Secţiuni » Interviuri
Interviuri
Women in Law
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
Interviuri SELECTED Universitaria

Cristian Miheș: Munca la catedră în domeniul Dreptului este cea mai frumoasă componentă a vieții juridice

18 martie 2024 | Alina MATEI
Alina Matei

Alina Matei

Cristian Miheș

Cristian Miheș

Alina Matei: Multumesc, stimate domnule Profesor Cristian Miheș, Decanul Facultății de Drept a Universității din Oradea, avocat în Baroul Bihor, membru în Consiliul Baroului Bihor, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. De ce ați ales să urmați cursurile unei facultăți de Drept?

Cristian Miheș: Buna ziua! În primul rând, mulțumesc pentru oportunitatea acestui dialog. În legătură cu motivația alegerii Dreptului ca specializare – cred că această alegere a venit în mod natural, poate datorită structurii mele interne. Ca orice decizie importantă și această decizie a fost întoarsă pe toate părțile, mai ales că profilul liceului absolvit (azi Colegiul Național ,,Emanuil Gojdu”) a fost cel de ,,Informatică”, iar din clasa mea de liceu sunt singurul care am ales Dreptul.

În completare, despre cel care a dat numele liceului doresc să amintesc faptul că Emanuil Gojdu, născut la Oradea, a fost avocat de profesie, iar la un moment dat a fost numit judecător la Curtea Supremă a Ungariei (1867). Mai mult, el a dobândit o avere destul de mare și a sprijinit direct ori prin intermediul Fundației Gojdu un număr foarte mare de tineri să studieze și să se perfecționeze. Soarta Fundației Gojdu, însă este un exemplu despre cum se poate rata un obiectiv.

Alina Matei: După terminarea Facultății de Drept la Oradea, care a fost prima opțiune: cariera universitară sau avocatura?

Cristian Miheș: Cariera universitară a fost prima mea opțiune. Într-adevăr, pentru mine, învățământul universitar a fost un țel pe care l-am avut în vedere de pe băncile liceului și apoi, ale facultății. Opțiunea aceasta a fost una ”grea” prin prisma provocărilor impuse de accesul în mediul universitar. Dacă nu ar fi existat sprijinul din partea familiei și încrederea din partea unor persoane care activau în domeniul Dreptului – sunt convins că ar fi fost cel puțin mult mai greu, dacă nu imposibil, a urma această carieră.

Servicii JURIDICE.ro

Arbitraj comercial

Interviuri JURIDICE.ro

Evenimente juridice

Însă, consecutiv acestui țel a fost integrarea în activitatea practică, pentru că în domeniul Dreptului, cred că este necesară o formă de ”integrare clinică” în activitatea practică, într-o anumită măsură (mai mare sau mai redusă) și care nu este în mod necesar concomitentă carierei universitare.

Alina Matei: Cariera universitară și avocatura sunt profesii complexe, cer timp și necesită studiu aprofundat și continuu. Acest tipar – cadru didactic plus o altă profesie juridică – este o realitate a lumii universitare românești. În opinia dumneavoastră, cum pot co-exista cele două?

Cristian Miheș: Aspectul sesizat de către dumneavoastră este pertinent. Cele două – pe cât sunt de compatibile, pe atât de greu este să le exerciți în același timp. Spun că sunt compatibile, pentru că avocatura oferă o interacțiune de ansamblu cu aparatul judiciar, cu aparatul administrativ, cu societatea, cu clienții și, nu în ultimul rând, cu colegii avocați, precum și cu colegii din celelalte profesii juridice. Această interacțiune este chiar foarte intensă, uneori.

Libertatea profesiei liberale este plătită uneori scump, cu multă, multă disponibilitate și dorință de efort suplimentar – toate guvernate de responsabilitate. Cred că avocatul este cea mai dinamică parte a angrenajului juridic.

Cariera universitară, pe de altă parte, înseamnă pentru mine contribuția la construcția unei premise a sistemului social – absolventul de Drept. Munca la catedră în domeniul Dreptului este, din punctul meu de vedere, cea mai frumoasă componentă a vieții juridice. Transmiți, asculți, înveți și tu la rândul tău, ești obligat să te perfecționezi, să ții pasul cu vremurile (și cu normele).

Partenerii tăi de dialog sunt tineri, aflați în momentul unei posibilități de absorbție maxime a cunoștințelor de specialitate, respectiv în momentul definitivării personalității lor.

Oare ne putem imagina cum ar arăta lumea noastră fără un sistem de Drept și fără juriști? Și chiar dacă am avea doar sistemul – care pare din afară un adevărat conglomerat de norme (juridice), oare câtă eficiență ar avea acesta dacă ar fi interpretat și aplicat de cei care nu sunt absolvenți de Drept?

Echilibrul între cariera universitară și avocatură intervine în momentul în care luăm, în mod responsabil, o decizie privind modul în care vom asigura acest echilibru. Ambele profesii au un anumit grad de flexibilitate, dar au și elemente ”fixe”, impuse de specificul fiecăreia. Dacă vei dori ca în prima parte a zilei să fii și avocat și cadru didactic, iar la orele 14.00 să mergi liniștit la prânz, atunci nu vei putea asigura acest echilibru.

Nu poți angaja mai multe cauze decât îți permite timpul, pentru că în această situație clienții vor remarca acest lucru, iar piața avocaturii este extrem de concurențială și va reacționa. Pe de altă parte, nu poți refuza tot al doilea sau al patrulea client pe motiv că nu ai timp sau nu poți să-i acorzi dosarului său timp corespunzător, pentru că în timp vei păți la fel. Pe mine, m-a ajutat în asigurarea acestui echilibru tocmai împrejurarea că munca în avocatură este necesar a fi o muncă în echipă, echipă pe care o construim cu fiecare dosar, cu fiecare apărare înfăptuită.

Totodată, este evident că echilibrul poate fi asigurat mai eficient, în situația unei profesii juridice liberale și mai greu (dar nu imposibil) în situația unei profesii juridice cu anumite restricții și constrângeri, cum sunt cele de magistrat-judecător și magistrat-procuror.

Nu în ultimul rând, după o etapă pe care aș denumi-o pur romantică a dezvoltării învățământului universitar (juridic) în care profesorii cu renume predau la mai multe universități în același timp ori cei care veneau la catedră erau profesioniști ai Dreptului, care aveau și câteva ore la facultate, am trecut la etapa următoare mai aproape de ceea ce ar trebui să fie învățământul. În acestă etapă, colegii sunt dedicați mult mai mult, dacă nu aproape exclusiv carierei universitare. Nici nu ar putea fi altfel!

În acest context, evoluția aceasta, din păcate, a fost indusă și de ”excelenta” birocratizare excesivă a învățământului superior. Acest lucru nu se întâmplă doar în România, ci și în celelalte țări, după cum ne relatează colegii de acolo și, din păcate, încă nu avem remediu pentru asta. Birocrația consumă din timpul la catedră, din timpul de consultații sau din timpul afectat cercetării ori din timpul organizării evenimentelor.

Însă, revin la ideea integrării ”practice”, pe care o apreciez importantă pentru eficiența la catedră – și ajungem tot la echilibru – poate nu întâmplător, pentru că în Drept ne aflăm sub ”zodia” Balanței.

Alina Matei: Un fost student al Facultății de Drept ajunge Decan. Nu ați plecat la Cluj, București sau în lumea largă. Ați rămas să faceți treabă la Oradea. Ce v-ați propus ca Decan?

Cristian Miheș: Da, am rămas acasă, deși Clujul era o opțiune pe care am luat-o în considerare multă vreme. Am ”pariat” pe Oradea neștiind foarte multe despre corpul profesional al specializării Drept de la acea vreme – decât faptul că cei mai mulți sunt practicieni ai Dreptului. În cele din urmă, a fost vorba de o decizie personală să rămân aici, la Oradea. Totodată, trebuie să mărturisesc încă o dată, că am sperat, în mod ușuratic la acea vreme, că voi putea rămâne la catedră.

Expunându-mi dorința la terminarea facultății, am beneficiar de încredere la acel moment și am început munca la catedră chiar din toamna lui 1997, iar cariera universitară a urmat toate etapele specifice: plata cu ora, preparator și asistent universitar, lector și mai apoi conferențiar universitar.

Înainte de a fi decan, am ocupat alte funcții de la nivelul facultății – membru în Consiliul facultății, secretar științific al Consiliului facultății, prodecan și, mai apoi, director al Departamentului Drept și Științe Administrative. În 2011 am renunțat la funcția de prodecan, pentru a ,,coborî” la departament pentru a mă ocupa mai bine de procesul de reașezare a resursei umane, a planului de învățământ, a statului de funcții, pentru a continua procedurile de acreditare-reacreditare ale programelor noastre de studiu la nivel licență, dar mai ales ale programelor de masterat.

Poziția de Decan am ocupat-o chiar în momentul imediat precedent declanșării pandemiei COVID-19, adică la începutul lunii martie 2020. Ca atare, în 2020, decanatul și pandemia mi-au solicitat toată experiența anterioară, dar sper că măsurile luate au fost eficiente pentru întreaga comunitate academică a facultății noastre.

Astfel, am organizat încă pe durata stării de urgență o conferință on-line, tocmai pentru a nu se întrerupe succesiunea evenimentului, apoi am început în toamnă (cât ne-au lăsat codurile roșii) orele în facultate cu anul I și, mai apoi, cu anul IV. Ideea a fost să ne ținem studenții aproape de facultate.

Planul meu managerial în primul mandat a avut în vedere câteva aspecte fundamentale: 1. Gestionarea efectelor pandemiei asupra facultății prin menținerea legăturii ”fizice” (atât cât s-a permis) cu studenții, cu colegii, în ideea de a continua procesul didactic și activitatea științifică, inclusiv organizarea evenimentelor de către facultate; 2. Asigurarea dezvoltării facultății în condițiile unui nou schimb de generații în ce privește cadrele didactice; 3. Activitățile cu studenții și pentru studenți; 4. Deschiderea către comunitate – Dezvoltarea relațiilor cu absolvenții, angajatorii și entitățile publice ori private partenere; 5. Internaționalizarea.

Trebuie să spun că, în esență, mi-am propus, atât ca și coleg, cât și ca decan, să sprijin colegii, studenții și facultatea, universitatea să continuăm drumul nostru mai departe, conștienți fiind de plusurile și, mai ales de minusurile, pe care le avem.

Deschiderea către comunitate cred și sper că este vizibilă. În momentul de față este evident că cel mai activ parteneriat îl avem cu Baroul Bihor, fiind implicați în Conferința anuală de perfecționare profesională a Baroului Bihor, care se organizează în mod tradițional în luna ianuarie, dar mai există și Conferința de Contencios Administrativ din decembrie care a trecut de a 4-a ediție, precum și alte evenimente cum este ,,Lady Laywer” pe care îl organizăm în preajma zilei de 8 Martie. Pe de altă parte, cel mai vechi parteneriat al nostru este cel cu Colegiul Consilierilor Juridici Bihor. Totodată, Curtea de Apel Oradea și Parchetul de lângă Curtea de Apel Oradea (incluzând aici și instanțele și parchetele din această rază teritorială) sunt puse în valoare prin evenimente comune sau / și prin programele de practică. Dealtfel și Primăria Oradea, Instituția Prefectului Județului Bihor, Consiliul Județean Bihor, AJOFM, precum și alte entități administrative sunt alături de noi. Iar la evenimentele facultății, avem secțiuni rezervate profesiilor juridice.

Deci, parteneriatele cu entitățile publice ori private funcționează. Cred că acest lucru este justificat prin derularea orelor de practică, sprijinind inclusiv ELSA Oradea pentru a derula programul lor similar, prin vizitele de studiu care se realizează din anul I, prin întâlnirile cu profesioniștii din Drept și Administrație Publică.

Un alt element important a fost și este internaționalizarea, care nu se rezumă doar la programul Erasmus+, deși acesta este un vector important de internaționalizare. În esență, internaționalizarea, pentru mine înseamnă raportarea la ce se întâmplă în afara României, urmată de schimbul de experiență cu colegii din străinătate, precum și schimburile de studenți. În prezent, Universitatea din Oradea este inclusă și într-o alianță europeană de universități – EUGreen Alliance și doresc să fructificăm prezența noastră acolo.

Componenta internațională ne-a oferit posibilitatea de a organiza evenimente comune, de a participa în proiecte de cercetare internaționale, care au avut ca inițiatori universități sau institute de cercetare din Polonia sau Ungaria. Totodată, am fost invitați să participăm și să susținem prelegeri în străinătate în Franța, Germania, Georgia, Italia, Polonia, Turcia, Ungaria și mai recent în Serbia, Bosnia și Herțegovina, Macedonia.

Alina Matei: Viitorii studenți la Drept au de unde alege: sunt facultăți de drept publice și private. Între cele publice, există o luptă surdă pentru atragerea de studenți. ”Fură startul” sau au un atuu facultățile de drept din centrele universitare cu tradiție. Și atunci, toate celelalte facultăți trebuie să recupereze avansul. Deși la 1780 era înființată Academia de Drept din Oradea, în percepția publică Oradea nu se regăsește printre universitățile cu tradiție. Cum vă folosiți de trecut pentru a realiza prezentul și viitorul?

Cristian Miheș: Într-adevăr, avem o istorie și în Oradea. De fapt, la 1780 s-a înființat asezământul de învățământ care ulterior include și învățământul superior juridic. Sub o denumire sau alta, cu limba de predare germana, maghiara și apoi de la 1919 – româna, Academia Regală de Drept de la Oradea a rezistat până în 1934. Iar din 1934 și până în 1992, distanța socio-temporală este semnificativă, mai ales prin prisma efectelor războiului și a sistemelor totalitare care au afectat România. Deși este un element important, cronologia unei instituții nu este echivalentă cu tradiția, pentru că aceasta din urmă se creează și se întreține pe parcursul întregii cronologii. Or, noi am avut o anumită perioadă de fractură instituțională, iar redobandirea capacităților – ca și la fractura ,,de drept comun” este destul de dificilă, uneori.

Cu toate că existau la Oradea din 1963, reînfințate, forme de învățământ superior, acestea nu au inclus Științele juridice. În schimb, centrele universitare cum sunt București, Cluj-Napoca, Iași și Sibiu au avut o continuitate în acest domeniu, iar la Craiova și Timișoara au funcționat catedre de Drept.

Acestea cred că sunt principalele elemente ale evoluțiilor istorice, pe care le constatăm și, evident, că nu le mai putem schimba acum.

Eu nu cred că trebuie să recuperăm ceva anume. Eu cred că trebuie să urmăm și să construim drumul nostru în condițiile din prezent, care sunt esențial diferite față de perioada de dinaintea anului 1934.

Așa încât, în condițiile în care avem de gestionat două domenii de studii: Dreptul și Științele Administrative și, recent, am sărbătorit 30 de ani de la reluarea învățământului juridic superior la Oradea, respectiv 60 de ani de universitate modernă la Oradea, vom folosi cronologia pentru a reconstrui tradiția și drumul nostru în aria facultăților cu profil juridic din România și din regiunea noastră.

Însă… pentru mine, acest aspect al istoriei învățătântului juridic orădean are valențe personale puternice. Bunica mea, Lazarov (căs. Miheș) Lucia Ana a absolvit cursurile Academiei Regale de Drept ”Regele Carol al II-lea” în anul 1930. Ulterior, după o anumită experiență dobândită prin exercitarea unor funcții în sistemul judiciar și administrativ, a fost admisă în Baroul Bihor, unde a activat până în 1971. Ca atare, atunci când vorbim de componenta istorică, încărcătura emoțională este mare pentru mine și aș putea vorbi ceasuri întregi despre aceste lucruri, însă acum nu cred că este cazul.

Mă apasă deci o responsabilitate a unei continuități, atât la nivelul facultății, cât și al baroului, pe care sper să o onorez prin faptele mele.

Alina Matei: În centrul educației universitare este studentul. În epoca tik-tok-ului, instagram-ului și a facebook-ului învățarea se face în doze mici. Cei care sunt astăzi profesori nu au învățat în acest sistem, al clipurilor și mini-clipurilor. Din contră. Însă profesorii constată în mod sigur că azi studenții de la Drept învață… diferit. Cum ar trebui să se adapteze profesorii la tânăra generație?

Cristian Miheș: Premisele procesului didactic sunt diferite față de acum 5-10-20 ani. Studenții de azi au ”e-device”-urile în mână din copilăria timpurie. Acest lucru, combinat cu diminuarea timpului de calitate petrecut în familie ori cu prietenii, poate conduce către dificultăți de adaptare sau chiar către forme de alienare socială. La aceasta se adaugă efectele pandemiei recente, efecte pe care le vom resimți ani de zile de acum înainte. Unul din efectele digitalizării copilăriei poate fi și acela că în momentul de față atenția studenților este captată mai ușor cu materiale audio-video, imaginile și prezentările se pare că le țin atenția ,,în priză” mai bine.

Una din provocările decanului, din perspectiva mea, este să mă asigur că putem face față acestor provocări continue. Ne adaptăm și noi în mod constant, de exemplu în ce privește competențele digitale și cele de utilizare a platformelor de e-learning.

Pe de altă parte, la nivelul facultății noastre păstrăm o legătură strânsă cu studenții, atât direct, cât și prin reprezentanții acestora în Consiliul facultății sau Senat.

Da, în centrul educației este studentul și de aceea facem eforturi mari să sprijinim studenții noștri să dobândească și competențe transversale. Premisa de lucru o constituie cunoștințele juridice de bază, esențiale pentru o carieră juridică. Însă, acestea trebuie suplinite (completate) de abilitatea de a comunica eficient, de știința de a discuta argumentat, chiar în contradictoriu, de abilitatea de a stăpâni emoțiile inerente activităților derulate în fața organelor judiciare și nu în ultimul rând abilitatea de a asculta și sintetiza corect informațiile, datele primite.

Toate acestea le avem în vedere atunci când organizăm evenimente dedicate studenților – cum sunt Conferința ”Studenții de azi, profesioniștii de mâine” (ediția a VII-a, în mai 2024) – în cadrul căreia includem ateliere de dezvoltare personală și comunicare; Concursurile de procese simulate de Dreptul Familiei (deja la a V-a ediție, în aprilie 2024); ori întâlnirile cu profesioniști ai Dreptului și Administrației publice.

În continuarea ideii de mai sus, pe componenta de internaționalizare, participăm, împreună cu studenții, la evenimente de tipul BIP (Blended Intensive Programme), seminarii comune între universități cum este cel de Procedură civilă care va avea loc in 14-15 aprilie unde vor participa studenți din trei țări (România, Polonia, Ungaria), organizăm împreună cu colegii din Polonia și Ucraina, de trei ani o conferință internațională a studenților în decembrie în preajma Zilei Drepturilor Omului la care participă și studenți din Franța, Italia și Ungaria. Nu în ultimul rând, avem profesori, invitați de prestigiu din străinătate, mai ales la programele de master, încă din 2013, oferind studenților noștri și o altă perspectivă asupra procesului didactic și a materiei predate.

Sprijinim activitatea ELSA Oradea, ca asociație a studenților în Drept. Sunt convins că pot confirma ajutorul și sprijinul nostru constant în activitatea lor. Spre exemplu, ELSA Oradea va organiza prima ediție în acest an de MCC pe teme de Drept administrativ, în mai 2024.

Oradea Debate Society este o altă asociație pe care o sprijinim și care derulează proiecte în cadrul facultății de o vreme încoace și care îi pregătește pentru focul dezbaterilor judiciare.

Nu în ultimul rând, sprijinim activ prezența studenților noștri la evenimente / concursuri organizate în alte centre universitare fie sub egida facultăților cu profil juridic, fie sub egida ELSA. Tinerii noștri colegi au participat la asemenea evenimente în Alba Iulia, Cluj Napoca, Constanța, Sibiu.

Să știți că toate acestea de mai sus, ne obligă să fim aproape de studenții noștri, să le înțelegem trăirile și particularitățile, pentru ca apoi noi să ne adaptăm la acestea. Procesul didactic eficient înseamnă adaptare continuă la o realitate în schimbare continuă: se schimbă generațiile, se schimbă cerințele sociale, se schimbă modul de lucru în profesiile juridice (aici mă opresc doar la atât, pentru că acest aspect comportă discuții ample), ne schimbăm noi, ca oameni odată cu experiențele trăite și înaintarea în vârstă.

Probabil că în următoarea perioadă ne veți găsi și pe noi la cursuri pentru a învăța cum să ne adaptăm mai bine la generațiile actuale.

Alina Matei: Cum se construiește un corp de profesori buni, prestigioși? Ce rol are un Decan?

Cristian Miheș: Greu și iarăși – greu! Drumul acesta este presărat cu foarte multe provocări și de aceea trebuie exersate tactul și răbdarea.

În sistemul nostru de învățământ avem o polarizare, care de obicei este orientată către decan sau rector, ori o personalitate puternică din facultate / universitate. Exercițiul dezbaterii eficiente și al observațiilor critic constructive încă mai trebuie rafinat. În alte sisteme, descoperim structură mai degrabă multipolară, în sensul că departamentele ori catedrele, prin cei care le conduc, dețin cu adevărat puterea de decizie.

Resursa umană a facultății este evident cel mai important element. Și, dacă tot se vorbește de parteneriat student-facultate, atunci afirm că dacă nu ai studenți și cadre didactice, nu ai cum să vorbești de program de studiu sau de o facultate.

Decanul trebui să fie pro-activ și să impulsioneze lucrurile. Fapt dovedit este acela că rezistența la schimbare este mare, însă acesta este una din cricumstanțele postului asumat. Nu este ușor deloc să lucrezi, de multe ori, peste timpul care trebuia să fie afectat propriei persoane și să sprijini, ca și colegi sau ca decan, colegii din facultate.

Vă relatam anterior despre schimbul de generații. În ultima perioadă s-au pensionat prof. univ. dr. Valentin Mirișan, decanul facultății, prof. univ. dr. Radu Bodea, unul dintre profesorii care au activat încă de la început în cadrul facultății, conf. univ. dr. Voicu Bara, lect. univ. dr. Ștefan Herchi – toți foști profesori. Intrările în sistem, în condițiile legii anterioare au fost extrem de reduse și exista pericolul unui blocaj pe care l-am evitat. Urmare a concursurilor organizate, au promovat concursurile pentru posturile de conferențiar colegele mele Carmen Domocoș (Drept Penal – Partea generală II, Criminologie), Oana Mihăilă (Dreptul Familiei, Dreptul Proprietății Intelectuale) și, mai recent, de către colegul meu Mihail Udroiu, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție (Drept Procesual Penal, Jurisprudența CEDO și Dreptul Penal); respectiv pentru postul de asistent universitar, colega mea Ariana Dociu. Mai avem trei colegi tineri doctoranzi care desfășoară activități didactice în regim de plata cu ora.

Totodată, a fost necesar să luăm măsuri pentru reașezarea unor discipline, atât ca și conținut și metode de predare, cât și ca și titulari ai acelor discipline, indiferent că a fost vorba de curs sau seminar. Spre exemplu, colegul meu Mircea Ursuța are în responsabilitate acum Dreptul administrativ și Contenciosul administrativ, colega mea Mihaela Pătrăuș – Dreptul Penal, Partea Generală I; subsemnatul și colegul meu Bodea Bogdan – Dreptul Penal Partea Specială (I, II). Mai trebuie să creștem și în zona Dreptului Privat. Propunerile nu au fost ușor de formulat și susținut, însă în cele din urmă Consiliul Facultății de Drept a decis.

Evident că nu toate demersurile și încurajările mele au avut succes deplin. Unii colegi sunt prezenți la multe evenimente științifice ori profesionale în domeniul disciplinelor predate, însă nu toți sunt la fel de activi. În ultima perioadă, regăsiți colegi de-ai mei în volume publicate la edituri de prestigiu: Universul Juridic sau Hamangiu, dar și în periodice de specialitate, cum sunt Revista ”Dreptul”; Caiete de Drept Penal; Revista de Drept Penal; Analele Universității București, Seria Drept; Revista de Dreptul familiei; Revista de Dreptul Muncii ori Revista de Dreptul Proprietății Intelectuale (probabil enumerarea nu este exhaustivă). Totodată avem lucrări publicate sub forma unor studii ori capitole și în volume ale unor edituri din străinătate cum sunt Wolters Kluwer, Springer ori Lexington.

Însă sunt conștient că la aceste capitole trebuie să lucrăm mai eficient și mai bine pentru ca să ajungem acolo unde ar trebui să ne situăm la acest moment. Și aici trebuie să avem în vedere criteriile CNTADCU în vigoare și cele care se vor finaliza și adopta în curând.

Să nu uităm și de diplomația universitară, care nu este un concept de neglijat, dimpotrivă, trebuie pus în practică, atât în țară, cât și în străinătate. Aceasta se înfăptuiește atât prin contacte directe, participări la evenimente, dar prin lucrări de specialitate și participări în demersuri comune sau în proiecte.

Alina Matei: Un om la 32 de ani este un experimentat, care a trăit și văzut multe și care înțelege oarecum mersul vieții. O facultate de Drept de 32 de ani cum e? Ce ne puteți spune despre inima Facultății de Drept din Oradea?

Cristian Miheș: În viața unei facultăți de Drept, 32 de ani este o vârstă fragedă. În condițiile în care Dreptul este privit și ca expresie a tradițiilor și cutumelor, a câștiga (recâștiga) și mai ales a menține un loc important într-o companie atât de selectă și competitivă este destul de greu, dar nu imposibil.

Așa cum inima are mai multe camere… și inima facultății are mai multe componente.

Inima o compun studenții de azi și de mâine, colegii, dar și absolvenții, pe care de multe ori nu îi includem în această ecuație, uitând (poate) că prin ei ne legitimăm activitatea. Una dintre ideile de a păstra legătura de suflet cu absolvenții noștri a fost aceea de a organiza reuniunile de 10, 20, 25 de ani în preajma evenimentelor de anvergură ale facultății. Avantajul a fost (și este) că am adus, la final, în același loc și profesorii – colegii de ieri și de azi ai facultății și absolvenții, dar și invitații noștri la eveniment.

Astfel, invitații noștri din țară și din străinătate ajung să vadă, să cunoască și să simtă cum bate inima noastră.

Și… mai avem un avantaj – colegii din zona administrație-secretariat lucrează bine și foarte bine, fiind eficienți în ceea ce fac – altfel nu am putea gestiona peste 850 studenți, plus studenții Erasmus, doar cu trei colegi.

Alina Matei: Ce nu ar trebui să susțină azi în fața studenților un profesor? În 1270, Etienne Tempier, episcopul Parisului, a publicat un set de 13 afirmații pe care dacă profesorul le susținea în fața studenților era excomunicat. De exemplu, a doua dintre cele 13 sună așa: ”Este fals și nepotrivit să se spună că omul înțelege.”

Cristian Miheș: Documentele la care faceți referire au apărut într-o perioadă în care premisele sociale în Europa erau diferite și este important să avem date despre contextul în care ele au apărut.

La 1270, episcopul Parisului a înțeles că trebuie să condamne texte pe care le-a înțeles ca fiind eretice. Chiar dacă textele aveau un izvor aristotelic au fost înțelese ca fiind eretice și cenzurate. Poate și din cauză că un reprezentant de seamă al curentului filozofic ,,încriminat” era un filozof arab sau poate că existau alte considerente de neaceptare a ideilor curentului averoist din partea bisericii catolice.

Ceea ce unul înțelege, altul neagă cu vehemență. Înțelegerea este o chestiune personală, intrinsecă personalității fiecărui individ.

Revin la ce ar trebui să facem noi, ca facultate – noi ar trebui să cunoaștem și ascultăm studenții noștri, să transmitem atât cunoștințe, cât și dorință de cunoaștere și perfecționare, să evaluăm activitatea studenților noștri, să îi consiliem. Acestea se realizează de dinainte de admitere, se întind pe parcursul anilor de facultate și poate și după aceea.

Din această perspectivă, noi, cei de la catedră, doar ajutăm studentul să înțeleagă. Premisa este ca noi avem putința de a înțelege atât obiectul de predare, cât și omul căruia dorim să-i fim dascăl.

Alina Matei: Ce autor preferat de drept penal/procedură penală aveți?

Cristian Miheș: Răspunsul la această întrebare este și dificil, dar și simplu de dat și cu siguranță poate stârni controverse și furtuni. Spun acest din urmă lucru pentru că sunt conștient că lumea juridică și universitară include și sensibilitățile, afinitățile ori orgoliile noastre. Ierarhiile sunt greu de realizat și nu sunt absolute și mă voi referi la autori care mai sunt încă în activitate. Ar mai fi ceva – în opinia mea putem discuta și de o particularități în raport de destintația operei și publicul vizat. Astfel, eu caut, văd și observ autorul unui curs universitar, autorul unei monografii juridice, autorul unui studiu ori articol. Și … mai sunt creatori de autori – cum sunt domnul profesor Ovidiu Predescu în Penal, Procedură Penală, Drepturile Omului și domnul academician, profesorul emerit, Liviu Pop.

Nu voi face referiri la autori străini, pentru că acolo lista este mai lungă, iar fiecare universitate / zonă are un specific aparte. Totuși, autorul pe care l-am descoperit în ultima vreme a fost Michele Papa prin intermediul cărții ,,Fantastic vojage – O călătorie în lumea dreptului penal special”, apărută la editura ,,Universul Juridic”, în 2022, în traducerea colegei Ioana-Celina Pașca.

În momentul de față, avem între colegii noștri cel mai prolific autor de Drept penal și Procedură Penală – Mihail Udroiu, care a promovat recent concursul de titularizare în cadrul facultății noastre. Conținutul, statistica de vânzare și citare argumentează acest punct de vedere. Totodată, ca decan o primă opțiune o am pentru autorii – colegi ai mei: Udroiu Mihail, Mirișan Valentin, Pătrăuș Mihaela, Bodea Radu, Domocoș Carmen, Bodea Bogdan.

Mai departe, nu pot să nu remarc scrierile profesorilor de la UBB: prof. univ. dr. Florin Streteanu, prof. univ. dr. Gheorghiță Mateuț, prof. univ. dr. Sergiu Bogdan, precum și conf. univ. dr. Daniel Nițu. Dar, la Cluj și generația următoare are realizări notabile și aș aminti Oana Bugnar Coldea – Infracțiunile de evaziune fiscală și George Zlati – Tratat de Criminalitate informatică.

Din aceeași zonă, de la UVT amintesc în primul rând pe prof. univ. dr. Viorel Pașca și conf. univ. dr. Laura Stănilă, dar și pe conf. univ. dr. Flaviu Ciopec, conf. univ. dr. Adrian Fanu Moca, dr. Ioana Pașca ori conf. univ. dr. Voicu Pușcașu; totodată am descoperit și colegii mai tineri cum sunt Cristina Nicorici ori Daniel Sporea ori Matei Ciprian Graur.

Pe de altă parte, trecând Carpații, de la UB, aș sublinia lucrările din zona de Drept penal – partea specială, având ca autori pe conf. univ. dr. Andra Trandafir (aici adaug și Răspunderea penală a persoanei juridice) și prof. univ. dr. Valerian Cioclei, prof. univ. dr. Cristina Rotaru și conf. univ. dr. Bogdan Bulai, dar și pe Dorel Herinean, colegul un pic mai tânăr. Totodată, rămânând tot în București, că doar este capitala, am remarcat mai ales lucrările de Penal special, având ca autori pe prof. univ. dr. Constantin Duvac și prof. univ. dr. Mihai Hotca.

De la Craiova, amintesc pe prof. univ. dr. Ruxandra Răducanu, și, mai recent am descoperit, (culpa îmi aparține) prof. univ. dr. Sebastian Rădulețu.

De la Iași, am identificat în afară de autorii consacrați cum sunt prof. univ. dr. Tudorel Toader și conf. univ. dr. Maria Ioana Mărculescu-Michinici și pe colegul Mihai Dunea, ale cărui scrieri sunt tot mai faine.

Închei lista, menționând – nu în cele din urmă, pe prof. univ. dr. Vasile Drăghici – Constanța și jud. Cristinel Ghigheci – Brașov.

Dați-mi voie să adaug și câteva mențiuni din zona de Criminalistică – dragă mie, care este destul de ostracizată în ultima vreme: Sorin Alămoreanu, Augustin Lazăr, Ancuța Frantz și Petruț Ciobanu.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititoriii J și pentru cei care fac J.

Cristian Miheș: Un cald salut din Oradea și o invitație de a veni la Oradea!

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!

Cristian Miheș: Eu vă mulțumesc pentru această oportunitate!

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership