« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
 

ÎCCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept. Competenţa instanţei de judecată să soluţioneze pe fond cererile având ca obiect rectificarea titlurilor de proprietate emise conform Legii nr. 18/1991
05.05.2021 | Andrei PAP

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Andrei Pap

Andrei Pap

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 29 aprilie 2021, a fost publicată Decizia nr. 19/2021 privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Suceava – Secția I civilă, în Dosarul nr. 5.511/314/2016, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile

I. Titularul şi obiectul sesizării

Tribunalul Suceava – Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 6 octombrie 2020, în Dosarul nr. 5.511/314/2016, aflat pe rolul acestei instanțe, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: dacă dispozițiile art. 591 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 18/1991) exclud sau nu competența instanței de judecată de a se pronunța asupra modificării titlului de proprietate, modificare solicitată în baza art. 58 din legea menționată, respectiv dacă procedura reglementată de art. 591 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 este obligatorie și exclusivă sau facultativă și alternativă pentru ipotezele prevăzute de art. 235 alin. (3) din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 700/2014).

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Tribunalul Suceava – Secția I civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]

86. Din perspectiva chestiunii de drept ce face obiectul prezentei sesizări, înțelegerea sensului și scopului normelor de drept care fac obiect al întrebării prealabile impune, mai întâi, o prezentare cronologică a reglementărilor adoptate în materia modificării, respectiv rectificării/îndreptării erorilor cuprinse în titlurile de proprietate emise în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991.

87. La momentul adoptării sale, Legea nr. 18/1991, republicată, nu reglementa ipoteza rectificării sau îndreptării erorilor materiale cuprinse în titlurile de proprietate emise conform acestui act normativ, ci prevedea, în art. 58, că aceste titluri pot fi modificate, desființate sau înlocuite de către comisiile județene de fond funciar, sub condiția parcurgerii unei proceduri judiciare și obținerii, de către persoana interesată, a unei hotărâri definitive prin care să se dispună în acest sens.

88. Așadar, în conformitate cu art. 58 din Legea nr. 18/1991, care reprezintă o normă generală în această materie, orice intervenție asupra conținutului titlului de proprietate sau analiza valabilității acestuia presupune o procedură judiciară obligatorie, rolul comisiilor județene de fond funciar fiind limitat la obligația de a pune în executare hotărârile judecătorești definitive prin care titlurile de proprietate erau anulate/corectate/îndreptate.

89. Prin Legea nr. 219/2012, Legea nr. 18/1991 a fost completată, fiind introdus art. 591, potrivit căruia: „(1) Îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară. (2) Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene. (…)”

90. În consecință, art. 591 din Legea nr. 18/1991 reglementează o procedură administrativă privind îndreptarea erorilor de scriere, respectiv corectarea neconcordanțelor între situația de fapt, creată ca efect al punerii titularilor dreptului de proprietate recunoscut prin titlurile de proprietate emise în temeiul acestei legi speciale în posesia terenurilor ce le-au fost restituite, și cea reflectată de cuprinsul titlurilor de proprietate, procedură care este în competența oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară/comisiilor județene de fond funciar.

91. Se impune subliniat, totodată, că această procedură administrativă este ulterioară celei administrativ-jurisdicționale reglementate în art. 51 și următoarele din Legea nr. 18/1991, în care are loc verificarea calității petenților de a fi persoane îndreptățite la recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru care s-a eliberat titlul de proprietate, și are drept scop înlăturarea unor eventuale erori sau vicii de fond sau de formă care afectează titlurile emise.

92. În ceea ce privește determinarea caracterului obligatoriu sau facultativ al procedurii administrative reglementate prin art. 591 din Legea nr. 18/1991, este necesar a se proceda atât la o interpretare gramaticală, istorico-teleologică, cât și sistematică a prevederilor legale anterior evocate.

93. Procedând astfel, se observă că, spre deosebire de alineatul (1) al art. 591 din Legea nr. 18/1991, care prevede că „îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară”, alineatul (2) al acestui text legal dispune „rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene”.

94. Deși folosirea sintagmei în cuprinsul alineatului (2) al art. 591 din Legea nr. 18/1991 „se poate face”, spre deosebire de formularea din alineatul (1) „se efectuează”, ar putea conduce la concluzia că, în cazul rectificării titlurilor de proprietate, nu ar fi vorba de o normă imperativă, ci de o normă dispozitivă, este necesar ca pentru determinarea voinței reale a legiuitorului să se procedeze și la utilizarea celorlalte metode de interpretare a normelor care fac obiect al întrebării prealabile.

95. În acest sens se observă că art. 58 din Legea nr. 18/1991 reglementează „modificarea” titlurilor de proprietate, sintagmă care, potrivit dicționarului explicativ al limbii române, semnifică o operațiune de „transformare, schimbare, corectare, refacere”, iar art. 591 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 vizează „rectificarea” titlurilor de proprietate – sintagmă care semnifică operațiunea de „corectare, a aduce în conformitate cu situația reală”, ceea ce subliniază suprapunerea parțială a sferei de aplicare a acestora, rectificarea fiind, în esență, o modificare adusă cuprinsului titlului de proprietate.

96. În consecință, procedura rectificării titlurilor de proprietate, reglementată de art. 591 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, reprezintă o formă particulară de modificare a acestor titluri.

97. Trebuie observat, totodată, contextul adoptării acestui act normativ, respectiv asumarea de către statul român, prin Legea nr. 14/2009 pentru ratificarea Acordului de împrumut (Proiect privind completarea sprijinului financiar acordat de Uniunea Europeană pentru restructurarea agriculturii) dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, semnat la București la 28 decembrie 2007, cu modificările ulterioare (Legea nr. 14/2009), a obligației de a introduce cadastrul unitar și a proceda la intabularea din oficiu a tuturor suprafețelor agricole și forestiere în cartea funciară, operațiune care presupunea atât realizarea infrastructurii de date spațiale în vederea asigurării suportului informațional necesar adoptării de decizii cu privire la limitele unităților administrativ-teritoriale, cât și clarificarea, cu celeritate, a regimului proprietății și înscrierea corectă a proprietății în cartea funciară, sub aspect tehnic și juridic, în baza realității din teren, pe baza planurilor și registrelor parcelare/de încadrare în zonă ale terenurilor (conform procedurii reglementate prin Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 700/2014).

98. Se impune a fi subliniat, de asemenea, că art. 591 din Legea nr. 18/1991 nu reglementează ipotezele care pot constitui obiect al procedurii îndreptării/rectificării titlurilor de proprietate, acestea regăsindu-se în Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 700/2014.

99. Conform prevederilor art. 253 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 700/2014, erorile care pot fi îndreptate conform art. 591 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 derivă din transcrierea eronată, în titlul de proprietate, a unora dintre informațiile de pe procesul-verbal de punere în posesie sau din documentele care au stat la baza punerii în posesie și pot consta fie în erori de scriere a numelui și prenumelui față de procesul-verbal și anexe, fie în erori cu privire la numărul de tarla/parcelă, număr unitate amenajistică (UA)/unitate de producție (UP), la vecinătăți, erori ale suprafețelor parcelelor (care nu presupun modificarea suprafeței total atribuite), fie alte erori cu privire la identificarea cadastrală a parcelei, fără afectarea amplasamentului și a suprafeței.

100. În cazul identificării unor asemenea erori de transcriere – în condițiile în care documentele primare sunt corecte – oficiile de cadastru care dețin în arhivă, potrivit art. 36 alin. (2) din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005), partea nedetașabilă (cotorul) a titlului de proprietate emis conform Legii nr. 18/1991 procedează la corectarea lor, în sensul înscrierii corecte a datelor din documentele primare (fișa de punere în posesie și celelalte documente care au stat la baza punerii în posesie) – pe baza unei simple cereri formulate de către cel interesat și a unui referat întocmit conform Regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 700/2014. Așadar, în acest caz, este aplicabilă o procedură administrativă fără caracter contencios, oficiul de cadastru și publicitate imobiliară neavând atribuții administrativjurisdicționale.

101. În ceea ce privește ipotezele în care titlurile de proprietate pot fi rectificate conform procedurii reglementate de art. 591 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, potrivit art. 235 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 700/2014, acestea vizează: modificări ale numărului tarlalei/parcelei; modificarea numelui autorului dreptului de proprietate, în conformitate cu actele de stare civilă; modificarea vecinătăților fără afectarea amplasamentului; modificarea suprafețelor parcelelor fără modificarea suprafeței totale.

102. Conform acestor norme, procedura rectificării presupune ca situație premisă fie existența unor erori de identificare cadastrală a imobilului în cuprinsul procesului-verbal de punere în posesie sau al celorlalte documente care au stat la baza emiterii titlului ce se solicită a fi rectificat (care nu presupun însă corecții asupra substanței dreptului de proprietate), fie identificarea unor neconcordanțe în raport cu actele de stare civilă ale persoanei care a fost recunoscută ca fiind titularul dreptului de proprietate.

103. Rectificarea presupune, așadar, o activitate de confruntare a înscrisurilor depuse de titularul cererii în favoarea căruia s-a emis titlul de proprietate cu cele care au stat la baza emiterii titlului, respectiv cu planurile cadastrale parcelare sau de încadrare în zonă aflate la dispoziția comisiilor de fond funciar (ca regulă, acestea neexistând la momentul emiterii titlurilor de proprietate sau fiind întocmite conform altor standarde decât cele în vigoare la data formulării cererii de înscriere în cartea funciară).

104. În consecință, operațiunea de rectificare nu pune în discuție nici legalitatea titlului și nici îndreptățirea beneficiarului acestuia și are drept scop corectarea unor greșeli sau neconcordanțe inserate în cuprinsul titlurilor de proprietate, referitoare la datele de amplasament ale terenului obiect al titlului (așadar, a unor erori generate de aprecierea greșită a unor date de ordin tehnic) sau la identitatea titularului dreptului validat.

105. În acest caz, legiuitorul a optat pentru reglementarea unei proceduri administrative și atribuirea competenței de soluționare a cererilor de rectificare a titlurilor de proprietate, în cadrul acestei proceduri, în favoarea emitentului titlului de proprietate (comisia județeană de fond funciar sau, după caz, a municipiului București), oficiul de cadastru și publicitate imobiliară neavând, în cazul rectificării, competența de a adopta hotărâri prin care să dispună corectarea inadvertențelor sau erorilor din titlul de proprietate, de natura celor stabilite prin art. 235 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 700/2014, ci doar de a proceda la avizarea documentațiilor cadastrale și a pune în executare hotărârile emise de comisiile județene de fond funciar în acest scop.

106. Această opțiune legislativă nu reprezintă altceva decât o aplicație particulară a principiului simetriei actelor juridice (incident și în materia actelor notariale – dispozițiile art. 88 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare, stipulând că actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public), potrivit căruia subiectul de drept care are capacitatea de a emite un act juridic este acela care are și dreptul de a hotărî îndreptarea erorilor din cuprinsul acestuia, cu respectarea acelorași condiții de formă prevăzute de lege la încheierea actului, fiind cel mai bine plasat pentru a soluționa erorile strecurate în actul pe care l-a emis.

107. Toate celelalte cazuri care impun modificarea titlurilor de proprietate, cum este cazul inserării în titlul de proprietate a unei suprafețe totale diferite față de cea stabilită în procedura administrativ-jurisdicțională, pot fi soluționate exclusiv pe calea procedurii judiciare, conform art. 58 din Legea nr. 18/1991, coroborat cu art. 235 alin. (4) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 700/2014.

108. Așadar, se impune a se conchide că prin adoptarea art. 591 din Legea nr. 18/1991, legiuitorul a urmărit crearea unei proceduri administrative, fără caracter contencios, menită să faciliteze corectarea erorilor intervenite în cuprinsul mențiunilor inserate în titlurile de proprietate emise în temeiul acestui act normativ, care nu afectează nici întinderea dreptului recunoscut și nici substanța acestuia.

109. Din coroborarea art. 591 alin. (1) și (2) din Legea nr. 18/1991 cu art. 235 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 700/2014 rezultă că, spre deosebire de procedura „îndreptării” titlurilor de proprietate (care se rezumă la o simplă verificare a unor elemente obiective cum este conformitatea mențiunilor din titlul de proprietate cu datele din procesul-verbal de punere în posesie/celelalte documente care au stat la baza punerii în posesie, așadar, la îndreptarea unor simple erori materiale produse cu ocazia redactării titlului de proprietate), procedura „rectificării” presupune realizarea unor corecții/ modificări ale unor elemente definitorii ce vizează fie individualizarea suprafețelor de teren înscrise în titlurile de proprietate (prin numărul tarlalei/parcelei, vecinătăți, suprafața parcelelor în care se află terenul menționat în titlu care nu implică modificarea suprafeței totale), fie privesc chiar atributele de identificare ale titularului dreptului recunoscut prin emiterea titlului.

110. Așadar, deși prin „rectificare” nu este afectată însăși substanța dreptului de proprietate constatat prin titlul supus corectării, art. 591 din Legea nr. 18/1991 impune drept condiție obligatorie emiterea, în prealabil, a unei hotărâri de „modificare” de către comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în timp ce procedura „îndreptării” presupune formularea unei cereri de către cel interesat și întocmirea unui referat, conform art. 235 alin. (2) lit. b) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 700/2014, în temeiul căruia directorul oficiului de cadastru și publicitate imobiliară procedează la transcrierea și transpunerea corectă în cuprinsul titlului de proprietate a datelor corect inserate în documentele care stau la baza emiterii acestuia, evidențiate în referatul menționat, fără a fi necesară emiterea, în prealabil, a unei hotărâri de către un organ administrativ-jurisdicțional sau de către instanța de judecată.

111. Se impune a fi observat, de asemenea, că în ceea ce privește procedura emiterii de către comisiile de fond funciar a documentației necesare rectificării și a hotărârilor de rectificare, aceasta nu a fost reglementată nici prin Legea nr. 219/2012 și nici prin Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 700/2014.

112. O atare constatare impune concluzia că legiuitorul nu a dorit să reglementeze o procedură derogatorie în această materie, în raport cu procedura de drept comun, reprezentată de capitolul IV al Legii nr. 18/1991 și de Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005.

113. În raport cu cele anterior reținute, rezultă că utilizarea sintagmei „se poate face”, în cuprinsul art. 591 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, are drept scop evidențierea caracterului distinct al procedurii „rectificării” în raport cu cea a „îndreptării” și delimitarea clară a atribuțiilor oficiului de cadastru și publicitate imobiliară în această materie.

114. Prin urmare, interpretarea sistematică și istoricoteleologică a dispozițiilor art. 58 și, respectiv, art. 591 alin. (1) și (2) din Legea nr. 18/1991, coroborate cu cele ale art. 235 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 700/2014, impune concluzia că intenția legiuitorului la adoptarea art. 591 din Legea nr. 18/1991 a fost aceea de a reglementa o procedură administrativă aplicabilă pentru ipoteza „modificărilor” ce pot fi aduse titlurilor de proprietate care nu afectează nici dreptul de proprietate recunoscut titularului și nici drepturile terților (așadar, o procedură necontencioasă) și degrevarea instanțelor judecătorești de aceste litigii, care pot fi soluționate pe cale administrativă, dându-se expresie principiului celerității.

115. Această procedură administrativă nu exclude însă din competența generală a instanțelor de judecată soluționarea situațiilor litigioase care pot lua naștere în cazul în care titularii dreptului de proprietate nu își pot înscrie dreptul deținut în baza unui titlu valabil în cartea funciară, în lipsa rectificării titlului.

116. Argumentul conform căruia rectificarea titlurilor de proprietate este exclusiv în căderea entităților administrative – întrucât acestea sunt singurele îndreptățite să emită hotărâri în acest sens, respectiv să procedeze la rectificarea titlurilor de proprietate – este eronat, nesocotind plenitudinea de jurisdicție a instanței și principiul liberului acces la justiție.

117. Instanța de judecată este cea care, în virtutea plenitudinii de competență, are abilitarea de a verifica, sub aspectul legalității, măsurile dispuse în faza procedurii administrative prealabile, putând sancționa, deopotrivă, atât actele emise în temeiul art. 591 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, prin care se soluționează cererile de rectificare, cât și refuzul autorităților administrative de a declanșa sau desfășura această procedură.

118. Aceasta întrucât nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția României prevede, la art. 21 alin. (2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime, iar împrejurarea că, în procedura prealabilă, comisiile județene de fond funciar și oficiile de cadastru și publicitate imobiliară sunt cele care apreciază asupra acestei măsuri, a rectificării, nu le acordă acestor autorități o putere discreționară și niciuna sustrasă controlului instanței de judecată.

119. Or, necenzurarea de către instanță a modalității în care autoritățile învestite cu soluționarea unor astfel de cereri dau curs solicitărilor ce vizează punerea în acord a mențiunilor din titlul de proprietate, sub aspect tehnic, cu realitatea factuală din teren ar însemna că ea ar rămâne la aprecierea discreționară a acestora, ceea ce este de natură să aducă atingere însuși dreptului de proprietate în substanța sa, din moment ce orice neconcordanță între mențiunile din titlu și situația reală din teren (inclusiv în ceea ce privește numărul tarlalei/parcelei sau vecinătățile) face imposibilă înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară și împiedică exercitarea atributului dispoziției, atribut ce este de esența dreptului de proprietate.

120. Ceea ce urmărește titularul cererii în procedura rectificării este satisfacerea pretențiilor sale referitoare la înscrierea titlului de proprietate în cartea funciară, în scopul exercitării depline a prerogativelor unui drept ce i-a fost recunoscut deja; or, în atare ipoteză, a aprecia că partea interesată nu se poate adresa instanțelor de judecată ar avea drept consecință lipsa unui raport rezonabil de proporționalitate între măsura care a determinat limitarea dreptului de acces liber la justiție și scopul legitim urmărit.

121. Trebuie subliniat în acest sens că titlul de proprietate care se emite în temeiul Legii nr. 18/1991 are o natură juridică complexă conferită, pe de o parte, de caracterul autorității emitente, respectiv acela de autoritate administrativă, și de procedura specială administrativă de emitere a actului, iar, pe de altă parte, de caracterul drepturilor care decurg în puterea legii din acesta, respectiv dreptul de proprietate cu toate prerogativele sale: posesia, folosința și dispoziția.

122. În acest context, modalitatea în care oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, respectiv comisiile județene de fond funciar dau curs obligațiilor care le revin, de întocmire a documentațiilor necesare rectificării, inclusiv a planurilor parcelare sau cadastrale, și de emitere a hotărârilor de rectificare, este supusă cenzurii instanței învestite cu cererea persoanei nemulțumite de felul în care i-a fost rezolvată cererea.

123. De altfel, pentru ca instanțele de judecată să fie excluse într-o anumită materie, este necesar să existe norme legale exprese, iar această înlăturare a competenței instanței de judecată să fie justificată prin existența unei alte căi legale alternative puse la îndemâna părților și care să ducă la același rezultat, iar la rândul ei să fie supusă verificării instanțelor pentru excluderea abuzurilor. Or, nici Legea nr. 18/1991 și nici Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 700/2014 nu stipulează expres că, în acest caz, nu pot fi supuse cenzurii instanțelor de judecată cererile de rectificare a titlurilor de proprietate, art. 58 teza a doua din Legea nr. 18/1991 consacrând neechivoc competența instanțelor civile de a se pronunța asupra modificării, în sens larg, a acestor titluri.

124. De asemenea această dezlegare este în acord cu jurisprudența instanței de contencios european a drepturilor omului, în interpretarea articolului 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția), care garantează dreptul la un proces echitabil, cu componenta sa materială esențială – dreptul de acces la un tribunal independent și imparțial, cu plenitudine de competență, care să soluționeze contestațiile ce poartă asupra unor drepturi și obligații cu caracter civil, în accepțiunea lor autonomă.

125. În acest sens, deși dreptul de acces la un tribunal nu este unul absolut, fiind susceptibil de limitări, întrucât, prin însăși natura lui, acesta presupune o reglementare din partea statului, în cadrul marjei sale de apreciere, recunoscută de Convenție, limitările trebuie să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim și să fie proporționale, adică să existe un echilibru între scopul invocat de stat și mijloacele folosite, între interesul general și imperativul protejării drepturilor individuale.

126. Pe tărâmul dreptului de acces s-a subliniat necesitatea efectivității exercițiului acestui drept și aplicării limitărilor într-o măsură în care să nu fie golit de conținut. Astfel, s-a evidențiat de nenumărate ori că ansamblul garanțiilor procesuale instituite de art. 6 din Convenție ar rămâne fără substanță și ar deveni superfluu dacă dreptul de acces la instanță nu ar fi unul efectiv, în aplicarea unui principiu fundamental, potrivit căruia Convenția apără drepturi concrete și efective, iar nu teoretice și iluzorii (Cauza Sabin Popescu împotriva României, Hotărârea din 2 martie 2004; Cauza Golder împotriva Marii Britanii, Hotărârea din 21 februarie 1975; Cauza Weissman împotriva României, Hotărârea din 24 mai 2006).

127. Deși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că instituirea unei proceduri prealabile nu este în sine incompatibilă cu prevederile art. 6 din Convenție, fiind una dintre limitările admise ale dreptului de acces la un tribunal, pentru a atinge scopul reglementării dreptului la un proces echitabil, ea trebuie să fie supusă unui control judecătoresc exercitat de o instanță independentă și imparțială, cu plenitudine de jurisdicție, adică o instanță capabilă să exercite un control în fapt și în drept, desigur, în funcție de competențele atribuite de dreptul intern.

128. Procedând la aplicarea acestor principii în dezlegarea problemei de drept referitoare la posibilitatea sesizării instanței de judecată cu soluționarea fondului cererii de rectificare a titlului de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991, în cazul refuzului autorităților de a soluționa cererile cu acest obiect, se observă că negarea posibilității de a se proceda la corectarea neconcordanțelor înscrise în cuprinsul acestuia, în ipotezele prevăzute de art. 235 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 700/2014, în baza și în urma unei proceduri judiciare, desfășurată cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale ale persoanelor implicate, ar echivala cu o restrângere a accesului la un tribunal independent și imparțial și cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

129. Altfel, de vreme ce titlul de proprietate emis potrivit Legii nr. 18/1991 constituie temeiul în baza căruia imobilul poate fi înscris în cartea funciară, a accepta că doar comisiile județene de fond funciar pot emite hotărâri în materia rectificării titlurilor de proprietate, în procedura administrativă, respectiv că doar oficiul de cadastru și publicitate imobiliară poate proceda la rectificare, înseamnă a accepta că o atare operațiune „scapă” controlului unei instanțe și este lăsată exclusiv la latitudinea acestor autorități, iar un aspect esențial al unei cauze particulare deduse judecății – cel al demonstrării existenței unor neconcordanțe între situația rezultată din posesia exercitată asupra terenului și cea evidențiată de mențiunile din titlul de proprietate – nu poate fi dezbătut și probat într-o procedură judiciară în care contestația poartă asupra unor drepturi și obligații cu caracter civil, cum este dreptul de proprietate, ce formează chiar domeniul de aplicabilitate al dreptului la un proces echitabil.

130. În alți termeni, a declanșa o procedură judiciară doar pentru a constata că o autoritate, în mod discreționar sau din neglijență, nu întocmește documentele necesare rectificării, fără a da posibilitatea părții interesate de a stabili, pe baza probelor, situația juridică și faptică reală a terenurilor pentru care deține un titlu de proprietate ce nu poate fi intabulat, ar echivala doar cu iluzia exercițiului unui drept fundamental și cu lăsarea lui fără substanță.

Pentru considerentele expuse, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie:

„Admite sesizarea formulată de Tribunalul Suceava – Secția I civilă, în Dosarul nr. 5.511/314/2016, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în interpretarea dispozițiilor art. 591 alin. (2) raportat la art. 58 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost completate prin art. 92 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 81/2011 privind unele măsuri de organizare a Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, precum și pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 219/2012 și art. 235 alin. (3) din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că:

Instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond cererile având ca obiect rectificarea titlurilor de proprietate emise conform Legii nr. 18/1991, art. 58 din acest act normativ fiind aplicabil și în acest caz.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2021.”

Avocat Andrei Pap
PAP | law office

Cuvinte cheie: , , , , ,
Secţiuni: Dezlegarea unor chestiuni de drept, Procedură civilă, SELECTED TOP LEGAL, _CONTENT | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD