« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii
2 comentarii

Suspendarea executării silite, după Decizia nr. 2/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
24.05.2021 | Ioana-Anamaria FILOTE-IOVU, Roxana DAN

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Ioana-Anamaria Filote-Iovu

Ioana-Anamaria Filote-Iovu

Roxana Dan

Roxana Dan

Suspendarea executării silite, tema dezbaterii noastre, găzduită de platforma JURIDICE.ro, reprezintă potrivit doctrinei de specialitate un incident procedural, având caracter excepțional, prin care se temporizează procedura execuțională pentru o anumită perioadă de timp, fie sub forma împiedicării demarării ei (amânare), fie sub forma opririi acesteia, atunci când executarea se află deja în derulare.[1]

Instituția suspendării executării silite are o largă aplicabilitate, putând îmbrăca mai multe forme: legală (obligatorie), judiciară (facultativă), conform art. 701 alin. (1) C. pr. civ.[2], cât și voluntară, astfel cum reiese din dispozițiile art. 701 alin. (2) C.pr.civ.

Dintre acestea, Decizia R.I.L. nr. 2/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie vizează exclusiv suspendarea facultativă acordată de instanță în situația exercitării contestației la executare, sau a altei cereri privind executarea silită, iar problema de drept ce a făcut obiectul acestui recurs în interesul legii o reprezintă chestiunea întinderii temporale a efectelor suspendării executării silite, în raport cu dispozițiile art. 719 alin. (1) C. pr. civ.[3]

Văzut drept un mijloc de protecție pentru părțile sau terțele persoane interesate, implicate în procedura execuțională, acest incident procedural are menirea de a asigura deplina compatibilitate și congruență între, pe de o parte, principiile executării în mod prompt și efectiv, cu celeritate și în integralitate a obligației cuprinse în titlul executoriu și, pe de altă parte, principiul legalității executării silite.[4]

În derularea acestui exercițiu, statului îi incumbă obligația de a asigura un just echilibru între interesul creditorului de a-și valorifica dreptul recunoscut prin titlul executoriu într-un termen optim și previzibil și dreptul debitorului de a fi supus unei proceduri de executare cu respectarea dispozițiilor legale.[5]

Acceptând aceste condiții, regula în materia executării silite o constituie continuitatea și celeritatea actelor de executare, în scopul realizării cu promptitudine a dreptului recunoscut prin titlul executoriu, în timp ce măsura suspendării nu poate avea decât un caracter excepțional, devenind incidentă în acele situații în care temporizarea procedurii execuționale este necesară pentru prevenirea unor consecințe negative iremediabile sau dificil de remediat.[6]

Constatăm însă că dispozițiile art. 719 alin. (4) C. pr. civ. nu indică expres motivele pentru care poate fi dispusă oprirea temporară a executării silite, fiind lăsate la înțelepciunea judecătorului.

Astfel, instanța de judecată este chemată, fără a prejudicia fondul cauzei, să examineze dacă prin executarea silită nu sunt vătămate iremediabil interesele creditorului și ale debitorului. Totodată, în acest demers, instanța urmează a aprecia, atât cu privire la situația creditorului obligației de plată, dacă întoarcerea executării silite apare ca fiind posibilă, cât și cu privire la debitorul obligației de plată, dacă acesta prezintă garanția dezdăunării creditorului privind paguba produsă prin întârzierea plății, ca urmare a suspendării executării silite.[7]

Cererea de suspendare a executării silite se poate formula odată cu contestația la executare sau pe cale separată, competența de soluționare a acesteia aparținând instanței competente să judece contestația la executare, respectiv instanței de executare, sau celei care a pronunțat hotărârea ce constituie titlul executoriu, în cazul contestației la titlu.

Pentru soluționarea cererii de suspendare a executării silite este necesară achitarea unei taxe de timbru de 50 de lei, conform art. 10 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.[8]

S-a reținut corect faptul că soluționarea cererii de suspendare a executării silite presupune în mod necesar existența unei contestații la executare, până la soluționarea căreia se solicită suspendarea executării, aceasta fiind o condiție prealabilă prevăzută de lege pentru admisibilitatea cererii, în absența căreia nu se mai impune examinarea motivelor temeinice invocate de contestator pentru suspendare.

Totodată, fiind o măsură excepțională, aceasta este supusă unor condiții restrictive, printre care și obligativitatea depunerii prealabile a unei cauțiuni calculate conform art. 719 alin. (2) și (3) C. pr. civ., cu excepția cazurilor prevăzute de art. 719 alin. (4) C. pr. civ., în care suspendarea executării este obligatorie, fără plata unei cauțiuni.

Cauțiunea constituie o garanție pentru creditorul unei obligații decurgând dintr-un titlu executoriu, de îndeplinire a obligației de către debitor și are drept scop acoperirea eventualului prejudiciu cauzat unei dintre părțile în proces ca urmare a unei măsuri adoptate de către instanța de judecată în favoarea celeilalte părți.

Cu privire la constituționalitatea art. 719 alin. (2) C. pr. civ. vizând obligativitatea depunerii cauțiunii s-a pronunțat în mod succesiv Curtea Constituțională, prin Deciziile nr. 619/2014[9], nr. 59/2015[10] și nr. 2/2016[11], statuând, printre altele că instituirea obligației de plată a cauțiunii, ca o condiție a cererii de suspendare a executării silite, are o dublă finalitate și anume pe de o parte aceea de a constitui o garanție pentru creditor, în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia și pe de altă parte, de a preveni și limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău platnici. Nedepunerea cauțiunii în situațiile în care aceasta este datorată va conduce la o respingere de plano a cererii de suspendare, fără analizarea celorlalte condiții necesare pentru dispunerea suspendării.

Cererea de suspendare a executării silite se soluționează cu citarea părților, prin încheiere executorie, anterior soluționării contestației la executare, încheiere ce poate fi atacată cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv în termen de 5 zile de la comunicarea pentru partea lipsă, cu excepția celei pronunțate de către curtea de apel, care este supusă recursului.

Practica judiciară este majoritară în analiza acestei cereri la primul termen fixat pentru soluționarea contestației la executare, fiind totodată permis judecătorului, în funcție de gradul de încărcare și de situația părților să fixeze un termen separat pentru discutarea acestei cereri, anterior fixării primului termen pentru soluționarea contestației. Reamintim că în situațiile în care debitorul sau altă parte interesată dorește suspendarea de urgență a executării silite, are la îndemână cererea de suspendare provizorie a executării silite, care produce efecte până la soluționarea cererii de suspendare.

Cu privire la durata pentru care se poate dispune suspendarea executării silite în primă instanță, atât în doctrină, cât și în practica judiciară, au fost exprimate opinii divergente.

Astfel, într-o primă orientare jurisprudențială și doctrinară[12], s-a apreciat că suspendarea executării silite își menține efectele până la soluționarea contestației la executare în primă instanță. Aceeași optică a fost exprimată și de către Institutul Național al Magistraturii, în cadrul Întâlnirii președinților secțiilor civile ale curților de apel, organizate în perioada 19-20 noiembrie 2015, la sediul Curții de Apel Timișoara[13]. S-a apreciat că, în lipsa unei mențiuni exprese a legiuitorului, în sensul necesității unei soluții definitive, sintagma „până la soluționarea contestației la executare” nu poate privi decât momentul dezlegării în primă instanță a contestației la executare, hotărârea dată de instanța de executare având natura juridică a soluționării contestației.

Această interpretare a sintagmei „până la soluționarea contestației la executare” este corelată logic și cu efectele produse asupra contestației la executare de hotărârea în primă instanță. S-a considerat că, potrivit art. 651 alin. (4) C. pr. civ.[14], în măsura admiterii contestației la executare, această hotărâre este executorie, astfel că nu mai este necesar efectul suspensiv de executare al încheierii pronunțate în temeiul art. 719 alin. (1) C. pr. civ., actele de executare fiind lovite de sancțiunea nulității. Pe de altă parte, soluția de respingere a contestației la executare, după administrarea probatoriului adecvat și cercetarea fondului, nu mai justifică menținerea efectului suspensiv de executare al încheierii pronunțate în temeiul art. 719 alin. (1) C. pr. civ.

În a doua orientare jurisprudențială și doctrinară[15], s-a reținut că suspendarea executării silite își menține efectele până la soluționarea definitivă a contestației la executare.

În acest sens s-a argumentat că, dacă s-ar admite teza contrară, ar trebui să fie recunoscut dreptul părții interesate de a formula cererea de suspendare și direct în fața instanței de apel. Or, jurisprudența este constantă în a aprecia că asemenea cereri sunt inadmisibile, pentru că, altfel, încheierea pronunțată de instanța de apel în suspendare ar fi, la rândul său, susceptibilă de apel, ceea ce ar presupune ca instanța superioară celei care judecă apelul declarat împotriva hotărârii pronunțate asupra contestației la executare să soluționeze, la rândul său, apelul formulat împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța de apel, ceea ce este contrar principiilor care guvernează căile de atac.

În acest context, s-a apreciat necesară intervenția acestei instituții de unificare a practicii judiciare, respectiv a recursului în interesul legii având în vedere existența unor interpretări care au condus la soluționarea diferită a cererilor de suspendare a executării silite formulate în cazul exercitării contestațiilor la executare, sau a altor cereri privind executarea silite.

Astfel, prin Decizia nr. 2/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului şi s-a stabilit că:

„În interpretarea şi aplicarea sintagmei «până la soluţionarea contestaţiei la executare» din cuprinsul art. 719 alin. (1) din Codul de procedură civilă, suspendarea executării silite este limitată în timp până la soluţionarea în primă instanţă a contestaţiei la executare”.

Pentru a statua astfel, instanța supremă a analizat problema de drept, dintr-o dublă perspectivă.

Primul plan al analizei a fost subsumat interpretării literale a normei juridice cuprinse în art. 719 alin. (1) C. pr. civ., prin utilizarea metodelor de interpretare gramaticală, logică și sistematică.

Astfel, s-a constatat că, între formularea literară (lingvistică) a normei civile și conținutul său real există o concordanță deplină și perfectă, fapt pentru care norma juridică nu poate fi aplicată nici extensiv, pentru a include alte situații practice necuprinse în ipoteza acesteia, și nici restrictiv, pentru a exclude anumite situații practice aparent cuprinse în ipoteza sa, deoarece lex dixit quam voluit.

Întrucât prin însăși formularea normei juridice se stabilește, ca limită temporală, momentul soluționării contestației (sau a altei cereri privitoare la executarea silită), iar hotărârea pronunțată în primă instanță corespunde, fără echivoc, conceptului de „soluționare”, apare limpede deducția că efectele suspendării executării silite, dispusă până la soluționarea contestației la executare, nu s-ar putea prelungi dincolo de faza primei instanțe.

Totodată, în procesul de decelare a voinței legiuitorului s-a reținut că nu există niciun indiciu în conținutul art. 719 alin. (1) C. pr. civ., care să susțină o interpretare în sens contrar. Or, în lipsa unei mențiuni exprese a legiuitorului, în sensul necesității existenței unei soluții definitive, sintagma „până la soluționarea contestației la executare” nu poate privi decât momentul dezlegării în primă instanță a contestației la executare. Aceasta întrucât ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, iar introducerea de către interpret a unei condiții suplimentare, de genul rămânerii definitive a soluției primei instanțe, ar însemna o adăugare la textul legal, condiționare neîngăduită, în lipsa unei prevederi exprese în acest sens.

De altfel, atunci când legiuitorul a dorit să stabilească drept moment-limită al unei măsuri, data rămânerii definitive a unei hotărâri judecătorești a uzitat de o exprimare explicită în acest scop.

În concluzie, s-a apreciat că textul art. 719 alin. (1) C. pr. civ. nu poate fi extins peste înțelesul său literal, fundamentându-se concluzia potrivit căreia sintagma „până la soluționarea contestației la executare” are în vedere, incontestabil, momentul dezlegării în primă instanță a contestației la executare, efectele suspendării executării silite neputând fi extinse după acest moment, argumentație cu care ne arătăm întru totul de acord.

În cel de-al doilea plan de analiză, subsumat efectelor juridice ale hotărârii judecătorești pronunțate de prima instanță cu privire la contestația la executare, instanța supremă a evidențiat caracterul executoriu al hotărârii, recunoscut prin dispozițiile 651 alin. (4) C. pr. civ., care se aplică bineînțeles și încheierilor pronunțate în materia contestației la executare.

Pentru ipoteza admiterii contestației la executare, avându-se în vedere că, potrivit art. 651 alin. (4) C. pr. civ., încheierea instanței de executare are caracter executoriu și, deci, executorul judecătoresc trebuie să se conformeze de îndată măsurii dispuse prin această încheiere, găsind Înalta Curte că nu mai este necesar efectul suspensiv de executare al încheierii pronunțate în temeiul art. 719 alin. (1) C. pr. civ., pentru simplul motiv că intervine un alt efect, mult mai energic, și anume acela al anulării (după caz, în tot sau în parte, a executării silite ori a unor acte de executare), efect care se consumă încă de la momentul pronunțării soluției de primă instanță.

În ce ne privește, acest argument suportă câteva discuții. O primă remarcă se referă la soluțiile pe care instanța de executare le poate pronunța în cadrul contestației la executare, care nu întotdeauna se rezumă la cele antamate de Înalta Curte, respectiv anularea în tot sau în parte a executării silite, ori a unor acte de executare. Astfel, instanța de executare, în condițiile art. 720 C. pr. civ., poate dispune pe lângă soluția de anulare și cea de îndreptare a actului, de încetare a executării ori de lămurire a titlului executoriu, context în care ne întrebăm dacă argumentul prezentat supra își poate menține valabilitatea.

În al doilea rând, este interesant de analizat ce anume presupune din perspectiva executării silite suspendate faptul că executorul trebuie să se conformeze de îndată măsurilor dispuse prin hotărârea de primă instanță. Este important de subliniat că practic există posibilitatea ca executorul să nu cunoască despre pronunțarea hotărârii în primă instanță, atât timp cât potrivit art. 720 alin. (4) C. pr. civ., doar hotărârea rămasă definitivă se comunică executorului judecătoresc.

Practica majoritară a executorilor judecătorești este aceea de a temporiza faptic executarea după pronunțarea hotărârii de primă instanță și nu de a pronunța o încheiere de încetare a executării, optica fiind cauzată de considerente de ordin practic, pe deplin convingătoare, cu care ne arătam de acord. Astfel, în ipoteza în care executorul emite o încheiere de încetare a executării silite după care hotărârea primei instanțe de admitere a contestației este anulată ori schimbată în tot în apel cu consecința finală a respingerii contestației la executare, ne întrebăm care este soarta executării silite încetate „prematur”. Poate să fie aceasta reluată? Din analiza prevederilor art. 705 C. pr. civ., text legal care reglementează instituția reluării executării, observăm că nu se poate dispune reluarea pentru acest motiv. Într-o asemenea situație, tot ce îi rămâne creditorului este inițierea unei alte executări silite, care îi provoacă cheltuieli și prelungește în timp satisfacerea titlului executoriu, deși acesta nu a avut nicio culpă în modalitatea în care s-a finalizat executarea silită anterioară. Concluzionând asupra acestui aspect, apreciem că soluția încetării executării silite trebuie dispusă de către executorul judecătoresc exclusiv la momentul rămânerii definitive a hotărârii de admitere a contestației la executare iar efectul unei hotărâri executorii de primă instanța prin care se dispune anularea în tot sau în parte trebuie să se traducă pe planul executării silite exclusiv printr-o temporizare a actelor de urmărire și executare.

În ipoteza respingerii contestației la executare, Înalta Curte a arătat că executorialitatea procedurii, presupune ca executarea să fie reluată de îndată, însă, dacă debitorul apelează încheierea, solicitând și suspendarea executării acesteia, admiterea cererii de suspendare a executării încheierii nu înseamnă altceva decât menținerea suspendării executării silite dispuse de prima instanță.

Acest argument suportă extrem de multe discuții fiind convinși că doctrina și practica judiciară vor reacționa în consecință. Fără a epuiza subiectul, vom lansa câteva întrebări pe care argumentul Înaltei Curți le-a iscat cu ocazia dezbaterii avute.

Astfel, ne întrebăm dacă și în ce condiții o cerere de suspendare a executării provizorii întemeiată pe prevederile art. 450 C. pr. civ. poate să fie primită în ipoteza în care hotărârea în discuție, de respingere a contestației la executare nu cuprinde obligații apte de a fi puse în executare?

Reamintim totodată faptul că suspendarea executării silite este tranșată printr-o încheiere interlocutorie care poate fi atacată separat, cu apel, în condițiile art. 719 alin. (6) C. pr. civ., întrebându-ne, în acest context, cum ar putea suspendarea executării provizorii a hotărârii de respingere pe fond a contestației să renască efecte care nu s-au produs prin hotărârea suspendată?

În încheierea analizei noastre observăm că Înalta Curte de Casație și Justiție a subliniat caracterul sumar al analizei pe care o realizează instanța în cadrul soluționării cererii de suspendare a executării, în sensul că nu se cercetează fondul raportului juridic execuțional, ci numai aparențele motivelor de contestație la executare, care reies cât mai clar cu putință din actele dosarului. Or, soluția de respingere a contestației la executare, după administrarea probatoriului adecvat și cercetarea fondului cauzei, nu mai justifică menținerea efectului suspensiv de executare al încheierii pronunțate în temeiul art. 719 alin. (1) C. pr. civ. Continua Înalta Curte, și arată că dacă s-ar considera că suspendarea executării silite dispusă de prima instanță subzistă și ulterior dezînvestirii sale, ar însemna ca, în afară de negarea executorialității hotărârii date de instanța de executare cu privire la contestație, să se acorde și prevalență unei încheieri de suspendare a executării silite, care este rezultatul unei examinări sumare a temeiniciei contestației (neprejudecare/„pipăire“ a fondului), în fața unei veritabile hotărâri judecătorești de fond, rezultat al unui examen, prin excelență, mult mai aprofundat.

Tranșează totuși, Înalta Curte o chestiune extrem de interesantă, respectiv reiterarea cererii de suspendare în calea de atac a apelului arătând că în virtutea caracterului exclusiv incidental al cererii de suspendare a executării silite, o atare măsură procesuală excepțională poate fi dispusă de prima instanță doar în limitele cadrului procesual al soluționării contestației la executare, ceea ce implicit semnifică că partea interesată nu mai poate formula în apel o cerere de suspendare a executării silite, întemeiată pe prevederile art. 719 C. pr. civ.

În opinia noastră, sintagma „până la soluționarea contestației la executare” din cuprinsul art. 719 alin. (1) C. pr. civ., trebuie interpretată în sensul că suspendarea executării silite este limitată în timp până la momentul soluționării în primă instanță a contestației la executare rămânând deschisă întrebarea referitoare la efectele pe care cererea de suspendare a executării provizorii a hotărârii de respingere a contestației le poate produce asupra executării silite.

Întrucât Decizia nr. 2/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. pr. civ., apreciem că practica judiciară se va conforma întocmai acestei soluţii, devenind unitară sub acest aspect, fiind curioși cum anume se vor repercuta asupra practicii judiciare, argumentele Înaltei Curți referitoare la caracterul executoriu al hotărârii de respingere a contestației la executare, pronunțată în primă instanță și consecințele asupra cererii de suspendare a executării silite.


[1] Decizia nr. 2/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 5 aprilie 2021, parag. 54.
[2] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările și completările ulterioare.
[3] Potrivit art. 719 alin. (1) C. pr. civ: „Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată”.
[4] Decizia nr. 2/2021, cit. supra, parag. 55.
[5] Idem., parag. 56.
[6] Idem., parag. 57.
[7] G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Ediția a 4-a, revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2017, p. 1128.
[8] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare.
[9] Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 965 din 30 decembrie 2014.
[10] Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 186 din 19 martie 2015.
[11] Publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 170 din 7 martie 2016.
[12] G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, op. cit., 2020, pp. 1226-1227, N.-H. Țiț, Executarea silită. Partea generală, Editura Hamangiu, București, 2016, pp. 266-267.
[13] Minuta Întâlnirii președinților secțiilor civile ale curților de apel, organizate în perioada 19-20 noiembrie 2015, la sediul Curții de Apel Timișoara, disponibilă [Online] aici.
[14] Potrivit art. 651 alin. (4) C. pr. civ.: „Dacă prin lege nu se dispune altfel, instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie, care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare”.
[15] E. Oprina, I. Gârbuleț, Tratat teoretic și practic de executare silită, vol. I, Teoria generală și procedurile execuționale, Editura Universul Juridic, București, 2013, p. 499.


Judecător Ioana-Anamaria Filote-Iovu, Judecătoria Rădăuți
Jud. drd. Roxana Dan, Președinte Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă

* Opinie susținută în legătură cu dezbaterea Suspendarea executării silite în lumina RIL nr. 2/2021, ediția 462, organizată de Societatea de Științe Juridice (SSJ)

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Secţiuni: Drept civil, JURIDICE.ro, Opinii, Procedură civilă, Recuperare creanțe, SELECTED TOP LEGAL | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “Suspendarea executării silite, după Decizia nr. 2/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”

  1. Ioan BUCSA spune:

    Teza ultimă din penultimul paragraf: „rămânând deschisă întrebarea referitoare la efectele pe care cererea de suspendare a executării provizorii a hotărârii de respingere a contestației le poate produce asupra executării silite”- ce caracter executoriu are o hotărâre care respinge ceva !? De fapt, se doreşte suspendarea efectelor sentinţei, cu totul! Din interpretarea sistematică a art. 448, 449, 450 C.pr.civilă rezultă că prin caracterul executoriu sunt vizate hotărârile care obligă la ceva – se incredintează minorul cuiva, să plăteşti, să repari ş.a. Or o sentinţă de respingere a unei contestaţii obligă la nimic(doar la cheltuieli de judecată). Poate de lege ferenda ar trebui prevăzut în Codul de procedură civilă aşa cum se prevede în Legea 554/2004.

    • Din păcate, adeseori contestaţia la executare este privită ca o cerere de chemare în judecată de drept comun circumscrisă dispoziţiunilor art. 194 C.pr.civ.(2010)-rep.
      E o eroare devenită comună pentru că nu se pune suficient regența pe dispozițiunile art. 631 alin. 2 C.pr.civ.(2010)-rep. care prevăd expres că dreptul comun în materie execuțională este constituit de normele juridice cuprinse în cartea a V-a din C.pr.civ.(2010)-rep.
      De altfel, dispozițiunile art. 716-717 C.pr.civ.(2010)-rep. și trimit, în privința cerințelor de formă pentru o astfel de contestațiunie la executare, la cererea de chemare în judecată, cu particularitățile acolo diseminate, iar în privința procedurilor de judecată la cele procesuale de drept comun, însă, tot așa, cu particularitățile de rigoare, spre exemplu, formele de regularizare sunt extirpate.

      Practic, contestația la executare mi se pare că se manifestă ca un remediu procesual execuțional universal pus la îndemâna debitorului urmărit care, în cadrul procedurii execuționale împrumută veșmântul unui veritabil pârât în dreptul procesual comun, creditorul fiind inițiatorul procedurii execuționale la care se atașează acest remediu procesual specific.

      Privit din această perspectivă răsturnată, în oglindă, reflexivă, deși formal debitorul urmărit inițiază contestația la executare, acest demers vine în fapt ca un răspuns, o reacție procesuală, la acțiunea creditorului urmăritor de a declanșa urmărirea silită – procedura execuțională.

      Aspectele particulare subliniate de autoarele analizei supra cred că au în vedere tocmai aceste particularități care, privite prin prisma procedurii de drept comun, crează distorsiuni paradoxale.
      Spre exemplu, fiind un angrenaj al unei proceduri execuționale, refuzul unei contestațiuni la executare are ca efect continuarea executării silite fără stânjeneala eventualelor măsuri conservatorii/dilatorii, adică permite creditorului urmăritor să reia agresiunea față de contestatorul debitor urmărit. Este de puterea evidenței că acesta din urmă ar dori ca păsuirea primită printr-o eventuală măsură suspensivă de executare luată de instanța de executare să se perpetueze până la deslușirea definitivă a criticilor reclamate față de o atare executare silită pe calea contestațiunii sale la executare, adică și cât timp se parcurge jurisdicția apelului.

      În fine, rezervele exprimate de autoarele analizei supra față de raționamentul propus prin decizia 2/2021 a ICCJ în mod evident au ca repere factuale situații particulare care cu dificultate ar fi putut fi examinate în cadrul avut la îndedmână de aceasta.
      Mai mult, pentru astfel de situații particulare – cu care, însă, instanțele de executare sunt confruntate cu o oarecare regularitate – socotesc că ar exista un remediu la îndemâna fie a creditorului urmăritor, fie a debitorului urmărit, după caz – ordonanța președințială, acolo unde celelalte remedii procesuale specifice executării silite și/ sau jurisdicției apelului avute în vedere s-ar dovedi inadecvate pentru considerentele just surprinse în analiza domniilor lor. V.B.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD