« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii

De-a dreptul și cinematografia: The Crown
07.05.2021 | Lavinia TEC

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Lavinia Tec

Lavinia Tec

La Editura Universității de Vest din Timișoara a apărut volumul De-a dreptul și cinematografia (coordonatori: Lavinia Tec, Florentin Țuca).

Continuăm azi cu publicarea unor extrase din secțiunea Situații juridice.

 All things bright and beautiful

 Andra-Roxana Trandafir[1]

(…)

”În serialul The Crown, episodul 3 al sezonului 3 prezintă una din cele mai mari tragedii miniere, cu siguranță cea mai atipică (dacă îmi este permisă formularea): dezastrul de la Aberfan. Voi face o scurtă prezentare a episodului și a contextului în care a avut loc tragedia, precum și a urmărilor acestuia (I), pentru a prezenta apoi evenimente din România având cauze oarecum similare, care au avut drept victime tot copii și care implică persoane juridice responsabile (II).”

(…)

Dezastrul de la Aberfan, care a avut loc la 21 octombrie 1966, a fost redat destul de fidel în serial (1). Alte aspecte prezentate, legate de reacțiile Reginei și de ceilalți membri ai familiei regale rămân în realitate necunoscute. Nu mă voi contra pe aceste aspecte conexe, pentru a păstra, pe cât posibil, faptele, așa cum s-au întâmplat. Ulterior, vom vedea care a fost soluția Tribunalului instituit pentru cercetarea evenimentului și concluziile acestuia (2).

(…)

Episodul începe cu imaginea întunecată a unei mici așezări și cu ploaia care cade necontenit. În realitate, în ziua respectivă nu era doar ploaie, ci incredibil de ceață.Mai sus de clădiri, un munte negru se înalță amenințător. Ceva ce seamănă cu o sondă și un turn din care iese fum se află în vârful muntelui. Este joi, 20 octombrie 1966, iar așezarea se numește Aberfan – un sătuc minier din sudul Țării Galilor. Copiii sunt la școală, într-o sală de clasă, iar profesorul îi întreabă ce este special la ziua următoare. Copiii, inocenți, răspund „e vineri”. Profesorul le spune că este totodată și începutul vacanței de toamnă și ziua în care vor cânta un imn anglican, scris în 1848, care se numește „All things bright and beautiful”[2], astfel încât le împarte pliantele cu versurile și le spune să le învețe.Copiii ies pe poarta școlii și fug prin ploaie spre părinții care îi așteaptă, îndreptându-se spre casă în timp ce fredonează imnul. Muntele veghează peste școală, care, aflăm, se numește Pantglas Junior School. În căldura căminului lor, copiii repetă versurile și se pregătesc pentru ziua următoare.

La Londra, Regina Elisabeta a II-a contemplă de la fereastră ploaia care cade necontenit, apoi scrie în jurnal.

Vineri, 21 octombrie 1966. Copiii pleacă spre școală, părinții sunt în întârziere spre serviciu, majoritatea lucrând în mina de cărbune din apropiere.Tot mai mulți dintre cei aproximativ 5000 de locuitori din Aberfan începuseră să își piardă locurile de muncă pe măsură ce minele se închideau. Este soare, iar ploaia s-a oprit în sfârșit la Aberfan. Într-o mașină, doi muncitori se îndreaptă neliniștiți spre halda cu numărul 7, adică muntele imens format din steril (deșeul obținut în urma mineritului), care se vede deasupra școlii.Halda era gestionată de National Coal Board, o companie de stat creată în 1947 pentru gestionarea prelucrării cărbunelui, industrie care fusese naționalizată. Halda măsura 34 m și 227,000 de metri cubi. Sub cărucioarele care transportă sterilul, care nu interesează pe nimeni, muncitorii observă o gaură mare și materialul care se surpă. „Halda e instabilă”, mai apucă să spună înainte să gonească spre mașină, de unde pleacă spre a anunța responsabilul din ziua aceea despre ceea ce au văzut. În câteva secunde, bărbații îngroziți observă cum muntele de steril o ia pur și simplu la vale spre Aberfan, materialul îndreptându-se cu viteză uimitoare spre școală. Profesorul, care tocmai făcea prezența în timp ce vede pe geam ce se apropia, apucă doar să le spună copiilor să se adăpostească sub bănci.

Primul ministru Harold Wilson ține un discurs în fața unei mici adunări, inaugurând un hipermarket (invenție superioară supermarket-ului) atunci când este informat pe scurt: „dezastru minier, 115 copii…. Nu poate continua discursul.

Imaginile dezastrului sunt apocaliptice și redau fidel ceea ce s-a întâmplat în realitate. Școala nu mai există, o mare de material negru a acoperit totul. Oamenii sapă cu mâinile și cu căștile de miner. Găsesc diverse obiecte, câte un caiet al copiilor, dar… prea puțini supraviețuitori.

La Londra, în biroul ei luxos din Palatul Buckingham, Regina află despre dezastru. Secretarul adjunct a scris și un mesaj (sec) de condoleanțe, pe care Regina îl aprobă. Nu este de acord însă și cu sugestia de a merge la Aberfan: „monarhii vizitează spitale, nu locuri de accidente” (nu există dovezi că fraza ar fi fost spusă în realitate).”

(…)

”Între timp, la Londra, zilele curg normal: prințesa Margaret e amețită de băutură, Regina își continuă audiențele. Întâlnindu-se cu primul ministru, refuză încă o dată să meargă la Aberfan, pretextând că paralizează orice loc în care apare și că echipele de salvare nu au nevoie de asta. Primul ministru insistă, spunându-i că ar trebui să consoleze oamenii. „Să fac spectacol?”. „Nu, să consolați oamenii”. Duminică, la micul dejun, prințesa Margaret le povestește Reginei și mamei lor conversația pe care a avut-o cu soțul ei, fotograf, care a fost deja la locul dezastrului. Și Ducele de Edinburgh vizitase Aberfan imediat după eveniment și a asistat la înmormântarea a 81 de copii (în realitate, Ducele nu a fost prezent la înmormântare, dar a vizitat într-adevăr localitatea, atât a doua zi după eveniment, cât și mai târziu, cu Regina).Când îi povestește Reginei cum a fost, Ducele îi spune și că, deși se simțea peste tot furia, oamenii nu au lovit, nu au strigat, ci au făcut ceva impresionant: au cântat, iar „oricine ar fi auzit cântecul s-ar fi frânt în mii de bucăți”. Regina tace, serialul inducând ideea că ar avea o problemă de exprimare a emoțiilor, aspect confirmat mai târziu într-un dialog cu Wilson, în care îi mărturisește că nu poate să plângă (nu există dovezi că aceste lucruri ar fi adevărate, dar oricum nu acestea sunt relevante pentru discuția de față). În cele din urmă (după 8 zile, întârziere pe care serialul o prezintă ca fiind cel mai mare regret al ei), Regina merge  la Aberfan, vizitează școala, se deplasează la capelă, la cimitir, în casa unui miner și discută cu familiile îndurerate, primind și un desen care îi va rămâne foarte drag, „din partea copiilor rămași în Aberfan”. „Treaba noastră este să stingem mai multe crize decât creăm”, i-ar fi spus Wilson Reginei, care în anii ce au urmat s-a întors de câteva ori la locul tragediei.”

(…)

Cercetarea condițiilor în care s-a produs evenimentul a fost una specială. Pe 25 octombrie 1966, a fost instituit un tribunal ad-hoc. 136 de martori au fost audiați pe parcursul a 5 luni, un interval considerat mare pentru astfel de tribunale, dar „much of the time of the Tribunal could have been saved if … the National Coal Board had not stubbornly resisted every attempt to lay the blame where it so clearly must rest—at their door[3].

Raportul Tribunalului, publicat la data de 3 august 1967, reține că „blame for the disaster rests upon the National Coal Board. … This blame is shared (though in varying degrees) among the National Coal Board headquarters, the South Western Divisional Board, and certain individuals.”[4]Astfel, nouă angajați au fost considerați vinovați pentru ceea ce s-a întâmplat, dar nu au fost urmăriți penal sau sancționați în vreun fel. Societatea (National Coal Board) nu a fost urmărită penal, întrucât la acel moment Marea Britanie nu permitea răspunderea penală a persoanei juridice pentru ucidere din culpă ca urmare a managementului defectuos.

Astfel, greșelile care au condus la producerea dezastrului țin, în esență, de modalitatea de depozitare a sterilului și de modalitatea de luare a deciziilor la nivelul National Coard Board. La acestea au contribuit ignorarea completă a sesizărilor privind lipsa de stabilitate a haldei și amplasarea ei lângă o școală.

Într-o formulare care ar trebui ținută minte, Tribunalul a reținut că este „their strong and unanimous view … that the Aberfan disaster could and should have been prevented. … the Report which follows tells not of wickedness but of ignorance, ineptitude and a failure in communications. Ignorance on the part of those charged at all levels with the siting, control and daily management of tips; bungling ineptitude on the part of those who had the duty of supervising and directing them; and failure on the part of those having knowledge of the factors which affect tip safety to communicate that knowledge and to see that it was applied. [5]

O reformă legislativă din 1969 a stabilit reguli mai clare pentru depozitarea sterilului și construirea haldelor.

Mina de cărbune s-a închis în 1989.”

(…)

”Deși a avut loc acum peste 50 de ani, iar lecțiile de învățat în urma lui ar fi trebuit să fie de mult timp învățate, evenimentul tragic de la Aberfan este replicat, sub diverse forme, și astăzi, inclusiv în țara noastră. Vom face, în cele ce urmează, câteva considerații privind infracțiunea de ucidere din culpă comisă prin inacțiune de persoanele juridice (1), pentru a vedea apoi exemple de situații în care copiii au fost victimele neglijenței diferitelor entități colective în ultimii ani (2).

(…)

”Dintre infracțiunile contra persoanei, cele de vătămare corporală din culpă și de ucidere din culpă se întâlnesc cel mai des în sarcina persoanelor juridice. Am arătat într-o lucrare recentă[6] că, în ceea ce privește infracțiunea de ucidere din culpă, rezultă din datele furnizate de Ministerul Public că, în perioada 2007‑2019 au fost cercetate pentru această infracțiune 204 de persoane juridice (din 346 cercetate în total pentru infracțiuni contra persoanei), dintre care 113 au fost trimise în judecată prin rechizitoriu și 5 prin acord de recunoaștere a vinovăției (dintr-un total de 173 de persoane trimise în judecată pentru infracțiuni contra persoanei)[7]. Aceste date arată așadar că 58.59% din urmăririle penale pentru infracțiunile contra persoanei au vizat infracțiunea de ucidere din culpă, iar 68.20% dintre trimiterile în judecată pentru faptele din Titlul I din Codul penal au avut în vedere această infracțiune. Rezultă, de asemenea, că „șansele” unei persoane juridice cercetate pentru ucidere din culpă de a fi trimisă în judecată sunt de 57,84% (rata normală de trimitere în judecată, atât în cazul persoanelor fizice, cât și în cazul persoanelor juridice, fiind de aprox. 25%).

Conform datelor transmise de Ministerul Justiției[8], 26 de persoane juridice au fost condamnate definitiv pentru infracțiunea de ucidere din culpă în perioada 2016 ‑ sem. I 2019.

Infracțiunile de ucidere din culpă reținute în sarcina persoanelor juridice de instanțe pot fi grupate în mai multe categorii. Astfel, se întâlnesc situații în care fapta este comisă ca urmare a nerespectării normelor privind securitatea și sănătatea în muncă, ca urmare a nerespectării altor dispoziții legale ori ca urmare a nerespectării măsurilor de prevedere necesare pentru desfășurarea activității persoanei juridice. Prin urmare, în majoritatea cazurilor, uciderea din culpă (infracțiune comisivă[9], de rezultat) se comite printr-o inacțiune a persoanei juridice. Reglementată în art. 17 C.pen., infracțiunea comisivă prin inacțiune (omisiune, așa cum spune textul de lege) are la bază fie încălcarea unei obligații legale sau chiar contractuale, fie crearea anterioară a unei stări de pericol pentru valoarea socială protejată. Această stare de pericol poate fi creată inclusiv printr-o inacțiune. Iată deci că autorul infracțiunii comisive prin inacțiune poate rămâne în pasivitate totală, aspect care, uneori, conduce la reținerea în sarcina sa a uciderii din culpă.”

(…)

”O primă situație, foarte cunoscută, a vizat tragicul caz al incendiului care a avut loc în anul 2010 la Maternitatea Giulești, soldat cu decesul a șase nou‑născuți și vătămarea corporală a altor cinci. În această cauză, Spitalul a fost condamnat pentru infracțiunea de ucidere din culpă în variantă agravată [atât în temeiul art. 178 alin. (2) C.pen. din 1969, dar și potrivit alin. (5) al aceluiași articol, având în vedere moartea mai multor persoane] și vătămare corporală din culpă, reținându‑se în sarcina lui că „nu a respectat obligația de a supraveghea în permanență nou‑născuții din salonul «Terapie Intensivă» al Secției de Neonatologie, nu a luat măsurile de organizare a activității de sănătate și securitate în muncă, nu a luat măsurile pentru organizarea activității de verificare/revizie a instalației electrice și pentru instruirea personalului unității cu privire la normele de prevenire și stingere a incendiilor, nu a asigurat verificarea corespunzătoare a instalației electrice, lipsa din salon a asistentului medical de serviciu împiedicând constatarea imediată a incendiului și luarea măsurilor de salvare”[10].

Un alt caz cunoscut în care au fost condamnate două persoane juridice (una de drept public, iar cealaltă de drept privat) pentru infracțiunea de ucidere din culpă în variantă agravată [art. 178 alin. (1), (2) C.pen. din 1969] a avut în vedere, pentru persoana juridică de drept public (Administrația Domeniului Public Sector 2) o „indolență”, așa cum o caracterizează instanța, ce a constat în neluarea de măsuri corespunzătoare de împrejmuire şi, implicit, delimitare a zonei amenajate a Parcului T. din municipiul Bucureşti de terenul viran din imediata vecinătate, fapt care a permis trecerea minorilor A.I.C. şi A.A.A. într‑o zonă sălbatică şi a creat condiţiile pentru pătrunderea pe teren privat neîngrădit, păzit de şapte câini, al căror atac a condus la decesul minorului A.I.C.” Pentru persoana juridică de drept public, o societate cu răspundere limitată, uciderea din culpă a constat în neasigurarea unui „cadru organizatoric apt să preîntâmpine atacul canin asupra minorului A.I.C. prin menţinerea integrităţii împrejmuirii curţii societăţii, pentru ţinerea câinilor societăţii exclusiv în interiorul perimetrului îngrădit al firmei, şi prin îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din legislaţia referitoare la deţinerea de câini, inclusiv a celor periculoşi sau agresivi, împrejurări care au dus la moartea minorului A.I.C.”[11]

Așa cum spuneam, nu doar încălcările dispozițiilor legale conduc la reținerea infracțiunii de ucidere din culpă (și în special a variantei agravate prevăzute de alin. (2) al textului de lege care sancționează această infracțiune), ci și absența măsurilor de prevedere necesare pentru efectuarea unei activități ce intră în obiectul de activitate a persoanei juridice, situație similară cu ceea ce s-a întâmplat la Aberfan.”

(…)

”Sunt puține lucruri care mai pot fi spuse după prezentarea unor astfel de tragedii. Ceea ce ar trebui reținut este, probabil, faptul că activitatea persoanelor juridice, mai ales a celor de mari dimensiuni (așa cum este cazul în toate situațiile expuse), este deseori de natură să creeze o stare de pericol pentru viața și sănătatea persoanelor, care, dublată de rămânerea în pasivitate, poate să conducă la urmări grave cu privire la aceste valori sociale.”

(…)

Întrucât dreptul penal român nu pedepsește o simplă punere în pericol a vieții persoanei[12], care ar putea preveni urmări mai grave, persoanele juridice ar trebui să fie cu atât mai prudente în desfășurarea activității lor, pentru ca fapte de natura celor de mai sus să rămână simple episoade dintr-un serial.”


[1] Andra-Roxana Trandafir este conferențiar universitar și prodecan al Facultății de Drept din cadrul Universității din București.
[2] Versurile, scrise de Cecil Frances Alexander, sunt următoarele: „All things bright and beautiful,/ All creatures great and small,/ All things wise and wonderful,/ The lord god made them all./ Each little flower that opens,/ Each little bird that sings,/ He made their glowing colours,/ He made their little wings./ The purpleheaded mountain,/ The river running by,/ The sunset and the morning,/ That brightens up the sky./ The cold wind in the winter, /The pleasant summer sun,/ The ripe fruits in the garden,/ He made them every one./ The tall trees in the greenwood,/ The meadows where we play,/ The rushes by the water,/ We gather every day.”
[3]Mult timp ar fi fost scutit dacă National Coal Board nu ar fi încercat să reziste fiecărei încercări de a plasa vina acolo unde în mod clar trebuie să se afle – la ușa lor”. A se vedea Raportul Tribunalului instituit pentru investigarea dezastrului de la Aberfan (în continuare „Raportul”), disponibil aici
[4]Culpa pentru dezastru aparține National Coal Board. Această culpă este împărțită (la niveluri diferite) între sediul central al National Coal Board, South Western Divisional Board și anumite persoane fizice”.
[5] „…opinia lor fermă și unanimă… că dezastrul de la Aberfan ar fi putut și ar fi trebuit să fie prevenit…. Raportul care urmează ne vorbește nu doar despre ticăloșie, dar și despre ignoranță, prostie și lipsă de comunicare. Ignoranță din partea celor responsabili la toate nivelurile de controlul și gestionarea zilnică a haldelor; prostie crasă a celor care aveau datoria să-i supravegheze; lipsă de comunicare a celor care aveau cunoștință de factorii care au afectau stabilitatea haldei care ar fi putut să transmită acest lucru și să vegheze că se luau măsuri.” (par. 18 din Raport).
[6] A se vedea A.R. Trandafir, Răspunderea penală a persoanei juridice, Ed. CH Beck, București, 2020, nr. 143 și urm.
[7] Datele au fost obținute ca răspuns la solicitarea noastră privind datele referitoare la răspunderea penală a persoanei juridice, fiind transmise de Ministerul Public prin Adresa 3305 din 23 octombrie 2019 și Adresa 981 din 23 aprilie 2020.
[8] Datele au fost transmise ca răspuns la solicitarea noastră privind datele referitoare la răspunderea penală a persoanei juridice, prin Adresa din 1 noiembrie 2019.
[9] Pentru câteva considerații despre infracțiunile comisive prin inacțiune, a se vedea A.R. Trandafir, Totul e atât de firesc în tăcerea noastră. Sau despre infracțiunea de omisiunea declarării unor informații, în AUBD 2020 (în curs de apariție) și AUBD – Forum juridic (https://drept.unibuc.ro/dyn_doc/A.R.%20Trandafir%20-%20Omisiunea%20declararii.pdf)
[10] A se vedea C.A. București, secția a II‑a penală, decizia nr. 537/A din 2.04.2015, cit. supra.
[11] A se vedea C.A. București, secția I penală, decizia nr. 816 din 12 mai 2016, cit. supra.
[12] De pildă, potrivit art. 223-1 C.pen. francez, „Le fait d’exposer directement autrui à un risque immédiat de mort ou de blessures de nature à entraîner une mutilation ou une infirmité permanente par la violation manifestement délibérée d’une obligation particulière de prudence ou de sécurité imposée par la loi ou le règlement est puni d’un an d’emprisonnement et de 15 000 euros d’amende.” (Expunerea directă a unei persoane la un risc imediat de moarte sau vătămare de natură să atragă o mutilare ori o infirmitate, comisă prin încălcarea specifică a unei obligații particulare de prudență ori siguranță prevăzute de lege sau regulament se pedepsește cu închisoarea de un an și cu amenda de 15.000 de euro). Persoana juridică poate primi și alte pedepse pentru această faptă. Deși infracțiunea nu acoperă toate situațiile de punere în pericol expuse în prezentul material, ea este utilă cu siguranță pentru anumite categorii de fapte inclusiv în dreptul nostru (care nu ar putea fi acoperite de art. 349-350 C.pen.).


Av. conf. univ. dr. Lavinia Tec
Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timișoara

Cuvinte cheie: , , , ,
Secţiuni: Drept penal, Opinii, SELECTED TOP LEGAL | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD