« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Amenințările la adresa securității naționale – Obiectul material al procesului investigativ informativ operativ. Trecerea de la procesul investigativ informativ operativ la urmărirea penală
30.04.2021 | Doru Ioan CRISTESCU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Doru Ioan Cristescu

Doru Ioan Cristescu

Abstract
Ceea ce legiuitorul a denumit amenințare la adresa securității naționale reprezintă aceleași fapte care constituie elementul material din latura obiectivă a infracțiunilor contra securității naționale sau acte de terorism.

Orice amenințare la adresa securității naționale este susceptibilă, ca în devenirea ei dinamică și evolutivă, să se circumscrie unei / unor infracțiuni contra securității naționale și acte de terorism, după cum orice infracțiune intenționată din această categorie, în desfășurarea ei externă, parcurge traseul de la forma de acte preparatorii (pregătitoare) la forma de tentativă și, în final, la forma consumată și / sau epuizată trecând, într-una dintre formele sale de realizare, prin faza de amenințare la adresa securității naționale.

Faptele de amenințare la adresa securității naționale sunt limitrofe cu infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism, chiar mai mult, având în desfășurarea lor externă, ca fapte intenționate, întrepătrunderi, interferențe, până la a se suprapune, posibilitate pe care legiuitorul a întrevăzut-o atunci când a denominat faptele de amenințare la adresa securității naționale prin utilizarea denumirii marginale sau descrierea elementului material din norma de încriminare a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism.

La confluența (joncțiunea și juxtapunerea) între activitățile nominalizate ca amenințări la adresa securității naționale și actele materiale care se circumscriu infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, când aceste forme de exteriorizare a manifestărilor ilicite se interferează, are loc demarcația între activitatea de natură juridică administrativă, derulată de organele răspunzătoare de aplicarea legii în domeniul securității naționale (denumită generic proces investigativ informativ – operativ), pe de o parte și activitatea de natură judiciar penală de urmărire penală (denumită proces investigativ penal) derulată de organele judiciare.

Anchetarea infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, cu excepția celor care sunt constatate în mod spontan, presupun în cele mai multe cazuri, trecerea de la procesul investigativ informativ operativ la procesul penal, declanșată prin sesizarea de către organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, în condițiile prevederilor art. 61 din c. p. p. ori prin constatarea organizată a surprinderii în flagrant, prevăzută de art. 293 din c. p. p., a organelor de urmărire penală, operațiune care este supusă unor reguli tactice criminalistice vizând alegerea momentului oportun ale acestei transgresări, precum și în ce privește efectele asupra procedeelor investigative informativ operative utilizate până la momentul respectiv, în sensul de a se clarifica dacă acestea se întrerup și sunt continuate prin folosirea procedeelor probatorii din procesul penal sau se continuă în paralel cu aceste procedee probatorii, până la momentul ajungerii la termenul de valabilitate al mandatului de securitate națională, în temeiul cărora au fost autorizate.

În intervalul de timp – mai lung sau mai scurt – al parcurgerii momentelor de descoperire – constatare – sesizare, activitatea supusă monitorizării, ce constituie obiectul material al procesului investigativ operativ, se desfășoară în continuare, urmând iter criminis – ul specific manifestării ilicite concret faptice, prin acte materiale ce constituie acțiuni sau inacțiuni, ce pot constitui o stare de potențial pericol cu grade diferite – de la benign, la malign, mai îndepărtat ori iminent – de periculozitate pentru valorile ocrotite constituțional și în legislația incidentă domeniului vizat.

Din această perspectivă devine extrem de semnificativă alegerea momentului, din desfășurarea activității /lor ilicite monitorizate, în care organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale pot și trebuie să vor constate comiterea unei /unor infracțiuni contra securității naționale și de terorism și, implicit, la sesizarea organelor de urmărire penală, finalizând în felul acesta procesul investigativ informativ operativ.

Dacă activitățile de descoperire, constatare și sesizare sunt supuse unor reguli procedural penale și normative (prevăzute de legea organică și de ordine interne emise de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale), pentru operațiunea de  alegere a momentului optim pentru constatarea comiterii unei /unor infracțiuni contra securității naționale și de terorism și sesizarea organelor de urmărire penală cu respectiva constatare se impune existența unor reguli tactice criminalistice, a căror decelare își propune, între altele, prezentul demers.

Secțiunea 1

Amenințările la adresa securității naționale – obiectul material al procesului investigativ informativ operativ. Asemănări și deosebiri cu cu infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism. Modalități normative și concret faptice. Forme de realizare.

Subsecțiunea 1. Amenințările la adresa securității naționale – obiect al procesului investigativ informativ operativ

[1] Concept, scurtă caracterizare și definiția amenințării la adresa securității naționale

Amenințarea este o situație, o împrejurare, un fapt, exteriorizată printr-un act comisiv sau omisiv, prin care este exhibat, într-un mod alarmant, că urmează a fi realizată o acțiune sau inacțiune care primejduiește securitatea națională, vizează punerea în pericol a acesteia sau vătămarea intereselor de stat.

Amenințarea constă în acțiunea sau inacțiunea prin care este decelată, pentru un viitor – mai mult sau mai puțin apropiat, până la iminent – posibilitatea obiectivă ca, valorile subsumate conceptului de securitate națională, așa cum acesta este exprimat în prevederile art. 1 din Legea nr. 51/1991, să fie atinse, lezate sau înfrânte, prin activitatea ilicită  ce urmează a fi săvârșită. Caracteristic este faptul că, acțiunea care face obiectul amenințării, nu se realizează de îndată, după cum eventuala sa producere nu trebuie să apară ca fiind prea îndepărtată. În contextul în care acțiunea s-ar comite în momentul în care organele răspunzătoare cu aplicarea legii au perceput-o, deoarece amenințarea este absorbită în conținutul acțiunii, deci depășește pragul de a fi iminentă (imediată, ineluctabilă, inevitabil, de neînlăturat), are loc surprinderea în flagrant.

Amenințarea/ile la adresa securității naționale semnifică actul/e exterior/oare de conduită comisiv/e sau omisiv/e, intenționat/e, ilicit, care se obiectivează în fapte, situații, împrejurări, acțiuni sau inacțiuni, prevăzute de art. 3 lit. a – m din Legea nr. 51/1991, prin care se conturează o stare de pericol ori se aduce atingere valorilor care se circumscriu conceptului de securitate națională.

Subsecțiunea a 2-a. Asemănări și deosebiri cu infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism

Tabelul 1

[2] Faptele denominate drept amenințări contra securității naționale și enumerate în art. 3 lit. a – m din Legea nr. 51/1991, au potențialul de a constitui, în formele sale de desfășurare efectivă și evolutivă, una/unele dintre infracțiunile contra securității naționale sau acte de terorism, exteriorizată într-una din formele de realizare a acestora, împrejurare ce se desprinde, atât din denumirea generică de „amenințare (ri)”[2], care are semnificația acțiunii de a amenința și rezultatul ei[3], prin tehnica legislativă adoptată la descrierea lor și, mai ales, din modalitățile concret faptice de înfățișare în realitatea înconjurătoare în care se produc:

a) prin indicarea denumirii marginale a infracțiunii din Codul Penal[4] ori a unei părți din textul încriminator din legislația penală substanțială[5].

Acolo unde, pentru amenințarea la adresa securității naționale, este utilizată denumirea marginală a infracțiunii din legislația penală substanțială, legiuitorul lasă să se înțeleagă că fapta de amenințare coincide până la identitate totală – similaritatea fiind în proporție de 100% – cu infracțiunea a cărei denumire a preluat-o, astfel că, în aceste cazuri, se înțelege implicit, conținutul amenințării la adresa securității naționale coincide întrutotul cu structura și conținutul infracțiunii;

b) prin sistemul descrierii punctuale al fiecărui element material din ipoteza normei articolului din Legea nr. 51/1991, utilizând termeni consacrați din prevederile substanțiale penale (expresii din textul unor infracțiuni, de regulă cele ce exprimă elementul material al conținutului laturii obiective a acestora[6]);

c) prin descompunerea textului incriminator din legislația penală substanțială în părți componente;[7]

d) Modalitățile faptice normative alternative în care sunt susceptibile de a se produce faptele ce constituie amenințări la adresa securității naționale sunt exprimate, de regulă, prin utilizarea verbum – ului regens, din  denumirea marginală a infracțiunii la care se face referire sau din structura și conținutul respectivei infracțiuni, și reflectă o acțiune sau inacțiune, comisivă ori omisivă, posibil a se produce în multiple și variate modalități faptice concrete;

e) Denumirea unora dintre faptele, situațiile și împrejurările, ca reprezentând amenințări la adresa securității naționale a fost, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 51/1991 (adică 07.08.1991), inspirată din denumirea marginală, structura și conținutul infracțiunilor prevăzute în Codul penal 1968, partea specială, Titlul I, capitolul I, art. 155 – 171, adoptat și aflat în vigoare la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 51/1991[8], unele dintre acestea păstrându-și denumirea marginală[9], iar cele mai multe respectând structura și conținutul încriminărilor din Codul penal actual, în vigoare după data de 01.02.2014, la care se adaugă prevederile unor legi speciale penale, respectiv Legea nr. 535/2004 și O.U.G. nr. 31/2002.

Este de observat că, până la momentul prezent, nu s-a produs vreo modificare în ce privește denominarea amenințărilor la adresa securității naționale și nici în ce privește structura și conținutul faptelor ce constituie amenințări la adresa securității naționale, singura modificare intervenită referindu-se la introducerea art. 3 lit. m, prin Legea nr. 2/2016, la data de  17/01/2016.[10]

Tabelul 2

[3] Deosebiri între structura și conținutul amenințărilor la adresa securității naționale și a infracțiunilor  contra securității naționale și acte de terorism

 Tabelul 3

[4] Elemente distinctive care particularizează amenințările la adresa securității naționale și infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism de oricare alte manifestări ilicite

4.1. Pentru a constitui amenințare la adresa securității naționale sau infracțiune  contra securității naționale sau acte de terorism, acțiunea – inacțiunea făptuitorului /rilor trebuie să aibă aptitudinea de a crea o stare de pericol pentru securitatea naţională,  faptele care se circumscriu atât primei categorii, cât și celei de-a doua fiind de pericol, iar unele dintre ele au drept urmare şi producerea unui rezultat material (cum ar fi, de pildă, vătămarea integrităţii corporale sau moartea victimei ori a mai multor persoane, în cazul atentatelor; distrugeri, degradări ale unor bunuri, în cazul actelor de diversiune).

Faptele ilicite în discuție se particularizează de oricare alte manifestări ilicite prin împrejurarea că vizează securitatea națională constituind o stare de pericol pentru existența acesteia, prin crearea  posibilității  obiective ca valorile și componentele care se subsumează conceptului de securitate națională  să fie atinse, lezate sau înfrânte prin activitatea ilicită săvârşită, ceea ce se realizează implicit prin comiterea faptei.

Conceptual, „securitatea naţională”, este definită în prevederile art. 1 din Legea nr. 51/1991 ca reprezentând „starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socială, economică şi politică necesară existenţei şi dezvoltării statului român, ca stat suveran, unitar, independent şi indivizibil, menţinerii ordinii de drept, precum şi climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor cetăţenilor, potrivit normelor democratice statornicite prin Constituţie”.

În conceptul larg de securitate naţională sunt încorporate componentele de securitatea economică, securitate energetică şi a comunicaţiilor, securitatea urbană, securitatea umană, securitatea politică, securitatea socială, securitatea culturală, securitatea ecologică, securitatea informațională, securitate cibernetică ș.a., acceptându-se dimensiunea politică, militară, economică, ecologică și cibernetică a acestui concept[12], “ce include apărarea națională, siguranța și ordinea publică[13], fiind un “concept complex cu trei componente strategice fundamentale: siguranța națională, apărarea națională și ordine publică[14].

Pentru delimitarea dintre faptele de amenințare / i la adresa securității naționale și infracțiunile contra securității naționale, de oricare alte infracțiuni, este absolut necesar să se clarifice, dacă și în ce măsură fapta/ele concretă/e cunoscute, investigate, descoperite, sesizate și în legătură cu care se declanșează procesul penal și se efectuează urmărirea penală,  au aptitudinea de a leza ceea ce legiuitorul a înțeles prin noțiunea de “securitate națională”, valori naţionale, interese naţionale, precum și interese și obiectivele naţionale de securitate, ceea ce se realizează prin constatarea și compararea concordanței dintre structura și conținutul obiectiv al actelor materiale comise de către făptuitori cu acela al descrierii faptelor denominate drept amenințări la adresa securității naționale și cu norma de încriminare pentru infracțiunile contra securității naționale.

4.2. Criteriile de diferențiere dintre faptele de amenințare / i la adresa securității naționale constând în acte de terorism, prevăzută/e de art. 3 lit. i, din Legea nr. 51/1991 și infracțiunile de acte de terorism, față de oricare alte infracțiuni, constau în îndeplinirea cerințelor stipulate în art. 1 și 3 din Legea nr. 535/2004, fiind astfel, absolut necesar, să se clarifice, dacă și în ce măsură fapta/ele concretă/e cunoscute, investigate, descoperite, sesizate și în legătură cu care se declanșează procesul penal și se efectuează urmărirea penală, îndeplinesc respectivele cerințe și condiții de a constitui terorism în înțelesul prevederilor art. 1 din Legea nr. 535/2004, respectiv dacă:

4.2.1. se circumscriu unor “acțiuni, inacțiuni, precum și amenințări cu privire la acestea, care prezintă pericol public, afectează viața, integritatea corporală sau sănătatea oamenilor, factorii materiali, relațiile internaționale ale statelor, securitatea națională sau internațională, sunt motivate politic, religios sau ideologic și sunt săvârșite în unul din următoarele scopuri: a) intimidarea populației sau a unui segment al acesteia, prin producerea unui puternic impact psihologic; b) constrângerea nelegitimă a unei autorități publice ori organizații internaționale să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să se abțină de la îndeplinirea unui anumit act; c) destabilizarea gravă sau distrugerea structurilor politice fundamentale, constituționale, economice ori sociale ale unui stat sau organizații internaționale”;

4.2.2.sunt săvârşite premeditat de entităţi teroriste, motivate de concepţii şi atitudini extremiste, ostile faţă de alte entităţi, împotriva cărora acţionează prin modalităţi violente şi/sau distructive  au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică;

4.2.3. vizează factori umani şi/sau factori materiali din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, populaţiei civile sau al oricărui alt segment aparţinând acestora;

4.2.4. produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit să atragă atenţia asupra scopurilor urmărite[15].

și dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiţii (alternative și nu cumulative):

4.2.5. au fost săvârşite cu violenţă şi au produs stări de nelinişte, nesiguranţă, teamă, panică sau teroare în rândul populaţiei;

4.2.6. au atentat grav asupra factorilor umani specifici (persoanele incluse direct în mecanismele funcţionale politogene ale entităţii-ţintă, respectiv demnitari, militari, funcţionari, precum şi reprezentanţi ai unor organizaţii internaţionale;) şi nespecifici (persoanele incluse indirect în mecanismele politogene ale entităţii-ţintă, în general populaţia civilă), precum şi asupra factorilor materiali (factorii de mediu, culturile agricole şi şeptelul, alimentele şi alte produse de consum curent, obiectivele de importanţă strategică, militare sau cu utilitate militară, facilităţile de infrastructură ale vieţii sociale, facilităţile de stat şi guvernamentale, sistemele de transport, telecomunicaţii şi informaţionale, simbolurile şi valorile naţionale, precum şi bunurile mobile sau imobile ale organizaţiilor internaţionale);

4.2.7. au urmărit realizarea unor obiective specifice, de natură politică, prin determinarea autorităţilor statului sau a unei organizaţii internaţionale să dispună, să renunţe sau să influenţeze luarea unor decizii în favoarea entităţii teroriste”[16];

ceea ce se realizează prin analiza constatativă și comparativă a concordanței dintre structura și conținutul obiectiv al actelor materiale comise de către făptuitori / cu conținutul descrierii faptei de acte de terorism, denominată drept amenințare la adresa securității naționale / și cu structura și conținutul normei de încriminare pentru infracțiunile de acte de terorism.

Organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale și organele de urmărire penală, vor proceda la raportarea, a faptei concrete şi a împrejurărilor acesteia la setul de valori, în care se încorporează în valorile fundamentale susmenţionate, și la cerințele și condițiile enumerate supra, ceea ce poate conduce la concluzia dacă fapta investigată informativ – operativ / infracţiunea comisă se circumscrie sau nu genului de fapte ilicite care sunt definite ca amenințări la adresa securității naționale sau / și incriminate ca infracţiuni contra securităţii naţionale și acte de terorism.

4.3. În textele de încriminare ale infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism sunt utilizate sintagme, expresii, prin care legiuitorul exprimă: a) fie scopul special pentru care făptuitorii comit infracțiunile, ceea ce indică forma calificată a intenției făptuitorilor, b) fie pentru a indica destinația obiectivă și nu  finalitate subiectivă;

iar în art. 3 din Legea nr. 51/1991, atunci când sunt enumerate amenințările la adresa securității naționale, se face referire implicită, prin denominarea amenințării/lor la adresa securității naționale, cu preluarea  definiției marginale din codul penal[17], la aceleași sintagme și expresii.

Semnificațiile acestor expresii, sintagme sunt după cum urmează:

4.3.1. A suprima sau a ştirbi suveranitatea, unitatea, independenţa sau indivizibilitatea statului român[18]:

Suprimarea unităţii, indivizibilităţii, independenţei şi suveranităţii statului înseamnă înlăturarea, a face să dispară, distrugerea, anihilarea sau încetarea existenţei lor, ca atribute fundamentale ale statului român, a unuia sau a tuturor, în total sau în parte[19].

– Ştirbirea susamintitelor atribute fundamentale ale statului român semnifică diminuarea, limitarea, îngrădirea acestora (de exemplu: dezmembrarea unei părţi din teritoriul statului sau prin crearea în cadrul statului a unei entităţi sau formaţiuni statale cu o anumită formă sau grad de independenţă, ceea ce este de natură să atingă în mod serios unitatea statului, chiar dacă unitatea nu este suprimată)[20].

– Unitatea statului. Potrivit Constituţiei, România este stat unitar, ceea ce reprezintă un atribut esenţial exprimat prin existenţa unei singure formaţiuni statale, a unui ansamblu unic de instituţii cu putere de decizie politică şi juridică, (adică o singură autoritate legiuitoare, o singură autoritate executivă – chiar dacă conducerea acesteia este bicefală – şi o singură autoritate judecătorească), o singură cetăţenie, un teritoriu asupra căruia statul îşi exercită puterea fără vreo limitare, un singur drept public şi privat armonizat în sistemul exigenţelor unei singure legi fundamenatale – Constituţia României.[21] , excluzându – se apariția unor structuri paralele de comandă pe anumite porțiuni ale statului sau în anumite domenii specifice[22].

– Integritatea teritorială semnifică existenţa unui teritoriu inalienabil, cu frontierele consfinţite prin lege organică, organizat sub aspect administrativ, în municipii, oraşe, comune şi judeţe, pe întinderea căruia nu pot fi strămutate sau  colonizate populaţii străine şi asupra căruia statul îşi exercită puterea fără vreo limitare. Teritoriul de stat este alcătuit din spaţiul terestru, spaţiul aerian, spaţiul acvatic, cablurile submarine care leagă două părţi ale teritoriului aceluiaşi stat. Regimul frontierelor de stat ale României este reglementat prin lege[23].

– Suveranitatea naţională este definită ca fiind „acea trăsătură a puterii ce se exprimă în dreptul acesteia de a se organiza şi de a se exercita, de a-şi stabili şi rezolva probleme interne şi externe în mod liber şi conform voinţei sale, fără nicio imixtiune, respectând suveranitatea altor state, precum şi normele general admise ale dreptului internaţional. Suveranitatea implică două ipostaze fundamentale, dialectic conexate supremaţia puterii de stat şi independenţa acestei puteri, altfel spus, suveranitatea este internă şi externă[24].

– Independenţa naţională desemnează dreptul deplin, exclusiv şi nelimitat, decât prin forţa normelor şi principiilor internaţionale, al fiecărui stat de a decide în toate problemele interne şi externe după libera sa apreciere şi potrivit cu interesele proprii, fără imixtiunea sau constrâgerea exercitată de o altă putere statală sau suprastatală[25].

4.3.2. Punerea în pericol a securității naţionale  înseamnă starea de pericol, respectiv situaţia/ile (riscurile, disfuncțiile,  vulnerabilităţile şi ameninţările) prin care pot fi primejduite valorile, interesele şi obiectivele naţionale, aşa cum acestea se regăsesc în definiţia sintagmei de securitate naţională și în documentele programatice și strategice susmenționate[26].

4.3.3. A pune în pericol sau a vătăma interesele de stat[27] are semnificaţia de primejduire ori dăunare, lezare a valorilor, intereselor, obiectivelor – interne şi externe – sau a preocupărilor statului român, la un moment dat ori de perspectivă – de durată recentă, medie sau mai îndelungată.

4.3.4. A transmite unei puteri sau organizații străine[28]

– A transmite și acțiunea de „transmiterea” constă în predarea, înmânarea, încredințarea sau expedierea de către făptuitor a documentelor sau datelor pe care le are asupra sa, către o putere ori organizație străina sau agenți ai acestora. Nu are relevanță faptul că transmiterea s-a facut în scris sau verbal, direct sau indirect ori daca cel care le-a primit le-a folosit sau nu impotriva României, după cum nu are importanta ca transmiterea s-a efectuat in țară sau străinatate[29].

– Transmiterea efectivă se poate realiza printr-o multitudine de variate şi diversificate modalităţi: prin contact direct, transmiterea prin sisteme cifrate; prin comunicare verbală; prin remiterea unor note şi însemnări, prin telefon, fax, radio ori alte sisteme informaţionale.

Putere străină reprezintă un stat străin sau formaţiune ori entitate statală străină, indiferent dacă este recunoscută sau nu pe plan internaţional.[30]

Organizaţie străină este o grupare străină (exemplu: mişcare, societate, fundaţie, un partid, o asociaţie, o uniune, o organizaţie supra ori interstatală sau particulară) constituită, indiferent dacă este sau nu recunoscută oficial.

Agent al unei puteri sau organizaţii străine este acea persoana care acţionează – remunerat sau nu – oficial (agent diplomatic, consular sau comercial), împuternicit special ori reprezentant sau nu, pentru o putere sau organizaţie străină.

4.3.5. A schimba ordinea constituțională[31]

Ordinea constituţională înseamnă acea ordine formată pe principiile constituţionale fundamentale, instaurată şi garantată de Constituţie[32], respectiv ordinea determinată de legalitatea şi legitimitatea[33] la un anumit moment dat în istoria statului, iar schimbarea ordinii constituționale semnifică orice modificare a atributelor fundamnetale ale statului român, a formei republicane de guvernământ ori a democrației constituționale[34].

4.3.6. A îngreuna exercitarea puterii de stat[35]

Expresia are semnificație de generarea unor dificultăți reale în îndeplinirea de către autoritățile statului a atribuțiilor ce le incumbă[36].

4.3.7. A împiedica exercitarea puterii de stat[37]

Sintagma are înțelesul de punere a organelor de stat în imposibilitatea de  a-și realiza atribuțiile și sarcinile ce le revin[38].

4.3.8. A provoca un război de agresiune[39]

Războiul trebuie să fie de agresiune[40] și nicidecum defensiv, fiind declanșat, fie împotriva României, fie împotriva aliaților statului nostru din N.A.T.O. ori din alte alianțe de natură strategică[41]

4.3.9. A provoca un război de agresiune împotriva României[42] sau a unui conflict armat intern[43]

Semnificația sintagmei este restrânge față de explicația celei de mai sus, la un razboi de agresiune, doar împotriva României.

4.3.10. A provoca un conflict armat intern[44]

Semnificația acestei sintagme este deslușită prin asimilarea art. 1 din Protocolul al II – lea Adițional (8 iunie 1977) la Convenția de la Geneva din 12.08.1949, potrivit căruia: “Prin conflict armat intern se înțelege acel conflict ce se desfășoară pe teritoriul unui stat, între forțele armate ale acelui stat și forțele disidente sau grupuri armate organizate care exercită, pe o parte din territoriu, un control care le permite să ducă operațiuni militare continue și concertate. Nu intră în această categorie actele izolate și sporadice de violență și nici dezordinea civilă”, ceea  ce induce că este vorba de manifestări de tipul războiului civil în interiorul țării, rebeliunea unor facțiuni armate ori izbucnirea unor revolte armate ori revoluții[45].

În art. 4 din Legea nr. 535/2004 este definită semnificația sintagmelor și expresiilor folosite în conținutul respectivei legi, care nu au corespondent în definirea amenințării la adresa securității naționale prevăzută de art. 3 lit. i din Legea nr. 51/1991, astfel că, semnificația acestora, devine implicită pentru amenințarea la adresa securității naționale în discuție, în contextul în care denominarea amenințării este generică, prin folosirea formulei: “actele de terorism”, ce face trimitere la denumirea infracțiunilor prevăzute în Legea nr. 535/2004:

4.3.11. entitate teroristă – persoană, grupare, grup structurat sau organizație care, prin orice mijloc, direct sau indirect: a) comite sau participă la acte de terorism; b) se pregătește să comită acte de terorism; c) promovează sau încurajează terorismul; d) sprijină, sub orice formă, terorismul;

4.3.12. terorist – persoana care a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege ori intenționează să pregătească, să comită, să faciliteze sau să instige la acte de terorism;

4.3.13. grup structurat – asocierea de trei sau mai multe persoane, având o ierarhie proprie, constituită pentru o anumită perioadă de timp pentru a acționa în mod coordonat în scopul săvârșirii unor acte de terorism;

4.3.14. grupare teroristă – asocierea de două sau mai multe persoane care, fără a avea în mod necesar o structură și o ierarhie formal stabilite, s-a constituit în vederea săvârșirii unor acte de terorism;

4.3.15. organizație teroristă – structură constituită ierarhic, cu ideologie proprie de organizare și acțiune, având reprezentare atât la nivel național, cât și internațional și care, pentru realizarea scopurilor specifice, folosește modalități violente și/sau distructive;

4.3.16. conducerea unei entități teroriste – îndrumarea, supravegherea, controlul sau coordonarea activităților unui grup structurat, ale unei grupări sau organizații teroriste;

4.3.17. acțiuni teroristepregătirea, planificarea, favorizarea, comiterea, conducerea, coordonarea și controlul asupra actului terorist, precum și orice alte activități desfășurate ulterior comiterii acestuia, dacă au legătură cu actul terorist;

4.3.18. fonduri – bunuri de orice natură, corporale sau necorporale, mobile ori imobile, dobândite prin orice mijloc și documente sau instrumente juridice în orice formă, incluzându-se forma electronică ori numerică, care atestă un drept de proprietate sau un interes asupra acestor bunuri, credite bancare, cecuri de călătorie, cecuri bancare, mandate, acțiuni, titluri, obligațiuni, drepturi speciale de tragere și scrisori de credit, fără ca această enumerare să fie limitativă;

4.3.19. propaganda – răspândirea în mod sistematic sau apologia unor idei, concepții ori doctrine, cu intenția de a convinge și de a atrage noi adepți;

4.3.20. materiale de propagandă teroristă – orice material în format scris, audio, video sau date informatice, precum și orice altă formă de exprimare prin care se face apologia terorismului ori se expun sau se promovează idei, concepții, doctrine sau atitudini de susținere și promovare a terorismului sau a unei entități teroriste;

4.3.21. factori umani specifici – persoanele incluse direct în mecanismele funcționale politogene ale entității-țintă, respectiv demnitari, militari, funcționari, precum și reprezentanți ai unor organizații internaționale;

4.3.22. factori umani nespecifici – persoanele incluse indirect în mecanismele politogene ale entității-țintă, în general populația civilă;

4.3.23. factori materiali – factorii de mediu, culturile agricole și șeptelul, alimentele și alte produse de consum curent, obiectivele de importanță strategică, militare sau cu utilitate militară, facilitățile de infrastructură ale vieții sociale, facilitățile de stat și guvernamentale, sistemele de transport, telecomunicații și informaționale, simbolurile și valorile naționale, precum și bunurile mobile sau imobile ale organizațiilor internaționale;

4.3.24. facilități de stat și guvernamentale – mijloacele de transport permanente sau temporare, folosite de reprezentanții unui stat, membrii guvernului, ai autorității legislative sau judecătorești, funcționarii, angajații unui stat sau ai oricărei alte autorități publice ori ai unei organizații interguvernamentale, în legătură cu actele lor oficiale;

4.3.25. obiective de importanță strategică – obiectivele forțelor armate sau cele de importanță deosebită pentru apărarea țării, activitatea statului, economie, cultură și artă, localurile misiunilor diplomatice sau ale unor organizații internaționale, precum și facilitățile de infrastructură sau locurile de utilitate publică;

4.3.26. loc de utilitate publică – acea parte a unei clădiri, teren, stradă, cale navigabilă, loc comercial, de afaceri, cultural-sportiv, istoric, educațional, religios, de recreere, precum și orice alt loc care este accesibil publicului;

4.3.27. facilități de infrastructură – utilitatea publică sau privată care asigură sau distribuie servicii în beneficiul populației, precum: apă și canalizare, energie, combustibil, comunicații, servicii bancare și servicii medicale, rețele de telecomunicații și informaționale;

4.3.28. sistem de transport – toate facilitățile, mijloacele de transport și instrumentele publice sau private, folosite în sau pentru serviciile publice, pentru transportul de persoane sau de mărfuri;

4.3.29. criza teroristă – situația de fapt creată anterior, pe timpul sau în urma săvârșirii unui act de terorism, prin care: a) sunt întrerupte sau afectate grav o serie de activități economice, sociale, politice sau de altă natură; b) sunt puși în pericol factori umani, specifici și nespecifici, sau factori materiali importanți; c) siguranța populației sau a unei colectivități este expusă la riscuri majore; d) este necesar a se acționa prin măsuri defensive ori ofensive pentru înlăturarea amenințărilor generate de situația de fapt creată;

4.3.30. profit al entității teroriste – orice bun care reprezintă, parțial sau total, direct ori indirect, un beneficiu obținut în urma săvârșirii actelor de terorism sau a desfășurării unor activități conexe terorismului;

4.3.31. radicalizarea – procesul complex prin care o persoană ajunge să își pervertească convingerile, sentimentele și comportamentul, ca urmare a adoptării unei forme extremiste de gândire, în care utilizarea violenței și chiar a sacrificiului de sine prin metode suicidare sunt forme legitime și dezirabile de apărare și/sau satisfacere a unor interese promovate de entitățile teroriste;

4.3.32. furnizor de servicii de găzduire – un furnizor de servicii ale societății informaționale care constau în stocarea informațiilor furnizate de furnizorul conținutului la cererea acestuia și în punerea informațiilor respective la dispoziția terților;

4.3.33. furnizor de conținut – un utilizator care a furnizat informații care sunt stocate sau care au fost stocate la cererea sa de către un furnizor de servicii de găzduire.

Tabelul 4

[5] Subsecțiunea a 3-a. Modalități normative și concret faptice

A. Activități care se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunilor din grupa infracțiunilor denumite generic „trădare”, termen substantivizat de la verbul a trăda (adică de  a înșela în mod voit și perfid încrederea cuiva, săvârșind acte care îi sunt potrivnice, pactizând cu dușmanul etc.; a fi neloial față de cineva sau de ceva[46], reprezentând  acțiunea de a (se) trăda și rezultatul ei; infracțiune, faptă reprobabilă comisă de cel care trădează[47] și constituie actul de necredință, de neloialitate a cetățeanului român față de propriul stat, prin care se afectează grav caracterul sacru al îndatoririi constituționale de fidelitate față de țară[48]).

5.1. Acţiuni de a stabili legături cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora[49], ce presupune intrarea efectivă în contact cu factorii susmenţionaţi, indiferent de cine a avut iniţiativa sau a utilizat realizarea contactului: direct, indirect, prin persoane interpuse; în scris, oral, prin mijloace de telecomunicaţii ori electronice; nici unde s-a realizat contactul (pe teritoriul ţării sau în străinătate) şi nici durata legăturii instaurate, caracterul izolat sau repetat.

Este vorba de un act bilateral, nefiind relevantă acțiunea de a lua legătura dacă ea nu s-a obiectivat prin întâlniri concrete, transmiterea de mesaje, stabilirea de contacte sau întâlniri fără finalitate[50].

Intrarea în legătură se poate obiectiva prin stabilirea de contacte directe – în scris sau oral – sau indirecte, prin mijloace tehnice, operative sau prin persoane interpuse[51].

Făptuitorul care a stabilit legături cu puterea străină sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora trebuie să facă acest lucru în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea, indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, ceea ce constituie scopul bine determinat al acțiunilor sale, deci acționează cu intenție calificată prin scop[52].

Făptuitorul nemijlocit al infracţiunii îşi poate realiza scopul urmărit, prin acţiuni limitativ prevăzute de dispoziţiile legale şi anume: acţiuni de provocare de război contra ţării[53]; acţiuni de înlesnire a ocupaţiei militare străine[54]; acţiuni de subminare economică sau politică a statului[55]; acţiunile de aservire faţă de o putere străină[56]; acţiuni de ajutare a unei puteri străine pentru desfăşurarea unei activităţi duşmănoase împotriva securităţii naţionale[57]; acţiuni de subminare economică (lovire indirectă, pe ascuns pentru a slăbi, a compromite, a zădărnici sau a nimici o acţiune, o realizare[58], prin folosirea[59], ori împiedicarea activităţii normale[60] a unei unităţi publice).

5.2. Acţiuni care au drept obiect documente, înscrisuri, obiecte ce constituie prin ele însele sau poartă informaţii clasificate ca fiind secrete de stat.

Încadrarea informaţiilor în clase şi nivel de secretizare; categoriile de informaţii care au acest caracter; modalitatea de prezentare; obiectivele, sectoarele sau locurile de importanţă deosebită pentru protecţia informaţiilor secrete de stat, modul de gestionare, zonele de securitate, Autorităţile Desemnate de Securitate (ADS); diseminarea şi declasificarea informaţiilor clasificate; protecţia surselor generatoare de informaţii şi sistemul de protecţie a informaţiilor clasificate[61]; regulile generale privind evidenţa, întocmirea, păstrarea, procesarea, multiplicarea, manipularea, transportul, transmiterea şi distrugerea informaţiilor clasificate; accesul cetăţenilor străini, români care au şi cetăţenia altui stat precum şi al persoanelor apatride la informaţiile secrete de stat şi în locurile în care se desfăşoară activităţi, se expun obiecte sau se execută lucrări din această categorie; condiţiile de fotografiere, filmare, cartografiere şi executarea unor lucrări de arte plastice în obiective sau locuri care prezintă importanţă deosebită pentru protecţia informaţiilor secrete de stat; sunt reglementate prin prevederile Legii nr. 182/2002 şi Hotărârea Guvernului României nr. 585/05 iulie 2002[62].

Acţiunile ilicite ce vizează securitatea naţională în legătură cu informaţiile clasificate pot consta în:

– transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora (adică, comunicarea prin remiterea efectivă, în original sau copie, direct sau prin intermediar, prin orice mijloc de comunicare, indiferent de cine a avut iniţiativa manifestării);

– procurarea de secrete de stat (achiziţionarea în orice mod, sustragerea, obţinerea pe orice căi, indiferent dacă făptuitorul şi le procură din sfera sa de activitate sau din alte sectoare sau de cui aparţine iniţiativa infracţională);

– deţinerea (posedarea, aflarea în stăpânire sau păstrare, indiferent cu ce titlu) de către persoanele care nu au calitatea de a le cunoaşte;

ultimele două categorii de acţiuni realizate în scopul (în vederea [63]) transmiterii lor unei puteri străine[64] sau organizaţii străine[65] ori agenţilor acestora[66], şi constituie latura obiectivă a infracţiunilor de trădare prin transmiterea de secrete şi spionaj[67].

Așa a fost cazul ing. P.S., fost cercetător la Petrostar Ploiești, cercetat în stare de arestat preventiv, pentru comiterea infracțiunii de trădare prin transmitere de secrete și divulgarea secretului economic, ceea ce ar fi avut ca urmare încheierea unui contract extern foarte dezavantojos, în condițiile riscului punerii sub control străin a unei activități economice importante. Acesta și-a prezentat demisia de la locul de muncă și a înființat propria sa firmă de profil, al cărei patrimoniu se baza pe rezultatele de cercetare a institutului, ale căror documentații tehnice le-a  însușit pe căi frauduloase. Fiind în posesia temelor de cercetare respective, P.S. a intrat în relații cu potențiali parteneri interesați, reprezentanții unei firme specializate în exploatarea și valorificarea zăcămimtelor respective. Concomitent, cunoscând că societățile naționale Petrom și Romgaz purtau tratative cu unele firme străine, a reușit să cunoască poziția părții române, date pe care, ulterior, le furniza unei firme străine, ajutând-o să le folosească în cadrul negocierilor, în detrimentul părții române[68].

Activitatea ilicită de procurare şi deţinere a secretelor de stat are destinaţia obiectivă de a anticipa transmiterea respectivelor secrete[69], realizându-se, la rândul ei, prin acţiuni subsecvente de investigare pentru găsirea documentului sau secretului, de apropierea acestora (prin accesarea ilicită şi discretă ori prin mijloace interzise, şantaj, corupţie etc., ori chiar sustragere), de copiere ori extragere a informaţiilor secrete ce le conţin (prin fotografiere, filmare, multiplicare etc.), iar transmiterea efectivă se poate realiza printr-o multitudine de variate şi diversificate modalităţi: furnizarea informaţiilor prin contact direct cu comandanţii trupelor inamice[70], transmiterea prin sisteme cifrate[71]; prin comunicare verbală, consecutivă abandonării misiunii încredinţate în străinătate şi predarea autorităţilor respectivelor state[72]; prin remiterea unor note şi însemnări cu prilejul unor contacte directe cu agenţii unei puteri străine[73].

Acţiunea de transmitere este posibilă şi prin telefon, fax, radio ori alte sisteme informaţionale.[74]

5.3. Ajutarea, în timp de război, a inamicului[75], printr-o comportare activă sau într-o atitudine pasivă constând în acțiuni enumerate exemplificativ și nu exhaustiv[76]:

– predarea[77] de teritorii, oraşe, poziţii de apărare, depozite ori instalaţii ale forţelor armate române sau care servesc apărării;

– predarea de nave, aeronave, maşini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot servi războiului;

– procurare de oameni[78], valori şi materiale de orice fel duşmanului;

– trecerea de partea inamicului;

– efectuarea de acţiuni care sunt de natură să favorizeze activitatea duşmanului ori să slăbească puterea de luptă a forţelor armate române sau a armatelor aliate[79];

– luptă sau face parte din formații de luptă împotriva statului român sau aliaților săi.

Acţiunile enumerate constituie elementul material al infracţiunii de trădare prin ajutarea inamicului, fiind incriminate numai “în timp de război”.

Prin activitatea ilicită desfăşurată infractorul conduce la sporirea capacităţii de luptă a forţei inamice şi, pe cale de consecinţă, la diminuarea capacităţii de apărarea a forţei armate române ori aliaţilor ei, ceea ce, în cazul unui război neconvenţional, caracteristic contemporaneităţii, se poate realiza prin “intoxicarea psihologică în masă şi de la distanţă” cu ajutorul mijloacelor mediatice, acţiuni de tipul “războiului psihologic” (dezinformări induse maselor largi de oameni, discreditări ale autorităţilor, subminarea încrederii populaţiei în reprezentanţii unui anumit regim instaurat[80], simularea unor activităţi teroriste[81]), ori „război electronic”.

B. Activități care se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunilor din grupa infracțiunilor denumite generic „atentat”, adică un atac material și violent, realizat în exclusivitate prin acțiuni comisive, indiferent dacă au rămas în faza de tentativă ori are formă consumată[82].

5.4. Acțiunea de ucidere, îndreptată împotriva unei persoane care deține o funcție de demnitate publică[83].

5.5. Acțiunea de ucidere, îndreptată asupra reprezentantului unui stat străin sau a altei persoane care se bucură de protecție în conformitate cu normele internaționale, aflată în misiune oficială în România[84].

Atacuri materiale şi violente realizate printr-o acţiune de ucidere sau de vătămare a integrităţii corporale şi a sănătăţii, cum este situaţia în cazul infracţiunilor de atentat care pune în pericol securitatea națională[85] şi a infracţiunilor contra persoanelor care se bucură de protecţie internaţională[86].

Aşa a fost cazul când, la 19 august 1991, ambasadorul indian la Bucureşti, Julio Francis Ribeiro, a fost împuşcat de către membri ai grupării Babbar Khalsa a Fontului de Eliberare a Khalistanului – o organizaţie extremistă care luptă pentru crearea unui stat Sikh independent în Punjab[87], şi în dimineaţa zilei de 04.12.1984, când Azmi Said Al – Mufti, consilier la Ambasada Regatului Haşemit al Iordaniei la Bucureşti, a ieşit din Hotelul “Bucureşti” împreună cu fiul său, minor, îndreptându-se spre parcarea din faţa hotelului. La apropierea de autoturismul personal, acesta a fost ucis, cu trei proiectile trase cu pistoletul cu amortizor de către cetăţeanul palestinian Ahmad Mohammed Ali Al-Hersh[88].

La 18 mai 1993 un grup de aproximativ 15 studenți de origine sudaneză a sechestrat personalul diplomatic în incinta sediului misiunii diplomatice a Sudanului la București, bulev. Dacia. În fața ambasadei, pe trotuarul de vis a vis de sediul ambasadei, protestatarii interziceau accesul forțelor de ordine în incinta imobilului, aruncând cu cocktail-uri Molotov, în timp ce personalul diplomatic și ambasadorul au reușit să se baricadeze în diferite camere ale locației[89].

5.6. Acțiuni materiale și violente îndreptate împotriva unei colectivități, adică împotriva unei grupări sociale, organizate după anumite criterii de ordin politic sau economic, ce-și duce existența într-un spațiu bine determinat, indiferent de mărimea acesteia și de recunoașterea ei de către structurile statale sau alte comunități similare[90], în prezența unui factor integrator, cum ar fi liantul etnic, național, religios, care dă consistență grupului[91].

Acțiunile subsumate atentatului constau în:

– otrăviri în masă, care înseamnă infectarea surselor de apă sau a alimentelor pe care le consumă membrii colectivității[92];

– provocare de epidemii, ce presupune răspândirea unor boli molipsitoare prin apă, aer sau hrană[93], inducerea în masa a îmbolnăvirilor ca urmare a contaminării indivizilor, prin răspândirea în orice modalitate, a microbilor, virusurilor ș.a., agenți declanșatori ai maladiilor[94];

– prin orice alt mijloc ce se poate realiza prin încendierea sau aruncarea în aer a unor zone rezidențiale, infometarea, iradierea, gazarea membrilor colectivității, producerea unor inundații[95];

Mijloacele enumerate exemplificativ de legiuitor trebuie să îndeplinească condiția obligatorie de a fi apte de a provoca uciderea sau vătămarea fizică a unui număr mare, nedeterminat de persoane, chiar dacă efectul s-a produs asupra unui singur individ[96].

După cum se observă aceste categorii de acțiuni constituie elementul material și al unor infracțiuni de acte de terorism[97].

5.7. Distrugerea (nimicirea, aducerea în ipostaza de a nu mai fi utilizabil, încetarea de a mai exista în materialitatea sa), alterarea (modificarea conţinutului), ascunderea (luare ori sustragere, schimbarea locului unde este ţinut de obicei şi plasarea în altă parte, în alte locuri neştiute pentru cei care aveau obligaţia să le păstreze, în aşa fel încât să nu poată fi descoperit), a unui document sau înscris în care sunt stabilite drepturi ale statului român, reprezintă acţiunea ilicită în cazul infracţiunii de compromiterea unor interese de stat[98].

Activitatea infracţională se exercită asupra unor tratate internaţionale, convenţii, acord pact, declaraţie, protocol ori alte instrumente de drept internaţional, în care sunt recunoscute drepturi ale statului român ori sunt proteguite interese ale acestuia (de natură pecuniară, teritorială, de exploatare a unor zăcăminte, de survol, de recunoaştere a frontierelor de stat, anumite garanţii) şi care sunt păstrate, arhivate, gestionate fie de puterea legislativă (Parlamentul României), fie de puterea executivă (de regulă, Ministerul Afacerilor Externe, ori Arhivele Naţionale), având un regim strict de gestionare.

Pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii nu are relevanţă modalitatea efectivă prin care s-a realizat distrugerea, în total sau în parte, de exemplu, prin ardere, tratare cu substanţe chimice, supunere la radiaţii, rupere, tocare, topire etc., alterarea [falsificarea, înlocuirea unei file (ori anexe) originale cu alta contrafăcută, ştergerea unei porţiuni din text şi adăugarea unei alte menţiuni nereale etc.] ori ascunderea (dosirea, temporară sau definitivă) a documentului sau înscrisului în care sunt stabilite drepturi ale statului român.

Executarea acţiunii de distrugere, alterare ori ascundere presupune ca făptuitorul să ajungă în posesia documentului sau înscrisului, ceea ce înseamnă desfăşurarea prealabilă a unei activităţi de sustragere a acestuia din locul unde se află în păstrare. Cum, de regulă, astfel de documente se întocmesc în cel puţin două exemplare originale, chiar şi în absenţa documentului asupra căruia s-a exercitat acţiunea ilicită, interesele şi drepturile statului român sunt oricum intangibile sau garantate într-o altă formulă juridică internaţională ori diplomatică, aptitudinea activităţii ilicite de a compromite interesele statului român nu este îndeplinită. Nefiind realizată această cerinţă obligatorie a textului incriminator, pentru a constitui infracţiune contra securităţii naţionale, acţiunea comisă poate reprezenta fie infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, fie cea de neglijenţă în păstrarea secretului de stat.

Sarcina stabilirii împrejurării că activitatea ilicită a fost aptă de a compromite interesele de stat incumbă organelor judiciare, ce o pot aduce la îndeplinire numai prin obţinerea răspunsurilor complete şi detaliate cu privire la consecinţele concrete produse.

C. Activități care se circumscriu elementelor constitutive ale altor infracțiuni contra securității naționale și acte de terorism 

5.8. Acţiuni de comunicare (prezentare, informare, înştiinţare a uneia sau mai multor persoane în legătură cu date şi informaţii) sau răspândire (împrăştiere, difuzare, propagare de ştiri, date ori informaţii), prin orice mijloace posibile, de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate, dacă fapta este de natură să aducă atingere securităţii naţionale sau relaţiilor internaţionale a României ori ale unui stat aliat constituie latura obiectivă a infracţiunii de comunicare de informaţii false[99].

Acţiunea de propagare se poate realiza printr-o varietate de modalităţi – mijloace media (publicaţii, radio, televiziune), cărţi, afişe, bandă magnetică, Internet, Intranet, rețele de calculatoare, suporturi de memorie -, iar acţiunea de răspândire, la fel, pe cale scrisă sau orală şi trebuie să aibă drept obiect ştiri, informaţii false sau documente falsificate al căror conţinut să aibă aptitudinea de a crea o stare de pericol pentru siguranţa naţională a statului român ori relaţiilor internaţionale[100] ale acestuia, precum şi ale unui stat aliat.

Organelor judiciare care instrumentează cauza le incumbă sarcina de a stabili dacă acţiunea întreprinsă de făptuitor este aptă de a produce starea de pericol cerută de textul incriminator, ceea ce se realizează prin raportarea actelor materiale, şi al conţinutului ştirilor, datelor, informaţiilor sau documentelor falsificate la setul de valori exprimat prin sintagma “securitate naţională” şi concluzionarea dacă au fost lezate, înfrânte sau s-a adus atingere acestora.

În practica organelor de urmărire penală s-a apreciat că acţiunea de comunicare, pe adresa de e-mail a unor cotidiane, a unei ştiri intitulată “Armaghedon – 2” (în care, printre altele, se făcea referire la aspecte din viaţa publică şi privată a primului ministru al României), stabilite a avea un conţinut nereal, nu este de natură a crea o stare de pericol pentru siguranţa naţională a României sau pentru relaţiile internaţionale ale acesteia[101].

5.9. Iniţierea(efectuarea de demersuri ori propuneri),organizarea(punerea în operă a propunerii sau demersului după programe şi planuri bine stabilite),săvârşirea(îndeplinirea acţiunii iniţiate şi organizate), sprijinirea (susţinerea materială ori morală a acţiunii iniţiate, organizate şi săvârşite) a unor manifestări prin care se periclitează ordinea constituţională instauratăîndemnarea (incitarea, aţâţarea, provocarea, impulsionarea, stimularea publicului, urmată sau neurmată de executare) la astfel de manifestări, adresată unui număr nedeterminat de persoane, sau acţiunile anarhice purtate cu violenţă împotriva instituţiilor fundamentale ale statului în vederea înlocuirii prin forţă, violenţă, în mod ilicit a persoanelor alese ori numite democratic în funcţii politice sau etatice, cum este cazul infracţiunii de acţiuni împotriva ordinii constituţionale[102].

Acţiunile sunt îndreptate împotriva ordinii constituţionale (adică acea ordine formată pe principiile constituţionale fundamentale, instaurată şi garantată de Constituţie[103], respectiv ordinea determinată de legalitatea şi legitimitatea[104] la un anumit moment dat în istoria statului) sau, prin natura lor, periclitează caracterul naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului român[105].

Activitatea ilicită se poate realiza prin acţiuni armate, ca, de pildă, prin  publicarea unor manifeste[106] ori editarea de cărţi[107] sau prin acţiuni violente (agresive), care pot fi întreprinse în orice mod, pentru îngreunarea sau împiedicarea exercitării puterii de stat, în scopul schimbării ordinii constituționale, ce se pot executa asupra bunurilor sau persoanelor[108] (pătrunderea prin forţă în sediile autorităţilor legitime ale statului, ameninţarea şi/sau obstrucţionarea fizică a demnitarilor şi personalului acestor autorităţi, în vederea înlocuirii silite a persoanelor alese ori numite în mod democratic în funcţii politice sau de stat)[109]. Asemenea acţiuni violente pot fi denumite generic “lovituri de stat[110].

Acţiunile armate (realizate de mai multe persoane care au asupra lor arme precum şi orice instrument, piesă, dispozitiv de natură a fi folosit ca armă) şi orice alte violenţe fizice sau psihice exercitate (loviri, vătămări corporale, ameninţări) constau în atacuri, deci manifestări vădit ofensive.

O astfel de activitate ilicită a comis M.C. care, în luna septembrie 1991, împreună cu o grupare de mineri, a venit la Bucureşti şi a pătruns în clădirea Parlamentului, de la microfonul căruia a cerut demisia preşedintelui şi a primului ministru. Apoi a desfăşurat acţiuni violente la reşedinţa administraţiei prezidenţiale (Palatul Cotroceni), devastându-se magazine, clădirea televiziunii publice naţionale, garnituri de tren, sustrăgându-se diferite bunuri şi agresându-se fizic diferite persoane[111].

5.10. Distrugeri, degradări, aduceri în stare de neîntrebuinţare întreprinse cu şiretenie pentru a le disimula caracterul, pentru a crea false aparenţe în aşa fel încât să existe convingerea că efectele dăunătoare au fost provocate dintr-o altă cauză decât cea reală, ce constituie activitatea materială ilicită în cazul actelor de diversiune[112].

5.11. Iniţierea (exhibarea ideii şi manifestări destinate recrutării, racolării, atragerii unor alte persoane în vederea constituirii, pregătirea condiţiilor necesare constituirii), organizarea (i.e. a stabili ierarhiile și a repartiza sarcinile pentru fiecare dintre membrii grupării, astfel încât structura informativă să funcționeze eficient după un plan adecvat), constituirea (crearea efectivă, înfiinţarea) unor structuri informative ilegale[113] ce pot aduce atingere securităţii naţionale.

Acţiunile de iniţierea, organizarea[114], constituirea[115], de structuri informative ilegale[116], pentru a constitui infracţiunea contra securităţii naţionale, presupun condiţiile obligatorii conţinute de textul incriminator şi anume:

– să se afle pe teritoriul României[117] şi

– să poată aduce atingere securităţii naţionale,

ceea ce le înscrie în categoria infracţiunilor de rezultat.

Starea de pericol pentru securitatea naţională trebuie stabilită şi dovedită de către organele judiciare nefiind prezumată de lege[118].

Scopul structurii informative ilegale constă în acţiunea de culegere (adică activitatea de a aduna, de a strânge, de a căuta, de a se informa în legătură cu ceva, cu cineva)[119]ori de prelucrare [adică, operațiunile prin intermediul cărora informațiile sunt conexate între ele, integrate sau clasificate pe domenii de interes, pentru elaborarea produsului finit, care este sinteza cu privire la o anumită activitate, persoană, situație][120] de informaţii secrete de stat, din cele menționate de prevederile art. 182/2002.

5.12. Acţiunea de a desfăşura, fără mandat, activităţile supuse autorizării în condiţiile art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991[121] sau cu depăşirea mandatului acordat; divulgarea (ceea ce înseamnă a comunica, a da în vileag, unei sau unor persoane neîndreptăţite să le cunoască, date ori informaţii despre existenţa sau conţinutul mandatului prevăzut de art. 17 din Legea nr. 51/1991), refuzarea (ceea ce presupune a respinge, a nu accepta, a nu consimţi la ceea ce este consemnat în mandatul respectiv, şi anume dispoziţiile acolo cuprinse, care sunt date în conformitate cu prevederile legale) sau împiedicarea (adică a obstacula, a pune piedici celor abilitaţi printr-un mandat legal eliberat să-şi aducă la îndeplinire sarcinile ce le-au fost încredinţate), în orice mod, a aducerii la îndeplinire a mandatului emis în condiţiile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 51/1991; divulgarea sau folosirea[122] (ceea ce înseamnă a utiliza date privind viaţa particulară, onoarea sau reputaţia unei persoane), în afara cadrului legal, de către salariaţii serviciilor de informaţii, a informaţiilor privind viaţa particulară, onoarea sau reputaţia unor persoane, cunoscute accidental în cadrul obţinerii datelor necesare securităţii naţionale, care nu pot fi făcute publice, reprezintă modalităţi alternative ale laturii obiective ale infracţiunilor de nerespectarea regimului juridic al activităţilor informative legale.

5.13. Acţiuni de divulgarea (adică deconspirare, dare în vileag) prin acte comisive (transmiterea orală sau în scris) sau omisive (cum ar fi, de exemplu, lăsarea documentului “la vedere”, într-un loc în care persoana pe care făptuitorul a intenţionat să o informeze are acces) a unor documente sau date care constituie secrete de stat ori a altor documente sau date, de către cel care le cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu; sau deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu a unui document ce constituie secret de stat (adică, posedarea ori păstrarea în alte condiţii decât cele stabilite în mod obligatoriu de Legea privind protecţia informaţiilor clasificate şi Hotărârea Guvernului României privind aprobarea standardelor naţionale de protecţia informaţiilor clasificate în România precum şi regulamentele de ordine interioară a unităţilor, instituţiilor şi agenţilor economici care gestionează informaţii clasificate), dacă sunt de natură să pună în pericol securitatea statului[123], divulgarea fără drept  a documentelor și datelor  care constituie informații secrete de stat, de către cel care ia la cunoștință de acestea în afara îndatoririlor de serviciu,  reprezintă latura obiectivă a infracţiunii de divulgarea secretului care periclitează securitatea națională[124].

Comparând, acţiunile de transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii străine ori agenţilor acestora şi deţinerea lor în scopul transmiterii beneficiarilor susmenţionaţi, ce constituie latura obiectivă a infracţiunii de trădare, cu acţiunile de divulgare şi deţinere ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de divulgarea secretului care periclitează securitatea naţională, în primul caz actele exterioare de conduită ale făptuitorului sunt destinate furnizării secretelor de stat dintr-un sentiment de neloialitate faţă de ţară, pe care, în mod evident o trădează. În cel de-al doilea caz, făptuitorul nu doreşte trădarea ţării, dar activitatea sa facilitează ajungerea secretelor de stat la îndemâna unor puteri, organizaţii străine ori agenţilor acestora, într-o manieră indirectă, ce creează posibilitatea dezvelirii, unor entităţi sau persoane neîndreptăţite, a ceea ce statul român apreciază ca fiind informaţii cu caracter secret de stat.

În practica judiciară s-a statuat că deţinerea la domiciliu a unei hărţi pe care se aflau menţiuni privind dispunerea în teritoriu a unor unităţi militare şi a unor depozite de muniţii[125], divulgarea unor informaţii cu caracter secret militar (mobilizarea trupelor în situaţie de război, atribuţiile şi modul de acţionare a patrulei de cercetare, organizarea pe timp de pace şi război a unei divizii de mecanizate etc.) reconstituite din memorie, de un fost ofiţer activ M.Ap.N., unei persoane, în Germania[126] constituie acţiuni ce reprezintă elementul material al infracţiunii de divulgarea secretului care periclitează siguranţa naţională.

Divulgarea ori deţinerea poate fi totală sau parţială, după cum documentele sau datele au fost remise ori posedate sau păstrate în integritatea lor ori numai a unor secvenţe ale acestora[127].

5.14. Omisiunea de a încunoşţiinţa săvârşirea infracţiunilor de trădare, trădare prin ajutorarea inamicului, trădare prin transmiterea de secrete, acţiunile împotriva ordinii constituționale, acțiunile ostile contra statului, spionajul, atentatul care pune în pericol securitatea națională, atentatul contra unei colectivități, actele de diversiune, compromiterea unor interese de stat, divulgarea secretului care periclitează securitatea națională, infracțiunile contra persoanelor care se bucură de protecție internațională, constituirea de structuri informative ilegale constituie elementul material al infracţiunii de nedenunţarea unor infracțiuni contra securității naționale[128].

Prin incriminarea acestei omisiuni, implicit, este instaurată obligaţia legală a oricărei persoane (mai puţin făptuitorul[129], soţul sau ruda apropiată a acesteia) de a încunoştinţa, de îndată, săvârşirea infracţiunilor contra securităţii naţionale mai susenumerate, ceea ce corespunde obligaţiei morale, instituită constituţional, de fidelitate faţă de ţară şi, nu în ultimul rând, unei obligaţii civice.

Denunţarea tardivă, adică posterior momentului în care organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale au intervenit prin măsuri specifice de prindere a făptuitorilor[130], ori după expirarea perioadei, apreciate de organele judiciare, ca încadrându-se într-un termen util pentru a face eficientă intervenţia organelor abilitate de lege[131], nu face ca omisiunea să nu aibă caracter penal.

Nu interesează conţinutul şi întinderea reprezentărilor persoanei asupra acţiunii ilicite sau a tuturor participanţilor, ci să denunţe atât şi cât cunoaşte[132].

D. Activități care se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunilor de acte de terorism

5.15. În ceea ce privește infracțiunile de acte de terorism, descrierea amplă a textului încriminator din Legea nr. 535/2004 detaliază minuțios acțiunile – inacțiunile care se circumscriu elementului material al infracțiunii, iar pentru verbum regens utilizat a se vedea explicațiile anterioare:

Tabelul 5

[6] Subsecțiunea a 4-a. Formele de realizare a manifestărilor ilicite la adresa și contra securității naționale

Din perspectiva formelor de realizare a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism[133], în marea lor majoritate comisive, acestea pot fi realizate uneori printr-un act, dar de cele mai multe ori realizarea necesită efectuarea unei pluralităţi de acte, care implică o derulare în timp și parcurgând diferite faze cu caracter deosebit: acte pregătitoare (preparatorii), începerea executării acţiunii, consumarea şi epuizarea infracţiunii. Atunci când sunt incriminate şi sancţionate de lege, aceste acte devin forme ale infracţiunii.

6.1. Particularitatea infracţiunilor contra securității naţionale rezidă în aceea că, în majoritatea covârşitoare a situaţiilor, au o derulare în timp din momentul naşterii ideii infracţionale şi până la producerea urmăririi prevăzute atât de lege cât şi de infractor şi, în acelaşi timp, voită sau acceptată de către acesta.

Infracţiunile în discuţie parcurg toate fazele (etapele) care caracterizează formele manifestărilor ilicite penale şi anume: a) forma internă (sau luarea hotărârii infracţionale), b) desfăşurarea externă (actele de pregătire sau preparatorii, tentativa sau începerea executării infracţiunii), c) forma consumată, când se realizează în întregime acţiunea ori inacţiunea ilicită sau când s-a produs urmarea prevăzută în norma incriminatorie.

Luarea hotărârii infracţionale, la rândul ei, parcurge mai multe momente: naşterea ideii infracţionale, deliberarea (lupta motivelor) şi luarea hotărârii de a săvârşi acţiunea (inacţiunea) ilicită penală.

Atunci când această hotărâre nu rămâne cantonată doar în forul interior al persoanei, ci se manifestă printr-un act exterior de conduită (se exteriorizează) ea poate fi incriminată, ceea ce legiuitorul a realizat în cazul infracţiunii de constituire a unui grup infracțional organizat[134], care vizează săvârșirea de infracțiuni contra securității naționale sau în cazul asocierii ori inițierii constituirii unei asocieri în scopul săvârșirii de acte de terorism[135] şi de iniţierea și constituirea unor structuri informative ilegale pe teritoriul României care pot aduce atingere securității naţionale[136].

Astfel, iniţierea uneia asocieri sau grupări în scopul săvârşirii infracţiunilor contra securității naţionale ori acte de terorism ce presupune ideea de a se forma un ansamblu de persoane care să săvârşească o infracţiune contra securității naţionale, urmată de discuţii în legătură cu scopurile ansamblului, mijloacele prin care să fie atinse, persoanele pretabile pentru a fi contactate în vederea recrutării, demersurile pe lângă asemenea persoane ori tatonări în anturajul acestora; reprezintă exteriorizarea reflecţiilor interioare ale făptuitorului, ceea ce legiuitorul a incriminat, ţinând seama de gradul sporit de pericol social al unei astfel de manifestări ilicite.

În timp, luarea hotărârii infracţionale precede[137] întotdeauna celelalte forme ale infracţiunii, cu o perioadă mai îndelungată (este cazul “premeditării” sau “dolul premeditat[138], ceea ce presupune o chibzuire mai îndelungată, într-o stare de relativ calm, precum şi trecerea unui timp de la luarea hotărârii până la punerea ei în executare pentru a exista cât mai multe şanse să se producă urmarea dorită, fiind un factor exclusiv psihic, intern[139]); mai scurtă (cazul intenţiei repentine, afective sau spontane, care se naşte în stare de puternică tulburare sau emoţie a făptuitorului determinată de o provocare din partea persoanei vătămate); sau obişnuită ori simplă, prezentă în cazul majorităţii infracţiunilor.

Odată luată hotărârea infracţională, infractorul începe să se manifeste exterior, punându-şi în aplicare concepţia în legătură cu modalitatea de comitere a infracţiunii, care, în majoritatea situaţiilor în cazul infracţiunilor contra securității naţionale presupun o pregătire în timp.

Pregătirea punerii în executare a hotărârii infracţionale înseamnă producerea sau procurarea mijloacelor şi luarea de măsuri în vederea comiterii acţiunii ilicite, ceea ce legiuitorul de denumit generic acte pregătitoare (preparatorii).

În majoritatea situaţiilor producerea sau procurarea mijloacelor şi instrumentelor ori luarea de măsuri în vederea săvârşirii unei infracţiuni sunt activităţi echivoce, deoarece din conţinutul lor nu se poate stabili dacă au fost comise cu intenţia realizării unui act ilicit ori, pur şi simplu, sunt acte inofensive[140], însă în cazul infracţiunilor contra securității naţionale, legiuitorul a încriminat actele de pregătire asimilându-le tentativei, dat fiind pericolul deosebit de ridicat al acestora.

Esenţial de demonstrat este că actele pregătitoare întreprinse au fost sau nu orientate hotărât spre producerea rezultatului socialmente periculos, fiind evident că dacă se vor comite astfel de acţiuni, efectele ar fi extrem de grave.

6.2. Actele pregătitoare sunt considerate, în cazul infracţiunilor contra securității naţionale[141] și actelor de terorism[142], ca reprezentând un pas substanţial în comiterea faptei şi, ca atare, sunt incriminate fiind asimilate tentativei şi pot consta (cu titlu exemplificativ) în următoarele:

a) Procurarea unor mijloace şi instrumente, ca de pildă:

– obţinerea, în orice mod, de către persoane care nu au acces la informaţii clasificate ale codurilor de acces, ale cartelelor, mulajului cheilor de la încăperile unde sunt depuse documente conţinând secrete de stat ori de serviciu;

– procurarea, achiziţionarea ori primirea – din interiorul sau exteriorul ţării – de arme, muniţii, materii explozibile – în formă finală sau pe piese componente.

Procurarea de explozivi poate să se producă prin mituirea celor care gestionează astfel de materiale, furt, o grupare teroristă poate să fie aprovizionată chiar de un stat sau organizaţii[143], după cum fabricarea multor explozivi performanţi este realizabilă individual, întrucât formula lor chimică se găseşte pe Internet, în biblioteci specializate, serviciul militar putând sluji acestui scop. Nu este exclusă nici cumpărarea de substanţe chimice din unităţi de profil, în mod separat, şi apoi prepararea lor şi asamblarea în dispozitive explozive improvizate, realizate în mod artizanal, ce să corespundă unor criterii concret stabilite anterior: stabilitate, performanţe explozive, sensibilitate, uşurinţă la încărcare, facil de disimulat.

Procurarea armelor pentru acţiunile teroriste şi a atentatelor se realizează, fie din arsenalele militare (prin complicitatea unor militari sau mituire) ori din uzinele producătoare; prin sustrageri, cu prilejul unor revolte ori insurecţii, ori din depozite; fie prin asistenţa furnizată de unele state; fie de la producătorii individuali; din mediile de colecţionari, ori din lumea interlopă, sau prin dezarmarea unor militari.

Introducerea în ţară a armelor este posibilă prin activităţi de contrabandă, dar nu sunt excluse nici valizele diplomatice, exemplele consumate în această materie fiind mărturie, sau prin înşelarea vigilenţei, complicitatea ori mituirea lucrătorilor vamali.

– procurarea, achiziţionarea ori primirea unor substanţe interzise la deţinere, fără autorizaţiile legale.

Ca modalităţi de procurare a agenţilor biologici sau chimici pentru producerea armelor biologice sau chimice sunt decelate: texte şi manuale de microbiologie de popularizare, în care sunt detaliate etapele procesului de recoltare, selecţionare, identificare, izolare şi cultivare a agenţilor biologici; achiziţionarea se poate face prin prelevări naturale, furt, tranzacţii comerciale sau de la state prietene (în materie de biologie, totul se găseşte în natură-carbonul, ciuma, virusul Ebola sau cel de HIV), complicitatea unor cercetători din laboratoarele de cercetări ale unor astfel de agenţi biologici şi chimici. Transportul unor astfel de agenţi este facilitat de faptul că nu sunt detectabili decât cu mare greutate (astfel pot fi transportaţi cu avionul), şi, în cantităţi extrem de mici, au o toxicitate foarte ridicată, putând fi ambalate în sticluţe, recipiente mici, etc. Obţinând substanţele şi agenţii biologici şi chimici, arme de această natură se pot prepara sau fabrica în laboratoarele clandestine de persoane cu cunoştinţe de specialitate.

– introducerea în ţară, achiziţionarea mijloacelor tehnice specifice activităţii de culegere de informaţii, cum ar fi: aparate de fotografiat miniaturizate şi silenţioase, disimulate în diferite obiecte şi accesorii uzuale ori componente ale acestora.

– procurarea, achiziţionarea ori primirea unor dispozitive de interceptarea comunicaţiilor ori supraveghere electronică de către persoane bănuite ori numai suspicionate de manifestări contra statului.

– achiziţionarea de diverse materiale ideologice (cărţi, pliante, filme, casete audio şi video) care propovăduiesc idei, concepţii sau doctrine de natură extremistă sau fac apologia dezorganizării sociale, a schimbării ordinii constituţionale, de către persoane fizice ori juridice cunoscute cu manifestări de acest gen.

– obţinerea pe orice căi şi prin orice modalitate de schiţe, hărţi, crochiuri, planuri topografice, planuri de alimentare cu energie electrică, termică, apă, în general orice document care conţine informaţii clasificate, aşa cum sunt prevăzute în Legea nr. 182/2002[144], cu scopul realizării unei ameninţări la adresa siguranţei naţionale;

b) Producerea de mijloace ori instrumente, ca de exemplu:

– confecţionarea, prin orice mod, de chei, carduri, dispozitive de interceptare a comunicaţiilor etc. necesare pentru a accede în locurile unde se află depuse documente ori obiecte care conţin informaţii clasificate;

– confecţionarea de arme, muniţii, materiale explozibile, realizarea de amestecuri de substanţe explozibile, otrăvitoare, apte de a fi folosite în scopul realizării unor ameninţări la adresa siguranţei naţionale: atentate, acte teroriste, atacuri armate, degradări, distrugeri, dezastre, catastrofe aeriene, navale, terestre;

– producerea oricăror obiecte apte de a întrerupe sau obstacula buna funcţionare a unor instalaţii, utilaje, maşini de importanţă pentru siguranţa naţională.

– confecţionarea de materiale propagandistice (panouri, afişe, fluturaşi, instalaţii de difuzare, reviste, cărţi, filme, videocasete etc).

– realizarea unor materiale şi obiecte necesare deghizării, adaptarea la scopurile dorite a unor autovehicule (ascunzători în habitaclu ori alte părţi componente; montarea unor dispozitive necesare interceptării comunicaţiilor de la distanţă; blindarea etc).

– contrafacerea de instrumente de plată, bancnote, ştampile, legitimaţii etc.

c) Luarea de măsuri în vederea comiterii unora dintre infracţiunile contra securității naționale poate consta în:

– activităţi de înarmare respectiv acumularea de arme, muniţii, materiale explozibile, substanţe otrăvitoare; depozitarea acestora în clandestinitate pentru aşteptarea momentului de a declanşa acţiuni armate, acte teroriste ori atentate care pun în pericol siguranţa statului, contra unei comunităţi etc.;

– observarea, pândirea, filarea cu sau fără mijloace tehnice a unor persoane ţintă (fie viitoarele victime, fie acelea care se doresc a fi recrutate ori racolate în vederea realizării unor anume activităţi).

În organizarea unui atentat, de pildă, se desfăşoară  o activitate de culegere de informaţii în legătură cu ţinta, are loc o studiere efectivă a posibilităţilor şi condiţiilor favorabile executării acţiunii, de către membrii organizaţiei sau grupării teroriste.

Această activitate vizează atât persoana ţintă cât şi obiectivele – în spaţiu închis sau deschis – frecventate de acesta sau care urmează a fi vizate, itinerariile de deplasare, mijloacele folosite pentru deplasare, sistemul de pază etc.[145].

– racolarea şi recrutarea unor persoane în vederea cooptării în acţiuni secvenţiale necesare acţiunii scop, pentru culegerea de informaţii, pentru asigurarea unor complicităţi (de exemplu, angajarea unei persoane de sex feminin cu rolul de a se „ocupa” de ţinta vizată, în realizarea unor momente compromiţătoare cu scop şantajist, pentru distragerea atenţiei acestuia sau obţinerii unor informaţii, cu simplul rol de „damă de companie”, pentru a cunoaşte modalităţile de ocupare a timpului liber), fie că aceste persoane au dimensiunea activităţii ilicite de ansamblu, fie că sunt „exploatate în orb”.

În aceeaşi măsură nucleele unor organizaţii străine derulează activităţi de propagandă şi prozeletism vizând cetăţenii străini prezenţi în România, precum şi membrii comunităţii autohtone cu afinităţi spre acţiuni îndreptate împotriva statului român, statelor membre ale NATO sau care fac parte din Uniunea Europeană ori din Consiliul Europei.

– culegerea şi stocarea, în vederea exploatării contra securității naţionale, prin orice mijloace şi metode de date şi informaţii din diferite domenii de activitate: politic, social, economic, militar, tehnologic, cercetare ştiinţifică, ecologic (interceptarea ilegală a comunicaţiilor, accesarea unor bănci de date referitoare la persoane, resurse financiare, obiective de interes pentru activitatea ilicită ş.a.).

6.3. Codul penal și legislația penală specială,  ce constituie dreptul substanțial în ceea ce privește categoriile de infracțiuni în discuție a asimilat, în cazul unora dintre infracțiuni, formei de realizare tentativă și actele  preparatorii (pregătitoare) comise[146].

6.4. Asemănător formelor de realizare a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism  și evoluția unei fapte nominalizate ca amenințare la adresa securității naționale parcurge mai multe faze și se exteriorizează, prin forme de obiectivare – incipientă – intermediară și – finală.

Ilustrarea 6

[7] Subsecțiunea a 5-a. Confluența (joncțiunea și juxtapunerea) între amenințările la adresa securității naționale și unele dintre formele de realizare a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism

7.1. Comparând formele de realizare a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism – în special forma de acte preparatorii (pregătitoare) – cu faptele denominate drept amenințări la adresa securității naționale, transpare în mod evident că, pentru a deveni infracțiune contra securității naționale sau act de terorism orice acțiune (inacțiune) umană, comisivă sau omisivă, parcurge mai multe etape – etapa (e) inițială (e), etapa (e) intermediară (e) și etapa finală (când se circumscrie condițiilor de tipicitate ale unei (unor) infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism), asemănător formelor de realizare a acestor categorii de infracțiuni – de la acte preparatorii (pregătitoare), la tentativă și la  infracțiune consumată -, astfel că, la un moment dat, pe parcursul  desfășurării  externe a faptei nominalizate ca amenințare și a iter criminis – ului corespunzător faptei încriminate ca infracțiune, se produce o joncțiune între activitățile executate de către autorul faptei /lor materiale, constând în amenințare/ări la adresa securității naționale și actele materiale care se circumscriu uneia dintre formele de realizare a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, acestea juxtapunându – se, cele din urmă încorporându-le și absorbindu-le pe cele de dinainte.

 Cu alte cuvinte, orice amenințare la adresa securității naționale este susceptibilă, ca în devenirea ei evolutivă,  să se circumscrie unei / unor infracțiuni contra securității naționale și acte de terorism, după cum orice infracțiune intenționată din această categorie, în desfășurarea ei externă, parcurge traseul de la  forma de acte preparatorii (pregătitoare) la forma de tentativă și, în final, la forma consumată și / sau epuizată  trecând, într – una dintre formele sale de realizare, prin faza de amenințare la adresa securității naționale.

Ilustrarea 7

Faptele de amenințare la adresa securității naționale sunt limitrofe cu infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism, chiar mai mult, având în desfășurarea lor externă, ca fapte intenționate, întrepătrunderi, interferențe, până la a se suprapune elementului material din norma de încriminare a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism.

Amenințarea la adresa securității naționale și infracțiunea contra securității naționale sau acte de terorism sunt manifestări dinamice, nicidecum statice ori imuabile, aflate într-o dezvoltare și amplificare (intensivă și extensivă), continuu evolutivă, prin traversarea formelor de realizare a fiecăreia în parte.

Trecerea de la o manifestare ilicită la alta, reprezintă un salt calitativ, pregătit și determinat cauzal, necesar și legic, în sens progresiv, spre o treaptă superioară de manifestare și  trebuie examinată din perspectiva evoluției lor.

Amenințarea la adresa securității naționale se înfățișează la un moment dat ca fiind o acțiune – inacțiune indubitabilă, posibilă,  de viitor, în proximitatea prezentului, ce vizează în mod cert valorile subsumate conceptului de securitate națională, iar forma de realizare incipientă a infracțiunii contra securității naționale sau acte de terorism își începe manifestarea exterioară prin acțiunea de executare a actelor preparatorii (pregătitoare) subordonate scopului de a leza securitatea națională sau interesele statului.

Parcursul progresiv al amenințării, în forma sa de realizare finală converge neîndoios și neîntârziat, trecând de la exibarea doar a unei manifestări potrivnice securității naționale către acte materiale concrete și actuale, care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii contra securității naționale sau acte de terorism, reprezentând forma de realizare a actelor preparatorii, asimilate tentativei.

Joncțiunea, dintre forma finală de realizare ale amenințării la adresa securității naționale (posibilă în viitor) și actele pregătitoare (preparatorii) ale infracțiunii contra securității naționale și acte de terorism (manifestări actuale) poate fi realizată prin acte exterioare de conduită, acțiuni, inacțiuni constând în procurarea ori producerea unor mijloace şi instrumente sau luarea de măsuri în vederea comiterii unora dintre infracţiunile securității naționale și acte de terorism (manifestări actuale).

Trecerea de la amenințare la adresa securității naționale la infracțiune contra securității naționale sau acte de terorism este determinată de transgresarea conținutului actelor de conduită de la ceea ce este destinat a se produce în  viitor și a fi posibil, la ceea ce este prezent și de actualitate și reprezintă momentul de ajungere la maturitate (coacere) a amenințării la adresa securității naționale.

Ilustrarea 8

7.2. Cunoașterea formei de realizare a unei fapte este necesară pentru a se stabili:

– dacă faza în care se află manifestarea respectivă este idonee de a constitui o ameninţare la adresa securităţii naţionale și corespunde condițiilor de tipicitate pentru a reprezenta o amenințare la adresa securității naționale sau a normei penale incriminatoare  abstracte ori constituie sau nu infracţiune,

– dacă are aptitudinea de a conferi certitudinea că era posibilă înfrângerea normei prohibitive în materie,  şi dacă a fost  realizată tocmai în acest scop.

– se clarifică dacă acţiunea a fost fie întreruptă, fie nu şi-a produs efectul prevăzut de lege, pe care l-a urmărit sau acceptat făptuitorul sau nu a fost posibilă deoarece mijlocul folosit a fost insuficient sau defectuos, ori fiindcă în timpul, cât actele de executare s-au comis a lipsit obiectul de la locul unde făptuitorul credea că se află.

Pornind de la cunoaşterea acţiunii – inacţiunii ilicite şi a formei de realizare a faptei prin care s-a ameninţat securitatea naţională, subiecții activi ai procesului investigativ informativ – operativ au posibilitatea să-şi stabilească acţiunile pe care le au de întreprins pentru descoperirea manifestărilor ilicite şi dovedirea acestora.

7.3. Întreruperea sau sistarea manifestărilor ilicite la adresa și / sau contra securității naționale, posibilă, este determinată de 1) manifestarea exterioară de voință proprie  a făptuitorilor: a) renunțarea voluntară la actele materiale care se circumscriu condițiilor de tipicitate ale celor două categorii de manifestări ilicite, prin stoparea și oprirea acestora ori renunțare la materializarea lor, b) desistarea sau împiedicarea consumării faptei înainte de a fi  descoperită, fie de către făptuitor, fie de către acesta, prin încunoștințarea autorităților, astfel încât consumarea să poată fi împiedicată), 2) cauze naturale, ce exced acțiunii și voinței umane (calamități, seisme, catastrofe, deces etc.), extranee voinței făptuitorilor, 3) fie de intervenția organelor care investighează respectivele acțiuni – inacțiuni (descoperirea amenințării și/sau infracțiunii, intervenția în forță (contraterorism), constatarea comună și sesizarea organelor de urmărire penală sau constatarea în flagrant).

Secțiunea a 2-a. Descoperirea infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism. Descoperire v/s constatare. Examen comparativ descoperire / constatare

Subsecțiunea 1. Aspecte generale

[8] Cu prilejul derulării activității de realizare a securității naționale, căutarea și cunoașterea amenințărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1 din Legea nr. 51/1991, conduce la descoperirea și constatarea unei / unor amenințări la adresa securității naționale și se îndeplinește secvența de prevenire și înlăturare, iar prin sesizarea organelor de urmărire penală cu descoperirea și constatarea existenței unei / unor infracțiuni contra securității naționale sau de terorism este împlinită secvența de înlăturare și reprimare, prin declanșarea acțiunii reactive judiciare a respectivelor amenințări interne și externe

8.1. Scopul activității de informații destinate realizării securității naționale rezidă în căutarea, găsirea, cunoașterea, descoperirea amenințărilor la adresa securității naționale și a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, pentru preîntâmpinarea, prevenirea  și descoperirea unui / unor  rezultat /e socialmente periculos /oase grav /e constând – fie în atingerea gravă adusă valorilor fundamentale ocrotite, fie în ce privește factorii umani, fie factorii materiali – specifici și nespecifici -, prin menținerea nealterată și lipsită de disfuncționalități a  stării de securitate națională – internă și externă -, acțiuni destinate  obstaculării, zăgăzuirii și zădărnicirii unor astfel de fapte aflate în desfășurare.

Scopul învederat supra este posibil de realizat prin activități proactive[147] și, în final, reactive desfășurate în cadrul unui proces investigativ informativ – operativ, care are, printre alte modalități de finalizare, și sesizarea organelor de urmărire penală, pentru declanșarea procesului penal.

Modalitățile concret faptice de săvârșire a amenințărilor la adresa securității naționale și a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism  relevă că, în majoritatea cazurilor, aceste fapte se comit într – o manieră ocultă, absconsă, discretă, în clandestinitate, ferit de ochii și auzul terților neimplicați sau necunoscători ai tuturor detaliilor, prin ocolirea și evitarea observării de către alte persoane a oricărui act, care ar putea deconspira intențiile și acțiunile făptuitorilor, greu decelabile, doar în situațiile unor acțiuni spontane, neplănuite sau neplanificate, realizate, de regulă, de autori solitari, săvârșirea acestora are loc la vedere.

8.2. Pentru ca amenințarea la adresa securității naționale să fie fi identificată dintre riscurile și vulnerabilitățile la adresa securității naționale, organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale desfășoară un proces de căutare a faptelor care constituie amenințări la adresa securității naționale, pentru a cunoaște eventuala existență – și, în caz afirmativ, în ce fază de desfășurare se află – a unei fapte susceptibile de a constitui amenințare la adresa securității naționale,  ocazie cu care poate fi descoperită existența unei / unor amenințări la adresa securității naționale – aflată/e în forme diferite de realizare.

8.2.1. Cunoașterea[148] presupune căutare[149] a ceea ce se dorește a cunoaște, iar atunci când ce se găsește ceea ce s-a dorit, acesta (aceasta) devine descoperit, fiind imediat succesiv  constatat.

8.2.2. Cunoașterea devine realizabilă prin căutare, descoperirea[150] este posibilă prin cunoaștere, iar constatarea este asigurată de descoperire.

8.2.3. Prin cunoaștere se ajunge la descoperire și, apoi, ceea ce s-a descoperit devine un fapt constatator, cu care sunt încunoștințate autoritățile și organele abilitate de lege.

Parcursul procesului investigativ informativ operativ

Ilustrarea 9

Momentele descoperirii și constatării infracțiunii, urmate de momentul sesizării organelor judiciare  reprezintă rezultatul unui proces evaluativ cu privire la împrejurarea dacă faptele descoperite, prin identificarea dintre riscurile și vulnerabilitățile la adresa securității naționale a amenințării /lor propriu zise la adresa securității naționale, corespund modelului legal operant instituit pentru infracțiunea /ile contra securității naționale și de terorism susceptibile de a se fi comis, mai precis dacă acțiunea /ile descrise generic în norma de incriminare a infracțiunii se regăsește în acțiunea / ile concret faptice rezultate din ansamblul materialul informativ acumulat până la un moment dat.

Subsecțiunea a 2-a. Descoperirea v /s constatarea infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism

[9] „Descoperirea” anumitor situații, stări sau împrejurări presupune derularea unui proces de cunoaștere a ceea ce se dorește a se ști, de căutare cu privire la ceea ce se cunoaște deja  a ceva anume, de descoperire a ceea ce este interesat căutătorul, pentru ca, în final, să se constate, să se stabilească situația descoperită, adică, în cazul ce face obiectul prezentei comunicări, existența situațiilor, stărilor sau  împrejurărilor denominate ca amenințări la adresa securității naționale, precum și a persoanelor implicate.

A descoperinu este sinonim cu „a constata”, astfel că nici „descoperirea” nu este echivalentă semantic cu „constatarea”, ceea ce din perspectiva procesului investigativ informativ – operativ, înseamnă că, nu se poate constata o amenințare la adresa securității naționale sau o infracțiune contra securității naționale sau de terorism, înainte ca astfel de manifestări ilicite să fi fost descoperite.

9.1. Acțiunea de “prevenire și înlăturare a amenințărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1 din Legea nr. 51/1991”, ca și componentă a activității de informații pentru realizarea securității naționale statuată prin prevederile art. 2 din Legea nr. 51/1991, este finalizată, atunci când, urmare a procesului investigativ informativ – operativ, organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale,  descoperă și constată că: 1. un cetățean străin a desfăşurat sau desfăşoară ori există indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol securitatea naţională sau ordinea publică, procedează la sesizarea procurorului competent în vederea declanșării procedurii de declarare ca indezirabil a acestuia[151]; 2. existența unor date sau indicii temeinice despre faptul că unul sau mai mulți  cetăţeni străini sau apatrizi , solicitanţi de azil, refugiaţi ori victime ale  conflictelor armate al căror statut şi regim sunt reglementate prin legi speciale intenţionează să desfăşoare acte de terorism ori de favorizare a terorismului, sesizează procurorul: a) pentru a se dispune măsura de declarare ca persoană indezirabilă pentru România, b) ori pentru dispunerea  întreruperii dreptului de şedere în ţară, c) dacă împotriva acestora nu s-a dispus măsura nepermiterii ieşirii din ţară, potrivit legii privind regimul străinilor în România[152].

9.2. Secvența de cunoaștere și înlăturare a amenințărilor interne sau externe, ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1 din Legea nr. 51/1991, ca și componentă a activității de informații pentru realizarea securității naționale statuată prin prevederile art. 2 din Legea nr. 51/1991, devine acoperită  atunci când, procesul investigativ informativ operativ (– desfășurat pe filiera căutare – cunoaștere – descoperire –), stabilește că amenințarea (ile) contra securității naționale este (sunt) susceptibilă /le de a se circumscrie condițiilor de tipicitate pentru existența unei/unor infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism ori când infracțiunea /ile este /sunt în faza de pregătire sau a (au) fost deja săvârșite, este finalizat prin constatarea infracțiunii, materializată în procesul verbal de constatare adresat organelor de urmărire penală.

9.3. Descoperirea unei infracțiuni contra securității naționale și acte de terorism presupune, de regulă, parcurgerea etapizată a activităților specifice și a procesului investigativ – operativ, nefiind exclusă, funcție de cantitatea și calitatea informațiilor obținute din activitățile întreprinse, ajungerea timpurie la stadiul final, respectiv la utilizarea procedeelor investigative informativ operative specifice, cu autorizarea magistratului competent funcțional, după cum și durata în timp a folosirii acestora să fie scurtată, de descoperirile concrete realizate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, la un moment dat, referitoare la stadiul de evoluție al formei de realizare a infracțiunii, la gradul de pericol social pe care îl reprezintă la acel moment activitățile materiale derulate de făptuitori, la gradul de pericol potențial pentru valorile ocrotite de lege, prin încriminarea infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism,  toate aceste situații fiind determinate de activitatea mai mult sau mai puțin precipitată ori mai mult sau mai puțin îndelungată derulată de către subiecții activi ai amenințărilor la adresa securității naționale.

 9.4. A descoperi infracțiunea / ile contra securității naționale și acte de terorism constituie rezultatul unei activități care premerge sesizării organelor de urmărire penală și începerii urmăririi penale și se efectuează de către alte organe decât cele judiciare, respectiv de organe ale administrației de stat în atribuțiile cărora se înscrie apărarea valorilor ce constituie obiectul juridic generic al acestor categorii de infracțiuni, adică cele cu atribuții în domeniul securității naționale, sintagma de securitate națională, devenind realizabilă prin căutarea și cunoașterea faptelor ce pot constitui potențial ceea ce legiuitorul a denominat drept amenințări interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1 din Legea nr. 51/1991.[153]

Descoperirea unei infracțiuni contra securității naționale și acte de terorism devine un fapt constatator al unei posibile infracțiuni, dar demonstrarea juridică a existenței acesteia, reprezintă un act reconstitutiv al activității infracționale – referitor la fapte și la persoane – cu mijloacele, metodele și procedeele menționate, în exclusivitate, de codul de procedură penală, posibil de realizat  printr – un suport probator exhaustiv, deci prin administrarea probelor în condițiile expres prevăzute de codul de procedură penală, adică după dispunerea începerii urmăririi penale (art. 305 din c. p. p.)

Modalitatea concretă în care (adică, cum și în ce manieră) au fost descoperite amenințările la adresa securității naționale și/sau infracțiunile contra securității naționale sau acte de terorism este apanajul exclusiv al organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, ceea ce se află sub cupola protecției secretului de stat, iar administrarea probatoriului prin care să se dovedească (demonstreze) juridic, în condițiile prevăzute de dispozițiile legale – procedural și procesual penale – existența infracțiunii și ai autorilor acesteia, eventuala participație penală, stabilirea laturii subiective, circumstanțele reale și personale, fiind rolul organelor judiciare, situație în care nu mai este impus caracterul secret al activității.

9.5. Descoperirea infracțiunilor contra securității naționale și de terorism constituie ansamblul de activități subsumate procesului investigativ informativ operativ prin care se caută, se cunosc și, în final se identifică dintre riscurile, și vulnerabilitățile posibile acele amenințări concrete la adresa securității naționale, ce constau în fapte săvârșite de autorii acestora, care se circumscriu condițiilor de tipicitate ale unei / unor infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism și este obiectivată în materialele procesului investigativ informativ operativ, ce are caracter secret.

[10] „Constatarea”, ca rezultat al acțiunii de „a constata[154], comparativ cu „descoperirea”, are semnificația unei activități de observare, percepție, cu propriile simțuri sau cu orice mijloace ori prin orice metode adecvate, poate fi directă, nemijlocită sau intermediată, în înțelesul utilizat în prevederile legale și se poate realiza în mai multe modalități distincte:

a) în mod întâmplător, spontan, în timpul sau imediat după săvârșirea unei fapte ilicite, ceea ce nu presupune nicio organizare, planificare, cum ar fi, de exemplu, constatarea unei furt din buzunare într-un mijloc de transport în comun sau al surprinderii unei activități interzise de lege (ca de pildă, braconaj, consum de substanțe stupefiante, comiterea unei infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice etc.) și este specifică organelor de poliție, jandarmerie, autoritatea vamală etc.;

b) să fie consecutivă unui control sau cercetări administrative (cazul Inspecției Muncii, al Inspectorilor silvici ș.a.m.d.), efectuat /e de inspecțiile de stat, autoritățile, organele de stat, instituțiile publice sau altor persoane juridice de drept public;

Decelarea unei împrejurări sau situații, care creează suspiciuni rezonabile în legătură cu existența unei infracțiuni aflată în pregătire sau în curs de executare, realizată cu ocazia unui control se referă, în general, la verificarea unor scripte, înscrisuri, eventual confruntarea între acestea ori confruntarea între realitatea din teren (de exemplu, stadiul construirii unui edificiu sau cantitatea de materiale încorporată într – o construcție, și consemnările din documente sau controlul documentelor clasificate de la o autoritate), are în vedere o anumită perioadă de timp supusă controlului, cu posibilitatea eventuală de extindere a acestei perioade și se efectuează în mod organizat, conform unei /unor metodologii stabilite de autoritatea, instituția organul competent funcțional, material și teritorial.

c) poate să fie rezultatul unei observări și căutări mai îndelungate în timp rezultat al unei activități organizate și planificate, cum este, de pildă, procesul investigativ informativ – operativ.

10.1. În aprecierea noastră, noțiunea de „descoperire” a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism reflectă mai corespunzător cu ceea ce se petrece în realitatea investigativă informativ operativă, decât formularea utilizată în codul de procedură penală prin noțiunea de „constatare”, iar acțiunea de descoperire a acestei categorii de infracțiuni este rezultatul unui proces investigativ informativ – operativ.

10.2. În legislația procesual și procedural penală nu se face referire în niciun fel la activitatea de descoperire a infracțiunilor, în general, și a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, în special, deși, pentru ca activitatea de urmărire penală să-și realizeze obiectul (art. 285 alin. 1 din c. p. p.), iar organele de urmărire penală să-și îndeplinească obligația de a strânge și administra probe (art. 5 alin. 2 din c. p. p.), precum și aceea de a strânge datele ori informațiile cu privire la existența infracțiunilor, după ce au fost sesizate (conform art. 306 alin. 1 din c. p. p.), infracțiunile cu care au fost sesizate, aflate în curs de săvârșire ori săvârșite deja, trebuie  să fie descoperite și deduse urmăririi penale și organelor care exercită această funcție judiciară, conform art. 3 alin. 4 din c. p. p., singura excepție fiind în cazul constatării infracțiunii flagrante art. 293 alin. 1 din c. p. p.).

Cu alte cuvinte, nu se poate strânge și administra probe față de ceea ce nu există sau nu a fost adus la cunoștința organelor îndrituite, deci, ceea ce se presupune, de către alte organe decât cele judiciare, că ar putea constitui infracțiune – în pregătire sau comisă deja – și ceea ce s-a descoperit sau s-a constatat, în afara procesului penal, trebuie aduse la cunoștința acestor organe, pentru a se putea declanșa procesul penal.

10.2.1. Codul de procedură penală se referă, în exclusivitate, la activitatea de constatare a infracțiunilor, în general, și a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, în special, atunci când reglementează actele încheiate de unele organe de constatare (art. 61 din c. p. p.), între care sunt incluse și organele de ordine publică și siguranță națională art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p.), precum și la atribuțiile unor organe ale administrației [cum, ar fi, de exemplu, art. 11 – 12 din Legea nr. 14/1992, art. 14 lit. f din Legea nr. 191/1998 (în ce privește organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale), art. 19 lit. r din Legea nr. 550/2004 (Jandarmeria Română), art. 21 lit. u din O.U.G. nr. 104/2001 (Poliția de Frontieră), art. 106 din Legea nr. 107/1996 (Legea apelor), art. 10 – 11 din Legea nr. 61/2011 (Departamentul de Luptă Antifraudă – DLAF), art. 350 din Legea nr. 207/2015 (Codul de procedură fiscală)] ș.a.

Din perspectiva procesului investigativ informativ – operativ și al urmăririi penale, descoperirea se produce în timpul derulării primului proces, iar constatarea este la interferența dintre cele două procese, constituind primul pas pentru declanșarea procesului penal.

10.2.2. Nici în titlul și nici în conținutul Legii nr. 51/1991 nu este utilizată noțiunea de “descoperire” pentru a se face referire la activitatea de descoperire a infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism și nici atunci când se stipulează despre activitățile desfășurate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, utilizându-se doar formularea „cunoașterea, prevenirea și înlăturarea amenințărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1[155], spre deosebire, de pildă, de Legea nr. 78/2000 denumită „pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”, iar, în art. 1 din această lege, se menționează că „legea instituie măsuri de prevenire, descoperire și sancționare a faptelor de corupție…“.

10.4. Neutilizarea noțiunii de “descoperire”, referitor la activitatea organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, fie în ce privește amenințările la adresa securității naționale (Legea nr. 51/1991, Legea nr. 14/1992), fie cu referire la infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism (codul de procedură penală), este de natură să producă ori confuzii ori nedumeriri, oricum o lipsă de acuratețe, în legătură cu CINE, CÂND și CUM trebuie, poate și este obligat să descopere și nu numai să constate  infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism, nedecelându-se rolul și importanța organelor răspunzătoare cu aplicare legii în domeniul securității naționale în ce privește activitatea complexă de descoperire a acestor categorii de infracțiuni, cu particularități semnificative în raport de alte categorii de infracțiuni.

În realitate, este evident că, procesul investigativ informativ – operativ, cu etapele, stadiile și fazele în care se derulează oferă posibilitatea cunoașterii amenințărilor la adresa securității naționale, descoperirii și constatării existenței infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism, presupune, înainte de orice și în primul rând “cunoașterea” manifestărilor susceptibile de a constitui asemenea fapte ilicite, așa că, în aprecierea noastră, utilizarea noțiunii de „cunoaștere”, în sintagma: „cunoașterea, prevenirea și înlăturarea amenințărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1”, care se referă la modurile de realizare a securității naționale, surprinde atât formula de “descoperire”, cât și cea de “constatare”.

10.5. Trăsăturile caracteristice distinctive dintre acțiunile de descoperire și de constatare a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism se prezintă după cum urmează:

Tabelul sinoptic 10

[11] Momentele descoperirii, constatării și sesizării sunt rezultatul unui proces evaluativ cu privire la împrejurarea dacă faptele descoperite, prin identificarea dintre riscurile și vulnerabilitățile la adresa securității naționale a amenințării /lor propriu zise la adresa securității naționale,  corespund modelului legal operant instituit pentru infracțiunea /ile contra securității naționale și de terorism susceptibile de a se fi comis, mai precis dacă acțiunea /ile descrise generic în norma de incriminare a infracțiunii se regăsește în acțiunea / ile concret faptice rezultate din ansamblul materialul informativ acumulat până la un moment dat.

11.1. Regula tactică a evaluării permanente a datelor, informațiilor și indiciilor materializate în materialul procesului informativ operativ, prin căutarea continuă a obținerii răspunsului la următoarele probleme:

a) dacă datele, informațiile, indiciile decelează elemente de fapt concrete, existente în realitatea domeniului investigat?

b) dacă datele, informațiile, indiciile ce privesc natura faptei, împrejurările săvârşirii acțiunilor – inacțiuniilor constituie sau nu amenințări la adresa securității naționale?

c) care este modul de punere în executare?

d) dacă datele, informațiile, indiciile existente, la un moment dat în conținutul materialului informativ, sunt suficiente din punct de vedere cantitativ şi corespunzătoare sub aspect calitativ? Când se constată lipsa sau insuficienţa unor astfel de date se impune suplimentarea informațiilor;

e) Dacă datele, indiciile şi informaţiile sunt obiective și provin din fapte sigur determinate? Nu orice informație, presupunere, – supoziţie –, sau orice explicaţie abstract posibilă asupra elementelor factuale deduse evaluării poate să reflecte realitatea şi este necesar de a exista un suport obiectiv pentru fiecare  în parte. Reflectările vagi, imprecise, incoerente din conținutul materialului informativ trebuie completate, precizate, clarificate prin suplimentarea activităților de culegere de informații pentru confirmarea sau infirmarea aspectelor neclare și pentru verifica acestora.

Subsecțiunea a 3-a. Descoperirea infracțiunilor contra securității naționale sau actelor de terorism – Moment de demarcație între procesul investigativ operativ și urmărirea penală.

[12] Atunci când lucrătorul organului răspunzător de aplicarea legii în domeniul securității naționale a perceput, consecutiv activităților desfășurate cu mijloacele, metodele și procedeele specifice, despre existența realăaflată în curs de pregătire sau comisă deja -, a unei amenințări la adresa securității naționale, care coincide, din punct de vedere substanțial și sub aspectul laturii obiective, cu existența unei infracțiuni contra securității naționale sau de terorism, aflată  întruna din formele de realizare încriminată de legea penală, înseamnă că s-a realizat descoperirea unei infracțiuni contra securității naționale sau act de terorism.

12.1. La joncțiunea și juxtapunerea între activitățile nominalizate ca amenințări la adresa securității naționale și actele materiale care se circumscriu infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, când aceste forme de exteriorizare a manifestărilor ilicite se interferează, are loc demarcația între activitatea de natură juridică administrativă, derulată de organele răspunzătoare de aplicarea legii în domeniul securității naționale (denumită generic proces investigativ informativ – operativ), pe de o parte și activitatea de natură judiciar penală de urmărire penală (denumită și proces investigativ penal) derulată de organele judiciare.

12.2. Reguli tactice aplicabile momentului descoperirii existenței unor fapte amenințare la adresa securității naționale și susceptibile de a constitui infracțiune contra securității naționale și acte de terorism:

12.2.1. Verificarea, înainte de toate, dacă fapta, situația, împrejurarea investigată informativ operativ ca amenințare la adresa securității naționale există efectiv în realitate, prin operațiunea de selectare și extragere din mulțimea de elemente faptice concrete rezultate din datele, indiciile și informațiile obținute prin derularea procesului investigativ informativ operativ, a elementelor caracteristice ce corespund modelului tip de fapte, situații, împrejurări, acțiuni – inacțiuni, descris în norma legală tip, în care sunt  denominate generic amenințările la adresa securității naționale, respectiv 3 lit. a – m din Legea nr. 51/1991, precum și dacă au relevanță în raport de condițiile de tipicitate descrise în modelul legal de încriminare a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, din codul penal și legile penale speciale;

12.2.2. Realizarea cunoașterii, pe cât este posibil, integral, în amănunt și profunzime, sub toate aspectele, a faptelor, situațiilor, împrejurărilor, acțiunilor – inacțiunilor rezultate din materialul informativ obținut, pe care  le apreciază  din punct de vedere cantitativ și calitativ, sub aspectul relevanței (utilității, concludenței și pertinenței), în vederea comparării cu modelul legal de încriminare a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism;

12.2.3. Realizarea cunoașterii ipotezelor teoretice de manifestare concretă în realitatea înconjurătoare din domeniul vizat, a faptelor, situațiilor, împrejurărilor, acțiunilor – inacțiunilor încadrate ca amenințare la adresa securității naționale, precum și a prevederilor penale substanțiale referitoare la infracțiunile contra securității naționale sau de terorism, pentru a fi în măsură să se procedeze la confruntarea și corespondența dintre baza factuală concret faptică, ca produs al procesului investigativ informativ operativ și elementele obiectiv din conținutul constitutiv al infracțiunilor în discuție.

12.3. Evaluarea datelor, informațiilor și indiciilor obținute ca produs al procesului investigativ informativ operativ după descoperirea amenințării la adresa securității naționale și aprecierea posibilității de a constitui infracțiune contra securității naționale sau acte de terorism

12.3.1. Să se constate dacă există posibilitatea reală ca activitatea ce se circumscrie condițiilor de tipicitate a unei / unor infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism să se realizeze efectiv;

12.3.2. Să se clarifice dacă și în ce măsură fapta/ele concretă/e cunoscute, descoperite în urma investigației informativ operative sub aspectul de amenințare/ țări la adresa securității naționale investigate, descoperite, au aptitudinea de a leza ceea ce legiuitorul a înțeles prin noțiunea de “securitate națională”, valori naţionale, interese naţionale, precum și interese și obiectivele naţionale de securitate și îndeplinesc condițiile și cerințele de tipicitate a unei / unor infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism, pentru a fi constatate în acest sens și pentru a fi sesizate organului de urmărire penală, în vederea declanșării procesului penal, ceea ce se realizează prin constatarea și compararea concordanței dintre structura și conținutul obiectiv al actelor materiale comise de către făptuitori cu norma de încriminare pentru infracțiunile contra securității naționale;

12.3.3. Dacă din poziționarea subiectivă a făptuitorului /ilor rezultă probabilitatea trecere de la acțiunea de amenințare la adresa securității naționale la realizarea efectivă a acesteia, cu alte cuvinte seriozitatea acțiunii acestora ;

12.3.4. Să se facă o aprecierea obiectivă, neutră și imparțială dacă mijloacele, metodele și căile întrebuințate de către făptuitor/i sunt idonee de punere în operă, materializarea și aducerea la îndeplinire a acțiunii – inacțiunii.

Secțiunea a 3-a. Materialul informativ rezultatul (produsul) activităților derulate în procesul investigativ informativ – operativ (informații, date, indicii)

[13] Materialul procesului investigativ informativ operativ este configurat de complexul de scripte, materiale multimedia în care se materializează activităţile desfăşurate şi prin care se constată mersul şi rezultatele desfăşurării acţiunilor investigative informativ operative, de către subiecţii oficiali ai procesului investigativ informativ – operativ.

13.1. Activitatea de informații și întreaga documentație realizată cu prilejul desfășurării acesteia are caracter secret de stat, conform art. 10 din Legea nr. 51/1991 și este supusă regimului juridic menționat de prevederile art. 28 din Legea nr. 51/1991.

13.2. În materialul ce reprezintă produsul activității de informații sunt surprinse elementele de fapt ale activității desfășurate de subiecții care au fost monitorizați până la momentul sesizării organelor de urmărire penală, bază factuală care este susceptibilă de a se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunilor contra securității naționale sau acte de terorism și care servește la constatarea existenței acesteia, ecranând împrejurările necesare pentru justa soluționare a cauzei, având astfel o contribuție substanțială  la aflarea adevărului în procesul penal.

S-ar putea spune că respectivele elemente de fapt ar putea avea aptitudinea de a constitui ceea ce legiuitorul a înțeles să definească prin noțiunea de „probe”, în înțelesul statuat de art. 97 alin. 1 din c. p. p., singurul impediment fiind că au fost obținute, pe de o parte, în afara procesului penal, iar pe de altă parte, prin alte mijloace decât cele enumerate în art. 97 alin. 2 lit. a – f din c. p. p., respectiv prin mijloacele prevăzute de art. 13 lit. a – f  și / sau cele prevăzute de art. 14 alin. 2 lit. a – g din Legea nr. 51/1991, deci că au ca proveniență o sursă extra procesuală. Pentru aceste considerente exprimate supra elementele de fapt în discuție rămân la calitatea de informații, date, indicii și au doar valoare extra procesual penală[156].

13.3. Situația din actuala reglementare procedural și procesual penală (în care datele, indiciile, informațiile obținute anterior sesizării organelor judiciare, nu sunt acceptate drept mijloace de probă, chiar dacă, în situația utilizării procedeelor investigative informativ – operative, acestea au fost obținute prin mijloace legale, în condițiile prevăzute de procedura instituită de Legea nr. 51/1991, fiind astfel susceptibile de a avea aptitudinea de a reprezenta „orice alt mijloc de probă care nu este interzis de lege” – art. 97 alin. 2 lit. f din c. p. p. -, și, pe cale de consecință,  elementele factuale obținute astfel să poată constitui probe, în înțelesul dispozițiilor art. 97 alin. 1 din c. p. p.)[157], era însă acceptată în vechea  arhitectură normativă a urmăririi penale, prin existența instituției actelor premergătoare și a vocației unor date, indicii obținute în această fază ce premergea procesului penal, de a  putea constitui mijloc de probă în procesul penal.

13.4. Situația materialelor informative, rezultat al activității de informații, inclusiv al procesul investigativ informativ – operativ se prezintă după cum urmează:

Tabelul sinoptic 11

13.5. Materialul procesului investigativ informativ operativ, din care se rezultă existența amenințării la adresa securității naționale și se  extrage suportul argumentativ pentru procesul verbal de constatarea infracțiunii contra securității naționale sau acte de terorism este compus din următoarele documente: 1) note ori rapoarte informative obținute din activitatea cu rețeaua informativă (surse umane), 2) materiale multimedia, 3) materiale rezultate din surse deschise, 4) hărți relaționale, 5) rapoartele (procese verbale) de supraveghere operativă, 6) memorii (rapoarte, referate, informări) tehnice elaborate de specialiștii consultați, 7) suporții optici pe care se află stocate convorbirile telefonice/ comunicațiile interceptate și înregistrate autorizat, 8) notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate autorizat.

Secțiunea a 4-a

[14] Finalizarea procesului investigativ operativ ale cărui materiale au fost evaluate

I. Clasarea dosarului informativ prin închiderea procesului investigativ informativ operat, în situația în care nu există nici amenințare la adresa securității naționale nici infracțiune contra securității naționale sau acte de terorism;

II. Sesizarea organelor de urmărire penală

1) pentru declararea ca indezirabilă a persoanei investigate conform prevederilor art. 86 alin. 1 și  2 din O.U.G. nr.194/2002 sau interzicerea dreptului de ședere pe teritoriul României (art. 27 – 32 din O.U.G. nr. 102/2005) ori sesizarea organelor competente, pentru declararea de persona non grata unui/unor membrii ai Corpului Diplomatic acreditat/ți în România sau a unui/unor membrii ori funcționari ai personalului consular acreditat/ți în România, prin care este stăvilită orice fel de continuare a activității materiale, preîntâmpinându-se astfel trecerea de la forma de realizare incipientă spre intermediară sau de la forma intermediară spre finală a amenințării la adresa securității naționale,, ceea ce se înscrie în acțiunea preventivă de înlăturarea a producerii amenințărilor interne sau externe ;

2) în modalități speciale:

a) prin comunicarea cu caracter secret, conform prevederilor art. 11 lit. d din Legea nr. 51/1991;

b) prin organizarea constatării infracțiunii flagrante, consemnată într-un proces verbal, conform prevederilor art. 293 din c. p. p. și  12  din Legea nr. 14/1992;

3) în modalitatea comună, prin procesul verbal de constare a unei infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism, conform dispozițiilor art. 61 alin. 1 din c. p. p. combinat cu art. 291 din c. p. p., care constituie o obligatie pozitivă.

[15] Subsecțiunea 1. Comunicarea cu caracter secret – art. 11 lit. d din Legea nr. 51/1991[158] 15.1. Constituie încunoștințarea organelor de urmărire penală, formulată în regim clasificat, și se realizează atunci când sunt remarcate elemente factuale referitoare la oricare dintre infracțiunile prevăzute în codul penal sau legile speciale cu prevederi penale, inclusiv cele din categoria infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism;

15.2. Din prevederile legale nu rezultă stadiul evolutiv la care se află amenințarea la adresa securității naționale ori infracțiunea contra securității naționale sau acte de terorism în momentul formulării comunicării și nici dacă aceasta este însoțită sau nu de vreun suport informativ, dar consider că este de înțeles, implicit, că respectiva încunoștințare să aibă un suport argumentativ, care să susțină alegațiile emise;

15.3. Această modalitate oferă posibilitatea organelor de urmărire penală ca, după preluarea comunicării cu caracter secret:

a) să conlucreze cu organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, pentru suplimentarea și/sau detalierea datelor și informațiilor produse de procesul investigativ informativ operativ finalizat astfel, în regim clasificat;

b) Să se continue procesul investigativ informativ operativ, la care să se alăture consultanța procurorului cu privire la eventuala completare, suplimentare, diversificare a datelor și informațiilor, ce mai sunt necesare configurării elementelor unei infracțiuni;

c) să se sesizeze din oficiu, conform art. 292 din c. p. p., sens în care va încheia un proces verbal și va încunoștința organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale referitor la declanșarea unui proces penal având ca obiect infracțiune contra securității naționale sau acte de terorism (art. 12 alin. 3 din Legea nr. 14/1992).

[16] Subsecțiunea a 2-a. Sesizarea prin constatarea infracțiunii flagrante (art. 293 din c. p. p. și art. 12 din Legea nr. 14/1992)

16.1. Prin organizarea constatării infracțiunii flagrante se întrerupe acțiunea ilicită pentru a nu-și produce efectul/ele, punându-se stavilă, obstaculându-se, zăgăzuindu-i-se desfășurarea evolutivă a acțiunii /ilor materiale ale făptuitorului/ilor, care se circumscrie/u unei forme de realizare a infracțiunii contra securității naționale și acte de terorism, ceea ce semnifică descoperirea într-o fază incipientă și reprimarea comiterii infracțiunii contra securității naționale aflate în desfășurare.

16.2. Constatarea  infracțiunii flagrante poate fi organizată, atunci când este:

– concomitentă derulării procesului investigativ informativ operativ;

– corespunzătoare momentului descoperirii unui act material aflat în executare, circumscris unei acțiuni ce prezintă un pericol iminent pentru securitatea națională și care indică obiectivarea uneia din formele de realizare ale infracțiunii contra securității naționale sau act de terorism;

– poziționată înaintea oricărei încunoștințări prevăzute de procedura penală a organelor de urmărire penală.

[17] Subsecțiunea a 3-a. Sesizarea prin constatarea săvârșirii unei infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism

17.1. Reprezintă acea sesizare a organelor de urmărire penală cu privire la descoperirea și constatarea unor fapte aflate în curs de desfășurare ori s-au săvârșit deja și identificarea persoanelor care le-au comis / fapte care,, consemnându-se  în procesul verbal de constatare, încheiat conform prevederilor art. 61 din c. p. p.,

17.2. O astfel de situație oferă posibilitatea ca procesul investigativ informativ – operativ să fie continuat, după dispunerea începerii urmăririi penale în cauză, potrivit prevederilor art. 305 alin. 1 din c. p. p., prin efectuarea urmăririi penale cu utilizarea procedeelor denumite generic de codul de procedură penală supraveghere tehnică, ceea ce înseamnă monitorizarea în continuare a manifestării ilicite a făptuitorului/ilor, dar nu mai mult de 6 luni, de la momentul dispunerii măsurii, cu excepția măsurii de supraveghere video, audio sau prin fotografiere în spații private, care nu poate depăși 120 de zile.

Secțiunea a 5-a. Transgresarea de la procesul investigativ informativ operativ la procesul penal.

[18] Subsecțiunea 1. Prezentare și caracterizarea generală a operațiunii de trecere de la procesul investigativ operativ  la urmărirea penală

18.1. Constituie o operațiune caracterizată prin dinamicitate și suplețe, determinată de situația în care cele 2 procese se interferează, juxtapunându-se prin momente și puncte de confluență (joncțiune), determinate de activitatea complexă de descoperire și constatare a acestor categorii de infracțiuni și de actul sesizării organelor de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 61 din c. p. p., de către organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale.

18.2. Juxtapunerea este configurată pe de o parte de desfășurarea activităților ilicite investigate, iar pe de altă parte de procedeele investigative informativ operative folosite pentru descoperirea infracțiunilor contra securității naționale și de terorism și de procedeele probatorii utilizate pentru stabilirea persoanelor vinovate și a vinovăției fiecăreia în parte și dovedirea juridică specifică unui proces penal, ambele elemente având caracter de continuitate.

18.3. Amenințarea la adresa securității naționale și infracțiunea contra securității naționale sau acte de terorism sunt manifestări dinamice, nicidecum statice ori imuabile, aflate într-o dezvoltate și amplificare (intensivă și extensivă), continuu evolutivă, prin traversarea formelor de realizare a fiecăreia în parte.

18.4. Trecerea de la o manifestare ilicită la alta, reprezintă un salt calitativ, pregătit și determinat cauzal, necesar și legic, în sens progresiv, spre o treaptă superioară de manifestare și  trebuie examinată din perspectiva evoluției lor.

18.5. Întreruperea sau sistarea manifestărilor ilicite este posibilă și poate fi determinată de: 18.5.1. manifestarea exterioară de voință proprie  a făptuitorilor: a) renunțarea voluntară la actele materiale care se circumscriu condițiilor de tipicitate ale celor două categorii de manifestări ilicite, prin stoparea și oprirea acestora ori renunțare la materializarea lor, b) desistarea sau împiedicarea consumării faptei înainte de a fi  descoperită, fie de către făptuitor, fie de către acesta, prin încunoștințarea autorităților, astfel încât consumarea să poată fi împiedicată),

18.5.2. cauze naturale, ce exced acțiunii și voinței umane (calamități, seisme, catastrofe etc.), extranee făptuitorilor.

18.5.3. intervenția organelor care investighează respectivele acțiuni – inacțiuni (descoperirea amenințării și/sau infracțiunii, constatarea comună și sesizarea organelor de urmărire penală sau constatarea în flagrant).

18.6. Stabilirea momentului de la care se poate discuta despre o suspiciune rezonabilă privind săvârșirea unei infracțiunii contra securității naționale sau de acte de terorism îi incumbă în exclusivitate organelor constatatoare răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale.

Subsecțiunea a 2-a. Alegerea momentului oportun pentru realizarea constatării infracțiunii contra securității naționale sau acte de terorism și criteriile de alegere a acestui moment

[19] Momentul care se înfățișează a fi oportun pentru realizarea constatării prevăzute de art. 61 alin. 1 din c. p. p., imediat ulterior descoperirii unei/or fapte susceptibile de a constitui infracțiune contra securității naționale sau acte de terrorism este oferit de răspunsul obținut la următoarele probleme

19.1. Care este momentul când particularitățile concret faptice ale derulării unei amenințări la adresa securității naționale, în cele 3 forme de realizare – incipientă, intermediară ori finală:

19.1.1. conturează aspecte indubitabile ale uneia dintre formele de realizare ale unei infracțiuni infracțiunii contra securității naționale sau de acte de terorism;

19.1.2. prezintă consistență și sunt edificatoare pentru calificarea că reprezintă un pas substanțial către împlinirea conținutului constitutiv al unei forme de realizare a infracțiunii contra securității naționale sau acte de terorism;

19.1.3. evoluția manifestărilor ilicite monitorizate indică un grad de pericol iminent pentru securitatea națională și un risc avansat de producere a unui rezultat letal, vătămător, distrugător la adresa valorilor ocrotite prin prevederile Legii nr. 535/2004.

Observarea manifestărilor ilicite în modalitatea de amenințare la adresa securității naționale, poate concluziona, la un anumit moment dat că:

19.2. Fie se relevă ca necesară continuarea monitorizării prin procedeele informativ operative a subiectului țintă al procesului investigativ informativ operativ, pentru a se stabili un tablou mai complet al acțiunilor subiectului țintă (adică întreaga paletă a căilor, metodelor, mijloacelor folosite pentru executarea actelor materiale a manifestărilor sale exterioare de conduită ilicită, care sunt, eventual, alte locuri, medii, obiective, documente țintă ale acțiunilor sale,) și a tuturor participanților (celelalte persoane implicate în activitățile sale ilicite, sistemul relațional utilizat pentru punerea în executare a actelor sale materiale, rolul și locul fiecăruia în ansamblul acțiunilor), aprecierea posibilei extensiuni și diversificări a preocupărilor ilicite și a lărgirii sferei de participanți la acestea etc.

19.2.2. Fie devine oportună organizarea surprinderii în flagrant ori sesizarea organelor de urmărire penală, în modalitatea comună a constatării săvârșirii unei infracțiuni contra securității naționale ori acte de terorism.

19.3.3. Constatarea, la un moment dat, a unui act secvențial, dintr-o manifestare aflată sub monitorizare, ce conferă certitudine prezența unei amenințări concrete la adresa securității naționale, care conturează obiectiv existența uneia dintre formele de realizare a unei infracțiuni contra securității naționale sau act de terorism (acte preparatorii, tentativă):

19.3.1. este suficientă pentru a face necesară și obligatorie constatarea săvârșirii infracțiunii din această categorie sau

19.3.2. justifică continuarea, adică prelungirea, doar a procesului investigativ informativ operativ, cu resursele sale, fără a consacra descoperirea respectivei infracțiuni și fără a încunoștința organele de urmărire penală, prin sesizarea prevăzută de art. 61 din c. p. p.?

19.4. Momentul ales pentru realizarea constatării are aptitudinea de a devoala consistent și edificator actele exterioare de conduită ce configurează elementele esențiale ale condițiilor de tipicitate ale unei infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism și, în același timp, prezintă, în mod obiectiv, suficiente date despre  perspectiva evoluției manifestărilor exterioare de conduită către forme superioare de realizare a infracțiunii contra securității naționale sau acte de terorism?

[20] Criteriile de alegere a momentului oportun pentru realizarea constatării infracțiunii contra securității naționale sau acte de terorism constau în verificarea standardului de oportunitate, rezultat din procesul analitic al testului substanțial (vizează conținutul actelor materiale executate de subiectul/ ții țintă și percepute de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale) și testului procedural (mijloacele de obținere a datelor și informațiilor referitoare la actele materiale executate sau aflate în derulare), realizat potrivit standardului obiectiv al observatorului rezonabil, căruia trebuie să i se supună operatorul alegerii acestui moment, prin adoptarea unei poziții echidistante, imparțiale și obiective, rațională, neexagerată, în aprecierea bazei factuale.

20.1. Testul substanțial pentru standardul de oportunitate

20.1.1. existența obiectivă a unei amenințări la adresa securității naționale, aflată în forma de realizare finală; subzistă o stare de pericol ce se profilează: iminent, pe termen mediu sau mai îndelungat; există și alte riscuri ori vulnerabilități proxime; dacă se impun măsuri preventive cu celeritate;

20.1.2. evoluția acțiunilor monitorizate au atins un prag  de risc  și pericol la adresa securității naționale critic;

20.1.3. faptele – acțiunile, inacțiunile -, aflate întrun anumit stadiu al evoluției progresive și la un anumit moment al manifestării în realitate, sunt susceptibile de amplificare treptată, progresivă a conținutului obiectiv, după ce au fost cotate ca amenințare la adresa securității naționale, și sunt astfel obiectivate în materialul informativ: 1) se circumscriu condițiilor de tipicitate ale infracţiunilor contra securității naţionale sau acte de terorism; 2) conțin elemente ale unor alte infracţiuni prevăzute în codul penal sau legi speciale; 3) reprezintă simple fapte de viaţă, care nu îmbracă elemente de natură infracţională;

20.1.4. suita de întrebări subsecvente: a) în ce constă infracțiunea contra securității naționale sau acte de terorism care se prefigurează; b) unde, când și cum  s-au produs manifestările ilicite; c) care este modalitatea faptică concretă în care se manifestă; d) în ce fază de derulare se află; e) cărei modalități normative se circumscrie; f) cine sunt participanții și calitatea acestora; g) dacă sunt implicați și factori externi, iar dacă da, care sunt acești factori: organisme guvernamentale, politice, grupări ideologice, extremiste, fundamentaliste, organizații neguvernamentale, grupări de interese financiare, există interese politice, etnice, sociale, militare, ecologice.

20.2. Testul procedural pentru standardul de oportunitate

20.2.1. Referitor la relevanța și utilitatea suportului argumentativ (date, indicii, informații) al materialului informativ, în sensul de a nu reprezenta doar simple presupuneri, suscitate de aparențe mai mult sau mai puțin grăitoare, ci se înfățișează ca indicii temeinice, adică acelea din care rezultă supoziția, ipoteza, rațională, neexagerată a reflectării judicioase a bazei factuale preluate;

20.2.2. Legalitatea și loialitatea mijloacelor, metodelor și procedeelor investigative informativ operative prin care au fost obținute datele, indiciile și informațiile existente în materialul informativ sunt prevăzute în normele interne ale organului răspunzător cu aplicarea legii în domeniul securității naționale  și au fost utilizate cu bună credință;

20.2.3. Gradul de fiabilitate al surselor de la care provin datele, indiciile și informațiile existente în materialul informativ, ceea ce este de natură să confirme gradual conținutul acestora (aprecierea încrederii care se poate acorda surselor umane și surselor deschise), cu mențiunea că datele, indiciile și informațiile decelate din sursele tehnice și dovezile multimedia au un grad de certitudine sporit, pentru calificarea ca și confirmată a informației oferite, în condițiile administrării cu respectarea prevederilor legale.

20.3. Nesesizarea organului de urmărire penală la momentul oportun conduce la riscul ca elementele factuale consumate înainte de momentul sesizării și obiectivate în produsul activităților informativ operative să nu poată fi valorificate într-un proces penal, din lipsă de probe.

[21] Subsecțiunea a 3-a. Reguli tactice specifice trecerii de la procesul investigativ informativ operativ la urmărirea penală, prin constatarea unei infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism

21.1. asigurarea continuității între procesul investigativ informativ operativ și urmărirea penală;

21.2. transmiterea și transformarea informațiilor, datelor și indiciilor în probe relevante (utile, concludente și pertinente);

21.3. conlucrarea dintre organele – subiect activ al celor două procese, prin organizarea, planificarea și executarea activităților sprijin;

21.4. respectarea regulilor de tactică criminalistică aplicabile alegerii momentului  sesizării organelor de urmărire penală (necesitate, oportunitate, integralitatea datelor, indiciilor și informațiilor conținute de sesizarea remisă organelor de urmărire penală.

Secțiunea a 4-a

Constatarea infracțiunii contra securității naționale sau acte de terorism

[22] Subsecțiunea 1. Prezentare și caracterizare generală. Definiție.

22.1. Constatarea unei infracțiuni poate fi: a) directă, b) nemijlocită, c) intermediată; și/sau întâmplătoare, spontană; organizată; rezultatul unei observări și căutări mai îndelungate în timp, rod al unei activități organizate și planificate, cum este, de pildă, procesul investigativ informativ – operativ[159];

22.2. reprezintă una din modalitățile de finalizare a procesului investigativ informativ operativ, derulat pentru exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, prin care organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale au perceput acele amenințări concrete la adresa securității naționale, pe care le-a apreciat ca îndeplinind condițiile de tipicitate ale unei / unor infracțiuni contra securității naționale sau de terorism;

22.3. constituie executarea unei obligații pozitive a organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale;

22.4. este produsul analitic al materialelor informative acumulate, poziționându-se imediat succesiv ori coincizând cu activitatea de descoperire a infracțiunilor contra securității naționale sau acte de terorism;

22.5. reprezintă momentul trecerii de la procesul investigativ informativ operativ la procesul penal;

22.6. Constatarea unei /unor infracțiuni contra securității naționale sau de terorism reprezintă rezultatul final al procesului investigativ informativ operativ, prin care organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, aflate în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege, au stabilit existența, în realitate și în desfășurare, a unei /unor  amenințări concrete la adresa securității naționale și, în urma  procesului evaluativ al suportului informativ care o/le decela/u, au fost apreciate ca prezentând suspiciuni rezonabile, pentru îndeplinirea condițiilor de tipicitate ale unei / unor infracțiuni contra securității naționale sau de terorism și și se obiectivează în procesul verbal de constatare, prevăzut de art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p., cu care sunt sesizate organele de urmărire penală, constituind actul declanșator al unui proces penal

[23] Subsecțiunea a 2-a. Condițiile legale pentru realizarea constatării și suspiciunea rezonabilă despre săvârșirea unei infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism

23.1. Pentru realizarea constatării sunt statuate legal următoarele condiții obligatorii (art. 61 alin. 1 din c. p. p.):

a) Să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism;

b) Să se realizeze în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege;

c) Constatarea șă se materializeze în procesul verbal de constatare, prevăzut de art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p., cu care sunt sesizate de îndată organele de urmărire penală, constituind actul declanșator al unui proces penal.

23.2. Suspiciunea rezonabilă despre săvârșirea unei infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism:

23.2.1. reprezintă mai mult decât o presupunere (supoziție, ipoteză) bazată pe indicii (semne aparente funcție de care se deduce existența a ceva) temeinice (serioase, substanțiale) și mai puțin decât o certitudine (siguranță, încredere deplină);

23.2.2. trecerea de la amenințare la adresa securității naționale la infracțiune contra securității naționale sau acte de terorism este determinată de transgresarea conținutului actelor de conduită de la ceea ce este destinat a se produce în viitor  și a fi posibil, la ceea ce este prezent și de actualitate. Reprezintă momentul de ajungere la maturitate (coacerea) a amenințării la adresa securității naționale;

23.2.3. organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale trebuie să stabilească doar că există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism; acestea trebuie să discearnă între ceea ce este amenințare la adresa securității naționale și ceea ce este infracțiune contra securității naționale și acte de terorism;

23.2.4. suspiciunea rezonabilă referitoare la existența uneia din infracțiunile contra securității naționale sau acte de terorism trebuie raportată la existența unor date sau informații, care ar convinge un observator obiectiv și imparțial că este posibil de a se săvârși o astfel de infracțiune, întruna din formele sale de realizare.

23.3. Noțiunea de suspiciune rezonabilă este definită, în general, prin existența unor fapte sau informații care sunt în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o infracțiune[160].

Secțiunea a 5-a

Sesizarea organelor de urmărire penală și procesul verbal de constatare

[24] Sesizarea organelor de urmărire penală  constituie activitatea prin care, concomitent, este finalizat procesul investigativ operativ (art. 21 din Legea nr. 51/1991 și art. 11 din Legea nr. 14/1992, art. 14 lit. f din Legea nr. 191/1998), iar pe de altă parte este declanșat procesul penal și este asigurată trecerea de la  procesul cu natură juridică administrativă la procesul de natură juridică penală, respectiv de la un organ de constatare la un organ judiciar (potrivit art. 61 alin. 1, 5 din c. p. p., art. 198 alin. 2 teza a 2- a din c. p. p. art. 291 c.p.p.).

24.1. Se realizează numai după analiza datelor, indiciilor și informațiilor obținute prin utilizarea resurselor procesului informativ operativ și după confruntarea între acțiunile – inacțiunile decelate și norma de incriminare a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, în condițiile în care subzistă indicii temeinice și rezonabile despre existența în realitate a convergenței dintre acestea, organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale

24.2. Sesizarea organelor de urmărire penală este materializată într-un proces verbal înscris oficial în care se consemnează detaliat faptele, cu indicarea elementelor pe care se întemeiază (materialul informativ). (art. 61 alin. 1 lit. c din c. p. p.)

24.3. Procesul verbal reprezintă unul din modurile de sesizare a organelor de urmărire penală, conform art. 291 c. p. p. (art. 61 alin. 5) care nu este supus controlului pe calea contenciosului administrativ și nu are valoarea unor constatări de specialitate (198 alin. 2, teza a 2-a, din c. p. p.). Odată întocmit procesul verbal se înaintează de îndată organelor de urmărire penală.

24.4. Se remarcă inconsecvența și inadvertența prevederilor legale referitoare la regimul juridic al procesului verbal de constatare, în sensul că, în art. 14 lit. f din Legea nr. 191/1998 se stipulează că actele de constatare în care se consemnează rezultatele activităților prevăzute la lit. d) și e) ale art. 14 din lege, întocmite cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală, pot constitui mijloace de probă; în timp ce prevederile din Legea nr. 51/1991 și din Legea nr. 14/1992 nu mai conțin o astfel de mențiune, iar din ansamblul prevederilor c. p. p. rezultă indubitabil că procesul-verbal de constatare constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală, iar nu mijloc de probă.

24.5. Actul nu poate fi prin ele însuși mijloc de probă[161].

24.6. în conținutul procesului verbal de constatare se consemnează detaliat faptele constatate, cu indicarea suportului argumentativ pe care se întemeiază (materialul informativ) și să fie însoțit de mijloacele de probă (art. 61 alin. 3 din c. p. p.), in acest sens fiind și dispozițiile 21 din Legea nr. 51/1991 (“Datele și informațiile de interes pentru securitatea națională, rezultate din activitățile autorizate, dacă indică pregătirea sau săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, sunt reținute în scris și transmise organelor de urmărire penală însoțite de mandatul emis pentru acestea, la care se adaugă propunerea de declasificare, după caz, totală sau în extras, potrivit legii, a mandatului. Convorbirile și/sau comunicările interceptate, redate în scris, și/sau imaginile înregistrate se transmit organelor de urmărire penală în integralitate, însoțite de conținutul digital original al acestora”).

Secțiunea a 6-a

Particularitățile sesizării organelor de urmărire penală prin organizarea constatării infracțiunii flagrante

[25] Subsecțiunea 1. Prezentare generală. Definiție. Subiecții oficiali. Temei legal. Posibilitatea organizării surprinderii în flagrant a săvârşirii uneia dintre infracţiunile contra securităţii naţionale. Importanță.

25.1. Unele din infracţiunile contra securităţii naţionale ori actele de terorism au o derulare în timp, de la momentul iniţial al exteriorizării hotărârii infracţionale, când se produc sau procură mijloace ori instrumente ori se iau măsuri în vederea comiterii infracţiunii, la faza de tentativă şi până la momentul consumării ori epuizării activităţii infracţionale, interval în care activităţile ilicite pot să fie surprinse în timpul derulării lor, indiferent de împrejurarea că agentul constatator dimensionează sau nu întregul ansamblu al manifestărilor ilicite., dar situaţia concretă percepută poate să confere însă agentului constatator imaginea unei stări de pericol iminent, ce se crează prin acţiunea făptuitorului, ceea ce determină aprecierea necesităţii intervenţiei prompte, a înlăturării stării de pericol, a stăvilirii acţiunii ilicite, a prinderii făptuitorului şi aducerea acestuia în faţa autorităţilor competente.

Din punctul de vedere al desfășurării externe al manifestărilor ilicite ce vizează securitatea națională, organizarea constatării infracțiunii flagrante vizează momentele de joncțiune dintre formele de realizare ale amenințărilor la adresa securității nașionale cu cele ale infracțiunilor contra securității naționale și acte de terorism.

25.2. Organizarea constatării infracțiunii flagrante înseamnă pregătirea temeinică a unei acțiuni, potrivit unui plan bine chibzuit, pentru descoperirea în momentul săvârşirii sau imediat după săvârşire a unei infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism,  sau acea al cărei făptuitor, imediat după săvârşire, este urmărit de organele răspunzătoare de aplicarea legii în domeniul securității naționale, de persoana vătămată, de martorii oculari sau de strigătul public ori prezintă urme care justifică suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârşit infracţiunea sau este surprins aproape de locul comiterii infracţiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natură a-l presupune participant la infracţiune din aceste categorii.

25.3. Subiecții oficiali ai organizării surprinderii în flagrant sunt în exclusivitate organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, situație în care posibilitățile legal procedurale ale acestora, pentru activitatea ce premerge organizării surprinderii în flagrant, se reduc la mijloacele și metodele specifice și procedeele investigative prevăzute de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991, la care se adaugă prevederile procedural penale specifice constatării infracțiunii flagrante.

25.4. Temeiul legal în cazul S.R.I., este prevăzut de art. 12 din Legea nr. 14/1992, iar în cazul  S.P.P. această este prevăzut de art. 29 din Legea nr. 191/1998, care se coroborează cu prevederile art. 293 din c. p. p.

25.5. Posibilitatea organizării surprinderii în flagrant a săvârşirii uneia dintre infracţiunile contra securităţii naţionale este configurată după cum urmează:

25.5.1. Situaţia în care unii dintre făptuitori se prezintă în faţa autorităţilor (organe de stat din domeniul securităţii naţionale) şi denunţă pe ceilalţi făptuitori şi faptele comise până în acel moment (este vorba de autodenunțarea stipulată de prevederile art. 410 alin. 3 ori 411 din codul penal ori de situația de împiedicare săvârșirii infracțiunii, prevăzută de art. 51 din codul penal sau cea menționată de art. 367 alin. 4 din codul penal);

25.5.2. Informaţiile produs al procesului investigativ informativ operativ, până la momentul ales pentru organizarea şi surprinderea în flagrant, se constituie într-o bancă de date care, asociate cu orice alte informaţii despre cazul concret, indică drept necesară şi oportună organizarea surprinderii în flagrant (date obţinute din surse umane și tehnice).

25.6. Importanţa organizării surprinderii în flagrant (<<încununează “activităţile specifice” derulate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securităţii naţionale întreprinse în cauză și reprezintă coroana muncii informativ-operative desfăşurate faţă de persoanele vizate (ţintă) şi faptele acestora>>).

25.6.1. Conduce la împiedicarea consumării activităţii infracţionale. prin stăvilirea / zăgăzuirea demersurilor infracţionale la adresa securităţii naţionale sau la limitarea consecinţelor faptei comise;

25.6.2. Are menirea de a demasca făptuitorul şi acţiunile sale ilicite, asigurându-se în acest fel tragerea la răspundere penală a făptuitorilor la un moment mult apropiat de conceperea şi punerea în executare a manifestării ilicite constând în ameninţarea la adresa securităţii naţionale;

25.6.3. Este de natură a constitui punctul de plecare al investigaţiei penale pentru identificarea tuturor celor care au conlucrat la pregătirea şi punerea în executare a rezoluţiei infracţionale vizând infracțiuni contra securităţii naţionale sau acte de terorism;

25.6.4. Creează posibilitatea efectuării imediate a percheziţiei corporale, a tuturor persoanelor implicate, chiar dacă acestea sunt beneficiarele unor imunităţi, percheziției autovehiculelor, a prinderii făptuitorului/ lor, aprecum şi a cercetării la faţa locului, acolo unde se impune, la locul comiterii faptei;

25.6.5. Uneori, organizarea surprinderii în flagrant a făptuitorilor în momentul săvârşirii uneia din acţiunile ce constituie latura obiectivă a infracţiunii, este unica modalitate de dovedire a existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei acestora;

[26] Subsecțiunea a 2-a. Testul standardului de necesitate pentru organizarea surprinderii în flagrant

26.1. eliminarea unor riscuri, în contextul adoptării, de către organele de stat abilitate în domeniul securităţii naţionale, a unei atitudini pasive şi de neintervenţie în momentul care, din punct de vedere operativ, se decelează a fi cel mai optim, cum ar fi, de exemplu:

– trecerea – legală ori ilegală – peste frontieră a făptuitorului (ilor) sau transportarea peste frontieră a obiectului, documentului, înscrisului care constituie obiectul material al infracţiunii;

– distrugerea, degradarea, alterarea, pentru a nu fi examinat, expertizat, ridicat şi folosit în cursul procesului penal ca mijloc material de probă sau corp delict, a obiectului, documentului, înscrisului care constituie obiectul material al infracţiunii;

– ascunderea sau transmiterea unei alte persoane, necunoscute de organele de investigaţie, a unor bunuri, valori, sume de bani primite ca urmare a săvârşirii infracţiunii;

– pierderea momentului operativ eclatant pentru diagnosticarea juridică corectă a acţiunilor ilicite;

– dispariţia şi sustragerea de la urmărirea penală a făptuitorilor; oferirea posibilităţii făptuitorului de a-şi constitui un alibi, dar şi orice alte argumente care să le invoce în cazul punerii sub învinuire sau inculpare;

– lipsa posibilităţii efectuării percheziţiei corporale ori la domiciliu la momentul optim pentru descoperirea mijloacelor materiale de probă;

– crearea posibilităţii infractorului de a acţiona prin mijloace violente, utilizarea unor arme, mijloace de distrugere în masă etc. (în cazul unor acte teroriste vizând securitatea naţională, a infracţiunilor contra persoanelor care se bucură de protecţie internaţională, acte de diversiune, subminarea puterii de stat);

– consumarea cu efecte reale, periculoase pentru securitatea naţională, a acţiunilor ilicite de pericol.

26.2. acumularea cantitativă de informaţii obţinute în legătură cu fapte, situaţii, împrejurări şi persoane, ce converg indubitabil către aprecierea că se prefigurează o infracțiune contra securităţii naţionale, cu risc de pericol major (letal, vătămător, distructiv) determină necesar, obiectiv şi oportun trecerea la saltul calitativ al finalizării activităţii, prin organizarea surprinderii în flagrant a manifestării ilicite care vizează siguranţa naţională;

26.3. existenţa iminentă a realizării infracțiunii contra securităţii naţionale, prin posibilitatea certă a producerii unor urmări socialmente periculoase consecutive acţiunilor ilicite ale făptuitorului (ilor).

[27] Subsecțiunea a 3-a. Reguli tactice generale aplicabile organizării surprinderii în flagrant

27.1. trebuie să se recurgă la această activitate numai în situaţia când nu există o altă modalitate pentru întreruperea manifestării ilicite aflată în plină derulare, fiind interzis ca organele de stat implicate să determine o persoană să săvârşească sau să continue comiterea unei fapte penale, în scopul obţinerii unor probe de vinovăţie (art. 101 alin. 3 din codul de procedură penală);

27.2. momentul intervenţiei organelor care organizează surprinderea în flagrant să se situeze în timp după ce făptuitorul a executat cel puţin una din acţiunile ce formează elementul material al infracţiunii, încriminată ca modalitate normativă de săvârşire a ameninţării la adresa securităţii naţionale;

27.3. când derularea manifestărilor ilicite permite şi nu există alte riscuri, iar întreaga desfăşurare a acţiunilor făptuitorilor se află sub control, organele de investigaţie pot lăsa, şi este chiar indicat a proceda aşa, ca lucrurile să curgă potrivit dorinţei şi actelor exterioare de conduită ale făptuitorului, iar surprinderea în flagrant să se realizeze când cel puţin una din acţiunile care intră în elementul material al modalităţii normative a infracţiunii este consumată.

[28] Subsecțiunea a 4-a. Situaţiile faptice concrete în care este preferabilă organizarea surprinderii în flagrant = exemplificativ =

– transmiterea secretelor de stat unui agent al unei puteri străine prin întâlnirea directă, într-un local, la locul de muncă, la domiciliul unei persoane care deţine acel secret urmare sustragerii din locul unde se afla, acţiune cunoscută şi aflată sub supravegherea operativă a organelor de informaţii; întâlnirea poate avea loc şi într-un spaţiu deschis cum ar fi un parc, o grădină, o terasă, la frontieră etc.;

– surprinderea făptuitorului în momentul în care îşi instalează arma performantă, cu lunetă, la fereastra de la etajul unei clădiri amplasată la o oarecare distanţă de locul unde se află estrada pe care o persoană care îndeplineşte o activitate importantă de stat (exemplu: preşedintele ţării, primul ministru, parlamentar european sau indigen etc.), ori altă activitate publică (exemplu: preşedintele partidului politic de opoziţie, preşedintele unei mari corporaţii sindicale etc.), urmează să susţină o alocuţiune în faţa unei adunări populare, în condiţiile în care întreaga manifestare ilicită (procurarea armei, pregătiri pentru alegerea locului optim de executare a tragerii etc.) a făptuitorului a fost urmărită şi supravegheată, iar acţiunile sale se află sub controlul organelor de informaţii;

– când pregătirile pentru un atac terorist împotriva reprezentanţilor unui stat străin la sediul misiunii diplomatice a acelui stat au fost terminate, urmând a se declanşa acţiunea teroristă, împrejurări pe care organele de stat din domeniul securităţii naţionale le cunoşteau din “activităţile specifice” întreprinse;

– în momentul în care un grup de mai multe persoane s-au adunat într-un loc izolat la marginea unei localităţi, pentru a le fi distribuite, potrivit unei înţelegeri anterioare: arme, muniţii, mijloace de transport, hărţi cu planuri de acţiune; şi ca să li se traseze ultimile sarcini, în vederea atacării sediilor centrale ale principalelor instituţii ale statului, toate cu scopul înlăturării puterii de stat aflată la conducerea statului, atunci când acţiunile ilicite ale unora dintre complotişti erau cunoscute, urmărite şi supravegheate de organul de informaţii.

[29] Subsecțiunea a 5-a. Standardul de oportunitate. Testul substanțial.

– natura activităţilor ilicite care se desfăşoară sau sunt pe cale de a se desfăşura,

– locul şi timpul comiterii faptei,

– mobilul şi scopul acţiunii ilicite,

– calitatea făptuitorilor,

– care au fost pregătirile în vederea săvârşirii faptei,

– măsurile luate pentru momentul comiterii faptei,

– preocupările făptuitorului pentru momentele ulterioare săvârşirii acțiunii sale periculoase,

– cunoaşterea suficientă şi corespunzătoare a făptuitorului care urmează a fi surprins precum şi a activităţilor concrete pe care le desfăşoară.

[30] Subsecțiunea a 6-a. Standardul de oportunitate. Testul de procedură

30.1. Condiții legale negative

a) La momentul organizării surprinderii în flagrant să nu existe formulată deja vreo sesizare a organelor de urmărire penală prin plângere, denunț sau sesizare făcută de persoane cu funcții de conducere și de alte personae;

b) Să nu fie deja dispusă începerea urmăririi penale sau punerea în mișcare a acțiunii penale față de făptuitorul/ii vizat/ți și fapta/ele vizate de acțiunea de pregătire a organizării surprinderii în flagrant.

20.2. Condiții legale pozitive

a) Să se respecte loialitatea administrării mijloacelor, metodelor și procedeelor investigative operative”.

[31] Subsecțiunea a 7-a. Tempestivitatea surprinderii în flagrant.

31.1. Pregătirea organizării surprinderii în flagrant se situează, din perspectiva procesului penal, între momentul în care, la cunoștința organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, există date, indicii și informații în legătură cu derularea unei activități ilicite ce vizează securitatea națională și cu privire la persoana/ele care o desfășoară, dar înainte ca persoana/ele respectivă/e să fi dobândit calitatea de subiect procesual (de suspect) și înainte de a se fi dispus începerea urmăririi penale sau să se fi pus în mișcare acțiunea penală, în cauza respectivă și față de persoanele respective, care în momentul premergător realizării flagrantului are calitatea de făptuitor/I;

31.2. Momentul organizării constatării infracțiunii flagrante este concomitent cu momentul sesizării (reprezintă sesizarea din oficiu) organelor de urmărire penală și cu momentul dispunerii începerii urmăririi penale.

[32] Subsecțiunea a 8-a. Elemente informative necesare alegerii momentului declanșării surprinderii în flagrant

32.1. cunoaşterea unor date şi informaţii despre momentul în care va avea loc activitatea ilicită a făptuitorilor (când), modalitatea în care se va consuma această activitate (cum) şi locul comiterii (unde) pentru ca funcţie de aceasta să-şi adapteze activităţile;

32.2. informaţii despre proximitatea locului şi timpului în care se va produce activitatea ilicită.

Elementele informative transpar din corespondenţa, convorbirile telefonice ori ambientale ale făptuitorului, din manifestările exterioare ale acestuia sau din informaţiile de „ultim moment”, parvenite din produsul procesului investigative informativ operativ.

[33] Subsecțiunea a 9-a. Alegerea momentului când să se realizeze surprinderea în flagrant
– exemplificativ –

– dacă obiectul, documentul, înscrisul este trimis prin poştă – fie prin mandat, fie prin colet – ori curier, momentul surprinderii în flagrant trebuie organizat în timp, după ce făptuitorul s-a prezentat la ghişeu, a completat formularele, a înmânat oficiantului poştal coletul sau plicul, a achitat taxele aferente şi i s-a eliberat documentul poştal de predare în vederea expedierii sau în momentul prezentării curierului și are loc predarea – primirea;

– momentul în care făptuitorul multiplică, fotografiază, ori filmează, în spaţiu închis sau deschis: obiecte, documente, sau înscrisuri cu caracter de secret de stat ori de serviciu, în felul acesta dovedindu-se activitatea ilicită a făptuitorului, cât şi mijloacele utilizate de acesta;

– momentul în care făptuitorul are asupra sa arma, muniţia, materiile explozibile; după confecţionarea armei, muniţiei, producerea amestecului exploziv; atunci când s-a realizat asamblarea armei din piesele componente principale sau s-a realizat bombă artizanală;

– în momentul predării unui obiect, document, înscris cu caracter de secret de stat sau secret de serviciu şi primirii avantajelor materiale corelative actului ilicit, dovedindu-se astfel, acţiunea ilicită a ambilor făptuitori;

– în timp ce făptuitorul având asupra sa: obiecte, documente, înscrisuri secrete de stat sau de serviciu şi, aflându-se la punctul de control al trecerii frontierei, a prezentat documentele vamale, a făcut declaraţia vamală şi a primit din partea organelor vamale “liberul de vamă”, împrejurare care oferă posibilitatea dovedirii intenţiei de a trece peste frontieră obiectul, documentul, înscrisul precum şi a locului anume amenajat pentru ascunderea în vederea trecerii frontierei de stat;

– în timpul transportului armelor şi muniţiei spre locul de întâlnire cu coparticipanţii la activitatea ilicită sau în momentul distribuirii acestora unui grup constituit în scopul unei acţiuni ilicite; ori a preparării, transportării şi încercării de utilizare a unor dispozitive explozive improvizate (D.E.I.), materiale explozive, substanţe chimice ori agenţi biologici folosiţi în acţiunile bioteroriste;

– în momentul introducerii în ţară de arme, muniţii, materii explozive sau în timpul transportului acestora pe teritoriul ţării ori al ascunderii lor;

– în momentul montării unui material explozibil, sau în care se iau măsuri pentru comiterea unui act de diversiune;

– în timpul utilizării ilegale a mijloacelor specifice de interceptare a comunicaţiilor.

[33] Subsecțiunea a 10-a. Acțiunile întreprinse de organele constatatoare și materializarea constatării surprinderii în flagrant

33.1. prinderea făptuitorului/lor pentru a fi prezentat/ți de îndată organelor de urmărire penală (art. 61 alin. 2 din c. p.p.);

33.2. efectuarea perchezițiilor corporale ale persoanelor surprinse în flagrant și ale vehiculelor ce aparțin acestora (art. 61 alin. 2 din c. p. p.);

33.3. ridicarea corpului/rilor delict/e, a obiectelor și înscrisurilor ridicate cu ocazia constatării infracțiunii, care însoțesc procesul verbal și sunt puse la dispoziția organului de urmărire penală (art. 293 alin. 3 din c. p. p.);

33.4. consemnarea tuturor aspectelor constatate și a activităților desfășurate în procesul verbal care se încheie la locul realizării constatării, menționându-se plângerile și cererile formulate în scris de către persoanele implicate.

Secțiunea a 7-a

[33] Situația procedeelor investigative informativ operative utilizate până la momentul sesizării organelor de urmărire penală, prevăzute de art. 13 și art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991

33.1. întrucât organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale s-au dezinvestit tocmai pentru că au constatat existența unei infracțiuni, pentru care nu au competență materială și funcțională de a efectua urmărirea penală, utilizarea procedeelor investigative nu se mai justifică, nici în ceea ce privește procedeele prevăzute de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991 [162], nici în cazul mijloacelor și metodelor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 51/1991, care care nu presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului;

33.2. după momentul sesizării organelor de urmărire penală, prin constatarea comună sau în flagrant a unei / or infracțiuni contra securității naționale sau de acte de terorism, în condițiile art. 61 alin. 1 lit. c și art. 293 din c. p. p., obiectul de activitate al organelor răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, respectiv obiectul procesului investigativ informativ operativ a dispărut astfel că, în legătură cu aceeași persoană și aceleași fapte, acest proces încetează, nemaisubzistând temeiurile și motivația continuării ori prelungirii măsurilor intruzive utilizate până atunci;

33.3. în cazul comunicării cu caracter secret, prevăzută de art. 11 lit. d din Legea nr. 51/1991, care nu echivalează cu o dezinvestire  a acestora cu privire la investigarea informativ operativă a unei/or fapte apreciate ca amenințări la adresa securității naționale și făptuitorul /rii acesteia/ora, astfel că mijloacele, metodele și procedeele resurse ale procesului investigativ informativ operativ pot fi utilizate, potrivit legii, în continuare.

Secțiunea a 8-a

[34] Asigurarea continuității unor activități de monitorizare a faptelor și participanților la comiterea acestora după sesizarea organelor de urmărire penală și dispunerea începerii urmăririi penale față de faptă – in rem –

34.1. după momentul receptării de către organele de urmărire penală a sesizării transmise de organele răspunzătoare cu aplicarea legii și  constatarea îndeplinirii de către actul respectiv a condițiilor prevăzute de lege, se declanșează procesul penal, în modalitatea dispunerii începerii urmăririi penale cu privire la faptă /e (in rem), chiar dacă autorul și ceilalți făptuitori au fost indicați în actul de sesizare, procurorul organul poate solicita magistratului competent autorizarea utilizării procedeelor  probatorii speciale prevăzute de art. 139 din c. p. p. (supravegherea tehnică), ceea ce asigură continuitatea monitorizării efectuate în timpul procesului investigativ informativ operativ.

34.2. în timp ce procedeele investigative informativ operative au ca durată maximă posibilă de utilizare 2 ani de zile, procedeele probatorii pot avea o durată totală de 6 luni de zile, cu excepția măsurii de supraveghere video, audio sau prin fotografiere în spații private, care nu poate depăși 120 de zile,

34.3. Apreciem că, în situația sesizării prin constatarea infracțiunii flagrante o astfel de situație devine ineficientă.

[35] CONCLUZII

35.1. Descoperirea și constatarea infracțiunilor contra securității naționale sau acte de terorism sunt activități desfășurate, cu rare excepții, în exclusivitate de organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale;

35.2. Alegerea momentului constatării infracțiunii și stabilirea momentului în care să aibă loc surprinderea în flagrant este la aprecierea și latitudinea exclusivă a celor care organizează, conduc şi finalizează, procesul investigativ informativ operativ. Numai aceştia sunt în măsură să aprecieze – în fiecare caz concret – valoarea datelor, indicilor şi informaţiilor pe care le deţin, justeţea măsurilor preconizate, toate având drept finalitate realizarea securității naționale. În acest fel, evaluarea caracterului de infracțiune contra securității naționale sau acte de terorism a unor fapte ilicite rămâne, în exclusivitate, la îndemâna unui organ administrativ, deși aprecierea juridică este o operațiune care incumbă eminamente organelor de urmărire penală, titulare a acțiunii penale;

35.3. Prevederile legale incidente (C.p.p. și Legile nr. 51/1991, nr.14/1992 și nr. 191/1998) nu fac precizări exprese în legătură cu “descoperirea” infracțiunilor contra securității naționale sau acte de terorism, ci se referă doar la “constatarea” acestora, cu excepția textului privind constatarea infracțiunii flagrante, deși între cele două activități există deosebiri consistente și semnificative, la care se adaugă împrejurarea că se realizează în momente distincte; după cum nu este  stipulat cu exactitate care este momentul “constatării” infracțiunilor contra securității naționale sau acte de terorism, lăsând și aceasta la aprecierea și latitudinea exclusivă a organului răspunzător cu aplicarea legii în domeniul securității naționale;

35.4. În actuala arhitectură a procesului penal nu există o fază anteprocesuală penală, cum a existat în reglementările anterioare instituția actelor premergătoare, care permitea, pe lângă colaborarea și conlucrarea instituțională între organul administrației de stat – răspunzător cu aplicarea legii în domeniul securității naționale – și organul judiciar, destinată evaluării preprocesual penale, în cazuri concrete, fiind permisă avertizarea (sesizarea) timpurie a procurorului în legătură cu existența presupusă a unor indicii temeinice în legătură cu derularea unor acțiuni susceptibile de a constitui infracțiune contra securității naționale sau acte de terorism, ceea ce avea rolul de a decanta anteprocesual faptele rezultate din procesul investigativ informativ operativ, care, astfel, erau evaluate și din perspectiva organelor de urmărire penală[163];

35.5. În contextul legislativ anterior, prin comunicarea cu caracter secret, se oferea, pe lângă posibilitatea conlucrării dintre cele două organe pentru stabilirea cu acuratețea dorită de legiuitor a suspiciunii rezonabile, posibilitatea transformării în probe / mijloace de probă a informațiilor – produs al procesului investigativ informativ operativ, prin consemnarea celor relevante în procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare întocmit de către procuror, ce avea aptitudinea de a constitui probă/mijloc de probă în procesul penal, precum și a continuării utilizării procedeelor  investigative informativ operative, până la momentul  dispunerii începerii urmăririi penale – in rem -, pentru ca, apoi, să fie continuate prin utilizarea procedeelor probatorii;

35.6. Lipsa conlucrării conduce la întreruperea bruscă – poate intempestivă – a utilizării resurselor procesului investigativ informativ operativ, prin sesizarea prevăzută de art. 61 din c. p. p., iar continuarea acestora – în faza procesuală cu începerea urmăririi penale față de faptă (in rem) -, prin folosirea procedeelor probatorii consacrate de c. p. p., cu rezultate – mai mult sau mai puțin pozitive – și eficiente, datorită diferențelor dintre posibilitățile și resursele investigative ale unui organ cu atribuții specifice, derulate pentru descoperirea infracțiunilor contra securității naționale sau acte de terorism și ale unui organ judiciar a cărui menire este să administreze probe în procesul penal; (de pildă, activitatea de filaj);

35.7. Comunicarea cu caracter secret face posibilă sesizarea din oficiu de către procuror, dar,  actualele prevederi legale nu mai permit ca datele și informațiile conținute de aceasta să se poată valorifica în procesul penal, prin transformarea lor în probe /mijloace de probă, la întrega lor capacitate informativă, pe care o conțin;

35.8. Continuitatea între procesul investigativ informativ operativ și urmărirea penală este asigurată, prin sesizarea organelor de urmărire penală, din perspectiva utilizării mijloacelor, metodelor și procedeelor speciale, după cum urmează:

35.8.1. în cazul constatării infracțiunii, organele de urmărire penală pot continua monitorizarea  faptelor și a persoanelor, după dispunerea începerii urmăririi penale față de faptă (in rem), prin dispunerea și utilizarea procedeelor probatorii prevăzute de codul de procedură penală, având avantajul ca rezultatul acestora să constituie probe/mijloace de probă în procesul penal; în timp ce procedeele investigative informativ operative au ca durată maximă posibilă de utilizare 2 ani de zile, procedeele probatorii pot avea o durată totală de 6 luni de zile, cu excepția măsurii de supraveghere video, audio sau prin fotografiere în spații private, care nu poate depăși 120 de zile.

35.8.2. în cazul constatării infracțiunii flagrante, organele de urmărire penală pot continua monitorizarea, utilizarea procedeelor probatorii prevăzute de codul de procedură penală fiind însă eficientă, eventual, față de alte persoane decât cele implicate în procedura flagrantă.

[36] Concluzii comparative

[37] Necorelări legislative și inadvertențe

37.1. Necorelarea prevederilor art. 21 din Legea nr. 51/1991 cu cele ale art. 12 alin. 3 și 4 din O.U.G. nr. 78/2016, în sensul că:

– primele se referă la materialul informativ, prin utilizarea unei formule generice[164], cu mențiunea că, “acest material este reținut în scris și transmis organelor de urmărire penală însoțit de mandatul emis pentru acestea, la care se adaugă propunerea de declasificare, după caz, totală sau în extras, potrivit legii, a mandatului, cu precizare explicită la „convorbirile și/sau comunicările interceptate, redate în scris, și/sau imaginile înregistrate, care se transmit organelor de urmărire penală în integralitate, însoțite de conținutul digital original al acestora”;

– iar secundele stipulează: „alin. (3) Serviciile și organele specializate în culegerea și prelucrarea informațiilor au obligația de a sesiza conform dispozițiilor legale și de a pune de îndată la dispoziția Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism toate datele și informațiile deținute în legătură cu săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 11 (n.n. între care și cele privind infracțiunile contra securității naționale și acte de terorism);

alin. (4) Serviciile și organele specializate în culegerea și prelucrarea informațiilor, în condițiile prevăzute de reglementările proprii de organizare și funcționare, la cererea procurorului-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau a procurorului anume desemnat de acesta, îi vor pune la dispoziție toate datele și informațiile prevăzute la alin. (3), neprelucrate”.

Consider că ar fi fost utilă menționarea sintagmei “… și toate datele și informațiile neprelucrate”.

Este improbabil ca, în procesul verbal de constatare, indiferent cât de complet ar fi, să fie surprinse toate elementele faptice rezultate din procesul investigativ informativ operativ, unele din acestea putând avea o importanță semnificativă și chiar covârșitoare pentru faza de urmărire penală, iar netransmiterea lor odată cu procesul verbal de constatare, ca anexă a acestuia, este de natură a impieta asupra cunoașterii tuturor împrejurărilor cauzei și, pe cale de consecință, asupra stabilirii adevărului.

Se relevă posibilitatea organelor care sesizează constatarea unei infracțiuni contra securității naționale sau act de terorism să cenzureze și să trunchieze informații relevante pentru procesul penal, față de organul de urmărire penală.

37.2. Inadvertența prevederilor art. 14 alin. 1 lit. f din Legea nr. 191/1998 referitoare la aptitudinea actului de constatare a unei infracțiuni contra securității naționale sau acte de terorism realizat de organele S.P.P. de a putea constitui mijloc de probă, cu cele din Legea nr. 14/1992 și Legea nr. 51/1991, care nu conțin astfel de mențiuni.


* Prezentul material a preluat, revizuit, adăugit și completat aspectele care au făcut obiectul unor lucrări și comunicări anterioare:
– Doru Ioan Cristescu, Investigarea criminalistică a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, Ed. Solness, Timișoara, 2004.
– Doru Ioan Cristescu și av. Victor Cătălin Enescu, Procesele investigative de descoperire și urmărire penală a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, Revista Universul Juridic, nr. 6/2020, www.revista.universuljuridic.ro; https://www.juridice.ro/tag/doru-ioan-cristescu, 09.07.2020; în revista Pandectele săptămânale, nr. 6/2020, Editura Rosetti, cod citare 8819.
– Doru Ioan Cristescu și av. Victor Cătălin Enescu, Practica investigativă penală și judiciară în cazul infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, Ed. Solness, Timișoara, 2017, vol. I, p. 184 – 219, 231 – 235, 300 – 311, 315 – 348 și vol. II, p. 610 – 636, constituind o continuare și actualizare a acestora.
[1] Comparativ, o altă explicație noțională a sintagmei de „amenințare la adresa securității naționale” este, de exemplu, cea stipulată în Proiectul Legii privind activitatea de informații, contrainformații și de protecție (2007), art. 7 lit. d: “Ameninţarea la adresa securităţii naţionale constă în manifestările de orice fel ale unor capacităţi, intenţii, disfuncţii sau vulnerabilităţi, precum şi faptele, stările de fapt sau situaţiile de natură să pună în pericol, direct sau indirect, securitatea naţională”.
Disponibil aici; aici
[2] Substantiv feminin, provenit din verbul tranzitiv „a amenința”, adică 1. a arăta intenția de a face rău cuiva (pentru a-l intimida sau pentru a obține ceva de la el). 2. a face un gest de amenințare. 3. a constitui o primejdie pentru cineva sau ceva sursa: Academia Română – Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Al. Rosetti, Dicționarul Explicativ al Limbii Române, DEX, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2016, p.38.
[3] Adică de a constitui o  primejdie, un pericol, o  manifestare a intenției de a săvârși, o infracțiune sau o faptă păgubitoare, idem.
[4] Spionajul (art. 3 lit.e din Legea nr. 51/1991, respectiv art. 400 din c.p.), trădarea prin ajutarea inamicului (art. 3 lit.c din Legea nr. 51/1991, respectiv art. 396 din c.p.), atentatul contra unei colectivități (art. 3 lit. j din Legea nr. 51/1991, respectiv art. 402 din c.p.), actele teroriste (art. 3 lit. i din Legea nr. 51/1991, respectiv art. 32-381 din Legea nr. 535/2004)  ș.a.
[5] De pildă, art. 3 lit. e, f, k din Legea nr. 51/1991.
[6] De pildă, expresia acțiunile care au ca scop, direct sau  indirect, provocarea de război contra țării sau de război civil, inlesnirea ocupației militare străine, aservirea față de o putere străină ori ajutarea unei puteri sau organizații străine de a săvârși oricare din aceste fapte ( art. 3 lit. b din Legea nr. 51/1991) constituie cerința esențială atașată elementului subiectiv calificat prin scop variantelor normative ale infracțiunii de trădare, prevăzută de art. 394 din c.p.. În același sens, art. 3 lit. e, f, k din Legea nr. 51/1991.
[7] Astfel este situația amenințărilor la adresa securității naționale prevăzute la art. 3 lit. a – d din Legea nr. 51/1991.
[8] Este exemplificativ în acest sens, existența în conținutul amenințării prevăzute de art. 3 lit. f, teza a II – a „sabotajulcare are ca scop înlăturarea prin forță a instituțiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români sau pot aduce atingere capacității de apărare ori altor asemenea interese ale țării, denumire marginală a unei infracțiuni care a fost abrogată înainte de data de 23.04. 1973, sau a amenințării prevăzute de art. 3 lit. f, teza I, „subminareacare are ca scop înlăturarea prin forță a instituțiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români sau pot aduce atingere capacității de apărare ori altor asemenea interese ale țării, denumire marginală a infracțiunii de subminarea economiei naționale, prevăzută de art. 165 din c. p. 1968, care a fost abrogată înainte de data de 23.04.1973
[9] trădarea prin ajutarea inamicului, spionajul ș.a.
[10] În Tabelul sinoptic este înfățișată prezentarea comparativă a amenințărilor la adresa securității naționale, prevăzute în art. 3 lit. a – m  din Legea nr. 51/1991 și infracțiunile contra securității naționale, existente în Codul penal 1968 forma aplicabilă până la 14.04.1997 (întrucât surprinde momentul intrării în vigoare a Legii nr. 51/1991) și Codul penal în vigoare în prezent.
[11] Acolo unde denumirea amenințării la adresa securității naționale coincide cu denumirea marginală a infracțiunii, iar aceasta din urmă prezintă  varianta normativă a săvârșirii din culpă, apreciem că și amenințarea la adresa securității naționale poate să existe și în această modalitate.
[12] A se vedea pe larg, Dan Constantin Mâță, Securitatea națională. Concept.Reglementare.Mijloace de ocrotire., Ed. Hamangiu, București, 2016, p.29 – 43.
[13] Decizia Curții Constituționale a României nr. 462/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 63 din 26  ianuarie 2004.
[14] Adr. Pârlog, Abordări ierarhice structurale și în rețea ale conceptului de Securitate, în Sergiu Medar (coord.), Capabilități ale serviciilor modern de informații militare, Ed. Centrul Tehnic – Editorial al Armatei, București, 2007, p.84, citat de Dan Constantin Mâță, op.cit., p. 44.
[15] Art. 1 din Legea nr. 535/2004.
[16] Art. 2 din Legea nr. 535/2004.
[17] În doctrina română s-a făcut observația că scopul poate avea trei semnificații, și anume aceea de finalitate urmărită de subiect (chiar dacă nu este realizată efectiv) și care se poate situa în afara conținutului infracțiunii, de destinație și de rezultat.
În aceste din urmă ipoteze, scopul are rolul de a clarifica elementul material al conținutului încriminării și, ca atare, aparține laturii obiective a infracțiunii, spre deosebire de scopul ca finalitate, care aparține laturii subiective, atribuind un caracter calificat intenției (excluzând, totodată, intenția eventuală) (G.Antoniu, în G.Antoniu, Tudorel Toader (coord.), Explicațiile noului cod penal, vol. I, art. 1 – 52, Ed. Universul juridic, București, 2015, p.177.
Cuvântul “scopnu reflectă în contextul prevederii legale atitudinea psihică a făptuitorului (element care ţine de intenţia făptuitorului), ci exprimă doar o componentă a laturii obiective (actul exterior de conduită), referindu-se, de pildă, atunci când legiuitorul indică destinaţia pe care o are documentul sau obiectul secret de stat ori purtător al unui secret de stat. (O. A. Stoica, Drept penal, partea specială, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976, p. 32.)
[18] Sintagmă utilizată în textul art. 394 și 399 din c. p. și la care  se face referire implicită de art. 3 lit. a, din Legea nr. 51/1991.
[19] Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, Ed. Academiei, Bucureşti, 1996,( DEX) p. 916 a se vedea în acelaşi sens şi Gh. Diaconescu, C. Duvac, Tratat de drept penal, Partea specială, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009, p. 9.
[20] DEX, op. cit., p. 931; Gh. Nistoreanu, Al. Boroi, I. Molnar, V. Dobrinoiu, I. Pascu şi V. Lazăr, Drept penal partea specială, Ed. Europa Nova, Bucureşti, 1997, p.42.
[21] Gh. Diaconescu, C. Duvac, Tratat de drept penal, Partea specială, Ed. Ch. Beck, Bucureşti, 2009, p. 7, apud I. Deleanu, Drept constituţional şi instituţii politice- tratat, Ed. Europa Nova, Bucureşti, 1996, p. 57
[22] Victor Duculescu, Constanța Călinoiu, Georgeta Duculescu, Constituția României – Comentată și adnotată, Ed. Lumina Lex, București, 1997, p. 15, citată de Dan Constantin Mâță, op. cit., p. 210.
a href=”#_ftnref23″ name=”_ftn23″>[23] O.U.G. nr.105/2001, cu modificările şi completările ulterioare, în care se stipulează că frontiera de stat a României delimitează teritoriul statului român de teritoriul fiecăruia dintre statele vecine şi marea teritorială a României de zona contiguă, este marcată, de regulă, în teren prin semne de frontieră, ale căror date topogeodezice sunt prevăzute în documentele de demarcare bilaterale, încheiate de statul român cu statele vecine, că frontiera de stat se stabileşte prin lege, în conformitate cu prevederile tratatelor internaţionale, convenţiilor sau înţelegerilor încheiate de statul român cu statele vecine. În plan vertical frontiera de stat delimitează spaţiul aerian şi subsolul statului român de spaţiul aerian şi subsolul fiecăruia dintre statele vecine.
[24] Ion Deleanu, Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul român şi în dreptul comparat -, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2006, pag. 39-40. Loredana Nastasia Pop, Statul și interdependențele globale, Ed.Eikon, Cluj Napoca, 2013, p. 60, citată de Dan Constantin Mâță, op. cit., p. 209, definește suveranitatea ca expresia statalității și se referă la dreptul statului de a se manifesta în cadrul unui teritoriu dat și de a – și dezvolta politica internă și externă, respectând în același timp drepturile altor state.
[25] Ion Deleanu, Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul român şi în dreptul comparat -, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2006, pag. 40-41. Dan Claudiu Dănișor, Constituția României comentată, Titlul I, Principii generale, Ed. Universul juridic, București, 2009, pp. 27 – 28, citat de Dan Constantin Mâță, op. cit. , p. 209 arată că independența este doar una din reprezentările suveranității, iar Curtea Constituțională a României, în Decizia nr. 148/2003, publicată în Monitorul Oficial nr.317 din 12 mai 2003, afirmă că, în esență, independența are în vedere dimensiunea exterioară a suveranității naționale, conferind statului deplina libertate de manifestare în relațiile internaționale, apud Dan Constantin Mâță, op. cit., p. 210
[26] Sintagmă utilizată în textul art. 397 alin. 2, art. 399, art. 401 alin. 1, art. 403, 404, 407 din c.p. și la care  se face referire implicită de art. 3 lit. a, d, e, f din Legea nr. 51/1991.
[27] Sintagmă utilizată în textul art. 406 din c.p., care nu se regăsește, prin vreo referire implicită Legea nr. 51/1991.
[28] Sintagmă utilizată în textul art. 395, 398 și 400  din c. p. și la care  se face referire implicită de art. 3 lit. a și e, din Legea nr. 51/1991.
[29] Dan Constantin Mâță, op.cit. p. 225, care citează pe T. Vasiliu, D. Pavel,G. Antoniu, D. Lucinescu, V.Papadopol,V.Rămureanu, Codul penal al Republicii Socialiste România, Comentat și Adnotat, Partea Specială, vol. I, Ed.Științifică și Enciclopedică, București, 1975, p. 26
[30] Gr. Geamănu, Drept internaţional contemporan, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975, p. 271.
[31] Sintagmă utilizată în textul art. 397 alin. 1 și 2 și art. 398 din c. p. și la care  se face referire implicită de art. 3 lit. a, c, d, din Legea nr. 51/1991.
[32] Gh. Diaconescu, Infracţiunile în codul penal român, op. cit., p.98.
[33] I. Vasiu, Drept penal român, partea specială, vol. I, Ed. Albastră, Cluj Napoca, 1997, p.67-68.
[34] Dan Constantin Mâțu, op.cit., p. 243.
[35] Sintagmă utilizată în textul art. 397 alin. 1 și 2 și art. 398 din c. p. și la care  se face referire implicită de art. 3 lit. a, d, din Legea nr. 51/1991.
[36] Idem.
[37] Sintagmă utilizată în textul art. 397 alin. 1 și 2 și art. 398 din c. p. și la care  se face referire implicită de art. 3 lit. a, d, din Legea nr. 51/1991.
[38] M.A.Hotca, R.Slăvoiu, Infracțiunile contra securității naționale în reglementarea noului cod penal.Studiu comparativ, în „Pandectele Române. Repertoriu de doctrină, jurisprudență, legislație” nr. 9/2010, p. 54.
[39] Sintagmă utilizată în textul art. 405 alin. 1 din c. p., care nu se regăsește, prin vreo referire implicită Legea nr. 51/1991.
[40] Adică, potrivit prevederilor art. 1 din Rezoluția Adunării Generale a O.N.U. nr. 3314 din 14 decembrie 1974, prin folosirea forțelor armate de către un stat sau un grup de state împotriva suveranității, integrității teritoriale sau independenței politice a altui sat, sau în orice alt mod incompatibil cu Carta Națiunilor Unite (I. Chiș, în V. Dobrinoiu și colectiv, Noul cod penal comentat, vol. II, partea specială, Ed. Universul juridic, București, 2012, p. 1088)
[41] I.Chiș, op.cit., p. 1085.
[42] Sintagmă utilizată în textul art. 405 alin. 2, teza I din c. p., care nu se regăsește, prin vreo referire implicită Legea nr. 51/1991.
[43] Sintagmă utilizată în textul art. 405 alin. 2, teza a II -a din c. p., care nu se regăsește, prin vreo referire implicită Legea nr. 51/1991.
[44] Sintagmă utilizată în textul art. 405 alin. 2, teza a II -a din c. p., care nu se regăsește, prin vreo referire implicită Legea nr. 51/1991.
[45] I. Chiș, în V. Dobrinoiu și colectiv, Noul cod penal comentat, vol. II, partea specială, Ed. Universul juridic, București, 2012, p. 1088.
[46] https://dexonline.ro/definitie/trăda sursa: DEX ’98 (1998)
[47] sursa: DEX ’09 (2009)
[48] Gh. Diaconescu, C. Duvac, op.cit., p. 6
[49] Art. 394 din c. p. și art. 398 din c. p.
[50] I. Chiș, în V. Dobrinoiu și colectiv, Noul cod penal comentat, vol. II, partea specială, Ed. Universul juridic, București, 2012, p. 1033.
[51] Idem.
[52] V. Păvăleanu, în G. Antoniu și Tudorel Toader (coord.), op.cit., p. 162.
[53] Adică, fapte care echivalează cu o provocare formală de război (de exemplu: uciderea sau maltratarea reprezentanţilor oficiali ai statului nostru, provocarea unor incidente de frontieră, comiterea unor acţiuni violente împotriva navelor sau aeronavelor aparţinând statului român). În orice caz, aceste acţiuni trebuie să aibă, în împrejurările în care au fost săvârşite, aptitudinea de a provoca un război, adică fiecare acţiune să constituie un aşa-zis “casus-belli”. [I. Fodor,  în V. Dongoroz (coord.), Explicații teoretice ale codului penal român, partea specială, vol. III, Ed. Academiei României, București, 1971, p. 36].
[54] Adică, fapte care contribuie, ajută la realizarea ocupaţiei militare străine pe întregul teritoriu sau pe o parte din teritoriul ţării, putând consta nu numai în fapte care contribuie material la realizarea ocupaţiei, dar şi în fapte care ar justifica necesitatea ocupaţiei. [I. Fodor, în V. Dongoroz (coord.), Explicații teoretice ale codului penal român, partea specială, vol. III, Ed.Academiei României, București, 1971, p. 36].
[55] Cum ar fi fapte de natură a slăbi sau dezorganiza economia naţională, indiferent dacă ele vizează economia naţională în ansamblu, sau vreo ramură importantă a acesteia (industria, agricultura, comerţul exterior, sistemul monetar etc.); fapte de natură să submineze din punct de vedere politic statul, ca de pildă, dezorganizarea aparatului de stat, discreditarea organelor supreme ale statului. Aceste acţiuni de subminare constituie, de regulă, prin ele însele infracţiuni contra securităţii naţionale (de exemplu: infracţiunea de subminare a puterii de stat, de acte de diversiune). [I. Fodor, în V. Dongoroz (coord.), Explicații teoretice ale codului penal român, partea specială, vol. III, Ed.Academiei României, București, 1971, p. 36].
[56] Respectiv fapte îndreptate împotriva suveranităţii şi independenţei statului, care pot fi de ordin politic, adică să constea în subordonarea politicii interne sau externe a statului intereselor unei puteri străine, ori în promovarea unor asemenea interese în politica statului sau de ordin economic şi să constea în subordonarea întregii economii naţionale a ţării, ori numai a unora sau a unei ramuri ale acesteia, intereselor unei puteri străine. [I. Fodor,  în V. Dongoroz (coord.), Explicații teoretice ale codului penal român, partea specială, vol. III, Ed.Academiei României, București, 1971, p. 36].
[57] Ce pot consta în săvârşirea unei sau unor infracţiuni contra securităţii naţionale, în acordarea unui ajutor material pentru înlesnirea activităţii duşmănoase, în crearea unei agenturi sau în recrutarea de agenţi pentru o asemenea activitate, în favorizarea agenţilor străini (ajutorul este socotit acordat unei puteri străine, chiar şi atunci când este destinat unui agent al puterii străine în vederea desfăşurării unei activităţi ostile, îndreptate împotriva securităţii naţionale, fiind suficientă chiar şi o singură faptă care contribuie la desfăşurarea unei activităţi duşmănoase). [I. Fodor, în V. Dongoroz (coord.), Explicații teoretice ale codului penal român, partea specială, vol. III, Ed.Academiei României, București, 1971, p. 36].
[58] Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, Ed  Academiei, Bucureşti, 1975, p.905.
[59] Adică orientarea activităţii unităţii, din cele prevăzute de art 176 cod penal, într-o direcţie dorită (V. Dongoroz, op cit., vol III, p.118) constând într-o folosire abuzivă, neraţională a unităţii, care este de natură să conducă la slăbirea economiei naţionale, prin dezorganizarea sau distrugerea acelei unităţi  (Gh. Mateuţ, Drept penal special, sinteză de teorie şi practică judiciară, vol I, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1999, p. 41).
[60] Respectiv crearea voită a unor dificultăţi, punerea cu ştiinţă a unor piedici în activitatea unităţii, fie prin neluarea unor măsuri ca această activitate să se desfăşoare normal, fie prin luarea unor măsuri necorespunzătoare (de exemplu, neasigurarea aprovizionării cu materii prime, acordarea unor credite preferenţiale contrar regulamentelor, regulilor şi ordinelor instituite în cadrul unităţii, destituirea ori desfacerea contractului de muncă a unor angajaţi etc.) (În acelaşi sens, Gh  Mateuţ, Drept penal special, op. cit., p.41).
[61] Protecţia juridică, protecţia prin măsuri procedurale, protecţia fizică, protecţia personalului desemnat să asigure securitatea şi accesul la informaţiile clasificate.
[62] Potrivit art. 17 din Legea nr. 182/2002, în categoria informaţiilor secrete de stat sunt cuprinse informaţiile care reprezintă sau care se referă la: a) sistemul de apărare a tarii şi elementele de baza ale acestuia, operaţiile militare, tehnologiile de fabricaţie, caracteristicile armamentului şi tehnicii de lupta utilizate exclusiv în cadrul elementelor sistemului naţional de apărare; b) planurile, precum şi dispozitivele militare, efectivele şi misiunile forţelor angajate; c) cifrul de stat şi alte elemente criptologice stabilite de autorităţile publice competente, precum şi activităţile în legătura cu realizarea şi folosirea acestora; d) organizarea sistemelor de protecţie şi apărare a obiectivelor, sectoarelor şi la reţelele de calculatoare speciale şi militare, inclusiv la mecanismele de securitate a acestora; e) datele, schemele şi programele referitoare la sistemele de comunicaţii şi la reţelele de calculatoare speciale şi militare, inclusiv la mecanismele de securitate a acestora; f) activitatea de informaţii desfăşurată de autorităţile publice stabilite prin lege pentru apărarea tarii şi siguranţa naţională; g) mijloacele, metodele, tehnica şi echipamentul de lucru, precum şi sursele de informaţii specifice, folosite de autorităţile publice care desfăşoară activitate de informaţii; h) produsele geospaţiale, cu excepţia înregistrărilor aerofotogrammetrice, pe care sunt reprezentate elemente de conţinut cu relevanţă în domeniul securităţii naţionale; h1) înregistrările aerofotogrammetrice obţinute cu senzori aeropurtaţi de orice tip care operează în spectrul electromagnetic, cu rezoluţia spaţială mai mică de 15 cm, şi înregistrările aerofotogrammetrice obţinute cu senzori aeropurtaţi activi de tip digital care conţin mai mult de 9 puncte/m², pe care sunt reprezentate elemente de conţinut cu relevanţă în domeniul securităţii naţionale; i) studiile, prospecţiunile geologice şi determinările gravimetrice cu densitate mai mare de un punct pe kilometru pătrat, prin care se evaluează rezervele naţionale de metale şi minereuri rare, preţioase, disperse şi radioactive, precum şi datele şi informaţiile referitoare la rezervele materiale, care sunt în competenta Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat; j) sistemele şi planurile de alimentare cu energie electrica, energie termica, apa şi alţi agenţi necesari funcţionarii obiectivelor clasificate secrete de stat; k) activităţile ştiinţifice, tehnologice sau economice şi investiţiile care au legătura cu siguranţa naţională ori cu apărarea naţională sau prezintă importanta deosebita pentru interesele economice şi tehnico-ştiinţifice ale României; l) cercetările ştiinţifice în domeniul tehnologiilor nucleare, în afară celor fundamentale, precum şi programele pentru protecţia şi securitatea materialelor şi a instalaţiilor nucleare; m) emiterea, imprimarea bancnotelor şi baterea monedelor metalice, machetele emisiunilor monetare ale Băncii Naţionale a României şi elementele de siguranţa ale însemnelor monetare pentru depistarea falsurilor, nedestinate publicităţii, precum şi imprimarea şi tipărirea hârtiilor de valoare de natura titlurilor de stat, a bonurilor de tezaur şi a obligaţiunilor de stat; n) relaţiile şi activităţile externe ale statului român, care, potrivit legii, nu sunt destinate publicităţii, precum şi informaţiile altor state sau organizaţii internaţionale, faţă de care, prin tratate ori înţelegeri internaţionale, statul român şi-a asumat obligaţia de protecţie.
[63] Cuvântul “scopnu reflectă în contextul prevederii legale atitudinea psihică a făptuitorului (element care ţine de intenţia făptuitorului), ci exprimă doar o componentă a laturii obiective (actul exterior de conduită), indicând destinaţia pe care o are documentul sau obiectul secret de stat ori purtător al unui secret de stat. (O. A. Stoica, Drept penal, partea specială, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976, p.32.)
[64] Puterea străină constă într-un stat străin sau formaţiune ori entitate statală străină, indiferent dacă este recunoscută sau nu pe plan internaţional (Gr. Geamănu, Drept internaţional contemporan, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975, p.271).
[65] Organizaţie străină este o grupare străină (exemplu: mişcare, societate, fundaţie, un partid, o asociaţie, o uniune, o organizaţie supra ori interstatală sau particulară) constituită, indiferent dacă este sau nu recunoscută oficial.
[66] Adică, persoana care acţionează – remunerat sau nu – oficial (agent diplomatic, consular sau comercial), împuternicit special ori reprezentant sau nu, pentru o putere sau organizaţie străină.
[67] Art. 395, art. 400 și art. 398 din c. p.
[68] Monografia S.R.I., op.cit., p. 122 – 123.
[69] Tribunalul Suprem, Colegiul Militar, sentinţa nr. 138/17 august 1954 (nepublicată), citată de Gh. Diaconescu, Infracţiunile în codul penal român, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1997, p.54.
[70] Tribunalul Suprem, Colegiul Militar, decizia nr. 432/1953 (nepublicată), citată de Gh. Diaconescu, op. cit., p.51: “la 26.08.1944, inculpata B.P. a furnizat trupelor germane, în retragere, informaţii referitoare la locul unde erau încartiruiţi ostaşi români, locul de ascundere a armelor din dotarea postului de jandarmi din com. Strejnic – Prahova ş.a”.
[71] Tribunalul Suprem, Colegiul Militar, sentinţa nr. 1088/02 iulie 1951 (nepublicată), citată de Gh. Diaconescu, op. cit., p. 52.
[72] Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, secţie fond: dosarul nr. 197/1980, sentinţa penală 46/17 mai 1980; dosarul nr. 77/1980, sentinţa penală nr. 125/17 martie 1980; dosar nr. 85/1981, sentinţa penală nr. 14/23 februarie 1981; dosar nr. 315/1981, sentinţa penală nr. 125/29 iunie 1981; Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, secţia recurs, dosar nr. 421/1983, sentinţa penală nr. 68/31 octombrie 1983; (toate nepublicate) făptuitorii, ofiţeri ai fostei D.I.E., cu acoperire diplomatică, au fost trimişi în diferite ţări, cu misiuni speciale, având asupra lor documente strict secrete de importanţă deosebită ce trebuiau predate ambasadorului român din ţara respectivă, dar nu s-au prezentat la sediul ambasadelor şi s-au predat serviciilor de informaţii străine, cărora le-au transmis informaţiile secrete de stat. Au fost condamnaţi pentru trădare prin transmitere de secrete, dezertare şi refuz de înapoiere în ţară.
[73] Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, secţia fond, dosar nr. 263/1989, sentinţa nr. 39/20 iulie 1989 (nepublicată): inculpatul R.M. transmitea informaţiile pe coli de foiţă, fiind surprins în flagrant în timp ce le-a înmânat funcţionarului unei ambasade străine la Bucureşti.
[74] Transmiterea datelor secrete utilizându-se sistemul informaţional, ca de exemplu Internet-ul, reprezintă o modalitate simplă şi sigură; a se vedea în acest sens articolul: “Internet-ul – o armă redutabilă” (Interviu realizat cu M. Gheordunescu, adjunct al directorului S.R.I., în “Planeta Internet”, nr. 10/1997, pag. 40 şi urm.), citat de I. Vasiu, op. cit., p.44.
[75] Art. 396, 398 din c. p.
[76] Înțelesul expresiilor utilizate în conținutul textului încriminator este explicat în literatura și doctrina juridică: I. Fodor, în lucrarea colectivă sub coordonarea V.Dongoroz și colectiv, Explicaţii teoretice ale codului penal român, vol. III, partea specială, Ed. Academiei, Bucureşti, 1974, p. 45 ;i urm., I. Chiș, în V. Dobrinoiu și colectiv, Noul cod penal comentat, vol. II, partea specială, Ed. Universul juridic, București, 2012, p. 1046, Dan Constantin Mâță, op. cit., 231 – 233,
[77] Predarea înseamnă punerea categoriilor respective la dispoziţia inamicului, cedarea lor ori înlesnirea ocupării sau luării acestora în stăpânire. Predarea poate fi comisivă, prin cedare, sau omisivă prin abandonare (I. Fodor, în lucrarea colectivă sub coordonarea V.Dongoroz și colectiv, Explicaţii teoretice ale codului penal român, vol. III, partea specială, Ed. Academiei, Bucureşti, 1974, p.45).
[78] Ceea ce înseamnă recrutare de oameni pentru inamic.
[79] Pot constitui acţiuni care sunt de natură să favorizeze activitatea inamicului:
– „acte prin care se înlesnesc fie operaţiile militare ale duşmanului [ex: semnalizări, informaţii false date trupelor române, luarea în mod deliberat, cu întârziere a deciziilor sau transmiterea tardivă a ordinelor pentru contracararea acţiunilor inamicului; lăsarea unor obiective militare sau economice, precum şi a unor elemente ale suprastructurii teritoriale (căi de comunicaţie, centre de telecomunicaţii etc ) în stare de funcţionare în zonele (raioanele) ocupate de inamic, acţiunea voit lentă sau inoportună pe linia asigurării logistice];
– alte activităţi folositoare duşmanului (ex: ascunderea sau adăpostirea emisarilor, agenţilor sau prizonierilor inamici, servirea de călăuză acestora, procurarea de mijloace de deghizare);
– acţiuni care sunt de natură să slăbească puterea de luptă a armatei române sau a armatelor aliate; orice acte de demoralizare a armatei române, ca şi actele de compromitere a cadrelor de comandă, de dezorganizare a aprovizionării armatei; furnizarea de informaţii inamicului pentru desfăşurarea unor operaţiuni militare;
– actele de defetism constând în: lansarea, răspândirea sau publicarea de zvonuri false, exagerate sau tendenţioase, relative la situaţia militară, economică, politică sau socială a ţării” (I. Fodor, op. cit., p. 46).
[80] Cum a fost cazul în timpul războiului din Golf din 1991, a se vedea, pentru detalii, Războiul din Golf, Ed. Militară, Bucureşti, 1991.
[81] Aşa cum s-a întâmplat cu prilejul evenimentelor din decembrie 1989 din Bucureşti, când forţe, neidentificate până în prezent, au montat în diferite locuri simulatoare, care creau zgomote asemănătoare focurilor de arme militare automate, ceea ce a condus la declanşarea unor veritabile lupte între formaţiunile de luptă ale M.Ap.N şi M.I. şi chiar civili înarmaţi; anunţarea pe postul naţional TV că apa a fost otrăvită, existenţa unei bombe nucleare în subsolurile Casei Poporului, iminenţa unor explozii la marile combinate petrochimice etc. (pentru detalii, a se vedea, Parlamentul României, Raportul comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989).
[82] Tudorel Toader, Drept penal român, partea specială, ed. A 7 – a revizuită și actualizată, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 14
[83] Art. 401 din c. p.
[84] Art. 408 din c. p.
[85] Art. 401 din c. p.
[86] Art. 408 din c. p.
[87] Sursa: http://www.sri.ro/presa/_0202071456/html; Monografia S.R.I. 1990 – 2015, Ed. RAO, București, 2015, p. 90 – 92.
[88] Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, dosar nr. 415/1985 (nepublicată).
[89] Monografia S.R.I., op.cit., p.120.
[90] Gh.Diaconescu, C. Duvac, op.cit., p.29.
[91] Dan Constantin Mâță, op. cit., p.282.
[92] Dan Constantin Mâță, op. cit., p.283.
[93] Idem.
[94] Gh. Diaconescu, C. Duvac, op.cit., p.30.
[95] Idem.
[96] Gh. Diaconescu, C. Duvac, op.cit., p.30.
[97] Art. 32 alin. 3 din Legea nr. 535/2004.
[98] Art. 406 din c. p.
[99] Art. 404 din c. p.
[100] Potrivit Dicţionarului diplomatic, Ed. Politică, Bucureşti, 1979, p.745, prin relaţii internaţionale se înţelege ansamblul tuturor acţiunilor de politică, externă, al raporturilor politice, juridice, economice, culturale, militare etc. dintre state, efectuate pe cale bi sau multilaterală, al fenomenelor şi problemelor cu caracter universal, instrumentul de înfăptuire fiind diplomaţia.
[101] Dosar instrumentat de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, Secţia de combaterea crimei organizate, privind pe O.I. şi M.C., soluţionat în decembrie 2002 (nepublicat).
[102] Art. 397 din c. p.
[103] Gh. Diaconescu, Infracţiunile în codul penal român, op. cit., p.98.
[104] I. Vasiu, Drept penal român, partea specială, vol. I, Ed. Albastră, Cluj Napoca, 1997, p.67-68.
[105] Conceptele enumerate sunt explicate în detaliu în I. Deleanu, Constituţia României, comentată şi adnotată, Regia Autonomă, Monitorul Oficial, Bucureşti, 1992, p.25 şi I. Deleanu, Drept constituţional şi instituţii politice, vol. II, Ed. Europa Nova, Bucureşti, 1996, p.84-85.
[106] Cum a fost cazul în situaţia lui S.G., care a publicat manifestul “M-am săturat de România” şi al documentului “România – Procesul de descentralizare”, fiind acuzat de Fundaţia Europeană “Iosif Constantin Drăgan” că urmăreşte destrămarea teritorială a statului unitar şi reîmpărţirea acestuia pe criterii administrativ-teritoriale, ceea ce a condus la declanşarea unor verificări a plângerii penale formulate.(Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, dosar nr. 115/P/2002).
[107] În care, pe fondul unor descrieri privind istoria României, sunt prezentate hărţi care nu cuprind  părţi din teritoriul stabilit şi consacrat legitim şi legal, în Constituţia României şi legislaţia internă şi tratatele internaţionale (Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, dosar nr. 80/P/2002).
[108] I. Vasiu, op. cit., p.68.
[109] Gh. Diaconescu, op. cit., p.69.
[110] Concept, utilizat în doctrinele politice şi sociologice. A se vedea și P. Dungan, T.Medeanu, V. Pașca,  Manual de drept penal.Partea specială, vol. II, În conformitate cu noul Cod penal, Ed. Universul juridic, București, 2011, p. 429
[111] Curtea Supremă de Justiţie, Secţia penală, decizia nr. 486/1999 (dosarul penal instrumentat de fostul Serviciu de combaterea crimei organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în care inc. M.C. şi alţii a fost condamnat pentru infracţiunea de subminare a puterii de stat).
[112] Art. 403 din c. p.
[113] Art. 409 din c. p. Prin „structuri informative” se înţelege o alcătuire ordonată, un mod de organizare a două sau mai multe persoane într-un grup al cărui scop şi activităţi constau în culegerea, evaluarea şi valorificarea informaţiilor specifice sistemului în care este integrată această structură.
Structurile informative cuprind:
– sisteme de culegere şi/sau de obţinere de informaţii,
– sisteme de analiză, de sinteză şi de evaluare a informaţiilor dobândite şi
– sisteme de valorificare a informaţiilor prin mijloace proprii de informare
şi pot acţiona, la vedere sau în secret, înfiinţate fiind, în interiorul sau pe lângă organizaţii sau grupări terorist-diversioniste, partide ori formaţiuni politice, agenţi economici sau diverse firme private, cu scopul rezolvării, pe căi şi prin mijloace ilegale, a unor probleme politice, economice ori de altă natură. (Gh. Diaconescu, Infracţiunile în legi speciale şi legi extrapenale, Ed. Sirius, Bucureşti, 1994, p. 13-14).
[114] Organizarea înseamnă a face un grup social să funcţioneze sau să acţioneze organic, repartizându-se însărcinările şi coordonându-le unui plan adecvat, în condiţii de disciplină şi ordine. [Dicţionar Explicativ al limbii române (DEX), Ed. Academiei Române, 1975, p.727]. A se vedea și Dan Constantin Mâță, op. cit., p. 324.
[115] Prin constituire se înţelege acţiunea de “a (se) constitui”, adică a alcătui, a forma, a înfiinţa, a întemeia, a organiza (DEX, op.cit., p. 215).
[116] Structura informativă  trebuie să fie ilegală, textul incriminator nefăcând referire la structurile informative legal constituite (adică cele arătate în  Legea nr. 51/1991: S.R.I., S.I.E., S.P.P., precum şi structurile interne specializate din cadrul MapN, MI şi MJ), adică să fie  constituite pe lângă anumite organizaţii, interne sau externe, cu caracter terorist-diversionist, în cadrul unor formaţiuni politice, organizaţii economice ş.a. (A. Ungureanu, A. Ciopraga, Dispoziţii penale din legi speciale române, vol. VI, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996, p. 126).
[117] Adică, acţiunea ilicită să se desfăşoare, în totul sau în parte, pe teritoriul României, în înţelesul art.142 şi 143 din Codul penal (pentru detalii, a se vedea, V. Roşca, în lucrarea colectivă sub coordonarea lui V. Dongoroz, Explicaţii teoretice ale codului penal român, op. cit., vol. II, p. 434-435.
[118] A. Ungureanu, A. Ciopraga, op. cit., p. 128.
[119] DEX, p. 246.
[120] I.Chiș, op.cit. p. 1106.
[121] Aceasta înseamnă că se efectuează activitățile prevăzute de art. 14 alin. 2 din Legea nr. 51/1991, fără a exista mandatul emis de către magistratul anume desemnat.Art. 26 din Legea nr. 51/1991.
[122] Art. 27 din Legea nr. 51/1991.
[123] Aprecierea, dacă acţiunea comisivă sau omisivă întreprinsă de făptuitor are aptitudinea de a constitui o infracțiune contra securităţii naţionale, incumbă magistratului, şi se realizează prin raportarea informaţiilor conţinute de documentele şi actele, ce constituie obiectul material al infracţiunii la categoria de clasificare menţionată în art.17 lit. a – n din Legea nr. 182/2002 şi impactul produs sau posibil, în domeniul vizat. Asemenea raportare are loc prin examinarea riguroasă şi evaluarea exactă a caracterului documentului sau actului precum şi a implicaţiilor – momentane şi de perspectivă – ce izvorăsc din divulgarea ori deţinerea lor în afara cadrului legal.
[124] Art. 407 din c. p. Funcţie de categoria de informaţii clasificate, atunci când acestea nu sunt din cele enumerate în art. 17 lit. a-n din Legea nr. 182/2002, acţiunile de deţinere ori divulgare, în afara cadrului legal, pot să constituie divulgarea secretului economic ori neglijenţă în păstrarea secretului de stat.
[125] Tribunalul Suprem, Colegiul militar, sentinţa nr. 46 din 7 martie 1972 (nepublicată).
[126] Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, dosar nr. 614/P/1994, sentinţa penală nr. 2 din 25 octombrie 1994; dosarul nr. 9/P/1993 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara (nepublicate).
[127] Gh. Diaconescu, Infracţiunile în codul penal român, op. cit., p.119.
[128] Art. 410 din c. p.
[129] O. A.Stoica, Drept penal, partea specială, Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1978, p.251; autorul precizează că obligaţia de denunţare instituită de lege are în vedere doar fapta altuia, nu şi cea a făptuitorului.
[130] Tribunalul Suprem, Colegiul militar, sentinţa nr. 151/01 septembrie 1954 (nepublicată), citată de Gh. Diaconescu, op.cit., p.124.
[131] Gh. Diaconescu, Infracţiunile în codul penal român, op. cit., p.122.
[132] Idem, p.124.
[133] Doru Ioan Cristescu, Investigarea criminalistică a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, Ed. Solness Timișoara, 2004, p. 86 – 94.
[134] Art. 367 din c. p.
[135] Art. 35 alin. 1 din Legea nr. 535/2004
[136] Art. 409 din c. p.
[137] M.Basarab, Drept penal, partea generală, vol.I, Ed.Lumina Lex, Bucureşti, 1997, p.348.
[138] Idem, p.181; I. Mircea, Vinovăţia în dreptul penal român, Ed Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p.120.
[139] I. Mircea, op. supracitată, p. 121; în acelaşi sens şi C.Niculescu, Despre posibilitatea existenţei premeditării în dolul repentin, în Dreptul, nr.12/1995, p.48-51.
[140] G.Antoniu, Tentativa, Ed. Societăţii Tempus, Bucureşti, 1995, p.58.
[141] Art. 412 alin. 2 din c. p.
[142] Art. 34  alin.1 și 2 din Legea nr. 535/2004
[143] Este cazul terorismului transnaţional, organizat, finanţat şi oblăduit la nivel statal sau suprastatal, în numele unor scopuri politice, economice, geopolitice, militare etc.
[144] Art. 17 lit. a-n din Legea nr. 182/2002, privind protecţia informaţiilor clasificate.
[145] Gh. Arădăvoaice, I. Crăiniceanu,, D. Niţă, Ameninţări, vulnerabilităţi şi riscuri la adresa demnitarilor, Ed. Antet XX Press, Filipeştii de Târg, Prahova, 2003, p. 24-25.
[146] Respectiv în cazul infracțiunilor de trădare prin transmiterea de secrete (art. 395 c. p.), trădare prin ajutarea inamicului (art. 396 c. p.) , acțiuni contra ordinii constituționale (art. 397 din c. p.), atentatul care pune în pericol securitatea națională (art. 401 c. p.), atentatul contra unei colectivități (art. 402 c. p.), actele de diversiune (art. 403 c. p.),  infracțiuni contra persoanelor care se bucură de protecție internațională (art. 408  c. p.), acțiunile ostile contra statului raportat la infracțiunea de trădare prin ajutarea inamicului (art. 399 c. p. raportat la art. 396 din c. p.) [146], iar în cazul actelor de terorism, infracțiunile de acte de terorism  prevăzute de art. 32 alin. 1 lit. a – q; art. 32 alin. 3 lit. a – e; art. 32 alin. 4 – 6; art. 33 alin. 1 lit. a – d; art. 33 alin. 2 lit. a – d; art. 331 ; art. 332; art. 35 alin. 1 și 2; art. 351 alin. 1 și 3; art. 36 alin. 1 – 3; toate din Legea nr. 535/2004, conform dispozițiilor art. 371 alin. 2 din Legea nr. 535/2004.
[147] Proactivitatea presupune identificarea posibilelor riscuri și luarea de măsuri anticipative, dar în aceiași măsură și identificarea oportunităților, fără a aștepta ca lucrurile să se schimbe de la sine. (M. Chirilă, Teză de doctorat, Metodologia investigării speciale a criminalității organizate, Universitatea de Vest Timișoara, Facultatea de Drept și Științe Administrative, Timișoara, 2009, p. 60 – 61).
Noțiunea de proactivitate se află în conexiune cu conceptul de „intelligence led policing”, respectiv conducerea activității polițienești în baza informațiilor procesate atât în componenta pro­activă, ante factum (de prevenire), cât și în cadrul componentei reactive, post factum (de documentare) (a se vedea în acest sens, T.L. Pintilie, Metode și tehnici de investigare a crimei organizate, în Investigarea fraudelor, sub coordonarea lui G.Ș Ungureanu, vol. II, Editura Sitech, Craiova, 2009, p. 242.
[148] CUNOAȘTERE este rezultatul acțiunii exprimate de verbul a cunoaște (care are semnificația de a avea sau a dobândi cunoștințe pe baza studiului, experienței, de a lua cunoștință de ceva, de a lua  cunoștință în chip veridic de obiectele și de fenomenele înconjurătoare, a stabili în chip obiectiv natura, proprietățile unui lucru, relațiile dintre fenomene, a le da o interpretare conformă cu adevărul) însemnând reflectarea în conștiință a realității existente independent de subiectul cunoscător, faptul de a poseda cunoștințe, informații, date asupra unui subiect, asupra unei probleme. (Academia Română – Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Al. Rosetti, Dicționarul Explicativ al Limbii Române, DEX, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2016, p. 283).
[149] CĂUTARE este rezultatul acțiunii exprimate de verbul  a căuta (care  are semnificația de  a încerca să găsească pe cineva sau ceva, a cerceta, a examina) însemnând cercetare făcută cu scopul de a găsi ceva, osteneală, năzuință. (Academia Română – Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Al. Rosetti, Dicționarul Explicativ al Limbii Române, DEX, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2016, p.177).
[150] DESCOPERIRE este rezultatul acțiunii exprimate de verbul a descoperi (vb. tranz., care are semnificația de  a găsi un lucru căutat, necunoscut sau ascuns, a afla), însemnând rezultatul a ceea ce a fost descoperit, revelație. (Academia Română – Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Al. Rosetti, Dicționarul Explicativ al Limbii Române, DEX, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2016, p.323).
[151] Conform art. 86 alin. 1 din   O.U.G. nr. 194/2002.
[152] Conform art. 44 din Legea nr. 535/2004.
[153] Conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 51/1991.
[154] CONSTATÁ, constát, vb. I. Tranz. A stabili situația sau starea unui lucru, existența unui fapt, a unui adevăr etc. (Academia Română – Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Al. Rosetti, Dicționarul Explicativ al Limbii Române, DEX, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2016, p.245) și este sinonim cu CONSTATÁ vb. 1. a observa, a remarca, a sesiza, a vedea, sursa: https://dexonline.ro/sursa/sinonime, accesat la 15 august 2020.
[155] Art. 2 alin. 1 din Legea nr. 51/1991  Securitatea națională se realizează prin cunoașterea, prevenirea și înlăturarea amenințărilor interne sau externe ce pot aduce atingere valorilor prevăzute în art. 1.
[156] Prin Decizia C.C.R. nr. 91/2018 (Referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3, art. 10, art. 11 alin. (1) lit. d) și art. 13 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, precum și a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 348 din 20 aprilie 2018., în vigoare de la 20 aprilie 2018) s – a concluzionat cădispozițiile legii privind securitatea națională nu conferă calitatea de probă/mijloc de probă datelor și informațiilor rezultate din activități specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991. Doar dispozițiile art. 139 alin. 3  din Codul de procedură penală ar putea conferi calitatea de mijloc de probă înregistrărilor rezultate din activități specifice culegerii de informații, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, iar nu dispozițiile art. 11 lit .d din Legea nr. 51/1991.”.
[157] A se vedea Decizia C.C.R. nr. 55/2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 139 alin. (3) teza finală din Codul de procedură penală și ale art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României (M.Of. partea I nr. 517 din 17/06/2020)
paragr. 48, 49, 50, 51, 52, 53, 55, 56, 57, 60.
[158] Informații din domeniul securității naționale pot fi comunicate: organelor de urmărire penală, când informațiile privesc săvârșirea unei infracțiuni”
[159] “…constatarea  existenței   unei infracțiuni ( n.n. contra securității naționale sau act de teorism) este lăsată la libera apreciere a organelor care o constată, în sensul de a aprecia dacă datele și informațiile pe care le deține sunt suficiente pentru a – i crea suspiciunea că s – a comis o faptă care poate fi calificată infracțiune (n.n. contra securității naționale sau acte de terorism)”. (apud Gh. Mateuț, Procedură penală, Partea Generală, Ed. Universul Juridic, București, 2019,  paragr. 317, p. 293.)
[160] A se vedea CEDO, Fox, Campbell și Harley, c. Regatului Unit, 30 august 1990, serie A, nr. 182, p.31 – 32, citată de C. Bârsan,  Convenția europeană a drepturilor omului. Comentariu pe articole,  ed. a 2 – a ,  Ed. C.H. Beck, București, 2010, p. 263, citat de Gh. Mateuț, Procedură penală, Partea Generală, Ed. Universul Juridic, București, 2019,  paragr. 742, p. 678.  
[161] Prin Decizia C.C.R. nr. 198 din 7 aprilie 2016, Curtea a apreciat că procesul verbal întocmit în condițiile prevăzute de art. 61 c. p. p. poate constitui „mărturie în acuzare”, organele enumerate în cuprinsul  normei căpătând calitatea de „martori” în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Există astfel posibilitatea conferită de art. 114 alin. 4 din c. p. p. de a fi audiate în calitate de martor și persoanele care au întocmit procese verbale în temeiul art. 61 din c. p. p., ceea ce reprezintă o garanție a respectării dreptului la un proces echitabil. (G. Bodoroncea, în M.Udroiu (coord), Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ed. a 3 – a, Ed. C.H.Beck, București, 2020, p.355, parag. 10; Gh. Mateuț, Procedură penală, Partea Generală, Ed. Universul Juridic, București, 2019, p., paragr. 318, p. 294).
[162] Potrivit art. 17 alin. 4 din Legea nr. 51/1991, activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului, încetează înainte de expirarea duratei pentru care au fost autorizate, îndată ce au încetat motivele care le-au justificat.
[163]Considerăm că urmărirea in rem este un rău mai mare decât etapa actelor premergătoare din reglementarea anterioară, care, fiind o etapă extraprocesuală nu permitea decât cu excepția unor mijloace derogatorii, o cercetare de probe, în timp ce noua procedură, care permite acest lucru nelimitat, oferind sub masca unui cadru procesual legal, oportunitatea procedeelor probatorii derogatorii, ocazionează o violare gravă și repetată a principiilor fundamentale și a drepturilor persoanei, deși acestea ocupă încă un loc central în cadrul procesului penal actual” (Gh. Mateuț, Procedură penală, Partea Generală, Ed. Universul Juridic, București, 2019,  paragr. 745,  p. 685)
[164] „…datele și informațiile de interes pentru securitatea națională, rezultate din activitățile autorizate, dacă indică pregătirea sau săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală”.


Dr. Doru Ioan Cristescu

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Secţiuni: Articole, Drept penal, RNSJ, SELECTED TOP LEGAL, Studii | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD