« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii

De-a dreptul și cinematografia: Hamilton
21.05.2021 | Lavinia TEC

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Lavinia Tec

Lavinia Tec

La Editura Universității de Vest din Timișoara a apărut volumul De-a dreptul și cinematografia (coordonatori: Lavinia Tec, Florentin Țuca).

Continuăm azi cu publicarea unor extrase din secțiunea Situații juridice.

Hamilton și Dreptul, atunci și acum

Andreea Verteș-Olteanu[*]

”Început mai mult ca o încercare nebunească a lui Lin-Manuel Miranda de a prezenta în cheie modernă povestea unuia dintre Părinții Fondatori ai Statelor Unite, musicalul-fenomen trece în revistă principalele momente din viața lui Alexander Hamilton. Imigrantul orfan, ajuns la o vârstă fragedă în New York, se remarcă încă de atunci printr-o tenacitate ieșită din comun, devenind mai târziu, prin talentul de orator și scriitor, unul dintre principalii artizani ai întemeierii Statelor Unite ale Americii. Ambiția și puterea extraordinară de muncă și persuasiune îi vor asigura atât succesul profesional, contribuția sa la „nașterea națiunii” fiind esențială (redactarea Constituției, Federalist Papers, primul secretar al Trezoreriei), cât și cel personal, prin întemeierea unei familii alături de descendenta unei avute și influente dinastii newyorkeze. Din păcate, aceeași ambiție îl va domina și într-un final înfrânge pe importantul om de stat, realizările sale fiind parțial umbrite de scandaluri amoroase, eșecuri politice și, în cele din urmă, o moarte tragică într-un duel ce putea fi cu siguranță evitat.”

(…)

”Alexander Hamilton nu este doar persoana cu o ascensiune fulminantă, care s-a realizat prin forțe proprii. Nu este doar omul de stat. Hamilton este avocatul ideal. Hamilton, la fel ca avocații din toate timpurile, scrie de parcă i s-ar isprăvi timpul, zi și noapte („like he was running out of time”, „all day and night”), se dedică trup și suflet clienților (printre care se numără și Constituția S.U.A.), pledează (inclusiv în primul proces care a implicat o persoană acuzată de omor desfășurat în noua națiune americană), luptă cu înverșunare pentru dreptate (atât în bătălii politice, cât și personale) și încearcă să influențeze formarea unui nou sistem de guvernământ, benefic în primul rând pentru cei guvernați. Cea mai importantă moștenire, în afară de Federalist Papers, a lui Hamilton rămâne, cel mai probabil, Banca Națională („President Madison: He took our country from bankruptcy to prosperity/I hate to admit it/But he doesn’t get enough credit for all the credit he gave us” „Președintele Madison: A adus țara noastră de la faliment la prosperitate/Deși mi-e greu să o recunosc/Nu i se dă suficient credit pentru tot creditul pe care ni l-a adus el nouă”). ”

(…)

”Hamilton muncește fără oprire pentru a scrie o Constituție care să dăinuiască peste secole. Se dedică apoi muncii de convingere a americanilor că această Constituție este cea mai potrivită alegere. Dezbate chestiunile arzătoare ale momentului. Și, în versiunea adusă pe scenă de Lin-Manuel Miranda, Hamilton – la fel ca un personaj shakespearian – creează (sau, în universul musicalului, rap-uie) expresii care între timp au intrat firesc în vocabularul avocaților americani sau vorbitori de engleză, pe care cu greu îl vor mai părăsi. Lisa A. Tucker, autoarea unei cărți despre fenomenul Hamilton, scrie că, la o întrunire de avocați de la Curtea Supremă, mai mulți i-au spus că se pomenesc mereu citând din musical la birou sau în dosarele pe care le pregătesc. Un judecător federal a folosit un pasaj din libretul spectacolului chiar în textul unei decizii. În iulie 2016, Hillary Clinton îl citează în discursul de acceptare a nominalizării din partea Partidului Democrat: „deși s-ar putea să nu apucăm să vedem gloria zilei de mâine, să ne alăturăm luptei, cu inima deschisă” („though we may not live to see the glory”, „let us gladly join the fight”) pentru că datoria noastră este aceea „de a planta semințe într-o grădină pe care nu o vom vedea niciodată” („planting seeds in a garden you never get to see”).”

(…)

”Originalismul din Statele Unite este un fenomen cultural fără legătură directă cu democrația sau statul de drept. El este un rezultat al construirii identității naționale americane și un element specific al culturii constituționale. Când se vorbește despre originalism se „retrăiește” momentul formării națiunii. De ce este originalismul proeminent în gândirea constituțională americană? Deoarece este rezultatul simbiozei unor factori culturali și istorici, ca de pildă: tradiția revoluționară a Statelor Unite; stăpânirea îndelungată a unei tradiții religioase protestante, cu accentul pus pe citirea literală a textelor scripturilor și cu o ubicuă chemare înspre întoarcerea la origini; nașterea statului, a națiunii și a poporului concomitent cu adoptarea Constituției; identificarea Constituției cu conceptele de stat și popor american; îndelungata tradiție de reverență față de Constituție și Declarația de Independență, percepute ca scripturi fundamentale ale „religiei” civice americane; venerarea generației fondatoare și a anumitor personalități (George Washington, James Madison) ca adevărați eroi, peste timpuri, ai națiunii.”

(…)

”Hamilton ne oferă o imagine a Părinților Fondatori care sfidează orice convenție. Alexander Hamilton este mândru de statutul său de imigrant (pe care îl împarte cu „luptătorul francez preferat al Americii”, marchizul de Lafayette) și se opune sclaviei. Nu este singurul personaj care face asta. John Laurens se remarcă, la rândul său, ca revoluționar și aboliționist. Eradicarea sclaviei, se sugerează în repetate rânduri („We’ll never be free until we end slavery!” – „Nu vom fi niciodată liberi până nu renunțăm la sclavie!”), va îndeplini mărețul scop al revoluției și al Declarației de Independență. Adversarii politici ai lui Hamilton, figurile antagonice ale spectacolului, în special James Madison și Thomas Jefferson, sunt, prin contrast, susținători ai sclaviei și se opun ascensiunii imigranților („This immigrant isn’t somebody we chose!” – „Acest imigrant nu este ales de noi!”).”

(…)

”Constituția Statelor Unite ale Americii începe cu cuvintele „Noi, poporul…”. Constituționalistul Jack Balkin scrie „Toate constituțiile sunt niște convenții ce conțin compromisuri defectuoase, imperfecte, cu constelația politică a momentului… Întrebarea este dacă un astfel de compromis, o astfel de Constituție, se poate izbăvi în timp”. Hamilton contribuie la această „izbăvire” constituțională, realocând dreptul de stăpânire deplină asupra republicii tuturor celor care fac parte din această mare națiune, inclusiv celor cărora istoria le-a negat, pe nedrept, acest drept. Dar nimic nu este pierdut, America se află într-o stare constantă a devenirii.

În cuvintele lui Barack Obama, cel care a invitat distribuția spectacolului la Casa Albă pe vremea când musicalul era încă în lucru: „Cu o distribuție la fel de diversificată ca America însăși, și care include și femei extrem de talentate, Hamilton ne reamintește că această națiune a fost construită nu doar de o mână de oameni însemnați și că este o moștenire care ne aparține nouă tuturor.”

(…)

”Hamilton este deopotrivă spectacol istoric, realitate alternativă și profeție; memoria publică a viitorului Americii. Musicalul ne invită să regândim Părinții Fondatori, să îi vedem din interior și să iluminăm începuturile națiunii americane prin valorile prezentului cosmopolit. Părinții Fondatori devin cu adevărat strămoși ai națiunii, doar că, de data aceasta, ai întregii națiuni.”

(…)

”După cum am văzut, Hamilton reimaginează istoria politică a secolului al XVIII-lea dintr-o perspectivă diferită, impregnată de valorile incluzive ale societății contemporane, creând astfel un nou mit al întemeierii națiunii. Dintre aceste valori, libretul se apleacă și asupra temei imigranților, descriși ca având un rol central în experiența americană.”

(…)

”Unii studenți vin la facultatea de drept pentru a învăța Dreptul – în mintea lor, un produs finit și complet, echivalent cu justiția. Când descoperă o doctrină juridică cu care sunt de acord, presupun că asta a fost totul – călătoria lor de descoperire a Dreptului s-a încheiat. Aflând despre o doctrină cu care nu sunt de acord, presupun că prin schimbarea ei vor ajunge la rezultatul dorit. De asemenea, ei mai presupun că dreptul este sinonim cu Constituția, a cărei interpretare este pronunțată de sus, de la Curtea Supremă, de la înălțimea celei mai înalte instanțe constituționale. Hamilton îi va ajuta să-și regândească această perspectivă. Munca dreptului, „the work”, este una în continuă mișcare. Este produsul unor oameni care lucrează în și prin diferite instituții și structuri guvernamentale sau non-guvernamentale. Este adesea imperfectă. Și va fi mereu incompletă.”

(…)

”Pentru femeile albe din secolul al XVIII-lea, căsătoria era uneori modalitatea de a obține un statut social, în detrimentul propriei identități (legal, ea devenea supusă identității soțului; de abia în 1848, de pildă, femeile căsătorite din New York au dobândit dreptul de a deține proprietăți în nume propriu). La momentul respectiv, prin căsătorie, bărbații urcau în ierarhia familiei, asumându-și rolul de „cap  de familie”, în timp ce femeile făceau doar un pas în lateral, de la rolul dependent de fiică la cel de soție. Pentru sclavele de culoare, căsătoria legală nu era nici măcar o opțiune în majoritatea cazurilor și, dacă era permisă, juridic nu însemna prea mult. În Hamilton, Angelica Schuyler deplânge faptul că este „a girl in a world in which/ (her) only job is to marry rich” „o fată într-o lume în care/trebuie doar să se mărite cu un tip cu buzunare”, amintindu-ne de lunga istorie a căsătoriei nu ca o uniune între egali, bazată pe iubire, ci ca un mijloc de a dobândi putere, cetățenie sau avuție. Prima ei întâlnire cu Hamilton are toate caracteristicile clișeu ale dragostei la prima vedere. Angelica simte că „inima i se aprinde”. Tânjește după o viață alături de un bărbat cu care să se „potrivească intelectual” și care să se ridice la nivelul ei, dar știe că nu poate ceda inimii și nu poate alege o relație cu un bărbat „fără un sfanț” și care nu trăiește calculat, ci „după instinct”, acceptând astfel că va trăi o viață plină de regrete, în care „nu va fi niciodată mulțumită” („Will never be satisfied”, actul 1).”

(…)

”Dragostea joacă un rol esențial în Hamilton. Ba mai mult, ni se oferă o imagine romanțată asupra căsătoriei, războiului și chiar a procesului de creare a noii națiuni. Până și Constituția este, în Hamilton, sexy, atractivă și provocatoare. Ea este pentru Hamilton mai mult decât un client („My client needs a strong defense. You’re the solution./Who’s your client?/The new U.S. Constitution”„Clientul meu are nevoie de argumente bine gândite./Cine ți-e client?/Noua Constituție a Statelor Unite”), este rațiunea lui de a fi, motivul pentru care scrie zi și noapte („like he’s running out of time” – „de parcă i s-ar isprăvi timpul”). Ba aproape că dă naștere și primului triunghi amoros – cel dintre Alexander, Eliza și noile State Unite ale Americii.

Cel de-al doilea triunghi amoros al musicalului este cel dintre Angelica, Eliza și Alexander – unul plin de căldură, dramă și intrigă. Totul începe cu atracția imediată dintre Alexander și viitoarea sa cumnată, Angelica Schuyler; când îi este prezentată viitoarea soție, Eliza, atracția reciprocă este, de asemenea, incontestabilă. Costumele din musical sunt relevante pentru definirea relațiilor. Rochia albastră a Elizei reprezintă loialitate nestrămutată față de soț. Angelica, virginală în rochia ei pastelată, portocaliu-piersică, își demonstrează de la bun început fidelitatea atât față de Alexander, cât și față de Eliza. Dragostea ei, sacrificată, se va transforma într-o prietenie strânsă, menținută printr-o corespondență bogată și constantă, pe toată perioada vieții lui Alexander.”

(…)

”Lin-Manuel Miranda și producătorii lui Hamilton au intenționat ca spectacolul să ofere un puternic comentariu social cu privire la politica și cultura contemporane. Deși armele de foc și cel de-al Doilea Amendament nu sunt parte explicită din temele-cheie ale musicalului, ele sunt totuși întrețesute în povestea Părinților Fondatori. La fel ca în perioada Războiului de Independență, unii americani mai susțin și astăzi că armele sunt „unelte ale cetățeniei”, „politica privind armele privește ce înseamnă să fii un bun american” sau „a deține în proprietate o armă este o virtute civică, caracteristică principală a independenței și datoriei americane”. De mai multe ori, libretul ne amintește că Hamilton „is not throwing away (his) shot” – nu are de gând să renunțe la șansa sa (în engleză, shot înseamnă atât șansă, cât și împușcătură). Cu toate acestea, arma lui este retorica, nu pistolul.”

(…)

”Oricât de ofertante și bine realizate ar fi fost spațiile hamiltoniene narative, biografice, juridice sau chiar sexuale menționate anterior, neo-musical-ul lui Miranda ar fi rămas cel mai probabil un produs de nișă dacă nu ar fi fost învăluit într-un univers muzical de un farmec cu totul special.

Transpunerea pe portativ a lui „America then, as told by America now” („America de atunci, spusă de America de acum”) pare, pe hârtie, un demers dificil de realizat. Musicalul este un gen predominant alb, perceput ca având o semnificativă patină de kitsch, cu influențe extrem de tradiționale precum operetă, folk, vodevil sau muzică simfonică. Hip-hopul, în schimb, acest produs în mare parte afro-american și latino, văzut încă de la începuturile sale ca fiind un gen muzical cool, exuberant, se remarcă prin inovații ritmice, lingvistice, sampling sau atitudine.”


[*] Andreea Verteș-Olteanu este lector universitar la Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timișoara, unde predă drept constituțional, limbaj juridic–engleză, limbaj juridic–franceză.


Av. conf. univ. dr. Lavinia Tec
Facultatea de Drept, Universitatea de Vest din Timișoara

Cuvinte cheie: , , , ,
Secţiuni: Opinii, SELECTED TOP LEGAL | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD