Secţiuni » Articole » Opinii
Opinii
Condiţii de publicare
Banner BA-01
Servicii JURIDICE.ro
Banner BA-02
Articole Opinii SELECTED Sistemul judiciar

Meandrele Justiției

26 martie 2024 | Viorica COSTINIU
Viorica Costiniu

Viorica Costiniu

După mulți ani de activitate în justiție nu poți rămâne spectator la ceea ce se mai petrece prin instanțe/parchete dincolo de văzul lumii, mai ales când în activitate fiind, nu ai fost pasiv, indiferent la ce frământă sistemul dincolo de „judecată”.

O problemă „fierbinte” ce a dominat justiția încă din vremurile de dinainte de 1989 și care a dat în „clocot” postdecembrist în împrejurări democratice, a fost și rămâne „ȘEFIA” la instanțe, la parchete, indiferent de nivel sau profesie din sistem.

Vocația de „ȘEF” este pentru unii dintre colegi, mai presus decât posibila vocație de judecător/procuror, de exemplu.

Nici nu-ți poți imagina, ce trece unora prin cap și ce le născocește mintea, ca, pe drept sau „au contraire” să răzbată ori găsească îngăduință sau proptele, „să țină de scaun, să și-l perpetueze pentru sine sau pentru acoliții săi”, dacă nu vizează un jilț.

Înainte de 1989, curgeau anonimele de cum se ducea vestea că X sau Y e „în cărți” pentru președinția unei instanțe sau șefia în parchete.

Cine să fi îndrăznit „pe față” să iasă din linia frontului judiciar să înfrunte voința sau decizia deja luată care putea fi una înțeleaptă sau una de „circumstanță” cu bilet de voie de la „organe”?

După 1989 lucrurile s-au modernizat, s-a creat un cadru cvasi-legal, care, cel puțin teoretic, să funcționeze democratic și, „vezi Doamne (?!), să se promoveze valoarea, profesionalismul, calitățile manageriale ale candidatului apreciat de colectiv, cu recunoașterea meritelor profesionale, caracteriale, umane.

Și atunci mă întreb, de ce nu se înscriu la astfel de „concursuri” mai mulți candidați?

De ce sunt mai mereu aceiași care bat la porțile „șefiei” de cum apare vreo funcție de conducere la orizont?

Ne cunoaștem între noi, câtă vreme stăm în instituțiile noastre mai mult decât stăm fiecare cu familiile noastre, cine a reușit să-și făurească o familie, după mariajul cu profesia.

Pe drept cuvânt, mă întreb de ce colegi de excepție se țin departe de mistificatele concursuri, cel puțin aparent, deși sunt merituoși, respectați, cu empatie și încredere în colectivele din care fac parte, fie el judecător sau procuror (?!)

Într-o discuție, pe acest subiect, cu un fost ministru de justiție, în funcție la momentul dialogului, privind lipsa unui număr mai mare de candidați pentru „șefii” și mai ales înscrierea acelorași și a acelorași, veșnici candidați pentru „șefie” oricare, dar „șefie” să fie, fără să-i propulseze performanțe profesionale sau manageriale de excepție, fără argumente, mi-a replicat că nu sunt doritori din sistem să-și asume astfel de responsabilități.

Oare așa să fie?!

Răspunsul colegilor la nedumerirea ministerială a fost: „Să mă înscriu la un concurs doar ca să asigur caracterul democratic al acestuia și să dau gir celui deja „agreat”?

Și în instanțe și în parchete sunt colegi devotați profesiei, cu abnegație, pricepuți și mai ales preocupați să se găsească soluții pentru o mai bună funcționare sistemică.

Numai că ei constituie o concurență reală când sunt mai „mintoși” decât cei deja agreați și compatibili cu decidenții din sistem și nu numai.

Din istoricul concursurilor pentru conduceri în instanțe ori parchete dai și peste situații bizare.

Oare?

Cu titlu de exemplu din viața noastră juridică:

Se înscrie un singur candidat.

Se înscriu mai mulți candidați și brusc și deodată, toți se retrag din concurs și rămâne cine trebuie să iasă „din cărți”.

Se întâmplă, în situații critice, neacoperite de „omul potrivit, la locul potrivit”, care ar fi „de dorit” în algoritmul managerial al decidenților sistemici, să se înscrie și un „nedorit”.

Funcția rămâne vacantă și se raportează pentru viitorul concurs.

Noile modificări legislative au faultat caracterul democratic preexistent din 2004 al alegerii membrilor Colegiului de conducere, „șeful” instituției având prerogative, în unele situații, absolute.

Mai recent se practică infirmarea „echipei Colegiului de conducere a șefului instituției pentru motive nepublice (nici individual), cu asumarea demisionării acestuia, ce până mai înainte era apreciat și de colectiv și de decidenți.

Oare modificările legislative au urmărit consolidarea „echipei Colegiale” doar dacă membrii Colegiului sunt agreați în spirală până în vârful „vârfului”?

Oare membrii Colegiului trebuie puși „cu mâna” în scaunul decizional?

Arbitrariul face loc criteriilor legale, interpretate și aplicate după cum rezonează cu „ce trebuie”, dacă trebuie?

Tendința de a încorseta sistemul în verigi dependente decizional, cu aceleași deziderate ce le dă siguranța că sunt un corp unic, de neclintit, se manifestă tot mai intens ca politică managerială, fără bătăi de cap, că se mai găsește vreun „intrus” care să tulbure voința unanimă de cum să funcționeze sistemul.

Practicile politicului s-au infiltrat în legislația Justiției și așa nu mai miră pe nimeni faptul că sistemic justiția „pare” neputincioasă, tot mai dependentă în „independența ei” de politic care o curtează asiduu, privind-o de „sus”.

Să fii profesionist, capabil, demn, onorabil, cinstit, preocupat de bunul mers al instituției judiciare în care funcționezi, nu mai sunt calități necesare sau suficiente, dacă nu ești „agreat”, generic vorbind, dacă ești prea „independent”, dacă te bucuri fățiș de aprecierea și respectul colectivului în care trăiești.

Istoria funcționării instituțiilor noastre judiciare stă mărturie cum s-au născut tot felul de tertipuri prin care „unii dintre șefi” ce se vor eterni (poate și pentru că sunt doriți „mai sus” să fie eterni), își anihilează orice concurență, cu oblăduirea decidenților sistemici.

Prin anii 2020-2021 și ceva vreme după aceea, am aflat de situația medicală precară a unui coleg judecător militar.

Demersurile făcute pentru un ajutor umanitar n-au dat cine știe ce roade.

Aflat în multiple concedii medicale, supus unor proceduri medicale în țară și în Turcia, dl judecător militar Stancu Radu, în discuțiile purtate și în mesajele trimise, mi-a adus la cunoștință câte ceva din „atmosfera de lucru” din instanța militară cu doar vreo 5-6 judecători și frământările acesteia.

Așa am aflat și mi s-a confirmat ulterior că, fiind suferind și în concediu medical în țară sau în Turcia în pregătirea intervenției chirurgicale care nu putea fi făcută în țară, i s-a cerut să prezideze telefonic ședința Colegiului de conducere, cu colectivul de juzi ai instanței, deși, în opinia mea, legal nu ar fi fost posibil.

Scopul acestei ședințe era scopul președintelui CAMilitare, demisionar din acea funcție al cărui mandat se finaliza legal în 2021.

Președintele demisionar își aprobase și concediu de odihnă (vreo 40 de zile) și se înscrisese la concursul septembrie – decembrie 2020, pentru a obține un nou mandat ca președinte al aceleiași Curți.

Strategia a fost simplă.

Fiind în concediu medical, dar pus să prezideze ședința telefonic, dl judecător Stancu, la propunerea președintelui demisionar (aflat și în concediu de odihnă, înscris pentru o nouă candidatură), a refuzat să fie recomandat CSM-ului pentru delegarea sa în funcția de președinte al Curții.

În acest fel, s-a atins scopul președintelui demisionar, aflat în concediu de odihnă, să fie dânsul recomandat CSM-ului pentru delegarea sa pentru funcția din care tocmai demisionase. (?!)

Președintele demisionar a urmărit, după cum reiese din împrejurări:

– să mai obțină un mandat de conducere până la pensionare;
– să candideze de unul singur în sesiunea septembrie – decembrie 2020 pentru aceeași funcție, întrucât la acel moment colegii nu îndeplineau condițiile legale pentru a se înscrie la concurs, mai devreme de 2021 când funcția devenea, legal, vacantă.

Demisionarea din funcție înainte de finalul primului său mandat, delegarea pentru funcția demisionară concomitent cu înscrierea, ca unic candidat pentru șefia Curții, cu aprofundarea pregătirii în cele 40 de zile de concediu de odihnă până în pragul examinărilor, au constituit un plan strategic care a funcționat parțial.

Membrii ai fostului CSM au cunoscut tertipurile inițiate și delegarea țintită nu s-a atins, dar niciun alt judecător nu a fost delegat să substituie lipsa conducătorului Curții.

Unicul candidat pentru încă un mandat, înainte de pensionare, și-a asigurat nu numai un final glorios de carieră, dar s-a îngrijit să se asigure că mai are un cuvânt de spus în manageriatul viitor al Curții care să nu-i tulbure pensionarea, cum nu i s-a tulburat nici activitatea.

Și câte astfel de situații vor mai fi existând, mai ales, în speță, fiind și caracterul militar „unde-i ordin, nu se discută”, cum se zice în popor?!

Chiar dacă, pentru atingerea unui scop personal (consfințit de mărimi), s-a frânt, în opinia mea, barierele legalității, ale moralei și ale oricărui simțământ omenesc, să faci părtaș satisfacerii orgoliului propriu, un om care se luptă pentru viața lui, definește caracterial o astfel de persoană, și nu numai.

Între timp, colegul nostru s-a stins din viață, demn fără a da curs solicitării delegării sale, de formă, în funcția pentru care demisionarul a făcut doar joc de glezne să-i iasă LUI recomandarea pentru delegare către CSM.

Bilanțurile din instanțe și parchete, încheiate cu felicitări reciproce, scriptic, probabil arată bine, dar faptic sistemul este suferind din vârf în vale…, cu prea multe metehne cronicizate cu oblăduirea factorilor decidenți, poate și pentru că și ei țin la scaunele lor.

O opinie.

Judecător Viorica Costiniu, Președinte de Onoare AMR

Citeşte mai mult despre , , , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership