Secţiuni » Arii de practică » Protective » Protecţia consumatorilor
Protecţia consumatorilor
Banner BA-01
Servicii JURIDICE.ro
Banner BA-02
Articole Note de studiu Protecția consumatorilor RNSJ SELECTED

Practicile comerciale incorecte (acțiuni înșelătoare) și exigențele impuse de Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor (Legea nr. 363/2007)

12 aprilie 2024 | Mihai DOIBANI
Mihai Doibani

Mihai Doibani

1. Introducere

În prezent, întâlnim tot mai des situațiile în care operatorii economici sunt sancționați de către autoritățile publice competente pentru existența unor pretinse practici comerciale incorecte în relațiile acestora din urmă cu consumatorii, practici comerciale care pot fi acțiuni sau omisiuni înșelătoare (conform art. 5 din Legea nr. 363/2007).

Au însă operatorii economici (în toate aceste situații) intenția de a deforma, în mod substanțial, comportamentul economic al consumatorului astfel încât să poată fi reținută existența unei practici comerciale incorecte sau, dimpotrivă, conduita acestora se materializează în simple erori umane sau o informare incompletă?

Cum ar trebui calificate faptele operatorilor economici unde există intenția de a induce în eroare consumatorii, față de cele unde neconformitatea este rezultatul unei/unor pure erori?

La întrebările anterior expuse ne-am propus să răspundem în cadrul acestui articol, ținând cont de interpretarea corectă (din punct de vedere juridic) și voința legiuitorului.

2. Cadru legal aplicabil. Interpretarea teleologică și sistemică a textelor legale incidente din Legea nr. 363/2007

Legea nr. 363/2007 definește în cadrul art. 4 practicile comerciale incorecte, după cum urmează:

(1) O practică comercială este incorectă dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:

a) este contrară cerințelor diligenței profesionale;

b) deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod esențial comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup, atunci când o practică comercială este adresată unui anumit grup de consumatori”.

Totodată, conform art. 4 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 363/2007: “Practicile comerciale incorecte sunt, în special, cele: a) înșelătoare, în sensul prevederilor art. 6 și 7”, iar potrivit dispozițiilor art. 5 din același act normativ: “Practicile comerciale înşelătoare pot fi acţiuni înşelătoare sau omisiuni înşelătoare”.

Prin urmare, acțiunile înșelătoare sunt incluse (fac parte) (d)in categoria practicilor comerciale incorecte, iar existența ori inexistența unei acțiuni înșelătoare depinde în totalitate de întrunirea cumulativă a condițiilor generale ale practicilor comerciale incorecte, prevăzute de textul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 363/2007, respectiv:

a) practica să fie contrară diligenței profesionale – definită la 2 lit. h) din Legea nr. 363/2007, după cum urmează: “competența și grija așteptate, în mod rezonabil, de un consumator din partea comercianților, în conformitate cu practicile corecte de piață și/sau cu principiul general al bunei-credințe, în domeniul de activitate al acestora. În general, la aprecierea diligenței profesionale se ia în considerare stăruința comerciantului de a oferi, cu bună – credință, informații cât mai complete, corecte și precise a consumatorilor) și

b) practica să deformeze sau să fie susceptibilă să deformeze în mod esențial comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup, atunci când o practică comercială este adresată unui anumit grup de consumatori.

O deformare esențială a comportamentului economic al unui consumator mediu implică o alterare însemnată și intenționată (dolozivă) a voinței acestuia în adoptarea deciziei de tranzacționare, atrăgând implicit un dezechilibru semnificativ între ceea ce consumatorul înțelege că achiziționează și ceea ce achiziționează în mod efectiv.

Față de aspectele mai sus evocate, pentru a fi în prezența unei acțiuni înșelătoare (specie a practicilor comerciale incorecte) nu este suficient ca practica respectivă să fie doar contrară diligenței profesionale ci, in plus, trebuie probat faptul că această practică întrunește și cealaltă condiție prevăzută la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea 363/2007, deci că „deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod esențial comportamentul economic al consumatorului mediu […]”.

Se poate observa că art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 363/2007 se raportează la standardul „comportamentul economic al consumatorului mediu, definit la art. 2 lit. m) din Legea nr. 363/2007 ca fiind “consumatorul considerat ca fiind rezonabil informat, atent și precaut, ținând seama de factorii sociali, culturali și lingvistici”. Așadar, o practică comercială incorectă se va aprecia ținându-se seama doar de acest standard.

În contextul anterior expus, este mai mult decât evident că pentru a se aprecia asupra existenței practicilor comerciale incorecte este imperios necesar a se avea în vedere toate elementele detaliate supra, iar dacă o condiție din cele 2 prevăzute la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 363/2007 nu este întrunită, nu va exista nici practica comercială incorectă.

În continuare, vom analiza condițiile pentru existența acțiunilor înșelătoare prevăzute la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 363/2007.

Astfel, pentru a se putea reține o acțiune înșelătoare, în afara celor 2 condiții prevăzute în mod cumulativ la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 363/2007, mai trebuie dovedit și faptul că aceasta „[…] conține informații false sau, în orice situație, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informațiile sunt, în fapt, corecte” în raport cu unul sau mai multe dintre elementele enumerate la lit. a) – g) ale art. 6 alin. (1) din Legea nr. 363/2007.

Deci pentru a fi incident art. 6 alin. (1) din Legea nr. 363/3007, este indispensabil ca, prin practica comercială  incorectă, fie să se ofere informații false consumatorilor, fie aceasta să inducă în eroare sau să fie susceptibilă să inducă în eroare consumatorii (după standardul „consumatorului mediu”), astfel încât îi determină pe aceștia din urmă să ia o decizie de tranzacționare pe care, altfel, nu ar fi luat-o.

Până la acest moment, rezultă că, pentru a se putea reține o acțiune înșelătoare în sarcina unui comerciant, este necesară întrunirea cumulativă a 4 condiții, respectiv: a) 2 condiții generale prevăzute la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 363/2007 și b) 2 condiții speciale statuate de art. 6 alin. (1) din același act normativ.

Cu toate acestea, pe lângă cele 4 condiții, este absolut necesar a se avea în vedere și art. 2 lit. e) Legea nr. 363/2007, care aduce în lumină un element lămuritor în privința deformării substanțiale a comportamentului economic al consumatorului mediu, în sensul că practicile comerciale sunt folosite „[…] CU SCOPUL de a afecta în mod considerabil capacitatea consumatorilor de a lua o decizie în cunoștință de cauză, determinandu-i astfel să ia o decizie pe care altfel nu ar fi luat-o”.

Prin urmare, pentru a se putea reține existența unei acțiuni înșelătoare se impune ca o anumită practică comercială să fie executată ÎN SCOPUL de a afecta în mod considerabil capacitatea consumatorilor de a lua o decizie în cunoștință de cauză, determinându-i să ia o decizie pe care altfel nu ar fi luat-o.

Practic, necesitatea existenței unui scop determinat exclude culpa ca forma de vinovăție a comercianților, calificând astfel acțiunile înșelătoare ca fapte ce implică intenția.

 Pentru o mai bună înțelegere a acțiunilor înșelătoare menționăm, cu titlu de exemplu că, în ipoteza în care denumirea unui produs de pe eticheta de la raft ar fi diferită față de denumirea produsului dată de producător, nu va exista o acțiune înșelătoare, ci eventual o încălcare a obligației de a informa complet, corect și precis consumatorii, conform art. 18 din OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor sau a obligației de a avea un comportament corect față de consumatori, conform art. 9 din același act normativ.

Aceeași soluție se impune și în situația în care operatorul economic comercializează un produs a cărui promoție ar fi expirat, iar dintr-o eroare umană, panourile informative referitoare la promoție nu au fost retrase din spațiul de comercializare.

În concluzie, nu orice acțiuni sau omisiuni ale operatorilor economici se pot transpune într-o practică comercială incorectă / acțiune înșelătoare. În pofida faptului că ar putea exista o deformare a comportamentului economic al consumatorului mediu în multiple situații (astfel încât să se producă o confuzie asupra existenței acțiunilor înșelătoare), este absolut necesar a se avea în vedere dacă și celelalte condiții sunt întrunite, dar mai ales intenția calificată prin scop, ce reprezintă elementul determinant al acțiunilor înșelătoare.

Mihai Doibani, Asociat senior, CEE Attorneys / Boanță, Gîdei & Asociații

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership