« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii

Despre necorelări sistemice și viață  
29.04.2021 | Iulia MITRACHE

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Iulia Mitrache

Iulia Mitrache

„Pământul pe care trăim ne ascunde încă multe secrete, dar ne-a dăruit capacitatea de a înțelege legătura tainică și vie dintre noi și lumea cealaltă, lumea superioară nouă, aceea din ceruri, unde se află, de altfel, și rădăcinile gândurilor și sentimentelor noastre, pentru că ele nu sunt aici, printre noi (…) .Ceea ce a răsărit crește, dar nu poate trăi decât cu senzația acestei legături subtile și misterioase cu alte lumi, iar dacă acest sentiment din tine slăbește sau piere (…), vei deveni indiferent față de viață.” („Frații Karamazov”, F. M. Dostoievski)

Înainte de orice normă juridică – și dincolo de orice normă juridică -, dreptul trebuie să urmeze vieții, cum susținea cândva Nicolae Titulescu. Nu putem înțelege grundnorm-ul lui Kelsen drept o simplă și seacă abstracțiune. Nu există instituții juridice fără viață; și nu pot exista dacă nu păstrează o legătură onestă cu viața însăși, cu tristețile și dramele și entuziasmul realității. Odată desprins de dramele omenești, odată ce reglementează conduite umane de dragul instituțiilor, iar nu din compasiune pentru oameni, mi se pare că dreptul devine o contradicție în termeni. Își neagă propria finalitate și astfel o anulează. O instituție își pierde frumusețea în momentul în care, în loc să consacre juridic o realitate firească sau, dimpotrivă, să ne corecteze în mod benefic comportamentul, acea instituție oferă suport juridic pentru acțiuni umane vădit imorale. Deși dreptul nu se confundă, desigur, cu morala, odată ce eliminăm sentimentul etic dintr-o normă juridică, în numele unor noțiuni abstracte, dreptul însuși ajunge să exprime un dezinteres față de viață – de dragul instituțiilor, noțiunilor abstracte, formelor fără fond.

Pentru a-mi susține punctul de vedere, precum și credința fermă în importanța realismului juridic, mă voi raporta la situația nefirească generată de art. 294 (1) și (2) din Codul Civil, coroborat cu art. 220 din Codul Penal. În concret, art. 294 (2) permite acoperirea nulității absolute a căsătoriei încheiate cu un minor cu vârsta mai mică de 16 ani, atunci când ambii soți au împlinit 18 ani sau când soția a născut ori a rămas însărcinată (acoperirea este incidentă teoretic inclusiv când sarcina este urmarea unui viol, legea nefăcând distincție). Dacă avem în vedere ipoteza nașterii sau a sarcinii, iar între soți există o diferență de vârstă care depășește 3 ani, soțul mai în vârstă va putea fi tras la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor. De asemenea, nu cred că ar putea fi invocată cauza justificativă prevăzută de art. 21 din Codul Penal, și anume exercitarea unui drept recunoscut de lege, deoarece normele din materia căsătoriei recunosc dreptul de a invoca acoperirea nulității căsătoriei, iar nu dreptul de a avea un raport sexual cu un minor.

Doresc să spun încă de la început că sunt conștientă de cât de rară și de puțin posibilă este o astfel de situație, însă numărul spețelor concrete nu mi se pare că lipsește de relevanță discuția. Este, într-adevăr, puțin probabil ca un minor mai mic de 16 ani, fie și ajutat de viitorul soț mai în vârstă, să reușească să inducă în eroare ofițerul de stare civilă, să-și falsifice certificatul de naștere, buletinul, să treacă drept o persoană mai mare ca vârstă etc. Însă nu statistica mă interesează, nu numărul de cazuri concrete, ci însăși posibilitatea consfințită astfel de lege. Însăși existența unei legi care favorizează abuzul constituie o problemă, indiferent câte abuzuri de un anumit fel au loc în practică. Conform textului legal, poate exista situația în care o persoană majoră, să spunem, de 50 de ani, întreține un raport sexual cu o minoră de 13 ani, conduită sancționată penal. Însă respectiva conduită este recunoscută și consacrată legal de Codul Civil, în situația în care cei doi reușesc să se căsătorească, iar minora de 13 ani rămâne însărcinată. În astfel de situații, potențialul unei relații bazate pe o dinamică de putere inegală, toxică, este extrem de ridicat, iar vulnerabilitatea minorilor aflați în asemenea situații nu poate fi ignorată, nici măcar de dragul unor instituții fundamentale pentru societate, precum căsătoria sau familia. Spre exemplu, este posibil ca, neavând suficiente cunoștințe în ceea ce privește metodele contraceptive, minora din exemplul dat să rămână însărcinată fără a-și dori acest lucru, iar existența acestei sarcini să atragă după sine acoperirea nulității căsătoriei sale. Lipsa de experiență, naivitatea, absența cunoștințelor unui copil ajung să se întoarcă împotriva sa, ceea ce aduce în mod vădit atingere interesului superior al minorului.

Mai mult decât atât, având în vedere că persoana fizică dobândește capacitate de muncă la 16 ani, în temeiul art. 13 din Codul Muncii, este limpede că soțul minor din ipoteza noastră va depinde, probabil, de celălalt pentru a se întreține, iar potențialul pentru violența domestică sub forma violenței economice[1] va fi extrem de crescut.

Importanța și necesitatea căsătoriei și a familiei în societate nu pot „acoperi” caracterul de abuz sexual și psihic al pedofiliei. Doar pentru că soția rămâne însărcinată sau naște, deci soții pot avea relații conjugale biologice normale, nu înseamnă că din punct de vedere psihologic relația este firească sau sănătoasă. Dimpotrivă, cred că, având în vedere vârsta, prin ipoteză, extrem de fragedă a minorului/minorei, este adusă de două ori o atingere interesului superior al minorului[2] – nu numai că minorul căsătorit va continua să fie într-o relație nesănătoasă cu o persoană adultă, dar și minorul care se va naște este foarte posibil să crească într-un mediu caracterizat printr-o dinamică de putere inegală între părinți.

De asemenea, dacă există rațiuni pentru care actul sexual cu un minor să fie incriminat în Codul Penal, cu atât mai mult cred că aceste rațiuni se regăsesc în contextul unei „relații” de durată, serioase cu un minor. Vulnerabilitatea și dependența pe care le experimentează minorul aflat într-o astfel de situație sunt chiar accentuate de contextul căsătoriei, care se caracterizează, printre altele, tocmai prin interdependența dintre soți. Or, este general admis faptul că starea de dependență[3] în care se găsește un minor, în raport cu o altă persoană, poate fi tocmai elementul care să genereze caracterul abuziv al actului sexual realizat de către cei doi. Dacă un act sexual cu o persoană mai în vârstă cu cel puțin 3 ani îl afectează pe minorul care nu este într-o relație serioasă cu persoana respectivă, cu atât mai mult îl va afecta în contextul unei relații statornice, consacrate prin căsătorie, dată fiind lipsa de experiență a minorului și imaturitatea sa. Îi va fi mai dificil să-și părăsească soțul decât să-l părăsească pe simplul autor al infracțiunii prevăzute de art. 220 din Codul Penal.

Totodată, mă uimește inconsecvența sistemică ce rezultă din faptul că, pe de o parte, aceeași persoană este pedepsită de legea penală pentru actul sexual comis asupra minorului, dar, pe de altă parte, față de aceeași persoană este acoperită nulitatea căsătoriei, ca urmare a rezultatului actului sexual (sarcina). În astfel de situații delicate este necesară în special prevenția[4], este necesară descurajarea comportamentelor care în mod intrinsec pot lesne da naștere la abuzuri, este necesară educația, iar acoperirea nulității consacrată de art. 294 (2) vine tocmai în contra unei asemenea educații, oferă suport juridic unor mentalități greșite, în loc să le educe. Iar acest lucru este cu atât mai grav cu cât se petrece într-o țară[5] în care nu se pune accent pe educația sexuală și psihologică a minorilor, astfel că, de la caz la caz, pot exista multe semne de întrebare cu privire la însuși consimțământul unui minor dat în contextul art. 294. Sancțiunea penală în această situație apare mai degrabă ca insuficientă și, în mod bizar, contradictorie.

În concluzie, mi se pare contraintuitiv ca interdicția din penal să își piardă relevanța în civil, mai ales că actul căsătoriei conferă o nouă notă de gravitate situației. Probabilitatea pentru potențiala victimă a unei relații abuzive de a ieși dintr-un asemenea context este diminuată de faptul că legea însăși validează respectiva situație de fapt, o consfințește și o învăluie într-o (stranie) normalitate.


[1] Conform art. 4 (1) lit. e) violența economică presupune, printre altele, controlul inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune
[2] Vasile Dobrinoiu, Noul Cod Penal comentat. Ediția a III-a revăzută și adăugită, 2016, Ed. Universul Juridic: „Legiuitorul are în vedere că la această vârstă minorul nu are suficientă experienţă şi nici destulă rezistenţă pentru a se apăra împotriva celui care ar încerca să-i exploateze naivitatea. Pe de altă parte, începerea de timpuriu a vieţii sexuale poate avea consecinţe grave atât pentru dezvoltarea fizică şi morală a minorului, cât şi pentru copiii care s-ar putea naşte din aceste raporturi”
[3] Conform art. 18 din Convenția Consiliului Europei pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale, având denumirea marginală „Abuzuri sexuale”, reprezintă abuz sexual activităţile sexuale cu un copil dacă se abuzează de o situaţie de vulnerabilitate deosebită a copilului, mai ales datorită unui handicap psihic sau fizic ori datorită unei situaţii de dependenţă. Deși legătura de cauzalitate dintre dependența inerentă și abuz nu reiese în mod implicit, riscul ca aceasta să existe este unul ridicat.
[4] A se vedea „M.G.C. împotriva României” nr. 61495/11, pct. 56, 15 iunie 2016: „În ceea ce privește copiii, care sunt deosebit de vulnerabili, măsurile aplicate de stat pentru a-i proteja împotriva actelor de violență care intră în sfera de aplicare a art. 3 și art. 8 ar trebui să fie eficiente și să includă nu doar măsuri rezonabile pentru a preveni relele tratamente de care autoritățile au avut sau ar fi trebuit să aibă cunoștință, ci și descurajarea efectivă a unor astfel de încălcări grave ale integrității persoanei (a se vedea „M.P. și alții împotriva Bulgariei”, nr. 22457/08, pct. 108, 15 noiembrie 2011). Astfel de măsuri trebuie să vizeze asigurarea respectării demnității umane și protejarea interesului superior al copilului.”
[5] Conform Comunicatului de presă al Reprezentanței Comisiei Europene din România din 08.08.2017, la nivelul anului 2015, în România, erau înregistrate aproape 107.000 nașteri, din care în 351 de cazuri mamele au avut vârste între 10-14 ani. Alte circa 12.800 mame aveau vârste între 15-19 ani, în timp ce categoria cu cele mai multe nașteri (peste 37.200) a fost cea a mamelor între 25-29 ani. Doar Marea Britanie a depășit România la numărul adolescentelor (sub 20 ani) devenite mame. România este urmată, în topul țărilor cu cele mai mari procente de adolescente care au născut prima dată, de Bulgaria (11,9%), Ungaria (9%), Slovacia (8,4%), Letonia (5,5%), Lituania şi Marea Britanie (ambele cu 5,4%).


Iulia Mitrache
Student – Facultatea de Drept a Universității din București

Cuvinte cheie: , , ,
Secţiuni: Drept civil, Drept penal, Dreptul familiei, Opinii, SELECTED TOP LEGAL | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD