C_______ C_______, aceasta fiind întemeiată pe dispozițiile art. 3 alin. (1) pct. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 137/2020 și art. 61 alin. (I) și (3) din Codul de procedură civilă și motivată de faptul că A_________ A_________ A______ are calitatea de inițiator al actului normativ contestat și, totodată, are atribuții concrete în executarea dispozițiilor prevăzute în actul administrativ și răspunde de respectarea măsurilor dispuse în acesta.

În aceste condiții, în raport de dispozițiile art. 64 alin. (2) Cod procedură civilă, solicită admiterea în principiu, cererea de intervenție accesorie formulată în prezenta cauză și împrocesuarea, ca parte în dosarul civil dedus judecății, a Ministerului A_________ A______.

Se invocă excepția netimbrării cererii față de dispozițiile art. 16 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, urmează a se pune în vedere reclamantului să facă dovada achitării taxei datorate, sub sancțiunea prevăzută de art. 197 Cod procedură civilă.

Se invocă excepția inadmisibilității acțiunii formulate de către reclamantă, pentru lipsa procedurii prealabile, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, se invocă prevederile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, astfel, legiuitorul a înțeles să stabilească, în sarcina persoanei care se consideră vătămată prin emiterea unui act administrativ, obligația de a formula plângere prealabilă anterior învestirii instanței cu soluționarea cererii de anulare a actului contestat, îndeplinirea întocmai a acestei obligații fiind una dintre condițiile sine cvua non ale admisibilității în principiu a acțiunii.

Mai mult decât atât, potrivit prevederilor imperative ale art. 8 alin (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează obiectul acțiunii judiciare în această materie.

Totodată, potrivit articolului 193 din Codul de procedură civilă, sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.

Așadar, nu numai că persoana vătămată trebuie să efectueze plângerea prealabilă anterior învestirii instanței, ci aceasta trebuie să aștepte și comunicarea răspunsului sau împlinirea termenului de 30 de zile de la data înregistrării plângerii la autoritatea emitentă – prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. (h) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare – pentru a avea posibilitatea legală de a deduce judecății cererea vizând anularea actului administrativ.

Per a contrario, „este prematură acțiunea formulată de persoana care se consideră vătămată în situația în care aceasta s-a adresat instanței de contencios administrativ, fără a mai aștepta, pe de o parte, ca autoritatea publică să răspundă procedurii prealabile și, pe de altă parte împlinirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 8 LCA ”

Acest raționament rezultă și din prevederile art. 11 alin. (I) lit. a), c) și d) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care statuează că cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot:introduce în termen de 6 luni fie de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă fie de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, fie de la data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (I) Iii. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a plângerii prealabile, neexistând nicio altă prevedere derogatorie de la acest regim juridic, care să permită introducerea unei astfel de cerere de chemare în judecată anterior formulării plângerii prealabile.

In același sens dispun și prevederile art. 12 teza a Il-a și a IlI-a din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care statuează obligația reclamantului de a anexa la acțiune copia actului administrativ pe care îl atacă, precum și „orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile”.

În cauza de față, reclamantul a introdus cererea de chemare în judecată fară a se adresa în prealabil Guvernului României, demersul acesteia fiind, astfel, inadmisibil, întrucât valabilitatea condițiilor ce țin de exercitarea dreptului de a acționa se apreciază în raport de îndeplinirea procedurii prealabile și nu de existența plângerii prealabile.

Mai mult, „este inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată în temeiul Legii nr. 554/2004, pentru care nu s-a efectuat, anterior sesizării instanței, procedura prealabilă prevăzută de ari. 7 alin. (I) din aceeași lege, în sensul de a se solicita autorității emitente revocarea în tot sau în parte a actului administrativ atacat în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia. Nu se consideră a fi îndeplinită procedura prealabilă în cazul în care, ulterior sesizării instanței cu acțiunea în anulare, petentul a adresai petiții autorității emitente a actului contestat.”

De asemenea, jurisprudența instanțelor judecătorești, în mod special a instanței supreme (ale cărei soluții juridice au, printre altele, și rolul de a dirigui și îndruma instanțele ierarhic inferioare), este unitară și constantă, tară a lăsa urme de îndoială asupra problematicii abordate.

Așadar, reclamanta nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor legale imperative, prin aceea că a învestit instanța de judecată cu soluționarea prezentei cauze la data de 02.04.2021, fără a fi îndeplinit procedura prealabilă, fapt pentru se arată că demersul e profund viciat ab initio și, pe cale de consecință, neavenit sub aspectul admisibilității.

În ceea ce privește obligativitatea formulării plângerii prealabile în cazul actului normativ, aceasta subzistă chiar și după modificările aduse dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prin Legea nr. 212/25.07.2018, prin introducerea alin. (5) la textul de lege indicat, excepția reglementată prin alineatul nou introdus vizând, în opinia instituției noastre, actele administrative cu caracter individual.

Această opinie se bazează pe faptul că legiuitorul, completând dispozițiile art. 7 cu alin: (5), nu a înlăturat din ordinea juridică obiectivă dispozițiile alin. al acestui articol care relevă tocmai obligativitatea de a fi îndeplinită procedura prealabilă, oricând, atunci când un act normativ este deferit analizei judecătorului specializat de contencios administrativ.

Or, atâta timp cât legiuitorul a omis să corijeze în această privință Legea contenciosului administrativ, respectiv să coreleze ipoteza de sub art. 7 alin. (5) referitoare la actele administrative care au început să producă efecte, cu conținutul art. 7 alin. (I ) din același act normativ care stabilește termenul în care se poate efectua plângerea prealabilă în cazul actelor administrative cu caracter normativ, singura concluzie ce se impune, cu evidență, este aceea a obligativității efectuării plângerii prealabile anterior promovării unei acțiuni în anularea actului administrativ cu caracter normativ.

În aceste împrejurări, având în vedere faptul că reclamantul nu face dovada parcurgerii procedurii prealabile, iar excepția lipsei procedurii prealabile este o excepție de fond, absolută, iar prin efectul pe care îl produce este o excepție peremptorie, dirimantă, singura soluție posibilă în prezenta cauză este aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă, fapt care face, totodată, inutilă cercetarea în fond a pricinii.

Cu litiu de practică judiciară ins-a invocat Sentința civilă nr. 490/30.03.2021 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. ___________, Sentința civilă nr. 129/22.12.2020 a Curții de Apel Iași pronunțată în dosarul nr. ___________.

Pe fondul cauzei, intervenientul solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată apreciind că toate măsurile dispuse atât în perioada stării de urgență, cât și în prezent, în perioada stării de alertă, au fost instituite în limitele permise de Constituția României, în măsura art 53 din Constituție care prevede că (l) Exercițiul unor drepturi sau ai unor libertăți poate fi restrâns mimai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebii de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.”

Conform normei juridice referite, 3 (trei) condiții cumulative trebuie respectate pentru ca, anumite drepturi ale persoanelor, să poată fi restrânse, în condiții legalmente corecte, după cum urmează:ingerința trebuie să fie prevăzută de lege.

Potrivit C.E.D.O., prin lege se înțelege orice act normativ care este accesibil și previzibil.

În situația de față, contrar susținerilor reclamantei, restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților în stare de alertă nu este dispusă de C_______ C_______, prin hotărârile de guvern de prelungire a stării de alertă, ci este prevăzută într-o lege, anume Legea nr. 55/2020.

Astfel cum s-a reținut în jurisprudența constituțională, restrângerea unor drepturi constituționale este admisă, ea răspunzând nevoii de a asigura securitatea juridică a drepturilor și libertăților celorlalți, atât din perspectiva intereselor individuale, cât și a celor naționale sau de grup și a binelui public, fiind și o modalitate de salvgardare a unor drepturi în situațiile în care exercițiul lor are un caracter antisocial.

Conform art. 3 – Accesul echitabil la îngrijirile de sănătate din Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului și a demnității ființei umane față de aplicațiile biologiei și medicinei, Convenția privind drepturile omului si biomedicina „părțile iau, ținând seama de nevoile de sănătate și de resursele disponibile, măsurile adecvate în scopul de a asigura, în sfera jurisdicției lor, accesul echitabil la îngrijiri de sănătate de calitate adecvată”.

Se poate aprecia că măsurile stabilite de autorități în contextul combaterii pandemiei de coronavirus au fost subsumate obligației statului de ocrotire a sănătății publice, fiind adoptate și implementate avându-se în vedere necesitatea asigurării unui just și proporțional echilibru între drepturile și libertățile fundamentale, în ansamblul lor.

În acest context, se invocă art. 35 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care conține dispoziții referitoare la protecția sănătății publice, Decizia CCR nr. 245/27.05.2004.

Măsurile care ne limitează drepturile și libertățile fundamentale trebuie să aibă drept scopuri protejarea sănătății și siguranța publică. Convenția europeană enumera scopurile care pot da caracter legitim restrângerii unui drept relativ: securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății și a moralei, protejarea drepturilor și libertăților altora. împiedicarea divulgării de informații confidențiale sau garantarea autorității și imparțialității puterii.

Din nou, și această condiție este îndeplinită, măsurile fiind dispuse în vederea prevenirii și împiedicării răspândirii la nivel național a virusului SARS-CoV2.

Ingerința trebuie să fie necesară și proporțională într-o societate democratică.

Curtea europeană a apreciat că ingerința trebuie să răspundă unei nevoi sociale imperioase. Autoritățile statului sunt cele care vor aprecia necesitatea ingerinței, pentru că ele dispun de o marjă de apreciere, mai mult sau mai puțin vastă în funcție de dreptul în cauză. Jurisprudența Curții europene cere ca ingerința să fie proporțională cu scopul legitim urmărit. Aprecierea, în concret, a proporționalității pe care o face Curtea europeană ține cont de existența nevoii sociale imperioase, or, în speță, toate măsurile sunt dispuse în scopul îndeplinirii obligației ce-i incumbă Statului Român, potrivit art. 34 alin. (2) din Constituția României, respectiv asigurarea igienei și a sănătății publice.

Toate măsurile au fost luate în limitele legale, având la bază principiul priorității interesului public, astfel că nu se poate discuta despre un exces de putere în impunerea; restricțiilor, acestea fiind absolut necesare dată fiind situația de fapt.

Reclamanta susține că prin măsurile contestate le este încălcată libertatea economică, drept prevăzut de art. 45 din Constituția României.

Față de acest aspect, instanța urmează să constate că interesul public legitim, în speță asigurarea sănătății publice, determină dispunerea unor măsuri restrictive, instituite în vederea protejării cetățenilor.

Legea fundamentată impune Statului să dispună măsurile necesare pentru a garanta asigurarea igienei și a sănătății publice [art. 34 alin. (2)]. România este parte semnatară a Regulamentului Sanitar Internațional (2005) adoptat de Adunarea Generală a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), iar prin Hotărârea 758/2009 pentru punerea în aplicare a Regulamentului Sanitar Internațional 2005 se arată că: art. 3 alin. (1) lit. d) în situația alertelor internaționale, evaluează informațiile primite de la OMS referitoare la evenimente care amenință sănătatea publică și care evoluează pe teritoriul altui stat, utilizează instrumentul de decizie prevăzut în anexa nr. 2 la RSl 2005 în vederea evaluării riscului de sănătate publică pentru România și recomandă implementarea măsurilor de sănătate publică de răspuns atunci când este cazul.

La nivelul Ministerului A_________ A______ își desfășoară activitatea Grupul de suport tehnico – științific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României, care a fost înființat prin Hotărârea nr. 3/2016 a Comitetului N_______ pentru Situații Speciale de Urgență. Acesta are ca scop monitorizarea alertelor internaționale emise de Organizația Mondială a Sănătății și a stării de pericol pe care o generează pe teritoriul României, gestionarea și coordonarea intervențiilor, instruirea personalului competent, în scopul prevenirii și controlul bolilor cu potențial foarte ridicat de transmitere și răspândire pe teritoriul României/ începând cu luna martie 2020, în cadrul ședințelor acestui G___ au fost prezentate recomandările Ministerului Sănătății, ale organismelor internaționale (Organizația Mondială a Sănătății. Centrul de Control al Bolilor din C____), Institutului N_______ de Sănătate Publică, etc. care trebuie implementate.

Grupul de suport este constituit din reprezentanți ai Ministerului A_________ A______ – Departamentul pentru Situații de Urgență. Ministerului Sănătății. Ministerului Apărării Naționale, Ministerului A_________ A______, Ministerului Transporturilor. Ministerului educației Naționale și structurilor subordonate, experți, medici epidemiologi. medici medicină de urgență, medici anestezic terapie intensivă, mediei boli infecțioase. consultanți, reprezentanți ai unor institute medicale/de cercetare, instituții/servicii publice, etc. cu atribuții în domeniu.

În temeiul art. 8^2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul N_______ de Management al Situațiilor de Urgență, cu modificările și completările ulterioare, coroborat eu Hotărârea nr. 3 a Comitetului N_______ pentru Situații Speciale de Urgență (CNSSU). Grupul dc suport tehnico – științific privind combaterea bolilor înalt contagioase în România, funcționează ca organism de suport tehnic al Comitetului N_______ pentru Situații Speciale de Urgența (CNSSU), sens în care hotărârile acestuia sunt supuse spre aprobare CNSSU.

Pentru combaterea infecțiilor cu „Coronavirus” și au fost discutate măsurile care trebuie aplicate la nivelul fiecărei instituții.

Experții au analizat experiența țărilor grav afectate de evoluția virusului și măsurile care au avut impact pozitiv în limitarea răspândirii acestuia și care au vizat acțiuni în planul sănătății publice, concomitent cu limitarea sau întreruperea activităților socio-economice neesențiale, dar mai ales îngrădirea exercitării unor drepturi și libertăți fundamentale, tară de care celelalte acțiuni desfășurate nu ar fi putut avea efectul scontat.

Relativ la art. 34 din Constituția României, dreptul la ocrotirea sănătății persoanei presupune, din partea statului, două obligații principale și anume: de abținere, respectiv de a nu aduce atingere sănătății persoanei prin recurgerea la acțiuni violente/nonviolente, și de asigurare a cadrului necesar protejării dreptului, ambele subsumate interesului public legitim.

În contextul fenomenului”de pandemie de magnitudinea celui cu care societatea internațională se confruntă actualmente, declarat ca atare de către Organizația Mondială a Sănătății, la data de 11.03.2020, autoritățile române au luat măsurile legislative și administrative necesare pentru prevenirea și combaterea infectării cu noul coronavirus.

În conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-Î9, denumită în continuare Legea nr. 55/2020, starea de alertă reprezintă răspunsul la o situație de urgență de amploare și intensitate deosebite, determinată de unul sau mai multe tipuri de risc, constând intr-un ansamblu de măsuri cu caracter temporar, proporționale cu nivelul de gravitate manifestat sau prognozat al acesteia și necesare pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor iminente la adresa vieții, sănătății persoanelor, mediului înconjurător, valorilor materiale și culturale importante ori a proprietății.

În art. 6 lit. c) și d) din Legea nr. 55/2020, este stipulat faptul că „hotărârile* prin care se declară ori se prelungește starea de alertă, precum și cele prin care se stabilește aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă cuprind: c) măsuri pentru creșterea capacității de răspuns, asigurarea rezilienței comunităților și diminuarea impactului tipului de risc necesar a fi aplicate, condițiile concrete de aplicare și destinatarii acestor măsuri; d) instituțiile și autoritățile publice care pun în aplicare sau urmăresc respectarea aplicării măsurilor, după caz”.

Așadar, legiuitorul a dat posibilitatea ca, prin hotărâre de Guvern, să fie stabilite măsuri pentru capacitatea de răspuns, inclusiv măsuri de natură a restrânge anumite drepturi, astfel cum rezidă din chiar art. 1 alin. (1)” din Legea nr. 55/2020 care explică în mod clar că toate măsurile luate în perioada stării de alertă, pot restrânge drepturi fundamentale.

Pentru adoptarea măsurilor criticate de reclamantă s-a ținut seama de evaluarea realizată în baza factorilor de risc prevăzuți la art, 3 alin. (4) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COV1D-19, cu modificările ulterioare, această evaluare indicând necesitatea menținerii unui răspuns amplificat la situația de urgență determinată de răspândirea noului coronavirus, aspecte materializate în cuprinsul documentului intitulat „Analiza factorilor de risc privind managementul situației de urgență generată de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul României ia data de 23.03.2021″.

Afirmațiile reclamantei nu pot înlocui datele, cifrele, recomandările Ministerului Sănătății, ale organismelor internaționale (Organizația Mondială a Sănătății, Centrul de Control al Bolilor din C____), institutului N_______ de Sănătate Publică, instituții cu expertiză în materie. Este de necontestat faptul că efectele virusului Covid 19 sunt extraordinare și nemaiîntâlnite, pandemia fiind, pentru întreaga omenire, atât o provocare medicală, cât și o provocare de ordin economic și social, și, din această perspectivă, în opinia noastră, nicio persoană, nici măcar o instanță de judecată nu poate face o justă apreciere asupra consecințelor ce pot apărea prin neluarea unor măsuri în scopul de a încetini răspândirea virusului, după cum nu se poate pronunța asupra oportunității dispunerii anumitor măsuri sau luării anumitor decizii.

Ceea ce poate să facă instanța de judecată, potrivit competențelor, este să analizeze dacă actul administrativ supus controlului judecătoresc e în concordanță cu prevederile legii și a actelor de nivel superior, ori, așa cum am arătat cele hotărârea de Guvern a fost emisă în limitele și cu respectarea prevederilor Legii nr. 55/2020.

In ceea ce privește H.G. nr. 348/25.03.2021, actele au fost adoptate ținând seama și de propunerile din Hotărârile Comitetului N_______ pentru Situații de Urgență nr. 20/25.03.2021.

Propunerile regăsite în HCNSU nr. 20/25.03.2021 au fost elaborate în urma efectuării unei analize minuțioase a factorilor de risc privind managementul situației de urgență generată de virusul SARS-COV-2 pe teritoriul României la data de 23.03.2021 realizate de specialiști în domeniul sănătății publice și a situațiilor de urgență.

Aceste analize a factorilor de risc descriu în detaliu: amploarea situației de urgență, respectiv manifestarea generalizată a tipului de risc la nivel național, prin metode specifice de analiză și calcul, intensitatea situației de urgență, respectiv viteza de evoluție, înregistrată sau prognozată, a fenomenelor distructive și gradul de perturbare a stării de normalitate, insuficiența și/sau inadecvarea capabilităților de răspuns, densitatea demografică în zona afectată de tipul de risc, existența și gradul de dezvoltare a infrastructurii adecvate gestionării tipului de risc.

Toate criticile din acțiune, în sensul că prin hotărâre de Guvern a fost restricționat exercițiul drepturilor fundamentale nu pot primite, întrucât actele administrative contestate au fost emise în limitele și executarea Legii nr. 55/2020.

Reclamanta susține că actul administrativ normativ „nu este integrat organic în sistemul legislativ, nefiind corelat cu prevederile art. 2 din Legea nr. I36/______, act normativ superior’1, fiind indicat în acest sens art. 2 din Legea nr. 136/2020.

Față de această critică măsurile prevăzute la art. 10 din Anexa nr. 3 a H.G. nr. 293/2021 au fost dispuse în temeiul art. 5 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 55/2020 care stabilește expres că (3) Măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc sunt: limitarea sau suspendarea pe durată determinată a activității unor instituții sau operatori economici, și nu în temeiul Legii nr. 136/2020.

Se observă, așadar, faptul că H.G. nr. 348/2021 nu a fost emisă „în completarea legii”, ci în organizarea și executarea în concret a acesteia, potrivit normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologie și biologic.

Relevant în aprecierea temeiniciei actului îl reprezintă faptul că, la baza hotărârii contestate au stat analizele unor specialiști, reuniți în Grupul de suport tehnico – științific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României (a se vedea Procesul – verbal din data de 23.03.2021), măsurile fiind propuse având în vedere evoluția răspândirii infecției la nivel național și de riscurile pe care le poate genera, iar instanța nu se poate substitui autorității într-o analiză de oportunitate, fără a depăși limitele controlului jurisdicțional asupra excesului de putere.

Instanța poate observa din înscrisurile depuse că s-a dovedit o creștere a numărului de cazuri de îmbolnăvire în rândul populației, iar măsurile adoptate s-au bazat pe criterii obiective, activitatea în cadrul sălilor de fitness fiind considerată de risc în răspândirea virusului.

În ceea ce privește măsura suspendării activității sălilor de sport/fitness, s-a precizat că măsura s-a impus prin prisma faptului că acestea sunt organizate în spații închise, ori, e de notorietate că virusul Sars-Cov-2 se transmite mult mai rapid în astfel de locații. Sălile de sport creează premisele unui contact prelungit între oameni, fiind desfășurate activități ce presupun, de regulă, perioade de timp îndelungate, de câteva ore, un timp suficient de mare pentru transmiterea virusului.

Nu pot fi primite argumentele legate de diferențiere de tratament juridic între operatorii economici care desfășoară activități în domeniul sălilor de sport/fitness, pe de o parte, și, pe de altă parte, activitatea altor instituții sau operatori economici (cum sunt cei amintiți prin cererea de chemare în judecată – hipermaketurile, magazinele de bricolaj, mall-urile), întrucât, în astfel de locuri, oamenii nu petrec prea mult timp. nu se află în compania altor oameni un timp îndelungat, se respectă distanțarea și, cel mai important, purtarea măștii este obligatorie, ori, în sălile de sport, având în vedere specificul activităților desfășurate, această măsură nu poate fi respectată.

Instanța trebuie să aibă în vedere că prin aceste măsuri restrictive se urmărește o încetinire a răspândirii virusului, astfel încât sistemul sanitar, deja supus unei presiuni uriașe, să nu _______________________, se urmărește protejarea unui interes public major, respectiv garantarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor privind securitatea sanitară.

În lipsa unor mijloace eficiente de tratare sau prevenire a bolii pentru a asigura continuitatea majorității activităților și desfășurarea lor în relativă siguranță, membrii comunităților trebuie să își ajusteze individual nivelul de mobilitate, interacțiune, cât și de aderență la măsurile de protecție individuală, Statul fiind obligat să adopte măsuri care să protejeze cu prioritate dreptul la sănătate al populației.

S-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, fie pe cale de excepție, ca inadmisibilă, fie pe fond, ca neîntemeiată.

Cu titlu de practică judiciara, s-au indicat Sentința civilă nr. 223/23.12.2020 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr. ___________, Sentința civilă nr. Decizia nr. 257/08.05.2020 a Curții de Apel București pronunțată în dosarul nr. ___________ având ca obiect, printre altele, anularea decretelor prezidențiale emise pe durata stării de urgență, adoptate în condiții similare ca și actul administrativ contestat în prezent, Sentința civilă nr. 128/07.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. ___________, etc.

Prin întâmpinarea formulată de către pârâtul C_______ C_______ a solicitat anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată, pe cale de excepție; respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă pentru lipsa plângerii administrative prealabile, pe cale de excepție; respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind lipsită de interes, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivare se arată că se impune anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată având în vedere faptul că, potrivit art.197 Cod procedură civilă, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.

Raportat la dispozițiile art.16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cât și la cele ale art.17 alin.(2) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, solicităm instanței de judecată să verifice îndeplinirea, de către partea reclamantă, a obligației legale de plată anticipată a taxei de timbru.

Din textele de lege mai sus indicate reiese faptul că obligația timbrării cererii de chemare în judecată trebuie îndeplinită anticipat, respectiv la momentul înregistrării acțiunii sau cererii, în caz contrar, instanța urmând să constate nulitatea cererii. Timbrajul fiind o condiție extrinsecă cererii formulate nu este nevoie sa se dovedească nici vătămarea și nu se cere nici condiția ca vătămarea să nu poată fi înlăturată prin anularea cererii.

În concluzie, având în vedere dispozițiile citate precum și faptul că din înscrisurile ce ne-au fost comunicate nu reiese îndeplinirea de către reclamantă a obligației legale de plată anticipată a taxei judiciare de timbru, se solicită anularea cererii de chemare în judecată.

În ceea ce privește neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, în doctrină și jurisprudență s-a reținut că, în general, o acțiune este inadmisibilă când dreptul pretins nu este recunoscut de lege sau când condițiile de admisibilitate a căii procedurale exercitate nu sunt îndeplinite în raport cu reglementarea legală.

În cauza dedusă judecății, sub aspectul regularității învestirii instanței specializate de contencios administrativ, cu cererea de anulare a Hotărârii Guvernului nr.348/2021 pentru modificarea și completarea anexei nr.3 la Hotărârea Guvernului nr.293/202 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 martie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, față de natura juridică a actului administrativ contestat, sesizarea a fost făcută în mod nelegal, cu încălcarea prevederilor Legii contenciosului administrativ nr.554/2004.

Astfel, având în vedere prevederile art.193 Cod procedură civilă, se solicită a se verifica îndeplinirea procedurii prealabile, condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, astfel cum prevăd dispozițiile imperative ale art.7 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, cel care se consideră vătămat în drepturile sau interesele sale legitime printr-un act administrativ, înainte de a se adresa instanței competente, trebuie să solicite autorității publice emitente, revocarea acestuia.

Partea reclamantă este obligată să facă dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile și, potrivit art.12 din Legea nr.554/2004, va depune la dosarul cauzei copia cererii, certificată prin numărul și data înregistrării la autoritatea publică. De asemenea, această obligație este expres prevăzută și în art.193 Cod procedură civilă, în care se menționează că sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta, urmând ca dovada îndeplinirii procedurii prealabile să fie anexată la cererea de chemare în judecată.

În cauza dedusă judecății, atât timp cât reclamantul solicită anularea Hotărârii Guvernului nr. 293/2021, este necesară, ca și condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, îndeplinirea procedurii prealabile față de emitentul acestui act administrativ.

În concluzie, deoarece reclamanta nu depune la dosarul cauzei dovezi cu privire la faptul că s-ar fi adresat emitentului, anterior sesizării instanței, cu o plângere prealabilă în ceea ce privește revocarea Hotărârii Guvernului nr.348/2021, pârâtul consideră cererea inadmisibilă, astfel încât solicită respingerea acesteia.

Reclamanta nu face dovada interesului de a promova prezenta cerere de anulare parțială a actului administrativ contestat, condiție de exercițiu a oricărei acțiuni injustiție. Pentru a fi parte într-un proces este necesar să fie întrunite nu numai condițiile privind capacitatea și calitatea procesuală, ci și aceea a existenței unui interes legitim, născut și actual, personal și direct.

Potrivit dispozițiilor art.32 alin.(l) Cod proc. civ., calitatea procesuală și interesul sunt două condiții distincte ale acțiunii civile, iar analiza lor se impune independent și consecutiv.

„Interesul” este calificat unanim în doctrină și în jurisprudență ca fiind o condiție de exercițiu a acțiunii civile și de promovare a oricărei forme procedurale ce ____________________________, nefiind suficientă afirmarea existenței unui drept actual, ci și justificarea folosului practic urmărit prin punerea în mișcare a procedurii judiciare.

Prin urmare, interesul trebuie să fie în legătură cu pretenția formulată, să existe în momentul în care se exercită dreptul la acțiune, să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe altcineva.

În cauza dedusă judecății, exercițiul dreptului la acțiune și recunoașterea interesului legitim nu pot interveni decât în condițiile prevăzute de art. 21 și art.52 din Constituția României, republicată, și de legea aplicabilă căii procedurale alese, respectiv de Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.

Potrivit prevederilor constituționale ale art. 21, din Titlul II – Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale, Capitolul 1, „orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime”.

Prin urmare, dispozițiile Legii nr.554/2004 își găsesc suportul în prevederile legii fundamentale, iar din analiza acestora reiese că instanțele de contencios administrativ au obligația de a analiza și de a se pronunța și prin prisma existenței interesului legitim, nu doar a dreptului subiectiv.

Se invocă art.8 alin.f) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004. Or, reclamanta nu probează existența încălcării vreunui drept personal, recunoscut de lege, prin adoptarea actului administrativ contestat sau unui interes legitim, astfel cum sunt acestea definite la ari.2 alin.(l) lit.o) și lit.p) din Legea nr.554/2004, iar motivele prezentate ar putea fi incluse în categoria interesului general.

În concluzie, solicită admiterea excepției invocate și respingerea cererii de anulare a Hotărârii Guvernului nr.348Z2021 ca fiind lipsită de interes.

Pe fondul cauzei, pârâtul solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente: Hotărârea Guvernului nr.348/2021 a fost adoptată ținând cont de măsurile adoptate prin Hotărârea Comitetului N_______ pentru Situații de Urgență nr.20/2021 privind stabilirea unor măsuri necesar a fi aplicate în contextul pandemiei de COVID-19 și aprobarea listei țărilor/zonelor/teritoriilor de risc epidemiologie pentru care se instituie măsura carantinei asupra persoanelor care sosesc în România din acestea, în contextul pandemiei de COVID-19, precum și având în vedere faptul că evaluarea realizată în baza factorilor de risc prevăzuți la art.3 alin.(4) din Legea ini.55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările și completările ulterioare, indică necesitatea menținerii unui răspuns amplificat la situația de urgență determinata de răspândirea noului coronavirus, aspecte materializate în cuprinsul documentului intitulat „Analiza factorilor de risc privind managementul situației de urgență generate de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul României la data de 23.03.2021“, întocmit la nivelul Centrului N_______ de Conducere și Coordonare a Intervenției.

Temeiul legal al adoptării acestei hotărâri l-au constituit prevederile art. 108 din Constituția României.

La elaborarea actului administrativ au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, regulament aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.561/2009, proiectul hotărârii fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acesteia, respectiv de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției.

Sub aspectul oportunității, adoptarea actului administrativ contestat a fost determinată de motivele menționate în Nota de fundamentare a acestuia, respectiv cele regăsite în Secțiunea a 2-a „Motivul emiterii acut lui normativ” – punctul 1 „Descrierea situației actuale” a respectivei Note de fundamentare.

Pe de altă parte, prin raportare la susținerile reclamantului, nu pot fi reținute elemente de nelegalitate a Hotărârii Guvernului nr.348-2021 sau eventuale împrejurări de natură a crea o îndoială asupra legalității, veridicității și autenticității acestui act administrativ.

Legalitatea actului administrativ impune respectarea anumitor cerințe: actele să fie adoptate sau emise de către autoritățile competente din punct de vedere material/teritorial și în limitele acestor competențe; conținutul actului administrativ să fie conform cu conținutul legii în baza căreia este emis; actele să corespundă scopului urmărit de legea pe care o pun în «executare; actele sa fíe adoptate sau emise în forma specifică actelor administrative și a normelor de tehnică legislativă prevăzute de lege.

Toate aceste cerințe esențiale au fost respectate în cauză, hotărârea fiind emisa în deplină concordanță cu prevederile Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COV1D-19, cu modificările și completările ulterioare.

Hotărârea Guvernului nr.348/2021 cuprinde măsurile concrete necesar a fi întreprinse pe durata stării de alertă pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de C0V1D-19, posibilitatea restrângerii unor drepturi și libertăți fiind prevăzută de Legea nr. 55/2020 și nu de actul contestat, în acord cu prevederile legale și jurisprudența instanței de contencios constituțional care a statuat faptul că restrângerea drepturilor și a libertăților nu se poate realiza decât prin lege, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 53 și ale art. 115 alin. (6) din Constituție.

Așadar, actul normativ care face obiectul acțiunii s-a emis pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Legii nr.55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de C0V1D-19 și, în mod evident, nu conține soluții legislative care să fie contrare cu concepția sau finalitatea urmărită de actele de bază.

Reclamantul susține că Hotărârea Guvernului nr. 348/2021 încalcă grav drepturile fundamentale garantate de Constituție și tratatele internaționale privind libertatea economică, dreptul fundamental la muncă.

În acest sens, toate măsurile dispuse atât în perioada stării de urgență, cât și în prezent, în perioada stării de alertă, au fost instituite în limitele permise de Constituția României, în măsura art.53 din Constituție.

Măsurile stabilite de autorități în contextul combaterii pandemiei de coronavirus au fost subsumate obligației statului de ocrotire a sănătății publice, fiind adoptate și implementate avându-se în vedere necesitatea asigurării unui just și proporțional echilibru între drepturile și libertățile fundamentale, în ansamblul lor. Toate măsurile au fost luate în limitele legale, având la bază principiul priorității interesului public și protejarea sănătății publice, astfel că nu se poate discuta despre un exces de putere în impunerea restricțiilor, acestea fiind absolut necesare data fiind situația de fapt,

Interesul public legitim, în speță asigurarea sănătății publice, determină dispunerea unor măsuri restrictive, instituite în vederea protejării cetățenilor.

În concluzie, susținerile reclamantei privind vătămarea unor drepturi ori libertăți recunoscute de lege prin adoptarea Hotărârii Guvernului nr.348/2021 sunt nefondate și nu pot demonstra nelegalitatea acesteia.

Pârâtul apreciază că se impune respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de anulare a Hotărârii Guvernului nr.348/2021. În temeiul art.13 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, s-au depus actele care au stat la baza emiterii H.G. nr.348/2021.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că cererea formulată de reclamantă este întemeiată pentru următoarele considerente:

Actul normativ atacat în cauză este Hotărârea nr. 348/2021 din 25 martie 2021 pentru modificarea și completarea anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 293/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 martie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.

Reclamanta a solicitat anularea parțială a Hotărârii de Guvern în ce privește următoarele măsuri stabilite în termenii care urmează:

4. La articolul 10, după punctul 1 se introduc două noi puncte, punctele 1^1 și 1^2, cu următorul cuprins:

„1^1. se suspendă activitatea operatorilor economici desfășurată în spații închise în domeniul sălilor de sport și/sau fitness în localitățile unde incidența cumulată la 14 zile este mai mare de 4/1.000 de locuitori;

1^2. măsura prevăzută la pct. 1^1 nu se aplică în toate localitățile unde incidența cumulată la 14 zile este mai mică sau egală cu 3,5/1.000 de locuitori;”.

Cu titlu prealabil, Curtea reține că instituția stării de alertă trebuie să se conformeze – în temeiul art. 1 alin. (5) din Constituție care consacră respectarea Constituției și a supremației acesteia – cadrului constituțional de referință.

Ca urmare, în măsura în care legiuitorul a stabilit că starea de alertă se instituie prin hotărâre a Guvernului, a stabilit atribuții ale Guvernului în legătură cu starea de alertă și a stabilit care sunt actele pe care Guvernul le adoptă în exercitarea atribuțiilor menționate, toate acestea trebuie să respecte limitele configurate de Constituție.

Astfel, în anumite situații de urgență de ordin politic, militar și economic, sistemul de limitări impuse de ordinea constituțională pot lăsa loc unei puteri sporite a executivului. Cu toate acestea, rămâne călăuzitor principiul fundamental al statului de drept reprezentat de principiul legalității, separarea puterilor, împărțirea puterilor, drepturile omului, monopolul statului asupra forței, administrarea publică și independentă a justiției, protecția vieții private, dreptul la vot, libertatea de acces la puterea politică, participarea democratică a cetățenilor și supravegherea de către aceștia a procesului decizional, luarea deciziilor, transparența guvernării, libertatea de exprimare, asociere și întrunire, drepturile minorităților, precum și regula majorității în luarea deciziilor politice.

Sub acest aspect, în cauza de față vom da aplicare principiului potrivit căruia „prin nicio lege nu se poate stabili ori înlătura, prin extindere sau restrângere, o competență a unei autorități, dacă o asemenea acțiune este contrară dispozițiilor ori principiilor Constituției” (Decizia nr. 127 din 27 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 18 aprilie 2003).

În ceea ce privește motivul de nelegalitate vizând (ne)respectarea actelor normative cu caracter superior, Curtea va analiza dacă hotărârea atacată respectă Constituția (art. 31, art. 45, art. 53, art. 108), normele de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000, normele cuprinse în Legea nr. 55/2020 din 15 mai 2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 și totodată pe cele prevăzute în Legea nr. 136/2020 din 18 iulie 2020 republicată privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic.

Reclamanta a susținut că actul normativ atacat nu respectă normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000. Curtea găsește întemeiată această susținere.

În acest sens, articolul 20 din Legea nr. 24/2000 prevede următoarele:

„Activitatea de documentare

(1) Elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție de importanța și complexitatea acestora, de o activitate de documentare și analiză științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico-sociale care urmează să fie reglementate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum și a reglementărilor similare din legislația străină, în special a țărilor Uniunii Europene.

(2) Inițiatorii proiectelor de acte normative pot solicita, pentru documentarea lor legislativă, informații suplimentare de la Consiliul Legislativ și alte autorități sau instituții cu atribuții de informare în materia respectivă.

(3) Rezultatele studiilor de cercetare și referirile la sursele de informații suplimentare relevante pentru dezbaterea proiectelor de acte normative trebuie să fie incluse în instrumentul de prezentare și motivare a proiectului de act normativ.”

Din analiza factorilor de risc privind managementul situației de urgență generate de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul României la data de 23.03.2021 întocmit la nivelul Centrului N_______ de Conducere și Coordonare a Intervenției, Curtea reține că nu s-a efectuat nicio minimă analiză a activității acestor săli de sport si fitness care își desfășoară activitatea în spatii închise ori a riscului manifestat sau prognozat de această activitate (așa cum impunea art. 2 din Legea 55/2020), a gravității acestui risc care să poată fi combătut prin măsura suspendării temporare a activității. Or, în lipsa unei motivări impuse atât de art. 31 din Constituție, cât și de art. 30 și 31 din Legea 24/2000 nu era permisă concluzia că măsura este una graduală, necesară și proporțională cu riscul ce se dorește a fi combătut (așa cum impuneau art. 2 din Legea 55/2020 si art. 53 din Constituție).

Curtea reține că art. 30 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24/2000 prevede obligativitatea în cazul hotărârilor Guvernului a elaborării unei note de fundamentare, instrument de prezentare și motivare ale noilor reglementări propuse. În acest sens articolul 31 din Legea nr. 24/2000 detaliază toate cerințele pe care trebuie să le conțină o notă de fundamentare, ca instrument de prezentare și motivare ale noilor reglementări propuse. Potrivit art. 31 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 24/2000, în cadrul acestei secțiuni obligatorii a notei de fundamentare trebuie să se regăsească cerințele care reclamă intervenția normativă, cu referire specială la insuficiențele și neconcordanțele reglementărilor în vigoare; finalitatea reglementărilor propuse; concluziile studiilor, lucrărilor de cercetare, evaluărilor statistice.

Corespunde adevărului că o astfel de modificare trebuia să menționeze care sunt cerințele care impun ca activitatea sălilor de sport/fitness să fie suspendată, care este finalitatea noii reglementări și care este beneficiul concret pe care îl înregistrează o anumită persoană sau societatea în ansamblul său din această modificare legislativă.

Având în vedere că expunerea de motive a HG nr. 348/25.03.2021 a fost legată de cuprinsul documentului intitulat „Analiza factorilor de risc privind managementul situației de urgență generate de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul României la data de 23.03.2021″, întocmit la nivelul Centrului N_______ de Conducere și Coordonare a Intervenției, Curtea a cercetat care sunt acele informații științifice oficiale (definite conform art. 3 din Legea 136/2020 ca fiind „date ce oferă elemente de probă bazate pe metode științifice stabilite și transmise de către instituții internaționale sau naționale, cu atribuții în domeniul sănătății, și acceptate de către Ministerul Sănătății”) care să fi fost avute în vedere de pârât atunci când a adoptat măsura atacată.

Așa cum confirmă și adresa nr. REG _____/13.04.2021 emisă de Ministerul Sănătății – Direcția Generală Asistență Medicală, Medicină de Urgență Și Programe De Sănătate Publică, în sălile de sport/fitness nu au fost înregistrate focare, iar la operatorii economici din domeniu nu au fost efectuate anchete epidemiologice.

În concluzie, nu există nicio cerință care să fie prevăzută în expunerea de motive a actului atacat care să facă vorbire despre insuficiențe ori neconcordanțe ale reglementărilor în vigoare în privința modalității de desfășurare a activităților sportive, nu există nici studii, nici lucrări de cercetare, nici evaluări statistice. Nici măcar un singur enunț din cuprinsul „Analizei factorilor de risc privind managementul situației de urgență generate de virusul SARS-CoV-2 pe teritoriul României la data de 23.03.2021” pe care pârâtul a înțeles să îl valorifice ca expunere de motive a hotărârii atacate nu se referă la activitatea sălilor de sport/fitness. În aceste condiții nu putem accepta că această Analiză poate fi valorificată în sprijinul adoptării la articolul 10, după punctul 1 a celor două noi puncte, punctele 1^1 și 1^2. Dacă în urmă cu un an (în luna martie 2020) când s-au adoptat primele măsuri restrictive de acest tip se putea afirma că problema este una cu totul nouă, iar studiile de specialitate și lucrările de specialitate nu fuseseră încă efectuate, la momentul adoptării actului atacat (25.03.2021), o seamă de studii de specialitate, rapoarte statistice și analize, exhibate de partea reclamantă – cu concluzii contrare celei afirmate de autoritatea pârâtă- existau și puteau fi valorificate.

În concluzie, hotărârea atacată nu respectă normele de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000, norme cu caracter superior în ierarhia actelor normative.

Reclamanta a solicitat și verificarea corelării actului atacat cu prevederile art. 2 din Legea 136/2000, normă superioară în ierarhia actelor normative.

Curtea reține că articolul 2 din Legea 136/2000 are următorul conținut:

Măsurile prevăzute de prezenta lege se dispun și se aplică în situațiile prevăzute la art. 1, exclusiv pentru apărarea sănătății publice, cu respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor și a ordinii publice. Toate măsurile dispuse în baza prezentei legi vor fi proporționale cu situația care le-a determinat, limitate în timp la aceasta și aplicate în mod nediscriminatoriu.

Din istoricul activității în spatii închise în sălile de sport si fitness de la începutul pandemiei și până la adoptarea HG 348/2021, Curtea observă că pe perioada stării de urgență această activitate a fost suspendată. Ulterior, după adoptarea Legii 55/2020 și instituirea stării de alertă prin HG 394/2020 în Anexa 3 art. 9 s-a prevăzut că în condițiile art. 5 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 55/2020, se stabilesc următoarele măsuri de reluare a activității, cu instituirea obligației operatorilor economici de a respecta normele de prevenire stabilite prin ordinele succesive comune ale ministrului tineretului și sportului, ministrului sănătății, emise în temeiul art. 71 alin. 12 din Legea nr. 55/2020. (OMTS nr. 667 din 7 iulie 2020, OMTS nr. 780/2020, OMTS nr. 1.219/2020, OMTS nr. 197/2021). Condițiile restrictive priveau organizarea spațiului de pregătire fizică anaerobă (pe aparate) astfel încât să permită menținerea unui spațiu de siguranță pentru fiecare persoană de minimum 7 mp, organizarea spațiului de pregătire fizică aerobică astfel încât să permită menținerea unui spațiu de siguranță pentru fiecare persoană de minimum 10 mp, accesul în sala de fitness și aerobic era permis numai în baza unei programări prealabile, programarea utilizatorilor trebuia făcută în așa fel încât să permită suficient timp pentru igienizarea periodică a sălii, dar și pentru eliberarea vestiarelor, în condițiile în care și aici trebuia menținută o distanță de siguranță între persoane, era obligatorie o evidență nominală a persoanelor care au folosit sala în fiecare interval orar, astfel încât să se poată face cu ușurință identificarea contacților, în eventualitatea depistării unui caz de infectare cu COVID-19 printre utilizatorii respectivei săli de fitness sau aerobic, numărul de persoane care se antrenează la un moment dat era limitat în funcție de capacitatea sălii, pentru a se menține distanța de siguranță, astfel încât fiecărei persoane să îi revină un spațiu de 7 mp în cazul exercițiilor pe aparate și 10 mp în cazul exercițiilor de tip aerobic, utilizatorii sălilor de fitness și aerobic erau instruiți să își spele mâinile înainte și după terminarea antrenamentului, în cazul sălilor de fitness se va evita utilizarea aparatelor în regim de circuit și se va încuraja utilizarea unui singur tip de aparat în cadrul aceleiași sesiuni de antrenament, era prevăzută delimitarea spațiilor de exerciții, cu menținerea distanței fizice de minimum 1,5 m între oricare două persoane și asigurarea unui spațiu de minimum 7 mp/persoană în cazul exercițiilor pe aparate, respectiv de 2 metri între oricare două persoane și asigurarea unui spațiu de minimum 10 mp/persoană în cazul exercițiilor de tip aerobic, de asemenea era obligatorie asigurarea distanței între sportiv și personalul tehnic (antrenor, medic etc), totodată obligativitatea dezinfectării aparatelor sportive înainte și după fiecare utilizator, curățarea și dezinfecția zonei, iar, cu excepția perioadei de desfășurare a activităților fizice intense, purtarea măștii era prevăzută ca obligatorie pe toată durata prezenței în sală.

Cele de mai sus conturează imaginea potrivit căreia activitatea sălilor de sport si fitness a fost deja supusă multiplelor măsuri restrictive. În acest context, în considerarea art. 3 alin. 4 din Legea nr. 55/2000, era necesar ca, pentru a trece la o altă măsură graduală mai drastică să existe o apreciere asupra activității desfășurate în sălile de aerobic/fitness care să releve că activitatea are natura unui „fenomen distructiv” ori că suntem în prezența unei „inadecvări a capabilităților de răspuns”.

Pornind de la prevederile Legii 55/2020 care reglementează instituirea, pe durata stării de alertă declarate în condițiile legii, în vederea prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, a unor măsuri temporare și, după caz, graduale, în scopul protejării drepturilor la viață, la integritate fizică și la ocrotirea sănătății, inclusiv prin restrângerea exercițiului altor drepturi și libertăți fundamentale, reținem că măsurile restrictive de drepturi prevăzute, precum și, după caz, cele de renunțare sau de relaxare a acestora se dispun cu respectarea principiului egalității de tratament juridic pentru situații identice sau comparabile.

Totodată reținem că art. 2 din aceeași lege prevede că starea de alertă reprezintă răspunsul la o situație de urgență de amploare și intensitate deosebite, determinată de unul sau mai multe tipuri de risc, constând într-un ansamblu de măsuri cu caracter temporar, proporționale cu nivelul de gravitate manifestat sau prognozat al acesteia și necesare pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor iminente la adresa vieții, sănătății persoanelor, mediului înconjurător, valorilor materiale și culturale importante ori a proprietății.

În plus, art. 3 alin. 4 din aceeași lege stabilește necesitatea analizării cumulative a factorilor de risc: a) amploarea situației de urgență, respectiv manifestarea generalizată a tipului de risc la nivel local, județean sau național; b) intensitatea situației de urgență, respectiv viteza de evoluție, înregistrată sau prognozată, a fenomenelor distructive și gradul de perturbare a stării de normalitate; c) insuficiența și/sau inadecvarea capabilităților de răspuns; d) densitatea demografică în zona afectată de tipul de risc; e) existența și gradul de dezvoltare a infrastructurii adecvate gestionării tipului de risc.

Totodată, limitele reglementate de Constituție, respectiv de art. 53 prevăd că exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Se impune așadar a se verifica dacă măsurile restrictive contestate respectă exigențele acestor texte de lege și anume dacă ele respectă principiul egalității de tratament juridic pentru situații identice sau comparabile. Totodată se impune a se verifica dacă restricțiile sunt 1. graduale, 2. necesare pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor iminente la adresa vieții, sănătății persoanelor, mediului înconjurător, valorilor materiale și culturale importante, proprietății, 3.proporționale cu nivelul de gravitate manifestat sau prognozat, altfel spus dacă restricțiile sunt necesare într-o societate democratică, sunt proporționale cu situația care au determinat-o, fiind aplicate în același timp în mod nediscriminatoriu.

În ce privește măsura suspendării activității sălilor de sport și fitness în spații închise, Curtea observă că nu s-a respectat caracterul gradual, necesar și proporțional al măsurilor atacate. Astfel, deși nu a existat nici o analiză privind această activitate, privind modul în care ea a influențat sau poate influența evoluția numărului de cazuri COVID (respectiv o influență în sensul creșterii acestor cazuri ), s-a luat măsura suspendării acestei activități, pe baza unei aprecieri total nejustificate, nemotivate potrivit cărora activitatea este una de risc, abstracție făcându-se de restricțiile anterioare și de eficiența lor .

În măsura în care s-ar fi realizat o analiză se putea observa că menținerea deschisă a activității sportive în interior, cu restricțiile de mai sus, nu a avut nici un efect concret relevant asupra creșterii cazurilor COVID și astfel suspendarea acestei activități nu era nici necesară si nici proporțională.

Așa cum am reținut anterior, nici pârâtul și nici intervenienta accesorie nu au prezentat nici în expunerea de motive a actului atacat, și nici în fața instanței, studii ori analize care să susțină un efect concret relevant respectiv o influență chiar minimă asupra creșterii cazurilor de infectare. În schimb reclamanta a depus studii efectuate cu privire la riscul transmiterii COVID-19 în cluburile de fitness și facilități de agrement în toată Europa care au dus la concluzia că cluburile de fitness și centrele de petrecere a timpului liber oferă siguranță.

Așa fiind, în lipsa unor date concrete și obiective în sensul contribuției, chiar minime, a acestei activități la creșterea numărului de cazuri COVID în ciuda restricțiilor deja impuse se poate susține în mod neechivoc că această activitate desfășurată cu respectarea ordinelor de mai sus nu a avut un efect concret asupra creșterii numărului de cazuri COVID.

Toate aceste elemente susțin neechivoc că măsura suspendării activității nu este una necesară pentru combaterea riscului urmărit, ea nefiind nici graduală, si nici proporțională, nici măcar în ipoteza în care s-ar lua doar pe un termen extrem de redus. Astfel realitatea ultimelor 9 luni permite concluzia că această activitate, cu restricțiile deja impuse, se poate derula, fără a influența semnificativ evoluția cazurilor COVID. Suspendarea acesteia, fără a exista date noi care să pună în evidență o asemenea contribuție apare evident ca inutilă pentru riscul ce se dorește a se combate si totodată disproporționată. Astfel ea nu va avea nici un efect notabil în combaterea riscului urmărit, singurul efect fiind pierderile financiare si posibila insolvență a operatorilor economici din acest domeniu. Măsura nu este nici graduală întrucât nu s-a analizat posibilitatea suplimentării restricțiilor. Caracterul nenecesar, negradual si disproporționat rezultă și din perspectiva beneficiilor sportului care combate __________, diabetul, bolile cardiovasculare, etc respectiv acele afecțiuni care contribuie la gravitatea simptomelor pe care le au persoanele infectate. Sportul aduce beneficii majore și în ceea ce privește sănătatea psihică, mentală a celor care îl practică, beneficii esențiale și astfel deloc de neglijat în această perioadă .

În concluzie măsura suspendării activității sălilor de sport si fitness în spații închise nu este o măsură necesară, graduală și proporțională așa cum impun prevederile art. 53 din Constituție și ale art. 1 și 2 din Legea nr. 55/2020.

Măsura suspendării încalcă și dispozițiile art. 1 alin. 2 teza finală din Legea 55/2020 din perspectiva principiului egalității de tratament juridic pentru situații identice sau comparabile, întrucât activități comparabile și operatori economici comparabili pot să-și desfășoare activitatea la interior și în prezent chiar fără restricțiile (toate) impuse anterior sălilor de sport si fitness. În ceea ce privește activitățile identice /comparabile prevederile HG 293/2021 în forma modificată permite în concret desfășurarea unor activități comparabile, în spațiu închis, diferită fiind forma de organizare juridică a celui care gestionează/organizează activitatea. La articolul 1 se prevede că în condițiile art. 5 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc următoarele măsuri: 3. activitățile de pregătire fizică în cadrul structurilor și bazelor sportive, definite conform Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000, cu modificările și completările ulterioare, constând în cantonamente, antrenamente și competiții sportive organizate pe teritoriul României, pot fi desfășurate numai în condițiile stabilite prin ordinul comun al ministrului tineretului și sportului și al ministrului sănătății, emis în temeiul art. 43 și al art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit anexelor 1 din ordinele MTS sus menționate baza sportivă reprezintă o amenajare specifică ce cuprinde construcții și instalații destinate activității de educație fizică și sport. Accesul este permis numai în funcție de capacitatea bazei, pentru a evita aglomerația: numărul maxim de utilizatori se va calcula în funcție de suprafața totală a spațiilor dedicate pregătirii fizice și sportive, astfel încât fiecărei persoane să îi revină un spațiu de cel puțin 7 mp. Nu se prevede obligativitatea menținerii distanței fizice de minimum 1,5 m între oricare două persoane și asigurarea unui spațiu de minimum 7 mp/persoană în cazul exercițiilor pe aparate, respectiv de 2 metri între oricare două persoane și asigurarea unui spațiu de minimum 10 mp/persoană în cazul exercițiilor de tip aerobic, așa cum se prevede pentru desfășurarea activităților de pregătire fizică în sălii de fitness și aerobic.

În ceea ce privește structurile sportive care funcționează conform Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000, articolul 21 prevede că în sensul acestei legi, sunt considerate structuri sportive: a) asociațiile sportive; b) cluburile sportive, inclusiv cele organizate ca societăți comerciale, unitățile de învățământ cu program sau profil sportiv, palatele și cluburile copiilor și elevilor, c) asociațiile județene și ale municipiului București, pe ramuri de sport; d) ligile profesioniste, e) federațiile sportive naționale; f) Automobil Clubul Român, pentru activitatea de automobilism sportiv și karting sportiv; g) alte organizații sportive naționale.

Art. 22 din Legea 69/2000 prevede ca în sensul prezentei legi, structurile sportive sunt asociații de drept privat sau instituții de drept public, constituite sau înființate, după caz, în scopul organizării și administrării unei activități sportive și care au drept obiectiv promovarea uneia sau mai multor discipline sportive, practicarea acestora de către membrii lor și participarea la activitățile și competițiile sportive. Pentru scopurile și în condițiile stabilite prin lege pot funcționa cluburi sportive, persoane juridice de drept public organizate în subordinea organelor administrației publice centrale, locale sau în subordinea instituțiilor de învățământ superior de stat.

Conform articolul 25 din aceeași lege asociațiile sportive sunt structuri sportive fără personalitate juridică. Asociațiile sportive fără personalitate juridică se pot constitui ca societăți civile particulare, potrivit legislației în vigoare. Constituirea unei asociații sportive fără personalitate juridică da dreptul acesteia la obținerea unui certificat de identitate sportivă, precum și la afilierea la asociația județeană, pe ramura de sport corespunzătoare, în vederea participării la competițiile sportive oficiale locale. Asociații sportive se pot constitui și în cadrul instituțiilor publice sau private, ca unități fără personalitate juridică.(3) în cadrul instituțiilor publice sau private se poate constitui o singura asociație sportivă ca unitate fără personalitate juridică.

Din aceste prevederi legale se poate deduce ca tipul de activitate practicat în cadrul reclamantei operator economic și suspendat în prezent poate fi practicat și este permis într-o modalitate cel puțin comparabilă în cadrul unei asociații sportive care promovează aceeași disciplină sportivă (fitness) și asigura practicarea acesteia de către membrii săi în schimbul unei cotizații. Așa cum rezultă din art. 22 din Legea 69/2000 participarea nu este obligatoriu a se realiza la competiții sportive ci și la activități sportive (alături de promovarea respectivei discipline sportive si practicarea ei ) ceea ce este posibil și în cadrul activității organizate de reclamantă. Totodată nu este exclusă participarea la competiții sportive nici a celor care se pregătesc individual în sălile de fitness și nu în cadrul unei asociații sportive.

Apoi pentru centrele comerciale nu se stabilește nici o suprafață minimă/persoană, indiferent de tipul operatorului economic. De asemenea, nu se stabilește nici o distanță minimă obligatorie între persoanele care sunt în centrul comercial. Reclamanta care își desfășoară activitatea într-un centru comercial unde sunt operatori economici cu activitate variată (alimente, haine, laptopuri, produse naturiste, animale de companie etc) pentru care nu au existat restricții cu privire la suprafață. În mod evident activitatea acestor operatori nu a fost suspendata, deși ei se află din perspectiva locului unde activează într-o situație comparabilă cu cea a reclamantei .

Concluzia care se impune este aceea că (și) art. 1 din Legea 55/2020 este încălcat în sensul că măsura suspendării activității sălilor de sport si fitness duce la un tratament juridic inegal pentru situații cel puțin comparabile.

Pentru toate aceste considerente, Curtea concluzionează: punctele 1^1 și 1^2 din Anexa nr. 3 la HG nr. 293/10.03.2021 sunt emise cu încălcarea art. 31, 45, 53 și 135 din Constituția României, a dispozițiilor art. 1, 2 și 3 din Legea 55/2020, a dispozițiilor art. 4, 20, 30, 31, 78 și 79 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, a prevederilor art. 2 și 3 din Legea 136/2000, astfel că în baza art. 1, 2, 8 și 18 din Legea 554/2004 se impune admiterea acțiunii, cu consecința anulării parțiale a HG nr. 348/25.03.2021 pentru modificarea și completarea Anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 293/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 martie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei COVID-19, publicată în Monitorul Oficial nr. 308 din 26 martie 2021, în ceea ce privește pct. 4 referitor la art. 10 punctele 1^1 și 1^2 din Anexa nr. 3 la HG nr. 293/10.03.2021 emisă de pârâtul C_______ C_______.

Pentru aceleași motive, cererea de intervenție formulată de către A_________ A_________ A______, în interesul pârâtului C_______ C_______ este găsită ca neîntemeiată si va fi respinsă ca atare.

În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, va obligă pârâtul C_______ C_______, să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B____ B______ B_____ B__, cu sediul procedural ales la […] în contradictoriu cu pârâtul C_______ C_______ prin Secretariatul General al Guvernului, cu sediul în București, Piața V[…], având cod de identificare fiscală _______.

Anulează parțial HG nr. 348/25.03.2021 pentru modificarea și completarea Anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 293/2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 14 martie 2021, precum și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei COVID-19, publicată în Monitorul Oficial nr. 308 din 26 martie 2021, în ceea ce privește pct. 4 referitor la art. 10 punctele 1^1 și 1^2 din Anexa nr. 3 la HG nr. 293/10.03.2021 emisă de pârâtul C_______ C_______.

Respinge cererea de intervenție formulată de către A_________ A_________ A______, cu sediul în Municipiul București, Piața […], cont bancar […] deschis la D.T.C.P.M.B., cod fiscal CF4267095 formulată în interesul pârâtului C_______ C_______.

Obligă pârâtul C_______ C_______, să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare, de depus la Curtea de Apel Timișoara.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței, azi, 15.04.2021.


Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro.


NOTĂ:
Facem precizarea că la data redactării prezentului material, sentinţa de mai sus nu este definitivă, stadiul procesual al dosarului putând fi verificat pe portalul instanţelor de judecată[1].


[1] Pe rolul Curţii de Apel Timişoara cauza a fost înregistrată sub nr. dosar 573/59/2021.


Avocat Andrei Pap
PAP | law office

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Secţiuni/categorii: C. administrativ, Jurisprudență Curți de Apel, SELECTED TOP LEGAL, _CONTENT

Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD