« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrepturile omuluiDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Asigurări
CărţiProfesionişti
Millenium Insurance Broker
 

CJUE. C-383/19, Powiat Ostrowski/Ubezpieczeniowy Fundusz Gwarancyjny. Încheierea unui contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto este obligatorie atunci când vehiculul în cauză este înmatriculat într-un stat membru și nu a fost retras în mod legal din circulație
29.04.2021 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

O asemenea obligație nu poate fi exclusă pentru simplul fapt că, la un moment dat, un vehicul înmatriculat nu este apt să circule din cauza stării sale tehnice 

La 7 februarie 2018, Powiat Ostrowski (Districtul Ostrów, Polonia), colectivitate locală poloneză, a  devenit proprietar pe cale judiciară, în temeiul unei decizii de confiscare, a unui vehicul înmatriculat în Polonia. Ca urmare a notificării acestei decizii, la 20 aprilie 2018, districtul a asigurat vehiculul începând cu următoarea zi lucrătoare a administrației, și anume luni, 23 aprilie 2018.

Având în vedere starea tehnică defectuoasă a acestuia, Powiat Ostrowski a decis ca vehiculul să fie trimis la casare, în vederea distrugerii. Pe baza certificatului eliberat de centrul de casare, radierea vehiculului a avut loc la 22 iunie 2018.

La 10 iulie 2018, Ubezpieczeniowy Fundusz Gwarancyjny (Fondul de Garantare a Asigurărilor, Polonia) a aplicat Powiat Ostrowski o amendă de 4 200 zloți polonezi (PLN) (aproximativ 933 de euro) pentru neîndeplinirea obligației de a încheia un contract de asigurare de răspundere civilă auto pentru acest vehicul pentru perioada 7 februarie-22 aprilie 2018.

Powiat Ostrowski a sesizat Sąd Rejonowy w Ostrowie Wielkopolskim (Tribunalul Districtual din Ostrów Wielkopolski), cu o acțiune în constatarea faptului că, în perioada în litigiu, acesta nu avea obligația de a asigura vehiculul. Instanța menționată a solicitat Curții să stabilească existența unei obligații de a încheia un contract de asigurare de răspundere civilă[1] pentru un vehicul înmatriculat într-un stat membru, care se află pe un teren privat, nu este apt să circule din cauza stării sale  tehnice și, ca urmare a deciziei proprietarului său, este destinat distrugerii.

Prin hotărârea pronunțată azi, Curtea a statuat că încheierea unui contract de asigurare de răspundere civilă auto este obligatorie atunci când vehiculul în cauză este înmatriculat într-un stat membru, în cazul în care acest vehicul nu a fost retras în mod legal din circulație, în conformitate cu reglementarea națională aplicabilă.

Aprecierea Curții

În primul rând, Curtea arată că încheierea unui contract de asigurare de răspundere civilă auto este, în principiu, obligatorie pentru un vehicul înmatriculat într-un stat membru, care se află pe un teren privat și este destinat distrugerii ca urmare a deciziei proprietarului său, chiar dacă, la un moment dat, acest vehicul nu este apt să circule din cauza stării sale tehnice.

În această privință, Curtea amintește că noțiunea de „vehicul”[2] este obiectivă și independentă de  utilizarea care se dă sau care se poate da vehiculului în cauză ori de intenția proprietarului sau a  unei alte persoane de a-l utiliza în mod efectiv.

Or, starea tehnică a unui vehicul poate varia în timp, iar eventuala reparare a acestuia depinde de factori subiectivi, precum voința proprietarului sau a deținătorului acestuia de a efectua sau de a solicita efectuarea reparațiilor necesare și disponibilitatea bugetului necesar în acest scop. În consecință, dacă simplul fapt că, la un moment dat, un vehicul nu este apt să circule ar fi suficient să îl lipsească de calitatea sa de vehicul și să îl excepteze de la obligația de asigurare, caracterul obiectiv al acestei noțiuni de „vehicul” ar fi repus în discuție. În plus, obligația de asigurare[3] nu este legată de utilizarea vehiculului ca mijloc de transport la un moment dat, nici de chestiunea dacă vehiculul în discuție a cauzat prejudicii. Prin urmare, obligația de asigurare nu poate fi exclusă pentru simplul fapt că, la un moment dat, un vehicul înmatriculat nu este apt să circule din cauza stării sale tehnice și, prin urmare, nu este apt să cauzeze un prejudiciu, chiar dacă este astfel de la transferul dreptului de proprietate asupra sa. De asemenea, intenția proprietarului sau a unei alte persoane de a distruge vehiculul nu permite în sine să se considere că acesta își pierde calitatea de „vehicul” și este exceptat în acest mod de la obligația de asigurare. Astfel, calificarea drept „vehicul” și domeniul de aplicare al obligației de asigurare nu pot depinde de acești factori subiectivi, deoarece s-ar aduce de asemenea atingere previzibilității, stabilității și continuității  obligației menționate, a cărei respectare este totuși necesară pentru a asigura securitatea juridică.

În al doilea rând, Curtea statuează că obligația, de principiu, de a asigura un vehicul înmatriculat într-un stat membru, care se află pe un teren privat și este destinat distrugerii de către proprietarul său, chiar dacă, la un moment dat, nu este apt să circule din cauza stării sale tehnice, se impune, pe de o parte, pentru a asigura protecția victimelor accidentelor rutiere, având în vedere că intervenția organismului de despăgubire a pagubelor materiale sau a vătămărilor corporale cauzate de un vehicul neasigurat[4] este prevăzută numai în cazurile în care încheierea asigurării este obligatorie. Astfel, această interpretare garantează că victimele menționate sunt, în orice caz, despăgubite fie de asigurător, în temeiul unui contract încheiat în acest scop, fie de organismul de despăgubire în cazul în care vehiculul implicat în accident nu a fost asigurat sau atunci când acest vehicul nu a fost identificat. Pe de altă parte, ea permite să se asigure în cea mai mare măsură posibilă respectarea obiectivului care urmărește garantarea liberei circulații atât a vehiculelor care staționează în mod obișnuit pe teritoriul Uniunii, cât și a persoanelor care se află la bordul acestora. Astfel, doar atunci când se asigură o protecție solidă a potențialelor victime ale accidentelor rutiere se poate cere statelor membre[5] să se abțină de la efectuarea unui control sistematic al asigurării vehiculelor care intră pe teritoriul lor de pe teritoriul unui alt stat membru, ceea ce este esențial pentru a garanta această liberă circulație.

În al treilea rând, Curtea precizează că, pentru ca un vehicul să fie exceptat de la obligația de asigurare, acesta trebuie să fie retras în mod oficial din circulație, în conformitate cu reglementarea națională aplicabilă. Astfel, deși înmatricularea unui vehicul certifică în principiu capacitatea de a circula a acestuia și, prin urmare, de a fi utilizat ca mijloc de transport, un vehicul înmatriculat poate fi, în mod obiectiv, definitiv inapt să circule din cauza stării sale tehnice defectuoase. Constatarea acestei incapacități de a circula și cea a pierderii calității sale de „vehicul” trebuie efectuate însă în mod obiectiv. În această privință, deși radierea înmatriculării vehiculului poate constitui o astfel de constatare obiectivă, dreptul Uniunii[6] nu prevede modul în care un vehicul poate fi retras în mod legal din circulație. Prin urmare, această retragere poate fi constatată, potrivit reglementării naționale aplicabile, în alt mod decât prin radierea înmatriculării vehiculului în cauză.

:: Hotărârea


[1] Articolul 3 primul paragraf din Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi (JO 2009, L 263, p. 11).
[2] Articolul 1 punctul 1 din Directiva 2009/103.
[3] Articolul 3 primul paragraf din Directiva 2009/103.
[4] Articolul 10 alineatul (1) din Directiva 2009/103.
[5] Articolul 4 din Directiva 2009/103.
[6] Directiva 2009/103.


Cuvinte cheie: , ,
Secţiuni: Asigurări, CJUE, Dreptul Uniunii Europene, JURISPRUDENȚĂ | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD