Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
Masterclass US Litigators
Articole Dreptul muncii Note de studiu RNSJ SELECTED

Cât de toxic este Codul civil pentru dreptul muncii?

25 martie 2024 | Costel GÎLCĂ
Costel Gîlcă

Costel Gîlcă

I. Reflexul de gândire civilist în dreptul muncii

Două spețe recente m-au făcut să mă gândesc la această frază: ”Cât de toxic este Codul civil pentru dreptul muncii„, pentru gândirea de dreptul muncii?

i. Protecția salariaților în caz de transfer de întreprindere

Prima speță: un angajator decide un transfer de întreprindere, însă nu se consultă cu sindicatul așa cum prevede Directiva Europeană 2001/23 și Legea 67/2006. Sindicatul intentează acțiune pentru anularea Deciziei angajatorului care încalcă Directiva și Legea, iar instanța de fond reține:

1. sindicatul are dreptul la informare și consultare în cazul transferului de întreprindere;

2. este validă decizia angajatorului, care nu respectă dreptul la informare și consultare, deoarece nu este prevăzută în legea națională sancțiunea nulității, iar Codul civil prevede anumite condiții de anulare a actului.

Arbitraj comercial

Servicii JURIDICE.ro

Evenimente juridice

Prin această ultimă frază Tribunalul București a anulat pur și simplu Directiva Europeană 2001/23 privind transferul de întreprindere, din „poignée„, statuând: norma europeană este doar facultativă pentru angajatori.

Anularea Directivei s-a făcut ca urmare a reflexului de gândire civilist (nu analizez temeinicia soluției, ceea ce mă interesează este reflexul de gândire al judecătorului).

Dacă nu ar fi existat reflexul de gândire civilist cu siguranță judecătorul național ar fi ridicat o întrebare preliminară la Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru dezlegarea pricinii.

ii. Viciu de consimțământ în situația demisiei/încetării prin acordul părților

A doua speță: la 7 dimineața mascații pătrund în casa salariatului, toată familia (soția și cei 3 copii) este strânsă în mijlocul casei, mascații efectuează percheziția până la ora 13, salariatul pleacă la secția de poliție, iar de la 15:00 începe percheziția în biroul de la locul de muncă. La ora 18:00 angajatorul (avocații și HR-ul angajatorului) pun în fața salariatului o cerere (de 17 pagini (bilingv)) de încetare a contractului prin acordul părților și îi cer salariatului să semneze, spunând, printre altele că va permite copilului să continue cursurile și anul următor, iar dacă nu va semna onoarea lui profesională va fi distrusă, că nu vor mai lucra cu el, deoarece există suspiciunea de fraudare a intereselor angajatorului. Salariatul nu avea ochelarii la el (dioptrii foarte mari) și NU i se permite să ia. Sub această presiune semnează actul de încetare a contractului prin acordul părților.

Ulterior salariatul contestă acordul de încetare a contractului pe motiv că voința i-a fost grav viciată (plângerea penală este clasată: fapta nu există).

Codul civil român vorbește de violență, eroare, dol, însă situația presiuni psihologice exercitată asupra salariaților de încetare a contractului individual de muncă nu se regăsește reglementat în codul civil, de altfel și firesc să nu se regăsească pentru că avem norme diferite.

Instanțele de judecată resping acțiunea pe motiv că nu există viciu de consimțământ, deși cred că este clar pentru toată lumea pe salariatul a fost puternic tulburat psiho-emoțional la momentul semnării acordului de încetare a contractului de muncă.

Dar este foarte clar că manifestarea de voință a salariatului a fost viciată (după un timp parchetul a respins plângerea penală: fapta NU există), nu în sensul codului civil, ci în sensul afectării psiho-emoționale.

II. Reflexul de gândire civilist

Cu toții am învățat, în mod fundamental eronat, că dreptul muncii își are originea în Codul civil de la 1864, că acesta ar fi reglementat în art. 1410 și 1411 contractul de muncă sub denumirea de contract de locațiune a muncii.

Pe baza acestei teorii, fundamental eronate, lipsite de orice suport științific, de un amatorism greu de explicat (acest curent a luat având în anii 30, fiind apoi preluat, fără aparat critic propriu de autorii perioadei comuniste și ulterioare) reflexul de gândire a celor care activează în domeniul dreptului muncii este acela de civil.

Gândirea civilistă în dreptul muncii este complet toxică cu privire la relația de muncă.

Evident dispozițiile generale cu privire la tehnica interpretării contractelor se aplică și în relația de muncă, însă relația de muncă are o gândire proprie plecând de la obiectul propriu de reglementare: protecția sănătății și securității salariatului (în unul din articole viitoare vom demonstra și că însăși actuala definiție a contractului individual de muncă – art. 10 din Codul muncii – trebuie regândită deoarece și ea este de sorginte gândirii civiliste).

III. Eroarea fundamentală a teoriei clasice

Astfel cum precizam actuala teorie precizează că dreptul muncii/contractul individual de muncă derivă din Codul civil de la 1864.

Este puțin confuză inclusiv teoria actuală deoarece nu este foarte clar dacă contractul individual de muncă derivă din articolul 1410 și 1411 din Codul civil sau dacă este vorba de întregul drept al muncii care ar deriva și și-ar afla actul de înființare în codul Civil de la 1864.

Indiferent însă că este vorba de contractul individual de muncă sau de dreptul muncii teoria este fundamental eronată.

Nici nu trebuie să fii specialist în dreptul muncii ca să-ți pui o singură întrebare: înainte de apariția Codului civil la 1864 nu existau relații de muncă?

Este de forță evidenței că existau relații de muncă, este de forța evidenței că aceste relații de muncă se desfășoară în baza unei înțelegeri a părților, care nu era scrisă (contractul de muncă în forma scris fiind doar ad probationem, nu ad validitatem, până în anul 2023) astfel încât nu trebuiau să aștepte anul 1864 și adoptarea Codului civil pentru a avea relații de muncă în Tările Române.

De asemenea nu trebuie să fii mare specialist în dreptul muncii ca să-ți dai seama că în România, după adoptarea Codului civil de la 1864, NU există nici un singur document care să poartă denumirea de ”contract de locațiune a muncii” și care să reglementeze relația de muncă.

Trebuie însă să fii specialist și să ai în spate un studiu sistematic al relațiilor de muncă pentru a constata că la 1800 avem denumirea contractului de muncă sub forma de ”zapis de înțelegere” și că legislația specifică dreptului muncii.

Legislația muncii NU are nimic a face cu Codul civil, fiind o legislație dezvoltată distinct (o regăsim în „Anaftefterul” lui Brancoveanu din 1695, în „Așezământul” lui Ghica 1776, în „Regulamentul Organic” 1831, în actele normative dezvoltate începând cu 1873, Legea Misir – 1902, Legea Nenițescu – 1912, Legea concediilor de odihnă, „Anteproiectele” de Codul muncii 1920, și 1923, în Legea Contractului de muncă de la 1929 și toate celelalte acte normative.

Ce regăsim în Codul civil de al 1864? Două articole despre contractul de locațiune a muncii – neutilizate de nimeni, doar în anii 90 în contractele de prestări servicii!

Unde este reglementarea relației de muncă în Codul civil cu toată complexitatea ei: salarizare, condiții de muncă, clauzele de neconcurență, confidențialitate, timpul de muncă, timpul de odihnă, contractele colective de muncă, sindicate, patronate, ucenicie etc.? Niciunde!

Doar atât să fie dreptul muncii/contractul individual de muncă? Două articole?

Legislația muncii apare la 1874 ca urmare a desființării breslelor, prof. dr. Ioanițescu demonstrând excelent legătura dintre bresle și nevoia intervenției statului prin reglementari legislative.

Regulamentul Organic” de la 1831 este completat cu ”Manualul Administrativ al Principatului Moldovei” valabil între 1832 și 1855, unde regăsim contractele de muncă din funcția publică, dosarul de personal, salarizarea unică (anterior prima Lege a salarizării unice este reglementată prin ”Așezământul” lui Grigore A. Ghica V.V. la 1774 – anterior mai este enunțat un ”Așezământ” a veniturilor boierilor (aici cu sensul de dregătorie nu de rang, a lui Mateiu Ghica de la 1754, eu reușind să consult doar pe cel al domnitorului Grigore A. Ghica V.V. Ghica)

Este fără urmă de îndoială faptul că dispozițiile din Codul civil completează Codul muncii, referitoare la interpretarea contractului, și ale instituții, dar doar atât, reflexul de gândire trebuie să aibă în centrul său: protecția sănătăți și securității salariatului.

Pare firească întrebarea dacă Codul civil de la 1864 a reglementat contractul individual de muncă, de ce nu regăsim în niciun act normativ cu această denumire, ci dimpotrivă găsim denumirea avută înainte de apariția Codului civil de la 1864: învoiala părților.

Dimpotrivă analiza relațiilor de muncă din România demonstrează că au existat relații de muncă în perioada Daciei romane[1], în domeniile vamale[2], fiscale[3], dar și în minele de la Alburnus Maior[4], unde avem o organizare a muncii care este similară (cu deosebirile firești) cu cea pe care o întâlnim astăzi în domeniul vamal, fiscal etc.

De asemenea, au existat relații de muncă în interiorul breslelor[5], statutele acestor bresle fiind precursoarele legislației muncii de astăzi, (breslele fiind numite de Nicolae Iorga drept ”industria românească[6]), în administrația centrală și locală a statului medieval român[7], în armată[8] dar și relații de muncă private[9], Regulamentul Organic reglementează relațiile de muncă ale aparatului funcționăresc central și local cu stabilirea salarizării acestora, iar o serie întreagă de alte documente demonstrează existența reglementării relațiilor de muncă publice și private.

Relațiile de muncă în evul mediu, astfel cum rezultă din întreaga bibliografie publicată (în mod neexhaustiv), au fost reglementate, în esență, prin intermediul Statutelor breslelor (cu întreaga lor procedură religioasă inițial, administrativă ulterior).

De asemenea studiul sistematic al relațiilor de muncă demonstrează că adevărata sursă a contractului individual de muncă și a dreptului muncii o constituie Statutul/Catastiful breslelor.

Că așa rezultă cu claritate din toate documentele de epocă, nestudiate de niciun specialist în dreptul muncii, perioada anilor 30 al sec. XX în care curentul francez atotputernic și-a pus amprenta, a influențat gândirea de dreptul muncii, toți specialiștii spunând că dreptul muncii este sora mai mică și mai amărâtă a dreptului civil (la începutul carierei mele auzisem chiar că este ”Cenușăreasa” dreptului civil).

IV. Importanța practică a încetării reflexului gândirii civilizate în dreptul muncii

În momentul în care vom înțelege că dreptul muncii este o ramură de sine stătătoare care are în mijlocul său individul uman și nu un simplu bun supus unei tranzacții, astfel cum reglementează întregul Cod civil, în acel moment vom avea o altă gândire, un alt reflex de gândire în mijlocul căruia se află individul uman: o gândire umanistă, cu individul uman în centrul relației de muncă.

Adevăratul scop al intervenției legiuitorului în relațiile de muncă începând cu anul 1874, după desființarea breslelor, o constituie protecția sănătății și securității salariatului în fața utilizării excesive de către angajatori, în scopul prezervării forței de muncă a salariatului.

Individul uman face parte în mod intrinsec din natură, el are o energie limitată, omul având un ritm biologic prestabilit prin însuși mecanismul biologic al individului uman, astfel încât supra utilizarea lucrătorului a individului uman, în scopul producerii de plusvaloare conduce la epuizarea energiei lucrative acestuia transformându-l într-un deșeu uman.

Adevărul este că în perioada preindustrializări și a industrializări, primul deșeu nu l-a constituit poluarea apelor, a terenurilor sau a aerului, ci primul deșeu al acestor perioade a fost individul uman, care după 10-15 ani de muncă intensă 14-16 ore/zi, fără repaus zilnic, fără repaus săptămâna, cu munca de noapte ajungea să-și piardă întreaga capacitate de muncă, ajungea să-și piardă ceea ce Immanuel Kant numea ”demnitate umană” fiind practic un deșeu al acelei industrii, un individ lipsit de forță de muncă.

Intervenția legiuitorului în perioada preindustrializări și industrializări are ca scop în mod fundamental protecția sănătății și securității în muncă: dispozițiile privind timpul de muncă, dispozițiile privind munca de noapte, dispozițiile privind munca copiilor, dispozițiile privind vârsta admiterii copiilor la muncă, dispozițiile privind munca femeilor gravide, dispozițiile cu privire la munca în medii toxice etc. toate acestea au un singur obiectiv și anume asigurarea sănătății și securității individului uman în timpul prestării muncii pentru un angajator.

Definiția dată contractului individual de muncă de art. 10 din Codul muncii este o definiție pur civilistă în care vede individul uman ca o simplă marfă (exact cum sunt și celelalte contracte reglementate de codul civil) în care salariatul își pune în vânzare forța de muncă și primește un salariu.

Este atât de vulgară această definiție și nu departe de sclavie!

Este vulgară deoarece este de sorginte civilistă, în care totul se tranzacționează prin contract (do ut des), inclusiv forța de muncă, însă în cazul relației de muncă nu este vorba de o tranzacționare, ci de protecție sănătății și securității celui care prestează muncă pentru o terță persoană și protecția intereselor economice ale angajatorului.

Concluzii

În concluzie, în ceea ce ne privește apreciem că actuala (teorie clasică), conform căreia dreptul muncii/contractul individual de muncă își găsesc originea în Codul civil de la 1864, creând-ne un reflex de gândire civilistă, este fundamental eronată și toxică pentru dreptul civil.

Gândirea de dreptul muncii trebuie să aibă în vedere în primul rând protecția sănătății și securității salariatului.

PS. Într-un articol viitor vom face o analiză a definiției dreptului muncii și a contractului individual de muncă din această perspectivă, a rolului legislației muncii de protecție a sănătății și securității în muncă a salariatului, dar și de protecția intereselor economice ale angajatorului.


[1] Lucrețiu Mihăilescu-Bîrliba, ”Sclavi și liberți imperiali în provinciile romane din Illyricum (Dalmatia, Pannonia, Dacia și Moesia)”, editura Universității Al. I. Cuza, Iași, 2004, pp. 63-79 (în principal).
[2] Lucrețiu Mihăilescu-Bîrliba, op, cit., 71-73.
[3] Lucrețiu Mihăilescu-Bîrliba, op, cit., pp. 69-71.
[4] Lucrețiu Mihăilescu-Bîrliba, op, cit., pp. 67-68.
[5] A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, Ed. a IV-a, vol. Il, București, 1986; A. Teodorescu, ”Boierii, treptele boiereşti și slujbele îndeplinite”, în „Viața Basarabiei”; A. D. Xenopol, “Istoria romanilor din Dacia Traiană. Vol II. Istoria medie, partea I. De la întemeierea țărilor române până la moartea lui Petru Rareș”, editura Saeculum, I.O., București, 2018; Academia Română – Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” Regulamentul Organic al Moldovei, ediția a II-a, revizuită și adăugită de Dumitru Vitcu, ed. Junimea, Iași, 2022; Academia Română, Institutul de Istorie ”A. D. Xenopol” Regulamentul Organic al Moldovei, editor Dumitru Vitcu editura Junimea, Iași 2022; Al. I. Ciurea, ”Catastihul breslei ciubotarilor din Huși (1790-1830”), în ”Cercetări istorice“, 1947; Alexei Agachi, ”Divanurile și dregătoriile Moldovei și Munteniei sub ocupația militară rusă de la 1806-1812”, în „Pergament”. Anuarul arhivelor Republicii Moldova, vol. II, 1999; Alexei Agachi, ”Țara Moldovei și Țara Românească sub ocupația militara rusă” (1806-1812), Editura Demiurg, Iași, 2018; Alexei Agachi, Abuzurile și fărădelegile săvârșite de militarii ruși în Principatele Române în anii de ocupație 1806-1812, în „Destin Românesc”, nr. 2, 1996; Alexei Agachi, Hătmănia Moldovei sub ocupația militară rusă (1806-1812), în „Cugetul”, nr. 2, 2000; Anatefterul. Condica de porunci a Vistieriei lui Constantin Brâncoveanu (ed. Dinu C. Giurescu), în „Studii şi materiale de istorie medie”, voi.V (1962); Anton E. Dörner, Statutul breslei blănarilor din Orăștie (1589), în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie Cluj-Napoca, XXV, 1982; Arcadie M. Bodale, ”Reforma Ministerului de Interne al Moldovei (1859) și câteva detalii din istoria arhivisticii românești”, în ”Prutul. Revistă de cultură”, serie nouă, anul VI (XV), nr. 2 (58)/2016; Arh. Bisericii Negre, Fondul breslelor, IV Hd 31/2 a; Arh. St. Brașov, Fondul primăriei, III D a, Registre de impozite (1484, 1485); Arh. St. Brașov, Fondul primăriei, III, D. a, b, c, d, Registre de impozite (1489); Arh. st. Buc., copie partic. sub dată (10 iulie 1652); Arh. St. Buc., m-rea Cozia, nr. 209, f. 146; Arhivele Statului din Sibiu, Protocoalele breslelor, nr. 76; Arhivele Statului, București, fond mănăstirea Galata, doc. XI/21; Arhivele Statului, București,fond mănăstirea Sf. Ioan Zlatoust, doc. IV/3; Augustin Mureșan, ”Sigilii de bresle din vestul și nord-vestul României” (sec. XVI-XIX), editura Mega, 2006, (https://biblioteca-digitală.ro); Bibl. Acad., DCXXVI/145, orig. rom, Arh. st. Buc., Mitrop. T. Rom., XVI/2,orig. rom.; Bibl. Acad., ms. 4166, f. 2v-6; Bogdan Murgescu, România și Europa. Acumularea decalajelor economice (1500 – 2010), ed. Polirom, 2010; Bogdan, Documentele lui Ștefan cel Mare, vol. II, Atelierele Grafice Socec & Co., Societatea Anonimă, București, 1913, Statutul breslei meseriilor unite din Roman (Bibl. Acad., ms. 944); C. Șerban, ”Întreprinderea manufacturieră de postav de la Pociovaliște și București”, în Studii, III (1952), nr. 5; Catastihul breslei blănarilor, croitorilor, bărbiiarilor, abăgearilor și cojocarilor din Roman. Însemnări stărostești”. Academia Romînă; Catastihul breslei ciubotarilor din Botoșani; Catastihul ciubotarilor din Botoșani. Însemnările staroștilor; Constantin C. Giurescu, ”Târguri sau orașe și cetăți moldovene din secolul al X-lea până la mijlocul secolului al XVI-lea”, București, 1967; Constantin Erbiceanu, ”Cronicari greci care au scris despre români în epoca fanariotă”, Editura Cronicar, București, 1888; Constantin Moisil, Vechile monetării din România, în Monetăria națională (1935-1945), București, 1945; Coord. O. Sachelarie, N. Stoicescu, ”Instituții feudale din Țările Române. Dicționar”, București, Ed. Academiei Române, 1988; Cornelia Papacostea-Danielopolu, ”Intelectualii români din Principate și cultura greacă, 1821-1859”, Editura Eminescu, Bucureşti, 1979; D. Alexander [Al. Degré], ”Corporațiunile și așăzămintele. Codul Calimah (§ 38)”, în Rev. “Dreptul“, anul XXV, Nr. 24. București 1896; D.C Giurescu ”Anatefter, Condica de porunci a vistiariei lui Constantin Brâncoveanu”, în Studii și materiale de istorie medie, V/1962; Dan Pleșa, Neagoe Basarab – originea, familia și o scurtă privire asupra politicii țării românești la începutul veacului al XVI-lea, I și II în ”Valahica” și ”Studia valahica”, Târgoviște, 1969 și 1970; DIR, veac. XVII, B, vol. II; Doc. priv. ist. Rom., B, veac XVII, vol. I; Documenta Romaniae historica, I. Bogdan, Documente privitoare la relațiile Țării Românești cu Brașovul și cu Țara Ungurească în sec XV și XVI București, 1905; Documente privind istoria României (în continuare: DIR), seria B, Țara Românească, veacul XVII, vol. II, (1611–1615), București, 1951; Documente privind istoria României. Seria A. Moldova, veac XVII, vol. V, nr. 63, București, 1955; Dorel Țuinea, ”Evoluția componenței sfatului domnesc al Țării Românești în timpul domniei lui Mihai Viteazul,” „Revista istorică”, tom XXVIII, 2017; Ecaterina Anton, Statutul breslei lăcătușilor și săbierilor din Odorheiul-Secuiesc (5 mai 1613), în Hrisovul, IV-V, 1999; editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1957; Eșanu A., Eșanu V., ”Obârșia și familia lui Luca Arbure în lumina unor izvoare inedite” Enciclopedica, Revista de Istoria a științei și studii enciclopedice, Mănăstirea Voroneț. Istorie. Cultură. Spiritualitate. Chișinău, Pontos, 2010; Eșanu Andrei, Eșanu Valentina. ”Soroca sub Ștefan cel Mare”, în Eșanu Andrei, Eșanu Valentina, Epoca lui Ștefan cel Mare. Oameni, destine, fapte. Bucuresti, Ed. Institutul Cultural Român, 2004; Eșanu Valentina, ”Ciobârciul în sistemul de apărare din sud-estul Moldovei în sec. al XVI-lea””, RIM, 2001, nr. 1-4; Eșanu Valentina,” Înalți demnitari ai lui Ștefan cel Mare: pârcălabi ai cetăților de margine”, Enciclopedica, Revista de Istoria a științei și studii enciclopedice nr. 1(4), 2013; Eugen Pavlescu ”Economia Breslelor în Moldova”, Fundația Regele Carol I, București, 1939; G Potra, ”Documente privitoare la istoria București”, volumul I, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1961; G. Balș, ”Bisericile și mănăstirile moldovenești din veacurile XVI-XVIII”, Fundațiunea ”Regele Ferdinant I”, Institut de Arte Grafice ”E. Marvan” Principele Mircea, București, 1933; George Buzdgan, Octavian Luchian, Constantin C. Oprescu, Monede și bancnote românești, Edit. Sport-Turism, București, 1977; George D. Florescu, ”Divanele Domnești din Țara Românească, vol. I (1389-1495)”, București, 1943; George Potra ”Documente privitoare la istoria orașului București (1594-1821)” Editura Academiei Republicii Populare Romane, 1961; George Potra ”Documente privitoare la istoria orașului București (1594-1821)” Editura Academiei Republicii Populare Romane, 1961; Georges Minois, ”Istoria evului mediu. O mie de ani de splendoare și ticăloșie”, editura Orion, București, 2021; Gh. Ghibănescu, ”Catastihul Iașilor din 1755”, Catastihul breslei blănarilor din Botoșani”. Întăritura Mitrop. Veniamin; Gh. Ghibănescu, ”Catastihul vămilor Moldovei” (1765), în Rev. “Ion Neculce”. Iași, 1922, vol. II; Gheorghe Brătianu, ”Sfatul domnesc și Adunarea Stărilor în Principatele Române”, București, 1995; Hurmuzaki, Documente, vol. XV, P. I, nr. 33; Ioana Cristache-Panait, ”Unele probleme privind situația din București după 13 septembrie 1848, în ”Studii”, 4, 1963; Ion Ardeleanu, Vasile Arimia, Gheorghe Bercan ”Mihai Viteazul în conștiința europeană”, vol. I, Editura Academiei Republicii Socialiste Române, București, 1982; Ion Ieremia ”Moldova în contextul relațiilor politice internaționale: 1387-1858, Tratate”. Chișinău, Universitas, 1992; Ion Lungu, Vasile Radu, Beniamin Bassa, Ion Raica, Mircea Valea, Meșteșuguri și meșteșugari din sud-vestul Transilvaniei, Edit. Științifică, 1970; Irina Cîrstina ”Neamuri boierești și patrimoniul lor funciar în Țara Românească secolul al XVI-lea” editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2015; Lista dregătorilor din sfatul domnesc al Țării Românești din secolele XV-XVII, redactată de un colectiv coordonat de Damaschin Mioc, în SMIM, IV, 1960; Lucian Constantin Palade, ”Relațiile Drăculeștilor cu boierimea în veacul al XV-lea”, Argesis, Studii și comunicări, seria Istorie, Tom XVIII, 2009; M. Drăghici, ”Istoria Moldovei pe tip de 500 de ani. Până în zilele noastre”, vol. II, Tipografia Institutului Albinei, Iași, 1857; Manualul administrativ al Principatului Moldovei cuprinzătoriu legilor şi dispoziţiilor întroduce în ţară de la anul 1832 până la 1855, inorânduite de o Comisie din naltul ordin al Înălţ. Sale Princepelui Domnitoriu al Moldovei Grigorie A. Gica VV.”, vol. I, Tipogr. Buciumului Romanu, 1855; Marieta Adam, ”Lista unor dregători de categoria a doua, în secolele XV-XVII (Țara Românească)”, Studii și Materiale de Istorie Medie”, IX, 1978; Mihai-Cristian Amăriuţei, Simion-Alexandru Gavriş ”Funcționarii din principatul Moldovei în epoca Regulamentului Organic (1832-1858): documente” Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2022; Mihail Gălan, Organizarea justiției moldovene în timpul ocupației ruseşti din anii 1828-1834, în ”Întregiri. Buletinul Institutului de istoria vechiului drept românesc”, I, 1938; Mihail M. Andreescu, ”Instituții medievale în spațiul românesc”, Editura Fundației de Mâine, București, 2003; Mircea D. Matei și Ștefan Olteanu, ”Date noi cu privire la dezvoltarea meșteșugurilor în Suceava feudală”, în Studii și Cercetări de Istorie Veche, nr. 1/1961; N. Iorga, Breasla blănarilor; Neagu Djuvara, ”Între Orient și Occident. Țările române la începutul epocii moderne”, Humanitas, București, 1995; Nicolae Iorga ”Istoria Industriilor la români”, editura ”Tiparul Datina Românească”, București 1927; Nicolae Iorga ”Scrisori și zapise de meșteri români”, București, 1926; Nicolae Stoicescu, ”Dicționar al marilor dregători din Țara Românească și Moldova, secolele XIV-XVII”, Editura Enciclopedică Română, București, 1971; Nicolae Stoicescu, ”Dicționar al marilor dregători din Țara Românească și Moldova, secolele XIV-XVII”, Editura Enciclopedică Română, București, 1971; Nicolae Stoicescu, Curteni și slujitori, editura Militară, București, 1968; Nicolae Stoicescu, Dicționarul marilor dregători din Țara Românească și Moldova, secolul XIV-XVII, București 1971. Nicolae Stoicescu, Legăturile de rudenie dintre domn și marea boierime și importanța lor pentru istoria politică a Țării Românești și Moldovei (secolul XV începutul secolului al XVII-lea, în ”Danubius”, V, 1971; Ovid Sachelarie, Nicolae Stoicescu ”Instituții feudale din Țările Române. Dicționar”, București, Ed. Academiei Române, 1988, Gheorghe I. Brătianu, ”Sfatul domnesc și adunarea stărilor în principatele române”, Editura Enciclopedică, București, 1977; P. Constantinescu-Iasi, Em. Condurachi, C. Daicoviciu, A. Oțetea, D. Prodan, M. Roller și colab. Istoria României, vol. I, editura Academiei Republicii Populare Române, București, 1960; Paul Pruteanu, Contribuție la istoricul spitalelor din Moldova, Editura Medicală, București, 1957; Praviliceasca condică editura Academiei Române, 1957; Pravilniceasca Condică 1780 – ediție critică”; R. Ioanițescu, ”Renașterea meseriilor”, Tip. ”Reforma socială” București, 1931; R. Rosetti, op. cit., fasc. IV; Samuil Goldenberg, Contribuție la o istorie a cămării și monetăriei din Baia Mare (sec. XVII), în Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, 1-2, 1958; Samuil Goldenberg, Meșteșugurile din Țările Române (sec. XVII), în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie Cluj-Napoca, XXVI, 1983-1984; Sever Zotta, ”Din trecutul Arhivei Statului a Moldovei. Spicuiri din dosarele cancelariei”, extras din ”Arhiva Românească”, VI, 1941, anexa VIII; Silviu Văcaru, ”Supuşii austrieci în principatul Moldovei (1833-1835). Contribuții”, Editura Universității Al. Ion Cuza, Iaşi, 2014; Statutul breslei meseriilor unite din Roman (Acad. R. P. R., ms. 914). Sigmund Pragér, ”Blănăria în trecutul țărilor românești”, București, 1906; Suceava. File de istorie. Documente privitoare la istoria orașului 1388-1918, vol. I, Editată de Direcția Generală a Arhivelor Statului din R.S.R, București, 1989, doc. 6; Șerban, Aspecte din lupta orășenilor din Țara Românească și Moldova împotriva asupririi feudale în secolul al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX-lea, în ”Studii”, 6, 1960; Șimanschi Leon, Ignat Georgeta, ”Constituirea cancelariei statului feudal moldovenesc (I-II)”, AIIAX, IX, 1972; Ștefan Andreescu, Boierii lui Mihai Viteazul, în SMIM, 1994, republicată în Restituțio Daciae. Studii cu privire la Mihai Viteazul, III, București, 1997; Ștefan Andreescu, Boierii lui Radu Vodă de la Afumați (observații asupra pomelnicului mănăstirii Argeșului) studii publicate în Perspective Medievale, București, 2002; Ștefan Olteanu ”Meșteșugurile din Moldova in secolul al XVII-lea” Studii si Materiale de Istorie Medie, vol. III, editura Academiei RPR, 1959; Ștefan Olteanu, Constantin Șerban, Meșteșugurile din Țara Românească si Moldova in Evul Mediu, editura Academiei Republicii Socialiste Romînia, București, 1969; Ștefan Pascu, ”Meșteșugurile din Transilvania până în sec. al XVI-lea”, Editura Academiei Republicii Populare Române, București, 1954; T. G. Bulat, ”Boieriile ‒ slujbe în Țările Române la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul celui al XIX-lea”, în „Arhivele Basarabiei”, nr. 1, 1932; T. G. Bulat, ”Dregătoria armăşiei şi țiganii la sfârşitul veacului al XVIII-lea, în „Arhivele Basarabiei”, nr. 1; Ureche Grigore, Letopisețul Țării Moldovei. Ed. îngrijită, studiu introductive, indice și glosar de P. P. Panaitescu, București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1955; V. A. Ureche ”Din istoria breslelor”, în ”Convorbiri Literare”, București, 1888, vol. XXII; V. Costăchel, P.P. Panaitescu, A. Cazacu Viața feudală în Țara Românească și Moldova (sec XIV-XVII) editura Științifică, București, 1957; V. Costăchel, P.P. Panaitescu, A. Cazacu Viața feudală în Țara Românească și Moldova (sec XIV-XVII) editura Științifică, București, 1957; Valentina Eșanu, ”Marii Demnitari Ai Tarii Moldovei In Domnia Lui Stefan Cel Mare (1457-1504)”, ed. Cartier, Chișinău, 2018; Valentina Eșanu, Marii Demnitari Ai Tarii Moldovei In Domnia Lui Stefan Cel Mare (1457-1504), ed. Cartier, Chișinău, 2018; Valeriu Bulgac ”Organizare meșteșugurilor din Moldova în bresle si frății în secolele XV-XVIII” Volumul 5(18) Buletinul Științific al Muzeului National de Etnografie si Istorie Naturală a Moldovei, Chișinău 2006.
[6] N. Iorga, ”Istoria industriilor la români”, publicata pentru ”Societatea Națională de Credit Industrial”, București, 1927, 224 pagini.
[7] Ioan Bogdan, ”Documentele lui Ștefan cel Mare”, vol. II, Atelierele Grafice Socec & Co., Societatea Anonimă, București, 1913; Eșanu Andrei, Eșanu Valentina. ”Soroca sub Ștefan cel Mare”, în Eșanu Andrei, Eșanu Valentina, Epoca lui Ștefan cel Mare. Oameni, destine, fapte. Bucuresti, Ed. Institutul Cultural Român, 2004; Eșanu Valentina, ”Ciobârciul în sistemul de apărare din sud-estul Moldovei în sec. al XVI-lea””, RIM, 2001, nr. 1-4; Eșanu Valentina,” Înalți demnitari ai lui Ștefan cel Mare: pârcălabi ai cetăților de margine”, Enciclopedica, Revista de Istoria a științei și studii enciclopedice nr. 1(4), 2013; Ion Ardeleanu, Vasile Arimia, Gheorghe Bercan ”Mihai Viteazul în conștiința europeană”, vol. I, Editura Academiei Republicii Socialiste Române, București, 1982.
[8] Nicolae Stoicescu, ”Curteni și slujitori”, editura Militară, București, 1968
[9] Horia Vladimir Ursu, ”Istoria juridică a viței-de-vie și a vinului la români din antichitate până la constituirea statului român”, prefață de Valeriu Stoica, editura Baroque Books &Arts, București, 2018.


Avocat Costel Gîlcă, Baroul București

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories

Servicii J   Cont profesional [membership]   Catalog   Documentare   Comunicare   Revealing   Vizual   Website   Logo   Foto   Video   Talent Search   Recrutare   Evenimente   Directoare internaţionale