« Flux noutăţi
JURIDICE.ro
JURIDICE

Marian Mihail: Avocații sunt prezenți mereu și în fotbal
13.05.2021 | Alina MATEI

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Alina Matei

Alina Matei

Marian Mihail

Marian Mihail

Alina Matei: Mulțumesc, Marian Mihail, avocat în Baroul București, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. Ce te-a determinat să urmezi cursurile Facultății de Drept a Universității de Drept din București?

Marian Mihail: Vă mulțumesc și eu pentru invitație. E greu să aleg un singur lucru sau o singură împrejurare care m-a făcut ca, dintr-o familie de ingineri proiectanți, să aleg calea dreptului, dar pot sa spun că a fost o alegere ușoară și bine asumată încă de la începutul liceului. Ce pot spune, însă, este că înclinația spre Facultatea de Drept a Universității din București a început cu o fascinație pentru Palatul Facultății de Drept. Bunica mea maternă a urmat acolo cursuri de jurnalism, care pe acea vreme se desfășurau ca parte din Facultatea de Filozofie a Universității din București. Din motive lesne de înțeles, bunica mea nu a apucat niciodată să profeseze în domeniul jurnalismului în adevăratul sens al cuvântului, dar a reușit să îmi transmită câte ceva din ambiția colegilor ei de la Drept, care, deși nu erau favoriții regimului politic din acea vreme, se încăpățânau să studieze în acest domeniu. Anii au trecut și fascinația pentru Palat s-a transformat în fascinația pentru întregul domeniu al dreptului. Culmea este că decizia de a merge în direcția avocaturii am luat-o inspirat de un profesor judecător, care insista pe darul avocatului de a putea vorbi pentru alții.

Alina Matei: Îți mărturisesc că nu știam că există Institutul Johan Cruyff, deși am fost la Barcelona, și nu pentru că mi-ar fi plăcut să fie Institutul Nicolae Dobrin sau Institutul Gheorghe Hagi. După terminarea facultății, absolvenții se aruncă, precum fetele la măritat odinioară, să urmeze master-uri. 🙂 Tu te-ai dus direct la Institutul Johan Cruyff. Cum ai aflat de el și ce anume ai învățat acolo? Domnul Cruyff legenda a susținut vreun curs?

Marian Mihail: În perioada facultății am lucrat foarte mult în domeniul fotbalului de juniori și am făcut foarte multă practică în zona metropolitană a Barcelonei în organizarea de competiții și turnee de fotbal. Barcelona, ca toată Catalunya, trăiește pentru sport în general, nu doar pentru fotbal. Bineînțeles, când auzi de Barcelona te gândești la fotbal, dar au echipe și de baschet sau handbal foarte bune. Barcelona modernă, la fotbal, aproape că se identifică cu persoana lui Johan Cruyff și e imposibil să nu auzi de Institut.

La momentul actual, Institutul Johan Cruyff a depășit domeniul fotbalului și reprezintă o unitate de învățământ care tratează sportul din toate domeniile. În concret, nu sunt pregătiți doar antrenori, cum ne-am aștepta după titulatură, ci profesioniști în toate domeniile, mai ales în profesiile care există și în afara sportului. Există cursuri de licență în managementul cluburilor, cursuri de master în domenii specifice, cum ar fi contabilitatea cluburilor sau marketingului și cursuri de specializare. Eu am urmat un curs la distanță, specific persoanelor care deja au terminat o facultate în alt domeniu, prin care am învățat cum să aplic o serie de noțiuni la specificul fotbalului. Ca să dau un exemplu, am învățat cum se amortizează investiția cu indemnizația de transfer a jucătorului de fotbal.

Experiența a fost una plină de noi descoperiri. În plus față de că mă așteptam să învăț, am învățat un alt lucru la care nu mă așteptam și, în contextul actual, am să detaliez puțin mai mult: un curs on-line, făcut cum trebuie, e mai greu și mai strict decât unul clasic. Platforma lor de învățământ la distanță îți dă foarte multe posibilități și informații, dar te monitorizează strict. Dacă în timpul facultății aveam materii la care nu deschideam cartea până nu începea sesiunea, aici era imposibil: programul vedea că nu am deschis/descărcat niciun suport de curs și îi trimitea un e-mail profesorului. Acesta îmi scria imediat și mă întreba, diplomat, dacă am vreo problemă în a accesa platforma sau de a deschide materialele. Automat, perioada de studiu individual nu mai era doar o recomandare, ca în sistemul tradițional, ci obligatorie. Un alt lucru interesant a fost că, la modulele la care evaluarea nu era cu examen, ci cu proiect, evaluarea nu consta doar în predarea propriului proiect, ci și în evaluarea proiectului altui coleg, conform unor criterii prestabilite (pe care le aflam după ce predam proiectul). Invariabil, am ajuns să fiu mult mai atent la evaluarea pe care o făceam colegilor decât la propriul proiect.

Și în România a început un proiect asemănător și am fost foarte bucuros să aflu că, în 2020, a fost primit cu drepturi depline în lumea academică, să spun așa, în sensul că noii absolvenți vor primi și credite universitare.

Alina Matei: Cum ai ajuns să intri în lumea fotbalului ca avocat?

Marian Mihail: Cum am spus, de foarte tânăr (enervant de tânăr, cum îmi spunea Mihai Ianovschi, fiul lui Leonte Ianovschi, descoperitorul marelui Dobrin, la rândul său cel care i-a îndrumat în fotbal pe Adrian Mutu sau Adrian Neaga) am lucrat în fotbal, în paralel cu facultatea. La început a fost vorba de o pasiune, iar în timp am ajuns să fiu implicat direct în organizarea de competiții de fotbal de junior sau chiar să organizez propriile competiții naționale și internaționale.

Planul a fost acela ca, la momentul la care aș fi început cariera de avocat, să am suficientă independență financiară încât să pot să practic avocatura așa cum îmi doresc, fără să fiu constrâns de un anumit domeniu (e destul de cunoscut și acceptat că, spre exemplu, o stagiatură într-o firmă de avocatură nu e cel mai bun mod de a îți stimula creativitatea sau de a îți găsi o nișă de practică). Planul nu a mers chiar cum mi-am dorit, dar într-un sens bun: mi-a fost mult mai greu să renunț la fotbal și am continuat. La momentul la care am început să profesez ca avocat, deja aveam un istoric într-o anumită parte a fotbalului, astfel încât nu a fost foarte greu să fac tranziția. Clienții care cu ani în urmă apelau la mine pentru a participa la un turneu amical în străinătate acum apelează la mine pentru a le revizui un contract sau pentru a îi reprezenta într-un litigiu. Iar faptul că le înțeleg foarte bine modelul de afacere cu siguranță ajută și îi face să se simtă mai încrezători.

Alina Matei: Având în vedere că există impresari, cluburi de renume, de ce este nevoie de mâna și mintea avocatului și nu doar de mâinile care dau noroc și pecetluiesc ceea ce se numește gentleman agreement?

Marian Mihail: Ca în aproape toate domeniile, avocații sunt prezenți mereu și în fotbal. Gianni Infantino, actualul președinte FIFA și fost secretar general al UEFA, spre exemplu, este de profesie avocat. Iar pentru că am antamat puțin această omniprezență a profesioniștilor din drept, aș vrea să menționez că, în opinia mea, nu întâmplător primele femei-primar din Paris și Barcelona, Anne Hidalgo și Ada Colau, sunt absolvente de drept.

Impresarii, la rândul lor au, aproape fără excepție, și avocați în echipa lor. Sportul profesionist reprezintă, în esență, o afacere. Afacerile lucrează cu bani. Unde sunt bani, invariabil sunt riscuri, iar unde sunt riscuri, e nevoie de avocați. În plus, în fotbal nu doar veniturile sunt mari, ci și orgoliile. De fapt, am putea spune că orgoliul alimentează, în mare parte, acest domeniu. În alte situații, poate că, atât timp cât veniturile sunt peste proiecția bugetului, iar acționarii sunt mulțumiți, nimeni nu s-ar supăra foarte mult dacă un competitor ar lansa un produs ceva mai apreciat de public. În fotbal, însă, încearcă să îi spui suporterului că nu contează așa de mult că ai pierdut finala în fața rivalului de-o viață, pentru că cifra de afaceri a clubului favorit a fost mult peste cea a rivalilor…

De ce e nevoie de avocați în fotbal sau în sport în general, mai mult ca în orice altă afacere? Pentru că fotbalul a generat un domeniu de drept hibrid din două puncte de vedere. Pe de-o parte, el se află la confluența mai multor domenii de drept tradiționale. La o primă vedere, ar fi dreptul comercial, dreptul muncii, dreptul proprietății intelectuale și dreptul fiscal, dar lucrurile pot deveni și mai complicat foarte repede. Pe de altă parte, el are o profundă componentă internațională. Regulamentele emise de federațiile naționale sunt bazate pe regulamente cadru sau directive emise de federațiile internaționale, care au în vedere, în principal, sistemul de drept din țara în care își au sediul. În cazul fotbalului, FIFA și UEFA au sediul în Elveția, iar “codul obligațiilor” (echivalentul fostului cod comercial românesc) nu e departe de legislația română, spre exemplu. În final, cu foarte mici excepții, procedura de soluționare a litigiilor este una arbitrală, cu reguli procedurale specifice, care, cel puțin în cazul căilor de atac finale, aduc cu procedura specifică dreptului britanic.

Alina Matei: Sunt suficiente reglementările actuale pentru materia dreptului sportului? Și aici întâlnim contracte muncă, de achiziție, de difuzare, de donație sau infracțiuni de corupție.

Marian Mihail: Sportul profesionist, în adevăratul sens al cuvântului, adică privat și orientat spre sustenabilitate și profit este încă tânăr în România și a început să se dezvolte abia la începutul anilor 2000. Reglementările specifice au apărut greu și se dezvoltă și mai greu. Spre exemplu, meseria de fotbalist a fost recunoscută oficial, primind un cod COR distinct, abia spre finalul anilor 2000, dacă nu mă înșel, și cu un imens efort din partea sindicatului jucătorilor de fotbal, AFAN. Așa că, da, putem spune că sistemul de drept românesc încă nu e pregătit să deservească sportul profesionist așa cum trebuie, dar se fac progrese, însă cu anumite costuri. Ca exemplu, a fost introdus, cu reglementare specială specifică, contractul de activitate sportivă. El vine și “reînvie” convenția civilă de muncă, de la începutul anilor 2000, cu avantajele fiscale ale aceleia. Din păcate, în absența unei educații financiare adecvate și a unui sistem, de preferat privat, de protecție socială specific, majoritatea sportivilor profesioniști rămân neprotejați pentru perioada ulterioară retragerii din activitate.

Reglementările speciale din domeniu se cam opresc aici, astfel încât spețe care privesc proprietatea intelectuală sau infracțiunile de corupție din domeniul fotbalului se soluționează având în vedere aceleași reguli de drept comun. Acum câțiva ani, mai multe persoane au fost condamnate pentru că, fiind atât de speriate că adversarii adversarilor lor ar putea primi mită pentru a nu-și apăra corect șansele, le-au oferit și ele o primă în cazul unei victorii. Iar acum și mai mulți ani, un cetățean italian încerca să revendice culorile (!) unui club de tradiție din vestul țării. Problema din urmă s-a rezolvat, într-un final, dar nici până astăzi nu avem niște reguli clare pentru a stabili ce s-a întâmplat cu cluburile de tradiție dinainte de 1989, unde sunt astăzi, cine le-a continuat activitatea, etc.

Alina Matei: Am citit că ai fost director la o echipă din Anglia. Care este povestea acestei numiri?

Marian Mihail: Directorul, în sistemul britanic de drept, este echivalentul membrului în consiliul de administrație din legislația națională. Eu am fost numit temporar, imediat după un conflict între acționari. Strategia era să asigur acționarul majoritar că se adoptă decizii legale, statutare, câteva săptămâni, până la numirea altor membri. Însă a intervenit pandemia de covid, s-a înghețat campionatul, afacerile acționarului majoritar au suferit și ele, astfel încât am rămas la club șase luni și mult mai executiv decât mi-aș fi imaginat vreodată. Au fost șase luni pe care, cel mai probabil, nu am să le uit niciodată, cu bune și cu rele, și care m-au învățat despre fotbalul profesionist mai mult decât aș fi putut învăța oriunde în Europa. La urma urmei, englezii au inventat fotbalul.

Alina Matei: Faptul că în lumea fotbalului se învârt foarte-foarte mulți bani te duce cu gândul că oricine are tangență cu fotbalul câștigă mult. 🙂 În cazul tău cum e?

Marian Mihail: În primul rând, ideea că oricine, oricum, oriunde, câștigă foarte bine din fotbal e un mit, mai ales în cazul fotbaliștilor, a căror viață profesională e mult mai complicată și se rezumă la mult mai mult decât a da cu piciorul în minge.

Există, într-adevăr, vârfuri cu venituri foarte mari și, la fel ca în alte domenii, diferențe foarte mari de venituri de la o țară la alta sau de la un campionat la altul, dacă ne referim la fotbal.

Avantajul avocatului, în domeniul fotbalului e că, spre deosebire de fotbalist, nu se accidentează, nu trebuie să își dedice activitatea exclusiv unui singur club, unui singur client și atunci, da, poate sta puțin mai liniștit din punct de vedere financiar. Dezavantajul avocatului e că absoarbe toata tensiunea și tot stresul clientului în același timp. Toate cluburile funcționează după același calendar, perioadele de transfer se închid și se deschid în același timp, etc.

Alina Matei: Pandemia a lovit puternic sportul, inclusiv fotbalul. Mă mir că încă se joacă, chiar fără spectatori. Stadioanele de altădată pline ochi de oameni și reclame par surghiunite fără iubitorii de fotbal. Cunosc foarte bine atmosfera de pe stadioane, întrucât tata mă lua cu el pe stadion la meciurile Universității Craiova 🙂 Se produce o schimbare și în această sclipitoare lume, precum în justiție: de la judecata față în față la judecata online, în cazul fotbalului, fără spectatori?

Marian Mihail: Un aspect pierdut din vedere în efectele pandemiei asupra sportului este cel al sportului amator și cel de copii. Dacă ne raportăm la fotbal, ultimul meci de Liga 4 a fost jucat undeva în noiembrie 2019, iar în multe județe din țară, inclusiv în București, nu s-a mai jucat niciunul de atunci. La fel și la juniorii mai mici de 15-16 ani, cei care joacă fotbal nu doar pentru a urmări o carieră, ci pentru a face sport, au mai bine de un an și jumătate de la ultimul meci.

La fotbalul profesionist, situația online/offline e puțin diferită, pentru că e mai complexă. Stadioanele au început să se golească de suporteri cu mult înainte de 2020. Unii păreri spun că de vină ar fi infrastructura, alții spun că a scăzut calitatea jocului în sine sau că orele programate sunt dificile, pentru că favorizează vizionatul meciurilor la televizor. Ce pot să spun e că, mai ales în perspectiva Euro 2020, momentul pentru a reprimi spectatorii pe stadioane se apropie și pentru România. Mulți, puțini, fotbalul e făcut pentru ei, iar un meci de fotbal văzut pe stadion nu se compară cu cel văzut la televizor. Și poate după această pauză nedorită, mai mulți suporteri vor simți nevoia de a veni pe stadion și de a redeveni și spectatori.

Dacă pot spune, după ce am experimentat judecata online în 2020, că ea poate deveni o alternativă în anumite situații sau cauze specifice, îmi e imposibil să concep că stadioanele goale ar deveni ceva la ordinea zilei. Așa cum am spus, o zi de meci e o experiență în sine și, cu organizarea necesară, o sursă de venit importantă pentru club.

Alina Matei: Vedete în această lume sunt fotbaliștii. Este loc și pentru avocați să fie vedete în sensul bun, desigur? Sau poate că există și nu știu eu un Balaci al dreptului muncii care să țină cu dinții de drepturile fotbalistului precum ținea marele fotbalist mingea când depășea adversarii.

Marian Mihail: În general, e greu să vezi avocatul ca actor principal, pentru că în centrul atenției este cauza. Dacă ne raportăm la a susține cauza fotbaliștilor, atunci da, cred că cel mai aproape de a fi văzut ca un erou este belgianul Jean-Louis Dupont, avocatul care l-a reprezentat pe Marc Bosman în cauza omonimă. Indirect, această cauză a dus la o modificare uriașă a regulamentelor internaționale, care acum permit tuturor fotbaliștilor profesioniști, nu doar celor dintr-un stat membru UE, să încheie un nou contract, cu un alt club, atunci când se află în ultimele șase luni de contract cu actualul club.

Alina Matei: Când ne uităm la Real Madrid, FC Barcelona sau AC Milan și nu mă refer la stadioane, ci la jucători, părem mici și uneori neputincioși. Mă întreb dacă nu cumva aceste mari cluburi au avut încă de la început avocați pricepuți în spate, care au sfătuit extrem de bine oamenii puternici care conduc aceste cluburi și care au urmat sfaturile avocaților. Întrebarea nu vizează de ce nu este nicio echipă românească printre fondatoarele Super League, deoarece se vede din avion de ce, ci care este opinia ta cu privire la această noutate, în condițiile în care niște judecători din Spania au pronunțat o decizie judecătorească prin care au statuat că FIFA și UEFA nu se pot opune constituirii acesteia.

Marian Mihail: Tendința tot timpul în fotbal este ca partea mai profitabilă dintr-un sistem competițional să se separe și să aibă o organizare proprie. În Anglia, primele patru niveluri competiționale, profesioniste, au o organizare total independentă de federația națională, The Football Association. Inițial, toate patru erau în organizarea aceleiași organizații, EFL, însă la începutul anilor 90, cluburile din prima ligă au înființat The Premier League și au preluat organizarea competiției. Proiectul Super League este un exemplu dus la extrem, bazat pe sistemul profesionist de sport nord-american. Acolo, locurile în competiție se cumpără, sub forma unei francize, iar criteriile de atribuire a francizei depind, în mare parte, de nivelul de investiție și de popularitatea sportului în acea zonă. Pe acel sistem, o echipă fără suporteri nu ar putea accede niciodată la nivelul cel mai înalt, indiferent de averea patronului.

Revenind la acel articol, împărtășesc și eu opinia autorului vizavi de jurisdicția instanței spaniole de a se pronunța pe această chestiune, date fiind clauzele compromisorii specifice, care atribuie competența de soluționare a unor astfel de litigii instanțelor arbitrale sportive. Dar, dacă se va încerca reluarea acestui proiect, cred că va genera o problemă inedită de dreptul european al concurenței și, cel mai probabil, vom avea o nouă cauză Bosman în fotbal.

Alina Matei: Care este sportul tău preferat? Dar sportivul preferat?

Marian Mihail: Pe lângă fotbal, îmi plac foarte mult tenisul și Formula 1. Pentru ca nu vreau sa supăr pe nimeni, am să îi menționez doar pe Novak Djokovic și Kimi Raikkonen ca favoriți.

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ai stat de vorbă cu mine!

Marian Mihail: Cu mare drag.

 
Secţiuni: Dreptul sportului, Interviuri, JURIDICE.ro, Selected | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD