Secţiuni » Interviuri
Interviuri
Women in Law
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
Masterclass US Litigators
Articole Interviuri SELECTED Women in Law

Gabriela Răducan: În profesiile juridice, cred că femeile sunt binecuvântate [Women in Law]

1 aprilie 2024 | Alina MATEI
Alina Matei

Alina Matei

Gabriela Răducan

Gabriela Răducan

Alina Matei: Mulțumesc, stimată doamnă Profesoară Gabriela Răducan, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. WOMEN IN LAW este despre femei, despre ceea ce fac ele în viața profesională și nu numai. O să vă rog să ne spuneți ce vă definește pe dumneavoastră ca profesionist?

Gabriela Răducan: Dragă Alina, prioritar doresc să vă mulțumesc pentru invitația de a participa la acest interviu și să vă felicit pentru acest proiect menit să evidențieze și să onoreze femeile de carieră, dar și să ofere o varietate de modele pentru tinerii de azi, deoarece aceștia chiar au nevoie de asta (ca să le stimuleze ambițiile pozitive).

Prima întrebare, implică o autocaracterizare pe plan profesional, iar după 27 de ani de avocatură, dar și de carieră universitară și de formare profesională a magistraților și avocaților, precum și de carieră publicistică, această chestiune îmi este oarecum clară și cred că o pot face.

În primul rând, ca profesionist, cred că mă definesc integritatea, onestitatea, auto-motivarea și dorința perpetuă de a învăța și a excela în ceea ce fac – sunt permanent deschisă să cunosc și să învăț cât mai multe și să-mi up-gradez abilitățile, eventual să dezvolt abilități noi. Găsesc aceste trăsături la fel de importante atât în cariera de avocat, cât și în cariera didactică universitară sau de formare profesională a juriștilor. Sunt profesii în care nu poți să te oprești, întotdeauna ai ceva nou de învățat. Apoi, în ce mă privește, la fel de importante apreciez că sunt atitudinea pozitivă, energia, empatia, buna comunicare, responsabilitatea și asumarea, leadership-ul, stima de sine, răbdarea, capacitatea de analiză și sinteză, aptitudinea de a rămâne calmă sub stres, abilitatea de mediere și de rezolvare a conflictelor, dar și curajul în orientarea spre soluții pro-active, chiar inovatoare sau mai puțin obișnuite, dar viabile și – prioritar – legale. Ca orice om, fiecare avem și ceva defecte, iar eu nu sunt scutită de asta. 😊 Însă, cred că important este ca, în final, calitățile pozitive să domine asupra celor mai puțin pozitive, iar rezultatul să fie mereu cel așteptat.

Alina Matei: În opinia dumneavoastră, implicarea femeilor, indiferent de profesia juridică aleasă, este limitată/nelimitată?

Interviuri JURIDICE.ro

Evenimente juridice

Arbitraj comercial

Servicii JURIDICE.ro

Gabriela Răducan: În epoca actuală, apreciez că devine nerelevant genul când e vorba de limite, deoarece cred cu tărie că fiecare avem posibilități nelimitate, depinzând doar de noi să încercăm să le manifestăm. Aceasta e o perspectivă generală.

În profesiile juridice, cred că femeile sunt binecuvântate. Practic, e greu să vorbești de limite și, de altfel, e suficient să observi că femeile sunt majoritare în aceste profesii. Știința dreptului și practicarea sa de către femei, conferă acestora o forță suplimentară (mai relevantă decât în majoritatea profesiilor, cred), permit manifestarea nelimitată a potențialului feminin în lupta pentru dreptate și adevăr, că doar…e vorba despre drepturi… Și aici nu încape discriminarea de gen!… Faptul că – mai mult decât în alte profesii – femeile au ocupat și ocupă între cele mai înalte funcții de conducere (minister, CSM, conducerea instanțelor sau a parchetelor, judecători de Curte Constituțională, au propria firmă profesională sau sunt parteneri, manageri coordonatori în firme de avocatură, notariat, executori judecătorești, Legal Director în companii etc.) dovedește din plin că, în justiție, femeile chiar sunt egale cu bărbații și implicarea depinde doar de propria persoană.

Psihologul Carl Gustav Jung, care a folosit conceptul de arhetip în teoria sa despre psihicul uman, afirma că personajele universale mitologice (arhetipurile) rămân in subconștientul colectiv al oamenilor din întreaga lume. Or, încă din antichitate, arhetipurile justiției, dreptății, strategiei și înțelepciunii, sunt reprezentate de zeități-femei: Iustitia este personificarea dreptății și a domniei legii în mitologia romană, echivalenta ei în mitologia greacă fiind Themis (zeița dreptății divine, reprezentată ca o femeie severă, legată la ochi, ținând într-o mână o balanță, iar în cealaltă o sabie, ca semn al puterii de a impune decizia luată ori ca semn că s-a făcut dreptate), în timp ce cunoașterea, înțelepciunea, strategia și discernământul sunt reprezentate de Atena – zeița din mitologia greacă. Mai târziu, întâlnim arhetipul războinicei (care reprezintă puterea, curajul și determinarea feminină), asociat cu lupta pentru drepturi, protejarea familiei și a valorilor cum ar fi, de pildă, personajul „Jeanne d’Arc”… Iar astăzi, mai mult ca oricând, femeile își aleg profesii juridice, continuând să întruchipeze și să emancipeze la cel mai înalt nivel arhetipurile istorice reprezentative.

În opinia mea, femeile care exercită profesii juridice sunt puternice, având curajul și forța necesară să lupte pentru dreptate, pentru drepturi, pentru binele social și, astfel, singurele limite reale și concrete pe care ar trebui să le respecte sunt cele ale legalității, moralității și bunului-simț, la care se adaugă inerent limitele propriilor lor alegeri și posibilități (deși, aici cred că – mai degrabă – e vorba de dorința și puterea de opțiune, acestea creând o autolimitare, deci, nu e vorba de o limită impusă). Am putea vorbi la nesfârșit doar pe acest subiect (existând multiple fațete ale întrebării adresate), dar mă opresc aici, conchizând că – în opinia mea – implicarea femeilor în justiție are un câmp nelimitat de acțiune, câtă vreme acestea rămân în sfera legii și a moralei.

Alina Matei: Trecerea femeii juriste de la rolul de soție/iubită/mamă la cel de profesionist al dreptului ce filtre ar trebui să parcurgă, pentru ca niciunul dintre cele două ”roluri” să nu fie afectat de prejudicii majore?

Gabriela Răducan: Aceasta este o întrebare dificilă și nu cred că există un răspuns sau o soluție erga omnes. 😊 Adesea, găsirea echilibrului necesar între cele două roluri, constituie o provocare perpetuă și inerent dinamică, deoarece – la fel ca și viața – capătă modulații noi de la un moment la altul, fiind necesar să te adaptezi fiecărei situații în parte. Cumva, după o vreme capeți experiență și realizezi acest echilibru în mod natural, mai mult instinctiv. Totuși, există numeroase momente când cele două realități (din plan personal și din plan profesional) te zguduie, fiecare reclamându-și în forță întâietatea. Și atunci ajungi în zona compromisurilor, compromisuri care se succed, când de o parte, când de cealaltă parte, iar tu ești cel care încearcă să țină în echilibru o barcă, pe timp de furtună.

Profesia juridică, în special cea de avocat, îți fură la maxim din timpul personal, pentru că apar destul de des situații care necesită rezolvare neîntârziată, zile și nopți nedormite și chiar și week-end-uri în care – în loc să te odihnești și să petreci timp în familie sau doar pentru tine – ești nevoită să continui să lucrezi. Și acesta e sacrificiul unui profesionist – avocat, însă, întotdeauna cred că este și o chestiune de alegere. Când le alegi pe amândouă, dacă reușești să te organizezi și să creezi o dinamică în care să-ți faci și timp pentru familie și chiar pentru tine, ca femeie, ești fericită, dar nu se întâmplă foarte des. Oricum, nu e ușor să fii și soție și mamă și să vrei să și performezi profesional, deci să armonizezi cele două roluri. Și, iată un argument în plus pentru ce spuneam mai înainte: femeile din profesiile juridice sunt puternice sau cel puțin așa se presupune că trebuie să fie. 😊 Un fel de ”Superwomen”…, o ”eroină”, atât pe scena profesională, cât și în familie.

Și, totuși, în spatele acestei reprezentări de mare forță, tu rămâi – simultan – un suflet de femeie, cu sensibilitățile și empatia care te caracterizează, cu visele și durerile proprii, cu spiritul cald și viu, încercând să îmbrățișezi cât mai mult viața, cu frumusețea și seninătatea ei, pentru că eu cred că – ancestral – femeia are predominant potențialitatea de a fi pozitivă și plină de speranță și de grație. De aceea e FEMEIE, iar aura ei – când solară, când lunară – luminează mereu. E de-ajuns s-o privești…

Alina Matei: Mediul juridic oferă femeilor oportunitatea de a fi ceea ce vor ele să fie?

Gabriela Răducan: Cumva, răspunzând la întrebarea legată de limite în implicarea femeilor în profesia juridică aleasă, am atins indirect și răspunsul la prezenta întrebare. În plus, aș dori să adaug câteva aspecte.

Cu siguranță mediul juridic oferă unei femei-juriste o gamă largă și variată de oportunități. Depinde de fiecare ce anume și cât de mult își dorește. Pentru că iarăși e o chestiune de alegere. Sunt dintre acele persoane care cred cu tărie că pot face cam tot ceea ce-și propun, câtă vreme nu-și doresc imposibilul și au discernământ, viziune și claritate în ceea ce urmăresc. Iar, uneori, e nevoie și de puțină șansă sau de instinct adecvat la momentul potrivit ori poate chiar de alți oameni potriviți în jurul tău, care să te potențeze, să te sprijine moral în inițiativele tale. Prin excelență, lucrând pentru oameni, noi, juriștii – la fel ca și personalul medical sau din învățământ – e necesar să rămânem puternic ancorați în ideea de umanitate, ca să reușim să fim ceea ce presupun aceste nobile profesii.

Mediul juridic e unul dinamic, în perpetuă dezvoltare și transformare, astfel că – dincolo de cunoașterea legii și a practicii judiciare – ceea ce te distinge, într-un fel sau altul, este suma abilităților tale și felul în care reușești să le aplici, laolaltă cu curajul și inițiativa de a o face. Iar eu cred că, în general, femeile sunt curajoase, inspirate, pline de abilități și deschise metamorfozelor.

În același timp, e important ca atunci când îți alegi o anume profesie juridică să fii suficient de informat cu ce presupune ea și să te autoanalizezi ca să înțelegi dacă ți se potrivește sau nu. Ca profesor, dar și ca practician și formator, am văzut adesea că unii tineri tind să opteze pentru o anume profesie, nu în considerarea faptului că le-ar plăcea să o facă și că ar fi potrivită cu caracterul, cu firea lor, ci pentru motive aparent relevante (statut social, stabilitate, imagine, succes financiar, o pensie mai bună etc.), profesie care – într-un final- se dovedește improprie pentru cei care au visat și au muncit din greu să ajungă la ea. Și atunci intervin frustrările și, inerent, un întreg complex psihologic atrage, în timp, și o deformare a modului în care își exercită profesia, care repercutează mai puțin pozitiv asupra subiecților sau, după caz, justițiabililor cu care intră în tangență. E adevărat că există și posibilitatea migrării dintr-o profesie juridică în alta, în anumite condiții, iar aceasta constituie tot o oportunitate a mediului juridic. Totuși, deși există o serie de oportunități, alegerea profesiei juridice adecvate ar trebui făcută cu mult discernământ și cunoaștere de sine. Iar pentru o femeie cred că e important să se simtă bine inclusiv în locul și poziția în care își desfășoară profesia. Pentru că, dacă ea se simte bine, iradiază, va avea mai multă forță și mai mult succes. Și atunci, femeia va fi exact ceea ce vrea ea să fie și își va pune o amprentă personală pozitivă, indiferent de poziția, calitatea, postul, funcția pe care o ocupă în profesia juridică aleasă.

Te încurajez, femeie, să fii mereu tu însuți și să manifești deschis tot ceea ce vrei cu adevărat!

Alina Matei: Din toate punctele de vedere, nu cunosc să fi fost vreo perioadă mai favorabilă dezvoltării femeilor ca cea în care trăim. Orice drept, ca orice prejudecată este doar cu urmări. Ce rol pot avea femeile juriste în a înțelege că fiecare este responsabil de alegerile lui (profesionale, personale)?

Gabriela Răducan: În cultura contemporană, rolul femeii în societate s-a repoziționat, evoluția socială fulminantă a acesteia neputând fi tăgăduită de nimeni. La nivel de suflet și de personalitate, în fiecare om există și feminin și masculin (yin și yang), iar ceea ce cu adevărat ne diferențiază ca gen, ar trebui să fie doar anatomia. De peste 2000 de ani și până la mișcările feministe culturale și ideologice, într-o tradiție oarbă, s-a apreciat că ar exista o ”superioritate„ a bărbatului în raport cu femeia, bazată pe forța fizică a acestuia, pe ideea că el ar fi ”capul familiei”, pe noțiunea biblică arhetipală a creării Evei ”din coasta lui Adam”„ etc., idei care au condus în trecut la îndreptățirea doar a bărbaților de a accede la învățământ instituționalizat de performanță, la funcții, calități și poziții publice sau sociale, precum și la dreptul de a vota și de a fi ales etc. Când toate acestea s-au prăbușit, rând pe rând, iar societatea a recunoscut egalitatea între femei și bărbați, iar apoi a sancționat discriminarea de gen, rolul femeilor a dobândit un contur tot mai pregnant. Astăzi sunt nenumărate exemple care atestă statistic că rolurile din trecut sunt în mare parte inversate, mai ales la nivel de familie și adesea și în varii profesii, cum e și cea juridică.

Așa cum spuneam și mai înainte, prin excelență, justiția este un domeniu în care femeile sunt majoritare și în care acestea triumfă, uneori chiar cu riscul unor sacrificii în viața personală. Dar, cred că ceea ce e relevant de sesizat aici, este tocmai dreptul neîngrădit de a-ți alege profesia, în paralel cu alegerile din viața personală și, implicit, posibilitatea asumării responsabilității propriilor alegeri. Femeia are încredere azi că are libertatea de a-și face propriile alegeri, fără opreliști și condiționări absurde.

Deși există încă un val de misoginism, mai mult sau mai puțin pronunțat, în realitatea de azi, cred că acesta nu poate fi privit decât ca o refulare a unor frustrări masculine personale și izolate ori – după caz – un rezultat al lipsei de educație și cultură. Chiar dacă a evoluat, societatea nu este niciodată ideală și femeile se lovesc uneori de opoziția sau reacțiile misogine ale unor bărbați, mai ales când e vorba de ocuparea unor funcții sau poziții relevante. Cu toate acestea, în justiție – așa cum arătam mai sus – numeroase femei au reușit să ocupe cele mai înalte funcții sau poziții de conducere și au constituit și constituie un exemplu de urmat. Acest aspect este, în opinia mea, încurajator și pentru femeile din alte profesii, care pot spera că situații similare se pot întâmpla și în cazul lor.

Sub un alt aspect, fiecare alegere, personală ori profesională, are consecințele ei, iar profesia juridică – mai mult ca oricare alta – te face să înțelegi deplin noțiunile de asumare și responsabilitate. În egală măsură, femeile și bărbații cu profesii juridice, au un rol esențial în societate și-n progresul acesteia pe scara evolutivă pozitivă, ei fiind chemați să afirme și să aplice dreptul, să contribuie (fiecare după rolul lor) la ocrotirea drepturilor celorlalte persoane și la restabilirea dreptății sau cel puțin a adevărului judiciar. Mediind, apărând, susținând, aplicând sau sancționând în varii situații de fapt deduse spre rezolvare în fața lor, de regulă, juriștii duc cu ei aceste exemple în propria viață personală, influențând-o în mod pozitiv și poate chiar preventiv, pe toate acele paliere legate – direct sau indirect – de drepturi și de lege. Vreau să spun că, responsabilitatea profesională (bazată generic pe apărarea drepturilor) cunoaște o extensie și în viața personală, puterea exemplului fiind materializată și în câmp extrajudiciar, ceea ce apreciez ca fiind un plus, deoarece contribuie la diseminarea regulilor de corectitudine socială, la prudență și, implicit, la o viață mai bună. În special femeile, fiind mai extrovertite decât bărbații, cred că au un rol mai mare de diseminare. 😊

Alina Matei: Ați avut un model feminin care v-a inspirat de-a lungul timpului?

Gabriela Răducan: Primul lucru care îmi vine în minte acum e aserțiunea lui Andrei Pleșu ,,Totul este să alegem modele modelatoare, nu modele demolatoare” pentru că am regăsit în ea tiparul de gândire la care m-am raliat și eu încă din adolescență, când am înțeles că nu trebuie să confunzi ,,modelul” cu un idol, să-l așezi (peiorativ) pe un piedestal și să încerci să-l copiezi, ci să vezi în el o ” lecție”, care să te ajute să-ți dezvolți propria personalitate. Între model și anti-model, relevant pentru fiecare este să înțelegem o lecție, în orice circumstanțe, selectând din sistemul axiologic acele valori la care ne raliem și care ne reprezintă cu adevărat și să evităm ceea ce nu ne corespunde.

Conștient sau inconștient, orice om are în viață zeci, sute sau mii de ”modele”. În primii ani de viață, părinții și bunicii sunt primele modele ale copiilor (și, într-un anume fel, aceștia rămân modele toată viața), apoi, li se alătură învățătorii, profesorii, antrenorii, prietenii mai mari etc., toți aceștia având, la anumite momente, un ascendent în viața celui care-l privește drept ”model”. Când ne maturizăm, personalitatea noastră se dezvoltă alert și crește centrarea pe propria persoană, formându-ți propriul model caracteristic. Totodată, în mod instinctiv, continuăm să învățăm, să ne dorim, să aspirăm, să perseverăm, împrumutând câte ceva de la majoritatea oamenilor cu care interacționăm, continuând astfel să ne modelăm personalitatea.

Personal, cred în unicitatea și originalitatea mea ca individ, dar – în același timp – sunt plină de recunoștință pentru toți oamenii pe care i-am întâlnit, care m-au inspirat și de la care am învățat câte ceva și, astfel, m-au ajutat să mă ”construiesc” într-un anume fel. Și între aceste persoane, erau și femei puternice, luminoase și carismatice, din diverse medii, cu profesii sau preocupări dintre cele mai diferite. În același timp, sunt atentă la cum se dezvoltă personalitatea mea, la ce e necesar să îmbunătățesc și, astfel, încerc să devin un model eu însumi, măcar pentru fiul meu.

Pentru că, până la urmă, nu e doar despre tine, ci despre ceea ce rămâne după tine, despre amprenta pe care o lași în urma ta. Am fost din adolescență adepta maximei să dai vieții un sens pe care moartea să nu-l poată răpi… Pentru mine, cei care reușesc să facă asta, sunt modele de urmat. Reușești asta atât ca părinte, dar și, distinct de asta, creând lucruri cu impact care-ți supraviețuiesc… Nu reușesc să-i înțeleg pe cei care-și trăiesc permanent doar clipa prezentă, fără o ”misiune de viață”, fără un scop și fără o minimă preocupare pentru rolul lor real în lume, în comunitatea în care trăiesc și, poate, chiar în familia lor (din păcate). Nu înțeleg oamenii care se opresc la un moment dat și nu se mai dezvoltă pe sine, care se mulțumesc cu ceea ce sunt, deși sunt încă tineri. Eu cred că, între model și anti-model, dezvoltarea personală originală, e esența.

Alina Matei: Am trăit în epoca Pandemiei și a tulpinilor de COVID-19. Cum a fost această perioadă pentru dumneavoastră, din punct de vedere personal și profesional?

Gabriela Răducan: Exceptând restricțiile impuse de pandemie, viața personală și profesională au mers înainte, noi toți făcând eforturi să rămânem la aceleași standarde ca înainte. Capacitatea umană de adaptare la situații dificile este aproape nelimitată; oricând, în orice împrejurări, oamenii găsesc soluții. De pildă, la facultate am trecut pe predare online, la instanțe, pentru cauzele urgente, în parte, tot în online s-a derulat activitatea, cu clienții am accesat uneori comunicarea la distanță (Zoom, Teams etc.), dar predominant am continuat să ne vedem și fizic, cu chipurile umbrite de măști…

Oricum, chiar dacă ne servim de digitalizare, avocatura este și rămâne o profesie care presupune în mod esențial interacțiunea umană ”față în față”, într-o dinamică perpetuă. Fac o paranteză: în ultimii ani se vorbește tot mai des de inteligența artificială, dar, în avocatură și magistratură, aceasta nu poate fi decât un eventual ”asistent”, care să dea sugestii de redactare/rezolvare (dacă le cauți), însă, nu va putea suplini niciodată rolurile judecătorului, avocatului, procurorului, după cum nu va putea suplini nici executorul judecătoresc sau notarul public. Numai dacă ne gândim că, în toate aceste profesii juridice sunt necesare constatările și percepțiile ex propriis sensibus (prin propriile simțuri) – ceea ce numai omul o poate face -, înțelegem că nici cea mai performantă inteligență artificială nu ne poate înlocui. Nici predarea exclusiv online la facultate, liceu, școală, nu servește cu adevărat scopului ei, din aceleași motive: e necesar să privești oamenii în față, să le simți reacțiile, să-i vezi că participă activ, cu adevărat. În spatele ferestrei unui calculator, se pierd foarte multe… Totuși, ne-am descurcat.

Însă, empatia și compasiunea pentru cei aflați în situații disperate, cauzate de infectarea cu COVID-19, anxietatea de boală, care s-a răspândit la fel de viral în societate, au pus în acea perioadă o presiune suplimentară în viața noastră de juriști, destul de agitată de felul ei. Dar faptul că, în perioada în care a fost suspendată activitatea instanțelor pentru cauzele neurgente, am avut mai mult timp pentru viața personală a fost benefic, în pofida pandemiei.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru toate doamnele din lumea juridică.

Gabriela Răducan: Priviți cu îndrăzneală înainte și nu încetați să credeți în propria persoană și-n propriile valori! În față ni se deschide mereu o nouă lume de explorat și fiecare dintre noi avem ceva aparte de manifestat! Fiți mereu înțelepte, autentice, feminine și puternice! Mă bucur că aparțin comunității voastre.

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!

Gabriela Răducan: Eu îți mulțumesc, dragă Alina!

Alina Matei: De asemenea, mulțumiri speciale celor care au făcut posibil acest minunat proiect, adică partenerilor JURIDICE.ro: BCRcertSIGNCSALBOMV Petrom.

Citeşte mai mult despre , , , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories

Servicii J   Cont profesional [membership]   Catalog   Documentare   Comunicare   Revealing   Vizual   Website   Logo   Foto   Video   Talent Search   Recrutare   Evenimente   Directoare internaţionale