« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrepturile omuluiDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Proprietate intelectuală
DezbateriCărţiProfesionişti
 

TUE. T-644/19 – Linde Material Handling v EUIPO – Verti Aseguradora (VertiLight). Procedură de opoziție. Marcă națională verbală anterioară VERTI. Motive relative de refuz. Absența unei atingeri adusă renumelui mărcii. Absența unei legături dintre mărcile în cauză. Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, membru al completului
04.05.2021 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

La data de 13 decembrie 2016, reclamanta Linde Material Handling GmbH a depus la înregistrare ca marcă a Uniunii Europene semnul verbal VertiLight, pentru produse din clasa 11 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, astfel cum a fost revizuit și modificat, corespunzătoare descrierii „Produse de iluminat și reflectoare, faruri pentru vehicule”.

La data de 27 martie 2017, intervenienta Verti Aseguradora, Compañía de seguros y reaseguros, SA a formulat opoziție la înregistrare, bazată pe marca verbală națională anterioară VERTI, înregistrată în Spania pentru servicii din clasa 36, respectiv: „Asigurări, afaceri financiare, afaceri monetare, afaceri imobiliare” și servicii din clasa 37, respectiv: „construcții, reparație, servicii de instalare, cu excepția celor legate de sectorul autostrăzilor, de parcări, aeroporturi și platforme logistice”.

Motivele opoziției sunt cele prevăzute de articolul 8 alin. (1), lit. b) din Regulamentul nr. 207/2009 referitor la existența unui risc de confuzie între semnul depus la înregistrare și marca anterioară și, respectiv, de articolul 8 alin. (5) din același Regulament, constând în utilizarea fără un motiv întemeiat a semnului solicitat, care generează un profit necuvenit de pe urma caracterului distinctiv sau a renumelui mărcii anterioare sau aduce atingere acestuia.

Divizia de opoziții din cadrul EUIPO a considerat că semnul solicitat la înregistrare este de natură a genera un profit necuvenit de pe urma mărcii anterioare, în ceea ce privește serviciile de asigurări cuprinse în clasa 36 și, în consecință, a admis opoziția întemeiată pe dispozițiile art. 8 alin. (5) din Regulament.

Prin Decizia din 5 iulie 2019 (în continuare „decizia atacată”), a Cincea Cameră de Recurs din cadrul EUIPO a menținut decizia Diviziei de opoziții.

Prin Hotărârea din 28 aprilie 2021, Tribunalul a admis recursul și a anulat decizia atacată, reținând, în esență, lipsa unei legături între mărcile aflate în conflict, fără de care utilizarea semnului ulterior nu este susceptibil să genereze un profit necuvenit de pe urma caracterului distinctiv sau a renumelui mărcii anterioare sau să aducă atingere acestuia.

Pentru a decide astfel, Tribunalul a amintit, pentru început, că un semn este refuzat la înregistrare în temeiul articolului 8 alin. (5) din Regulamentul nr. 207/2009 dacă toate cele trei condiții prevăzute de acest articol sunt îndeplinite cumulativ, și anume: dacă semnul este identic sau similar cu marca anterioară, dacă este solicitat la înregistrare pentru produse sau servicii care nu sunt similare cu cele pentru care marca anterioară, care se bucură de reume în Uniunea Europeană, a fost înregistrată și dacă utilizarea fără un motiv întemeiat a semnului solicitat ar genera un profit necuvenit de pe urma caracterului distinctiv sau a renumelui mărcii anterioare sau ar aduce atingere acestuia.

În ceea ce privește produsele și serviciile vizate de mărcile aflate în conflict, Tribunalul a arătat că prin natura lor, prin destinație, prin modul de utilizare și canalele de distribuție, „produse de iluminat și reflectoare, faruri pentru vehicule”, vizate de semnul solicitat, sunt diferite de serviciile de „asigurări” vizate de marca anterioară. În timp ce primele servesc pentru iluminarea sau îmbunătățirea iluminării vehiculelor, cele din urmă se referă la furnizarea unei polițe de asigurare unei persoane juridice sau fizice.

Produsele și serviciile menționate nu sunt nici complementare, nici concurente și nu sunt oferite în aceleași puncte de vânzare. Produsele desemnate de semnul solicitat la înregistrare nu se vând în legătură cu prestarea de servicii pentru care a fost înregistrată marca anterioară. Prin urmare, acestea nu fac parte din aceleași piețe sau din piețele vecine.

Chiar dacă „farurile pentru vehicule”, vizate de semnul solicitat, sunt destinate autovehiculelor sau sunt comercializate publicului larg, nu se poate stabili, în niciun caz, că publicul relevant poate crede, atunci când achiziționează produsele menționate, că va beneficia de anumite beneficii pentru polița de asigurare auto sau că aceste produse sunt recomandate de asigurător.

Prin urmare, Tribunalul a conchis că produsele sau serviciile în cauză au o natură diferită, că nu sunt similare și, contrar a ceea ce a reținut Camera de recurs, nu prezintă puncte comune.

În ceea ce privește publicul relevant, în cazul semnului solicitat, Tribunalul a considerat că „produsele de iluminat și reflectoare, faruri pentru vehicule” incluse în clasa 11 trebuie să fie considerate ca adresându-se în primul rând profesioniștilor cu un nivel ridicat de atenție. Chiar admițând că acestea pot fi achiziționate și de către consumatori care fac parte din publicul larg, având în vedere natura produselor, ei vor avea, de asemenea, un nivel ridicat de atenție. Acestea nu sunt produse de consum curent sau care se achiziționează în mod regulat, ci piese de schimb care sunt utilizate pentru a face funcționale sau a îmbunătăți iluminatul vehiculelor, care sunt, în general, complexe din punct de vedere tehnic și costisitoare.

În continuare, referitor la dovezile aduse în dovedirea renumelui mărcii anterioare, Tribunalul a amintit că potrivit jurisprudenței sale, pentru a evalua valoarea probantă a documentelor aflate la dosar, trebuie să verifice mai întâi pertinența informațiilor conținute în acestea, cu luarea în considerare a originii documentului, a circumstanțelor elaborării acestuia, a destinatarului său și să stabilească, pe baza conținutului său, dacă pare rezonabil și pertinent [Hotărârile din 7 iunie 2005, Lidl Stiftung/OHMI – REWE-Zentral (Salvita), T‑303/03, EU:T:2005:200, pct. 42 și din 16 noiembrie 2011, Dorma/OHMI – Puertas Doorsa (doorsa FÁBRICA DE PUERTAS AUTOMÁTICAS), T‑500/10, nepublicată, EU:T:2011:679, pct 49].

După ce a analizat fiecare dovadă în parte, Tribunalul a stabilit că una dintre dovezi, respectiv o declarație, provine de la intervenientă însăși, că informațiile conținute în aceasta nu se coroborează cu nicio probă obiectivă, astfel încât nu este pertinentă pentru dovedirea renumelui mărcii anterioare. În ceea ce privește celelalte dovezi, Tribunalul le-a considerat, în ansamblul lor, ca fiind susceptibile de a stabili un anume grad de renume al mărcii anterioare în Spania, pentru serviciile de asigurări cuprinse în clasa 36, renume ce fusese dobândit la data de depozit a semnului solicitat la înregistrare.

În continuare, Tribunalul a procedat la aprecierea globală a existenței unei legături între mărcile în conflict în mintea publicului relevant, apreciere despre care Tribunalul a amintit că trebuie să aibă loc prin raportare la gradul de similitudine între mărcile aflate în conflict, natura produselor sau serviciilor pentru care sunt înregistrate, inclusiv gradul de proximitate sau de diferențiere a acestor produse sau servicii, prin raportare la publicul vizat, intensitatea renumelui mărcii anterioare, gradul de distinctivitate, intrinsecă sau dobândită prin utilizare a mărcii anterioare, precum și prin raportare la existența unui risc de confuzie în mintea publicului.

Astfel, Tribunalul a reținut că semnele în conflict, luate în ansamblu, prezintă o similitudine vizuală și fonetică medie și că, în măsura în care acestea diferă din punct de vedere conceptual, gradul de similitudine a acestora, considerat în ansamblu, nu poate fi decât mediu, și nu ridicat.

Tribunalul a constatat că gradul de distinctivitate a mărcii anterioare poate fi considerat mediu și, chiar dacă marca anterioară se bucură de un anumit renume, nu a fost prezentat niciun element susceptibil să susțină faptul că aceasta a dobândit un renume de natură să depășească publicul interesat de serviciile pentru care a fost înregistrată.

Atunci când Camera de recurs a examinat posibilitatea ca publicul relevant să stabilească o legătură între mărcile aflate în conflict, aceasta și-a bazat analiza pe o apreciere eronată a gradului de asemănare între produsele și serviciile în cauză, a nivelului de atenție a publicului relevant și a gradului de similitudine a mărcilor în conflict.

Or, în contextul unui renume în grad mediu a mărcii anterioare, având în vedere gradul mediu de similitudine a mărcilor în conflict, natura diferită a bunurilor și serviciilor în cauză, nivelul ridicat de atenție a publicului vizat de semnul solicitat și caracterul distinctiv mediu al mărcii anterioare, nu se poate trage concluzia că publicul relevant ar stabili o legătură între mărcile în conflict.

În absența unei astfel de legături, utilizarea semnului ulterior nu este susceptibilă să genereze un profit necuvenit de pe urma caracterului distinctiv sau a renumelui mărcii anterioare sau să aducă atingere acestuia. Existența unei astfel de legături este o condiție esențială pentru aplicarea articolului 8 alin. (5) din Regulamentul nr. 207/2009.

Hotărârea pronunțată miercuri, 28 aprilie 2021, cu referința Linde Material Handling v EUIPO – Verti Aseguradora (VertiLight), ECLI:EU:T:2021:222, poate fi consultată pe site-ul Curia integral în limba de procedură engleză aici și în limba franceză aici.

* Traducere și rezumat de Andreea Livădariu

Cuvinte cheie: , , ,
Secţiuni/categorii: CJUE, Dreptul proprietatii intelectuale, Dreptul Uniunii Europene, INTERNAȚIONAL, JURISPRUDENȚĂ, SELECTED TOP LEGAL

Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD