« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti

Analiza și perfecționarea sistemului electoral în România
14.05.2021 | Claudia STANCIU, Vlad-Andrei BERLIC, Valentin Liviu FLOREA

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Claudia Stanciu

Claudia Ana Maria Stanciu

Vlad-Andrei Berlic

Vlad-Andrei Berlic

Valentin Liviu Florea

Valentin Liviu Florea

1. Introducere

Puterea, prin influența ei, reprezintă elementul care a dominat imperii întregi încă din Antichitate, iar lupta pentru a o obține a condus ani la rândul la războaie sângeroase. Chiar și astăzi, puterea antrenează un joc al strategiilor, omniprezent în conducerea oricărei țări. Puterea continuă să fie o forță organizatoare a vieții sociale, o forță în slujba unui ideal. Încă de la începuturile democrației, puterea politică ilustrează puterea poporului și apare atunci când comunitatea umană devine societate[1]. Partidele politice sunt, de altfel, organizații ale cetățenilor cu drept de vot, ce participă la exercitarea puterii de stat, având vocația și aptitudinea guvernării. Partidele exprimă voința politică a cetățenilor, fiind, și astăzi, un veritabil liant între guvernați și guvernanți.

Competiția pentru putere constituie una dintre cele mai vechi dispute din lume, oamenii recurgând la cele mai viclene mijloace pentru a o atinge. Însă așa cum precizează și Constituția României, suveranitatea, componenta internă a puterii de stat aparține poporului (”… care o exercită prin organele sale reprezentative … precum și prin referendum” – art. 2 alin. (1) din Constituția României). De asemenea, puterea este o valoare abstractă, fiecare dintre noi deținând o parte din ea. Cetățeanul român își poate exercita puterea politică începând cu vârsta de 18 ani, când dobândește drepturile electorale: de a vota și de a fi ales. Abia în acest moment, el poate influența, într-o mică proporție, accesul la putere prin aportul propriu.

În zilele noastre, guvernarea democratică presupune, printre altele, înfruntarea între mai mulți actori ai puterii, precum partidele politice sau diversele grupuri de presiune ce urmăresc influențarea partidelor, a parlamentarilor sau chiar sensibilizarea cetățenilor pentru a-și realiza anumite interese materiale sau morale.

Alegerile au reprezentat dintotdeauna un mijloc de educație politică a cetățenilor și mai ales o modalitate directă a poporului de a se implica activ în viața societății. Procesul electoral nu a avut o evoluție liniară și nici una lipsită de regrese[2]. Dreptul de vot reprezintă unul dintre drepturile fundamentale ale cetățenilor români, primul și probabil cel mai important drept electoral, am putea spune, fiind consacrat pentru prima oară de Constituția României în anul 1866. Sistemul electoral a cunoscut multiple trepte de evoluție de-a lungul timpului, fiind nevoit să se adapteze permanent noilor realități sociale, pentru a corespunde în continuare nevoilor cetățenilor.

2. Scurt istoric privind evoluția procesului de votare în lume

2.1. Votul – din Roma Antică și până în zilele noastre

Alegerile datează din cele mai vechi timpuri, avându-și originile în orașele romane și grecești. Atena este considerată a fi prima democrație directă, căci cetățenii săi votau direct politicile și legile publice. În Roma Antică în schimb, la conducerea statului participau în mod exclusiv cetățenii romani din pătura superioară a societății și anume, patricienii, excluzându-se astfel, implicarea plebeilor, a străinilor, a femeilor sau a sclavilor.

Dintre marile puteri ale zilelor noastre, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord are cel mai vechi și mai durabil Parlament reprezentativ ales din lume, din momentul adoptării Magnei Charta Libertatum (1215) și până în prezent (cu toate că, dreptul de vot pentru femei este adoptat abia în 1928). De asemenea, SUA este recunoscută astăzi ca fiind ”cea mai consacrată democrație reprezentativă din lumea modernă[3]. În perioada contemporană, principiul universal al votului este fundamentat în Declarația Universală a Drepturilor Omului (art. 22)  și în Constituțiile statelor democratice.

2.2. Istoria dreptului de vot în România

Votul în România modernă își are originile în sistemul electoral bazat pe votul cenzitar, vot ce respectă principiile unei democrații incipiente, care însă nu permitea accesul maselor la viața politică a țării, la conducere participând, în mod preponderent, elitele societății. Legea electorală din 1864 (adoptată în timpul domniei lui Al.I. Cuza) reglementa dreptul de vot al persoanelor ca fiind în strânsă legătură cu venitul funciar. Astfel, în vederea organizării alegerilor din 1866 pentru Adunarea Deputaților, alegătorii au fost împărțiți în patru categorii, denumite și colegii: primul colegiu era rezervat persoanelor cu un venit funciar mai mare de 300 de galbeni, cel de-al doilea colegiu întrunea persoanele cu un venit funciar între 100-300 de galbeni, cel de-al treilea colegiu se adresa alegătorilor ce plăteau o cotizație de 80 de galbeni și un ultim colegiu, cuprinzând cotizațiile celor care plăteau ”un venit cât de mic statului[4] indiferent de valoarea acestuia. Este de menționat faptul că votul cenzitar era rezervat în acea perioadă doar bărbaților, votul acordat femeilor fiind reglementat abia în 1939, în perioada Regelui Carol al II-lea și consacrat abia șapte ani mai târziu, prin Decretul din 1946.

În 1884, în urma revizuirii Constituției din 1866 și prin adoptarea unei noi legi electorale, condițiile de admisibilitate pentru exercitarea dreptului de vot sunt modificate pentru a include în corpul electoral un număr mai mare de cetățeni (sunt măsuri ce vizează reducerea censului pentru a permite accesul mai multor alegători la vot și se pun în aplicare prin reducerea colegiilor la trei pentru alegerea Adunării Deputaților, apoi divizarea în două colegii pentru fiecare județ în cazul alegerilor în Senat etc.). Noua reglementare a fost determinată, conform statisticilor de la începutul secolului al XX-lea, de lipsa unei reprezentări veridice a  tuturor claselor sociale în procesul de votare, prezența la vot fiind în special diminuată datorită diferențele tot mai pregnante dintre burghezie și oamenii de rând.

Introducerea primei forme a votului universal (cel rezervat exclusiv bărbaților), se concretizează abia în 1919, după ce acesta făcuse, în repetate rânduri, obiectul promisiunilor Regelui Ferdinand I către soldații români în perioada pregătirii ofensivelor de la Mărăști, Mărășești și Oituz, în iarna anului 1917 (ideea fusese dezbătută încă din 1913 și 1914 de reprezentanți ai partidelor, în frunte cu Ion I.C. Brătianu, în contextul inițiativelor de revizuire a Constituției[5]). Prin revizuirea Constituției din anul 1917, se introduce sufragiul universal, fapt ce necesită ca o nouă lege electorală  să fie adoptată pentru fiecare nouă regiune a țării (Bucovina, Basarabia, Transilvania – regiuni reintegrate în Marea Unire) prin decrete-lege. Conform acestei legi electorale și a prevederilor noii Constituții din 1923, bărbații cu vârsta de 21 ani puteau vota pentru alegerea Adunării Deputaților, iar pentru alegerea Senatului, bărbații trebuiau să aibă vârsta de 40 de ani.

Această orânduire a sistemului electoral suferă o drastică schimbare în 1938, după instaurarea regimului dictaturii autoritare a Regelui Carol al II-lea. Noua Constituție din anul respectiv, reglementa în mod vag dreptul la vot, acesta urmând a fi stabilit și modificat printr-o nouă lege electorală în 1939. Conform acestui nou sistem, alegătorii trebuiau să aibă vârsta de 30 de ani și erau împărțiți în trei categorii profesionale: o categorie rezervată muncii manuale și agriculturii, una pentru comerț și industrie și alta rezervată ocupațiilor intelectuale. Este de menționat faptul că și femeile primeau drept de vot prin acest sistem.

În 1940, Constituția României din 1938 este suspendată prin decret regal, iar Constituția din 1923 este repusă, parțial, în vigoare (apar însă modificări privind prerogativele regelui). Apoi, în 1944, este reconsacrat principiul votului universal, egal, direct și secret. Doi ani mai târziu, este confirmat votul universal și pentru femei și militari, printr-o lege ce modifica prevederile referitoare la organizarea alegerilor pentru Adunarea Deputaților.

Apar și alte schimbări în acest sistem de vot în timpul anului 1946, însă cea mai însemnată modificare va fi cuprinsă în Constituția din 1948, unde este coborâtă vârsta necesară fiecărui cetățean pentru a-și exercita dreptul de vot, la 18 ani. Această nouă prevedere avea să fie păstrată pe întreg parcursul regimului comunist, prin Constituția din 1952 fiind adăugat principiul egalității în drepturi a cetățenilor, fără discriminări de rasă, naționalitate, religie, sex, grad de cultură sau profesie.

Cât despre reglementarea actuală a votului în România, se poate discuta despre o anumită continuitate legislativă, întrucât, Constituția din 1991 revizuită în 2003, a păstrat votul universal, direct, secret, egal și liber exprimat[6], consacrat în perioada comunistă și interbelică (de menționat, că în perioada comunistă caracterul liber exprimat al votului nu era precizat în Constituție). Se poate vorbi însă, despre sporirea garanțiilor respectării acestor caractere ale votului, în principal a caracterului secret. De asemenea, este de observat modificarea procesului prin care este ales președintele României față de perioada comunistă, acesta nemaifiind ales de organul legislativ al statului (Marea Adunarea Națională), ci prin sufragiu universal de către cetățeni, fapt ce relevă importanța sporită a exercitării dreptului de vot și a unei implicări civice sporite a cetățenilor.

În secolul XXI, în legislația electorală actuală a României sunt reglementate patru tipuri de alegeri: alegerile prezidențiale (privind alegerea Președintelui României), alegeri parlamentare (privind alegerea membrilor Senatului și a Camerei Deputaților), alegerilor locale (a administrației publice locale) și alegerilor europarlamentare (ca urmare a aderării României în Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007). Prin urmare, actele normative statuează utilizarea sistemului de scrutin majoritar uninominal în cadrul exercitării dreptului de vot pentru alegerea Președintelui României și a conducerii administrației publice locale (primar) și sistemul de vot majoritar de listă pentru alegerile membrilor Senatului și Camerei Deputaților, ale europarlamentarilor și ale membrilor consiliilor județene și locale.

3. Inegalitatea privind dreptul la vot al femeilor și al bărbaților de-a lungul timpului

Decenii la rând, femeile au luptat, fără sorți de izbândă, pentru dobândirea dreptului de a-și exprima opiniile electorale în mod egal alături de bărbați. Acesta a fost obținut cu foarte mari eforturi în diferite perioade de timp, peste tot prin lume.

Corsica a fost primul stat în care femeile au avut dreptul de a vota în anul 1755, dar, din păcate, această inițiativă nu a rezistat decât până în anul 1769. Următoarea inițiativă, prin intermediul căreia femeilor le-a fost acordat dreptul de a vota, a avut loc în statul New Jersey, în anul 1776, urmând a fi revocată în anul 1807.

Prima țară de mai mare întindere care a oferit dreptul de vot femeilor fără restricții, a fost Noua Zeelandă, în anul 1893, în anumite zone. Abia în 1907, dreptul de vot al femeilor este reglementat la nivel național, iar Noua Zeelandă  devine prima colonie independentă din lume în care toate femeile, indiferent de statut, puteau vota.

Prima țară din Europa, însă, care a oferit drept de vot femeilor, a fost Marele Ducat al Finlandei, în perioada în care făcea parte din Imperiul Țarist. Sunt alese primele femei din lume într-un Parlament, la alegerile parlamentare din anul 1907. Electoratul finlandez a ales 19 femei, acestea fiind primele membre de sex feminin ale unui parlament reprezentativ.

Problematica acordării dreptului de vot femeilor a fost o temă larg abordată şi adusă în atenţia opiniei publice. Acestea au dorit să obțină nu doar o emancipare de natură socială şi civilă, ci şi exercitarea drepturilor politice prin obţinerea dreptului de a vota. În România interbelică, femeile au obținut pentru prima dată dreptul de vot prin Constituţia din anul 1938, însă natura regimului instaurat de Carol al II-lea, a făcut ca dreptul femeilor la vot să fie limitat și doar câteva categorii de femei din societate să își poată exercita acest drept.

4. Sistemul electoral actual în statele lumii (aspecte de drept comparat)

4.1. Statele Unite ale Americii

Sistemul electoral actual al Statelor Unite ale Americii este considerat unul dintre cele mai complicate sisteme din lume. Alegătorii au posibilitatea de a-și exercita dreptul electoral prin trei modalități și anume: prima modalitate este cea clasică, a votului realizat prin prezența la urne a alegătorilor în ziua scrutinului; a doua modalitate face trimitere la posibilitatea votului prin poștă, iar cea de-a treia modalitate este denumită “vot în avans/anticipat” (proces prin care au loc alegeri cu câteva zile sau chiar săptămâni înainte de ziua stabilită în care urmează să aibă loc alegerile).

4.2. Marea Britanie

Marea Britanie, una dintre marile puteri ale Europei, cunoaște astăzi trei modalități posibile de exercitare a dreptului la vot, după cum urmează: votul exercitat direct prin prezentarea la urne în ziua alegerilor, votul prin corespondență (caz în care, în urma unei cereri a alegătorului primăria transmite la domiciliul acestuia un pachet de vot împreună cu instrucțiunile de utilizare, pachet pe care alegătorul îl completează, având obligația de a îl returna la oficiul poștal, atât personal, cât și prin intermediul unei persoane de încredere sau a autorităților locale) și votul prin intermediul unui mandatar (realizat prin intermediul unei persoane de încredere, desemnată direct de cel ce nu poate ajunge la urne prin împuternicire. Pentru utilizarea acestei modalități de exercitare a dreptului de vot este necesară completarea unei cereri de împuternicire pentru vot completată și depusă de către cel interesat la sediul biroului electoral).

Putem spune că sistemul electoral al Marii Britanii nu cunoaște cele mai diverse, ori cele mai performante modalități prin care cetățenii își pot exercita în siguranță și fără teama unei posibile fraude, drepturile electorale. Posibilitatea încredințării votului unei alte persoane nu garantează întotdeauna intențiile și integritatea acesteia.

4.3. Franța

Sistemul electoral din Franța este unul din cele mai complexe sisteme de acest fel din Europa și din lume întrucât permite cetățenilor să își exprime votul în siguranță, printr-o multitudine de metode, pe care vi le vom prezenta în cele ce urmează. Astfel, trebuie menționat că există anumite diferențe între regimul de votare al cetățenilor aflați pe teritoriul francez și cel al francezilor stabiliți în străinătate.

Pentru cetățenii aflați pe teritoriul Franței, votul se poate exercita fizic, la secția de votare sau prin intermediul unei alte persoane pe baza unei procuri. Este de menționat existența încă a unei distincții în ceea ce privește modalitățile de participare fizică la sufragiu, întrucât în anumite orașe din Franța, există posibilitatea folosirii unui dispozitiv digital pentru a vota (dispozitiv de tip DRE-direct recording electronic voting machine) sau prin folosirea unui buletin de vot clasic. De asemenea, se adaugă și votul prin intermediar, ce necesită completarea unui document de către o persoană ce nu se poate prezenta în ziua votului în fața unui martor pentru a oferi împuternicire unei alte persoane să exprime votul cetățeanului lipsă, conform instrucțiunilor sale.

Cetățenii aflați peste hotare au chiar mai multe modalități de a își exprima opțiunea electorală. Pe lângă opțiunile prezentate mai sus (votul fizic se realizează la ambasadă sau la centre de votare stabilite în orașul de rezidență al cetățenilor), se adaugă votul prin corespondență (este necesară trimiterea unor copii/poze după cartea de identitate, dovada domiciliului în străinătate și un formular) și votul online. Prin urmare, această diversitate în modul de exprimare a votului denotă o dezvoltare tehnică și civică ce asigură caracterul liber, secret, egal și universal al votului.

Putem observa diversitatea modalităților de votare pe care o oferă statul cetățenilor francezi cât și modernitatea ce se relevă prin existența alternativei electronice pentru votul fizic la secția de votare (folosirea dispozitivelor de tip DRE-direct recording electronic voting machine).

4.4. Germania

Sistemul electoral din Germania este considerat de specialiști a fi unul semi-mixt “este mixt în termenii criteriului de votare, dar nu și în termenii rezultatului care este perfect proporțional pentru întregul Bundestag”[7]. Astfel, alegerile parlamentare se desfășoară pentru cele două camere ale parlamentului german, opțiunile prezente la vot fiind diferite: numărul parlamentarilor este de 598 membri, pentru primii 299 de membri se folosește modalitatea votului nominal (Erststimme), pe când al doilea vot (Zweitstimme) rezervat celorlalți 299 de membri se realizează prin votarea unei liste propuse de un partid politic.

Acest sistem asigură o mai bună relație de reprezentare între guvernați și guvernanți, întrucât, prin studii s-a arătat că primul vot (cel nominal) este de cele mai multe ori rezervat de cetățeni pentru candidații partidelor mari care au șanse de a câștiga alegerile la circumscripțiile uninominale, păstrând votul listelor pentru partidele mici pentru a asigura întrunirea numărului necesar depășirii pragului electoral.

Cât despre exercitarea propriu-zisă a dreptului la vot, Germania nu este caracterizată de diversitatea modalităților de votare per se: prima modalitate este reprezentată de clasica prezență a cetățenilor la urne în ziua alegerilor, iar cea de-a doua modalitate, este a votului exercitat prin corespondență, caz în care vor primi un formular necesar completării pentru a transmite opțiunea votului autorităților responsabile cu înregistrarea sa.

4.5. Estonia

Estonia, este, probabil, singura țară din lume în care 99% din serviciile publice sunt disponibile online 24/7. Estonia promovează sistemul de vot electronic online, încă din 2005, oferind astfel o mai largă posibilitate cetățenilor săi de a se implica activ în procesul de guvernare a țării. Este, de asemenea, singura țară care utilizează votul online pentru toate tipurile de alegeri, dovedindu-se una dintre cele mai de succes exemple din Europa în acest sens. Alegătorii pot vota de pe orice dispozitiv conectat la internet, oriunde în lume. Estonia oferă o soluție simplă, elegantă și sigură, față de sistemele utilizate de alte țări, inclusiv de România, ce presupun mașinării complicate și costisitoare. Alegătorii accesează platforma de votare utilizând CI și votează online.

Votanții au posibilitatea de a accesa platforma și de a-și exprima opțiunea politică de mai multe ori, cu mențiunea că cea luată în considerare la numărarea voturilor este ultima opțiune aleasă. Astfel, se oferă posibilitatea alegătorilor de a se răzgândi și a avea posibilitatea de a-și schimba votul acordat inițial. Conform datelor înregistrate la ultimele alegeri, Estonia economisește prin această metodă a votului online aproximativ 11.000 de zile de muncă. Statisticile arată că 44% dintre estonieni folosesc sistemul de votare online în cadrul alegerilor.

Cu toate acestea, nici Estonia nu a scăpat de criticile privind eventualele probleme de securitate și posibilele fraude ale procesului electoral.

4.6. Belgia

Votul electronic în Belgia a fost introdus în 1991, însă utilizarea pe scară largă pentru alegerile parlamentare și municipale a fost instituită în 1999. Votul digital în Belgia s-a bazat pe două sisteme cunoscute sub numele de Jites și Digivote. Ambele au fost caracterizate ca fiind „sisteme de înregistrare indirectă a votului electronic„, deoarece aparatul de vot nu înregistrează în mod direct votul, ci servește drept dispozitiv de marcare  a buletinelor de vot. Prin urmare, această metodă ajută doar la numărarea buletinelor de vot, nu și la introducerea în sistem a opțiunilor cetățenilor.

4.7. Australia

În octombrie 2001, votul electronic a fost folosit pentru prima dată în alegerile parlamentare australiene. În aceste alegeri, 16.559 de alegători (8,3% din totalul voturilor numărate) și-au exprimat votul electronic la secțiile de votare din patru locuri.
iVote este un sistem de vot electronic la distanță în New South Wales, care permite alegătorilor eligibili să voteze pe Internet. Cu toate acestea, în timpul alegerilor de stat din New South Wales din 2015, au existat mai multe rapoarte conform cărora, peste 66.000 de voturi electronice ar fi putut fi compromise.

4.8. România

Sistemul actual de desfășurare a procesului electoral în România cuprinde trei modalități posibile de exercitare a dreptului de vot: votul fizic, prin prezentarea la secția de votare în ziua alegerilor, votul prin utilizarea urnei mobile (la cerere pentru alegătorii netransportabili din cauza bolii sau a invalidității, pentru cei care execută o pedeapsă privativă de libertate sau pentru cei aflați în arest preventiv) și votul prin corespondență (disponibil pentru cetățenii români stabiliți în afara granițelor țării).

5. Deficiențele actualului sistem electoral

Actualul sistem electoral din România se bazează într-o proporție covârșitoare pe votul exercitat de către cetățeni la urne, în ziua turului de scrutin, votul persoanelor aflate în diaspora, în special cel prin corespondență, având o pondere mult mai mică. Astfel, datorită necesității de a asigura respectarea prevederii constituțională prevăzută de art. 62 alin (1)[8], necesitate a exercitării dreptului la vot în mod liber, egal, direct  și secret, s-a introdus posibilitatea exercitării votului prin intermediul urnei mobile.

Cele mai mari probleme întâmpinate în organizarea și desfășurarea întregului proces electoral fac trimitere la: timpul îndelungat petrecut atât de membrii secțiilor de votare la numărarea și centralizarea buletinelor de vot, cât și timpul petrecut de președinții acestora la momentul consemnării și predării proceselor verbale de consemnare a rezultatelor către Biroul Electoral Județean/ Biroul Electoral Central în cazul municipiului Bucureștii; ușurința fraudării urnelor atât de către alegători cât și de către membrii secțiilor de votare; insuficiența personalului specializat în domeniul juridic, personal care să asigure siguranța și legalitatea demersurilor necesare.

În România, discuția privind digitalizarea procesului electoral nu este deschisă publicului, cetățenii nu sunt consultați în această privință. Nu există obiective sau măsuri clare, așa că întreg procesul stagnează. Pe de altă parte, există multipli factori de îngrijorare privind implementarea unui nou sistem de vot pe care i-am analizat pe parcursul acestei lucrări.

6. Votul prin corespondență: o soluție pentru viitor?

Lideri ai democrației, garanți ai independenței de aproape 240 de ani și vocali susținători ai promovării și respectării drepturilor și libertăților fundamentale, americanii, se evidențiază în rândul marilor puteri ale lumii, printr-un sistem electoral complex și care prezintă certe particularități în comparație cu metodele folosite în alte state europene.

Un exemplu negativ cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului la vot, atât online cât și prin corespondență, este reprezentat de cel al Statelor Unite ale Americii unde, în state precum Pennsylvania, Georgia, sau Arizona, acesta a fost puternic contestat la ultimul tur de scrutin realizat în anul 2020.

Este bine știut faptul că sistemul electoral al Statelor Unite este unul dintre cele mai complicate din lume, o combinaţie între votul exercitat prin prezența la urne în ziua votului, votul prin poștă, sau prin vot în avans (care are loc cu câteva zile sau săptămâni înainte de ziua alegerilor). În anul 2020 dat fiind contextul epidemiologic generat de răspândirea virusului SARS-CoV-2, a fost introdusă de către Comisiile Electorale, o nouă procedură de votare prin intermediul poștei electronice (e-mail). Această procedură, dar și cea a votării prin poștă, a fost aspru contestată de către președintele aflat în funcție la momentul respectiv, Donald John Trump, alături de Partidul Republican din care acesta face parte.

Disputa electorală principală face trimitere la statul Pennsylvania, stat în care au fost implementate aceste schimbări ale modalității de exercitare a dreptului la vot, pentru a facilita procesul electoral în timpul pandemiei de coronavirus, o criză de sănătate publică ce a determinat o creștere a buletinelor de vot prin corespondență, în timp ce alegătorii au căutat să evite secțiile de vot aglomerate. Președintele, împreună cu republicanii, s-au opus acestor procese de vot deoarece anticipau posibilitatea fraudei şi manipulării.

Printre argumentele principale folosite de către reclamanți, se face trimitere la procesul de votare prin poştă, care a fost neobişnuit şi că autoritățile s-au aflat în imposibilitatea de a verifica identitatea şi eligibilitatea alegătorului la fel de atent ca în cazul votului în persoană, punând la îndoială și serviciile oficiului poștal de a livra buletinele de vot în termenul limită spre a fi numărate și centralizate de către oficiali. Aceștia au susținut în repetate rânduri că alegerile prezidențiale au fost compromise prin fraude pe scară largă și că au existat nereguli ce fac trimitere la aceste sisteme nesigure de exercitare a dreptului de vot. Reclamanții s-au adresat Curții Supreme din Pennsylvania pentru a remedia această situație fără precedent în istoria instituției sufragiului.

Curtea Supremă din Pennsylvania însă, s-a alăturat opiniei Partidului Democrat (opozant republicanilor și lui Donald Trump), al statului federat și argumentelor oferite de către  oficiali și candidați democrați, care au susținut că un termen limită pentru primirea buletinului de vot în ziua alegerilor ar încălca garanția constituției statului federal, ceea referitoare la alegeri „libere și egale”. Argumentul acestora lua în considerare contextul pandemiei și avertismentele de la US Postal Service asupra capacității sale de a livra buletinele de vot la timp. Astfel, Curtea Supremă a decis respingerea apelului făcut de către Donald Trump.

Mai multe state au încercat să implementeze sisteme de vot moderne introducând abordări electronice ale procesului de votare, însă inițiativele au eșuat din cauza dificultăților sau preocupărilor legate de securitate și fiabilitate.

7. Analiza avantajelor și a dezavantajelor votului online

În urma unei temeinice analize a sistemelor de vot electronice din diferite țări ale lumii, am constatat că există atât avantaje ale acestui proiect, cât și anumite dificultăți pe care le-au întâmpinat autoritățile, nu numai în implementarea acestui nou sistem, dar și în dovedirea eficienței lui. În cele evidențiate mai jos, am pus în balanță punctele pozitive în comparație cu cele negative, cu scopul de a descoperi dacă acest proiect ar putea fi implementat și în România în următorii ani. Ne-am bazat analiza și pe cele patru propuneri legislative privind introducerea votului electronic care au stagnat până acum în Parlament.

 7.1. Avantaje ale votului online

Avantajele identificate în folosirea votului online fac trimitere la aspecte semnificative ce ar eficientiza procesul electoral, atât pentru alegători, cât și pentru reprezentanții Autorității Electorale Permanente.

Printre principalele avantaje ale acestui sistem, în ceea ce îi privește pe alegători, se numără: ușurința și rapiditatea în exercitarea dreptului de vot (fapt ce ar conduce la o rată mai mică a absenteismului de la alegeri în rândul populației, crescând totodată implicarea în procesul de guvernare și spiritul civic al acesteia), ce conduce totodată la eficientizarea timpului petrecut la secția de votare, dar și la evitarea aglomerației, având în vedere, mai ales contextul epidemiologic actual al pandemiei. În plus, populația tânără, cu vârste cuprinse între 18-24 de ani ar fi mai stimulată să ia parte la procesul electoral, să dea dovadă de implicare civică, astfel încât și tineretul să aibă posibilitatea să își ”lase amprenta” ca reprezentând o parte semnificativă a voinței cetățenilor. Votul online ar putea fi soluția viitorului pentru o mai bună reprezentativitate a cetățenilor în exercitarea puterii de stat, și, având în vederea simplitatea pe care o presupune întreg procesul, oamenii ar putea vedea mai clar că votul lor contează.

Nu numai alegătorii ar avea de câștigat în urma implementării unui astfel de proiect, ci și reprezentanții Autorității Electorale Permanente ar avea anumite beneficii privind organizarea și desfășurarea tururilor electorale printre care se numără: scăderea costurilor cu printarea buletinelor de vot și achiziționarea materialelor auxiliare necesare (cu un procent considerabil), numărarea rapidă a voturilor și afișarea imediată a rezultatelor la ora închiderii urnelor.

În sprijinul propunerii noastre, poate sta și faptul că, deja Codul Penal prevede sancțiuni privind fraudarea votului electronic, astfel: Tipărirea şi utilizarea de date de acces false, accesarea frauduloasă a sistemului de vot electronic sau falsificarea prin orice mijloace a buletinelor de vot în format electronic se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.”[9]. Prin urmare, în eventualitatea trecerii către un sistem de vot electronic, măsurile punitive ar fi deja prevăzute de către lege, bineînțeles cu posibilitatea modificării și completării celor prevăzute mai sus.

7.2.Dezavantaje ale votului online

Ca orice altă inițiativă, în ciuda aspectelor pozitive, niciun proiect nu este perfect, oricât de nobile ar fi intențiile inițiale. Printre dificultățile ce ar putea să apără în timpul utilizării sistemului electronic în ceea ce privește organizarea și desfășurarea procesului de votare se numără: posibile probleme de conectivitate la servere ale programului tehnologic, deficiențe grave cu securitatea și fiabilitatea sistemelor utilizate, posibilitatea efectuării unor atacuri cibernetice (atacuri ce constau în fraude electorale pe scară largă și atacuri ce aduc atingere atât caracterului secret al dreptului de vot cât și datelor cu caracter personal ale votanților ce ar putea fi publicate în mediul online, date protejate potrivit Regulamentului GDPR).

Trebuie de asemenea luat în considerare și faptul că, în România, procesul de îmbătrânire demografică se accentuează odată cu trecerea anilor – un studiu realizat de Institutul Național de Statistică în anul 2019 ne arată că: “,Procesul de îmbătrânire demografică s-a accentuat comparativ cu 1 ianuarie 2018, remarcându-se o scădere uşoară a ponderii persoanelor tinere (0-14 ani) şi în acelaşi timp o creştere (de 0,3 puncte procentuale) a ponderii populaţiei vârstnice (de 65 ani şi peste)… Indicele de îmbătrânire demografică a crescut de la 110,0 (la 1 ianuarie 2018) la 113,4 persoane vârstnice la 100 persoane tinere (la 1 ianuarie 2019).”[10] – iar abilitățile votanților cu privire la utilizarea sistemului online sunt din ce în ce mai reduse.

Niciun sistem de vot, indiferent de complexitatea sa, nu a fost lipsit de tentative de fraudă. Chiar și cele mai dezvoltate țări europene, au întâmpinat dificultăți în încercarea de a implementa un sistem electoral orientat spre digitalizare, întrucât riscurile asumate de sistemele tehnologizate de vot, le întreceau pe cele ridicate de sistemul clasic. În ciuda numeroaselor avantaje privind reducerea timpului necesar votului propriu-zis, a numărării voturilor cât și a centralizării acestora într-o bază de date, marile puteri mondiale au întâmpinat dificultăți considerabile în încercarea de a oferi garanțiile necesare pentru conferirea integrității sistemului de apărare și protecție al datelor față de atacuri cibernetice sau alte modalități posibile de fraudă a acestui sistem. Având în considerare toate aceste argumente, concluzionăm faptul că, un sistem electoral, indiferent de eficacitatea lui, trebuie să existe în societate pentru ca acesta să ofere posibilitatea cetățenilor de a-și manifesta opțiunile electorale.

8. Concluzii

8.1. Propunere de lege ferenda

Procesul digitalizării în România este unul de lungă durată, proces ce trebuie implementat treptat pentru a putea fi utilizat cu succes de către toate categoriile sociale, astfel încât implementarea acestei măsuri să nu conducă la o serie de discriminări pe baza vârstei, a condiției sociale, ci să asigure, în continuare, într-o formulă îmbunătățită, egalitatea cetățenilor în drepturile electorale.

Digitalizarea sistemului electoral din România ar presupune asumarea totală a responsabilității politice de către organele reprezentative actuale ale țării față de un proiect care s-a dovedit controversat în fiecare stat în care a fost testat, după cum a dovedit și analiza noastră. Este un proiect a cărui implementare necesită timp, răbdare și determinare.

Suntem conștienți că, o parte a populației este posibil să fie în continuare adepta sistemului clasic de vot, pe hârtie, deoarece până la urmă alegătorii care au votat clasic de-a lungul atâtor zeci de ani fac un efort considerabil mai mare, față de ceilalți, din dorința de a-și exprima opțiunea politică și de a susține candidatul cu al cărui program de guvernare rezonează.

Prin urmare, propunem următoarele modificări și completări ale actualelor legi electorale, având ca scop final realizarea unei punți care să îmbine modalitățile curente de votare cu un nou sistem electronic care să pună treptat în evidență utilitatea digitalizării oferită de noile tehnologii de înregistrare și numărare instantanee a opțiunilor alegătorilor.

Proiect de lege de modificare și completare a Legii nr. 115/2015, a Legii nr. 208/2015, a Legii nr. 370/2004 și  a Legii nr. 33/2007

Prezenta lege are rolul de a stabili noi modalități prin care Autoritatea Electorală Permanentă va introduce și va lua măsurile necesare pentru punerea în aplicare a normelor privind implementarea și utilizarea dispozitivelor digitale de vot într-un sistem gestionat de aceasta, precum și de Serviciul de Telecomunicații Speciale cu sprijinul Birourilor Centrale la nivel județean și al Municipiului București. Aceste prevederi se vor aplica inițial doar la nivelul municipiilor (în fază incipientă de testare, urmând ca proiectul să se extindă dacă se dovedește că măsura a fost eficientă).

a) Legea Nr. 115/2015 se va modifica după cum urmează:

Art. 81 alin. (1) din Legea Nr. 115/2015 se modifică și va avea următorul cuprins:

(1) Fiecare secție de votare trebuie să posede un număr suficient de cabine, dispozitive digitale de vot, urne și ștampile de votare, care se asigură de primari.

Art. 85  se completează și i se adaugă două noi alin. (7), (8) celelalte alineate fiind renumerotate crescător din acest punct:

(7) Alegătorii ce optează pentru votul pe dispozitiv digital votează separat, în cabine închise, apăsând pe ecranul touchscreen al dispozitivului opțiunea de vot dorită și apăsând opțiunea “Confirmați votul” înainte de a părăsi cabina conform instrucțiunilor poziționate pe marginea dispozitivului.

(8) După ce au votat pe dispozitivele digitale, alegătorii ies din cabinele de vot, iar procesul dispozitivului de vot este resetat pentru următorul alegător de către un membru al Biroului ce se ocupă de acest aspect printr-o comandă a tabletei ce poate fi accesată numai de acesta, în calitate de membru al departamentului IT desemnat nominal de către Autoritatea Electorală Permanentă.

b) Legea nr. 208/2015 se va modifica după cum urmează:

Art. 81 alin. (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

(1) Fiecare secție de votare trebuie să posede un număr suficient de urne etichetate corespunzător pentru alegerea Senatului, respectiv a Camerei Deputaților, urnă specială, cabine, dispozitive digitale de vot, ștampile cu mențiunea „VOTAT”, având în vedere numărul alegătorilor înscriși în Registrul electoral și respectarea duratei votării prevăzute de lege. Buletinul de vot introdus în cealaltă urnă decât cea corespunzătoare tipului de alegere este luat în calcul dacă votul este valabil exprimat.

Art. 84 se va modifica după modelul de modificare al art. 85 din Legea nr. 115/2015 prezentat mai sus.

c) Legea nr. 370/2004 se va modifica după cum urmează:

Art. 44 se modifică după modelul de modificare al art. 85 din Legea nr. 115/2015 prezentat mai sus.

Art. 48 se modifică și i se adaugă alin. (3) cu următorul cuprins:

(3)  După închiderea sălii unde se votează, președintele, în prezența membrilor biroului electoral, efectuează operațiunea de oprire a programului informatic al dispozitivelor de vot și de a genera procesul verbal de constatare a rezultatelor. 

d) Legea nr. 33/2007 se va modifica după cum urmează:

Art. 46 se modifică după modelul de modificare al art. 85 din Legea nr. 115/2015 prezentat mai sus.

8.2. Perspective

Îmbunătățirea sistemului de vot este doar primul pas dintr-un plan de durată, având ca scop principal conturarea unor măsuri de dezvoltare durabilă pe termen lung, lucru pe care România nu s-a axat până în prezent.

În viitor ne propunem realizarea și implementarea unor proiecte privind digitalizarea treptată a întregului sistem juridic românesc pentru a facilita o mai ușoară utilizare a acestuia de către cetățeni. Primul domeniu juridic a cărui modernizare o considerăm imperativă este cea privind materia contenciosului administrativ, și mai precis posibilitatea introducerii unor cereri sau petiții în mediul online, pe paginile oficiale ale instituțiilor statului.

Un alt punct esențial în cadrul acestui plan de dezvoltare durabilă ar consta în crearea unor acte de identitate electronice (a căror implementare o susținea și președintele AEP, Constantin-Florin Mituleţu-Buică în cadrul unui interviu acordat ziarului “Libertatea” în 2019[11])

Într-adevăr, lumea, în general, tinde să se ferească de orice fel de schimbare, îndeosebi de cea legislativă, dar așa cum Shakespeare spunea: „Ceea ce nu poate fi evitat trebuie îmbrăţișat,” acest aforism fiind un îndemn valabil și pentru cei care sunt speriaţi de acest “tsunami” al digitalizării.

Ne dorim ca toate noile idei să fie implementate, în primă fază, în mod experimental, în marile orașe, cu scopul de a se observa influența pe care acestea o au în îmbunătățirea vieții cetățenilor. În cazul în care acestea se dovedesc a fi eficiente, ele urmează să fie implementate pe scară largă. Așa cum știm cu toții, dreptul trebuie să se adapteze în mod permanent schimbărilor din societate, astfel un sistem legislativ care se opune modernizării devine treptat caduc, ineficient.

8.3. Curiozități

Așa cum am menționat și anterior, votul a avut un îndelungat proces de dezvoltare, s-a implementat în mod diferit în țările lumii și a parcurs diferite stadii de evoluție. Tocmai de aceea, apar și anumite particularități ale fiecărui sistem electoral. De pildă, în India anului 920, se vota pe frunze de palmier.

În privința ajungerii femeilor la puterea supremă din stat, Argentina se remarcă ca fiind prima țară care a avut o femeie președinte (Isabel de Peron a ajuns șeful statului în 1974 nu pentru că ar fi fost aleasă de popor, ci pentru că a fost delegată de soţul ei, prea bolnav ca să conducă). Ulterior, prima ţară care şi-a ales democratic o femeie şef de stat a fost Islanda, în anul 1980. Şi, pe aceeaşi femeie, pe numele ei, Vigdís Finnbogadóttir, au ales-o islandezii de încă trei ori, până în anul 1996 când aceasta nu a mai candidat (e de menționat faptul că Constituția islandeză nu limitează numărul de mandate).

În ceea ce privește România, sistemul electoral a cunoscut de asemenea, diferite perioade de evoluție din perioada regalității, modificându-se apoi în perioada comunismului și până să se ajungă la votul așa cum îl cunoaștem noi astăzi. Un factor relevant al reprezentativității poporului îl reprezintă prezența la vot a cetățenilor țării. Însă, așa cum istoria ne arată, prezența românilor la vot a scăzut treptat odată cu trecerea anilor de la Revoluția din 1989. Astfel, în 1992 înregistrăm o prezență de 76,29% din numărul alegătorilor înscriși pe listele electorale, apoi în 1996 s-au prezentat numai 76,01%. Patru ani mai târziu în 2000 prezența la vot era de 65,31%, în 2004 a scăzut 58,51%, diminuându-se tot mai mult cu fiecare alegere. La alegerile din 2008 s-au prezentat la urne doar 39,20%, în 2012 procentul a crescut la 41,76%, diminuându-se iar în 2014 la 32,44%. În ultimii ani am înregistrat următoarele prezențe la vot: în 2016, 39,49%, în 2019, 49,02%, iar 2020 doar 31,84%-33% (cea mai scăzută prezență la vot după 1989).

Un aspect, pe care probabil, foarte puțină lume îl cunoaște este faptul că, în anul 2003, România a implementat pentru prima dată un sistem de vot electronic, proiectul vizând o categorie restrânsă a populației și anume, soldații, precum și alte persoane care serveau în Irak și în alte zone de război[12]. Echipamentul necesar votării a fost procurat și pus la dispoziția alegătorilor în mai puțin de 30 de zile. Cu toate acestea, se pare că proiectul nu a avut un succes răsunător, căci, în anii care au urmat, nu mai există nicio informație privind încercarea de aplicare ulterioară sau de extindere asupra mai multor regiuni a acestei modalități de vot.


[1] Mihai Bădescu, “Drept constituțional și instituții politice”, Editura Sitech, Craiova, 2020 – p. 201
[2]  Răzvan Victor Pantelimon, “Evoluţia legislaţiei electorale româneşti (1864-1938)”, Analele Universităţii „OVIDIUS” – Seria Istorie,  Constanța, 2009 – p. 117.
[3] Democracyweb.com
[4]  Ibidem,p. 110.
[5] Ibidem,p. 112
[6] Constituția României, art. 62 alin. (1)
[7] Giovanni Sartori, Ingineria constituțională comparată, Civitas – p. 120
[8] Constituția României, art. 62 alin. (1)
[9] Codul Penal, Art. 388.
[10] Comunicat de presă – Populația după domiciliu la 1 ianuarie 2019, Institutul Național de Statistică, Nr. 100/25 aprilie 2019.
[11] Ștefan Pană, Votul electronic, un vis de un miliard de euro în țara în care încă se votează în butoaie de murături. INTERVIU cu șeful AEP:”În 2020 vom decide ce sistem alegem – internet sau mașini electronice, ca în SUA”, libertatea.ro, 19 decembrie 2019 – https://cutt.ly/UxYifCv
[12] Electronic Voting by country, Romania, wikipedia.org


Claudia Ana Maria Stanciu, I Law You
Student – Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Studii Economice din București

Vlad-Andrei Berlic
Student – Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Studii Economice din București

Valentin Liviu Florea
Student – Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Studii Economice din București

Coordonator: prof. univ. dr. Mihai Bădescu

Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Secţiuni: Articole, C. administrativ, Drept constitutional, RNSJ, SELECTED TOP LEGAL, Studii | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD