« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii
 1 comentariu

Cel mai cunoscut proces al umanității văzut prin lentila dreptului roman. Gesù – Il processo Luigi Garofalo
27.04.2021 | Ionela CUCIUREANU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Ionela Cuciureanu

Ionela Cuciureanu

După cum însuși autorul spunea într-una din conferințele susținute pe această temă, despre procesul lui Iisus există o bibliografie atât de variată, încât și dacă un cercetător și-ar dedica întreaga viața exclusiv studierii acesteia, tot nu ar reuși să o epuizeze. Fără a încerca o abordare care să exceadă competenței sale de romanist, profesorul Garofalo, pornind pe de o parte de la izvoare – Evangheliile, oprindu-se nu doar asupra celor sinoptice, ci făcând referiri și asupra celor apocrife, textele lui Tacitus, Suetonius și Flavius Josefus, iar pe de altă parte de la principiile romane de drept procesual și substanțial din perioada în care a fost judecat Iisus, își conduce și seduce deopotrivă cititorii într-o analiză laică, dar nu negaționistă, conectată la textul biblic, însă nu dogmatică, juridică, dar fără pretenția

Procesul lui al lui Iisus, este după o formulă des utilizată, cel al „răstignirii unui drept”. Cine este responsabil – Sinedriul, Pilat sau ambii – a fost mereu un subiect dezbătut. Dacă primilor le poate fi atribuită furia cu care susțin vinovăția lui Iisus pentru încălcarea normelor religioase, metamorfozându-și apoi temeiul legal al acuzării în încălcarea normelor care îl protejau pe Caesar de crimele de lezmajestate, guvernatorul Iudeii pare a se face vinovat pentru nerespectarea regulilor de bază ale procedurii romane, căreia trebuia să i se conformeze.

Mulți s-ar putea întreba, dacă există o abundență atât de mare a literaturii pe această temă, de ce un romanist a insistat să scrie – încă o lucrare – care să trateze subiectul? Pentru că ceea ce trebuia să fie un proces religios conform dreptului ebraic – să nu uităm că prima acuzație adusă lui Iisus era aceea de blasfemie, se transformă într-unul politic, din cauză că dreptul roman nu permitea ca prerogativa condamnării la moarte să fie exercitată de un organism jurisdicțional religios, cum era Sinedriul, ci doar de reprezentantul împăratului în provincie. Așa că, odată părăsit făgașul acuzațiilor de natură religioasă, componenta politică devine din ce în ce mai pregnantă, iar procesul, deși desfășurat într-o provincie și afectat de anumite particularități derivate din acele „leges moresque peregrinorum” pe care romanii le recunoșteau peregrinilor, nu putea să se abată în mod fundamental de la prescripțiile procedurii romane și ale dreptului substanțial roman.

După cum au remarcat și cei care – romaniști, istorici și/sau teologic – i-au examinat lucrarea[1], Autorul explică aceste aspecte în cursul unei investigații serioase, incitante și originale, care reconstituie o pagină fundamentală a istoriei, analizând în cheie juridică unele dintre aspectele mai puțin explorate din ultimele ore ale vieții lui Iisus.

CE MI-A PLĂCUT

Deși este o lucrare cu caracter științific, practic o lucrare juridică, referirile la pericopele evanghelice aparținând lui Matei, Luca și Ioan sunt destul de dese. Nu dintr-un bigotism al autorului, ci tocmai pentru că o atare analiză nu putea face abstracție de cel mai cunoscut izvor. Însă textele evanghelice sunt analizate sistematic împreună cu celelalte izvoare – relatările lui Tacitus sau Flavius Josefus, într-o încercare echilibrată și asiduă totodată de a contura ipotezele cele mai plauzibile din punct de vedere juridic.

Fără a putea fi calificată peiorativ drept literatură de popularizare, cum a mai fost desemnată de către unele voci din mediul academic, lucrarea aduce perspectiva juridică a unui profan în atenția tuturor celor care ar fi interesați de temă, fie ei profani față de zona religioasă, cum este autorul, de cea juridică, ori chiar de ambele.

Nerenunțând la rigoarea academică ce îl caracterizează, profesorul Garofalo reușește ca în paginile cărții sale să abordeze o multitudine de laturi ale perspectivei juridice asupra a ceea ce a fost îndeobște numită „cea mai mare eroare judiciară a umanității”. Astfel, el se raportează comparativ la procesul lui Iisus și cel al lui Pavel, pentru a ilustra diferența de tratament acordat celor doi, Pavel fiind cetățean roman, sondează tehnicile romanilor de a exploata pentru menținerea renumitei „pax romana” în provincii, specificul psihologiei fiecărui popor, analizează elemente de detaliu care ar fi putut impacta procesul, cum ar fi veridicitatea și plauzibilitatea deplasării acuzatului între arhiereii Ana și Caiafa sau limba în care s-ar fi desfășurat procesul, inclusiv dialogul dintre Pilat și Iisus.

CE NU MI-A PLĂCUT

Deși în general brevitatea în scrierile academice este o rara avis, cartea profesorului Garofalo lasă parcă pe alocuri cititorului nevoia unor aprofundări suplimentare, de parcă autorul însuși ar vrea să lase un spațiu de reflecție și cercetare suplimentară celor interesați, fără a pătrunde cu ideile sale prea mult în acel spațiu. Desigur, bogatele trimiteri bibliografice pot răspunde cu prisosință acestei nevoi, însă pentru cititorul odată introdus în modul de expunere a autorului, în ethosul narativ care creează parcă, dincolo de un lineament juridic și o peliculă cinematografică, aspect destul de surprinzător pentru o astfel de lucrare, autorul poate părea mult prea parcimonios în privința dezvoltării unora din ideile atât de fluid, documentat și judicios expuse.

Un alt dezavantaj al lucrării, dintr-un unghi lingvistic de astă dată, îl poate reprezenta faptul că nu a fost tradusă în alte limbi, ea fiind din păcate, accesibilă doar celor familiarizați cu limba italiană.

TOP 3 CITATE:

• Celor care susțin că intervalul de timp atribuit de surse procesului lui Iisus ar fi prea comprimat pentru a tolera introducerea interludiului în fața lui Irod, li se poate opune, de fapt, scurta durată a acestuia, ceea ce îl face compatibil cu secvența de evenimente care pot fi obținute din Evanghelii, luând în considerare, de asemenea, dubla deplasare a acuzatului și a unora dintre acuzatorii săi dintr-un loc în altul, având în vedere proximitatea lor; și oricui indică imposibilitatea de a repera o regulă romană care să-i permită lui Pilat să-și decline competența dosarului judiciar care îi fusese încredințat, i se poate răspunde că guvernatorul nu a avut în mod neapărat intenția de a-l încredința unui terț care conducea o o altă regiune, declinându-și astfel propria jurisdicție. Altul trebuie să fi fost scopul. Dar care? A obține o părere de la Irod cu privire la acuzațiile avansate de Sinedriu împotriva lui Iisus, pentru a putea fundamenta decizia finală pe aceasta. De fapt, Pilat trebuia să fie convins că, domolind sentința inevitabilă prin conținutul actului consultativ solicitat de la tetrarh, va ieși nevătămat din nefericita situație în care Caifa și ceilalți membri ai consiliului l-au pus.[2] (trad. ns.)

• În ciuda nedumeririi ridicate de o parte a doctrinei, cu siguranță îi putem recunoaște lui Pilat facultatea pe care o exercită și el într-un mod singular, modulându-se în funcție de nevoile momentului, fără a trebui, așadar, să ne îndoim de istoricitatea uneia dintre fazele patimilor lui Iisus asupra căreia iluștrii juriști – dintre care primul a fost Hans Kelsen – au reflectat în profunzime. De fapt, este o prerogativă care este legată de acel privilegium paschalis al tradiției evreiești, instituție care a intrat imediat, cu adaptările corespunzătoare, în patrimoniul legal obișnuit al invadatorilor romani.[3] (trad. ns.)

• Prin urmare, ne confruntăm cu un alt Pilat decât cel acreditat în doctrină, întrucât a fost sigur că a găsit o cale de ieșire care să-i satisfacă interlocutorii și să-l protejeze de responsabilitatea pentru deciziile care au fost luate contrar convingerii sale cu privire la nevinovăția inculpatului. De fapt, el a avut în vedere cazurile în care poporul a influențat rezultatul unei hotărâri date formal de un guvernator, printr-o poziție generală care nu respecta neapărat prevederile normelor incriminatoare ale dreptului roman, antrenând astfel degrevarea de responsabilitate a organului care decide pentru orice încălcare a acestor reguli.[4] (trad. ns.)

Însă dacă ar fi să aleg cel mai bun argument pentru a convinge un jurist să își acorde răgazul necesar parcurgerii lucrării profesorului Garofalo, aș spune doar atât – lucrarea nu pretinde să fi dezlegat nodul gordian ori să ofere cititorului „adevărul juridic” asupra procesului lui Iisus, ci, după cum menționam în rândurile de mai sus, deschide discuției și analizei critice ipoteze de reflecție. Pare că la întrebarea adresată de Pilat – „ce este adevărul?”, urmată de ieșirea sa simbolică din Praetorium, fără a asculta răspunsul, profesorul Garofalo, prin lucrarea sa, răspunde că un adevăr unic, în afară de Adevărul divin, nu există, iar cercetătorul nu poate decât să deschidă căi de reflecție și teze de cercetare, fără a avea însă vanitatea aflării adevărului absolut.


[1] Disponibilă aici.
[2]A chi sostiene che l’arco di tempo assegnato dalle fonti al processo a Gesù sarebbe troppo compresso per tollerare l’immissione dell’intermezzo presso Erode si puo infatti oppore la breve durata di questo, che lo rende compatibile con la sequenza degli eventi ricavabile dai vangeli, tenuto anche conto del doppio spostamento dell’imputato e di alcuni dei suoi accusatori da un luogo a un altro, data la loro vicinanza; e a chi punta l’irreperibilita di una norma romana che consentisse a Pilato di spogliarsi del caso giudiziario di cui andava occupandosi si puo replicare che non necessariamente il governatore  mirava ad affidarlo a un terzo a capo di un’altra regione, con cio declinando la propria giurisdizione. Altro doveva invero essere l’obiettivo che si prefiggeva. Ma quale? Acquisire da Erode un parere in merito alle imputazioni avanzate dal sinedrio a carico di  Gesu, onde potervi radicare la propria decisione finale. Pilato doveva infatti essere convinto che, appiatendo l’ineludibile sentenza sul contenuto del l’atto consultivo richierso al tetraca, sarebbe uscito indenne dall’incresciosa situazione in cui lo avevano intrappolato Caifa e gli altri membri del consiglio” Luigi Garofalo, Gesù. Il processo, Ed. Solferino, Milano, p. 79
[3]Nonostante la perplessita sollevate da una parte della dottrina, possiamo senz’altro riconoscere a Pilato la facolta che egli pur esercita in modo songolare, curvandola sulle esigenze del momento, senza pertanto dover dubitare della storicita di una delle fasi della passione di Gesù su cui i giuristi illustri – primo tra i quali Hans Kelsen – hanno rifelttuto a fondo.  Si tratta infatti di una prerogativa che si raccorda al privilegium paschale della tradizione giudaica, un istituto subito entrato, con gli opportuni adattamenti, nel patrimonio giuridico di stampo consuetudinario degli invasori romani”. idem, p. 87.
[4]Siamo quidi di fronte a un Pilato diverso da quello irresoluto accreditato in dottrina, perche sicuro di aver trovato una via di uscita che soddisfaceva i suoi interlocutori e lo metteva al riparo da responsabilita per decisioni che si annunciavano contrarie al suo convincimento circa la non colpeovelzza del imputato. Aveva infatti in mente i casi nei quali a condizionare l’esito di un giudizio formalmente concluso da un governatore e stata il popolo, tramite prese di posizione accalmate e  non necesariamente rispetuose di quanto presrivevano le norme incriminatrici del diritto romano, comportanti communque l’irresponsabilita del organo decidente per l’eventuale violazzione di quelle norme”, idem, p. 96.


Av. Ionela Cuciureanu

Cuvinte cheie: , ,
Secţiuni/categorii: Opinii, Povestim cărți, SELECTED TOP LEGAL

Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Cel mai cunoscut proces al umanității văzut prin lentila dreptului roman. Gesù – Il processo Luigi Garofalo”

  1. Desigur, cel mai controversat proces al tuturor timpurilor, iar rememorarea sa este extrem de bine-venită în astfel de momente, în Săptămâna Patimilor, atât din punct de vedere juridic, cât și din punct de vedere spiritual.
    Procesul lui Iisus este procesul ale cărui seminficații au reușit să atingă cel mai profund conștiința și inimile oamenilor, acesta fiind judecat și condamnat pentru păcatele umanității.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD