« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

Sache Neculaescu: Folosirea excesivă a testelor grilă afectează corecta evaluare a studenților
28.05.2021 | Alina MATEI

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice
Alina Matei

Alina Matei

Sache Neculaescu

Sache Neculaescu

Alina Matei: Mulțumesc, stimate domnule Profesor Sache Neculaescu, de la Universitatea Valahia din Târgoviște, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. Cum ați decis să urmați cursurile unei facultăți de drept?

Sache Neculaescu: Nu pot afirma că am ales facultatea de drept pentru că aveam la acea dată o vocație de avocat sau de o altă profesie juridică, dar nici că am ales o facultate la care se intra ușor. În anul 1966 când m-am prezentat la examen, erau înscriși 13 candidați pe un loc. Ceea ce știu, este că, dacă ar mai trebui să aleg, aș avea aceeași opțiune.

Alina Matei: Doctoratul, în orice timp ar fi obținut, reușește să adune laolaltă dorința, munca și curiozitatea. Ce orizonturi poate deschide un doctorat în drept?

Sache Neculaescu: Din păcate, tot mai puțini dintre absolvenții de astăzi ai facultăților de drept nu se înscriu la doctorat animați de curiozitate și de dorința onestă de a dobândi cunoștințe juridice aprofundate, ci, mai degrabă, în considerarea unor perspective pragmatice, orizonturile lor vizând accesul la diverse poziții administrative, sau pur și simplu pentru „a da bine” pe cartea lor de vizită.

Alina Matei: Doamna profesoară Yolanda Eminescu a fost coordonatoarea dumneavoastră de doctorat. Despre personalitatea doamnei profesoare Eminescu ce ne puteți spune?

Sache Neculaescu: Primul sentiment pe care îl am când mă gândesc la doamna Yolanda Eminescu este emoția pe care am resimțit-o întotdeauna când m-am aflat în prezența dumneaei, o stare care m-a urmărit pe tot timpul stagiului de doctorat, până în anul 1986 când am susținut teza de doctorat în fața unei comisii prestigioase din care mai făceau parte  prof. dr. Stanciu Cărpenaru, directorul de atunci al Institutului de Cercetări Juridice, prof. dr. Tudor Popescu, prof. dr. Ion Rucăreanu. Pe doamna Eminescu o caracteriza austeritatea în gândire, conduită și limbaj care copleșea pe orice interlocutor. Și mai era ceva. Doamna Eminescu mă aprecia mai mult decât meritam eu la acea dată, motiv pentru care nu mă simțeam deloc confortabil în cadrul discuțiilor pe care le aveam.

Deosebit de aceasta, îi port doamnei Eminescu recunoștință pentru că m-a încurajat să studiez doctrina franceză de drept privat, fapt care a contribuit la formarea mea juridică. Am primit de la dumneaei unul dintre puținele exemplare originale ale unei lucrări de referință, Corpus Iuris Civilis. La recomandarea dumneaei, am primit o bursă de studii în anul 1986 la Institutul Universitar Internațional din Luxemburg,

Ulterior, la invitația mea, a ținut câteva prelegeri studenților Facultății de drept a Universității Valahia din Târgoviște, al cărei decan aveam să fiu ales în anul 2002. În semn de prețuire, biblioteca Facultății de drept din Târgoviște poartă denumirea „Yolanda Eminescu”.

Alina Matei: Profesorul de drept, indiferent de facultate și de materia predată, ce ar trebui să îi învețe pe studenți?

Sache Neculaescu: Un răspuns implicit la această întrebare l-a dat Celsus în urmă cu 2000 ani, potrivit căruia scire leges non hoc est verba earum tenere, sed vim ac potestatem, ceea ce, într-o traducere cât mai apropiată sensului de astăzi al acestei frumoase cugetări ar fi acela potrivit căruia cunoașterea legilor nu se rezumă doar la însușirea unor texte legale, ci presupune descifrarea spiritului și semnificației pe care le au ele. Și pentru a răspunde și mai concret la întrebarea dumneavoastră, aș spune că profesorul de drept trebuie să îndemne pe studenți să caute, și mai ales, să știe cum să caute sursele de informare juridică, să le sădească interesul pentru adagiile latinești tradiționale care, prin conciziunea specifică limbii latine, reușesc să surprindă în cuvinte puține trăsăturile esențiale ale principalelor instituții de drept civil, dând culoare limbajului juridic.

Alina Matei: Cum vedeți dumneavoastră îmbinarea părții teoretice cu cea practică în cadrul facultăților de drept?

Sache Neculaescu: Ați atins una dintre vulnerabilitățile esențiale ale învățământului juridic românesc. În opinia mea, el este deficitar nefiind conectat la realitățile concret existente în țara noastră, la soluțiile pronunțate de jurisprudență și nici la principalele orientări europene într-o serie importantă de materii juridice. Folosirea excesivă a testelor grilă ca metodă de examinare afectează corecta evaluare a nivelului de pregătire probat de studenți. Întregul drept se află „sub semnul discuției”, așa cum o spune motto-ul inspirat al Revistei române de drept privat. Nu este suficient un răspuns exact, care poate fi și întâmplător, ci mai trebuie și motivat, studentul fiind pus în situația de a evidenția rațiunea legii (ratio legis), un bun prilej de a examina și abilitatea argumentării, care este esențială pentru orice viitor jurist, indiferent dacă va fi avocat, magistrat sau va exercita o altă profesie juridică.

Alina Matei: În epoca Facebook, Instagram, cum este văzut Dreptul de către studenți? Căi greșite întâlnim des…

Sache Neculaescu: Comunicarea pe social media este astăzi, în opinia mea, mult prea frivolă pentru a mai avea timp și de probleme de drept, mai puțin interesante pentru studenți. Dar, pentru că ați adus în discuție rețelele de socializare, îmi voi asuma  riscul de a mă ralia celor care susțin nevoia de reglementări în acest domeniu. Reamintesc principiul prevăzut de art. 30 lit. (6) din Constituție, potrivit căruia „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine”. Altfel spus, “libertatea ta sfârșește acolo unde începe libertatea mea”, un principiu care este frecvent încălcat, fără ca cei care îl încalcă să fie sancționat.

Alina Matei: În calitate de autor de cărți și articole, ce credeți că lipsește comunității juridice universitare din România?

Sache Neculaescu: Ce lipsește comunității juridice românești? În condițiile în care fiecare profesie juridică are o misiune fixată prin lege, nu se poate aspira la o comuniune de interese ale juriștilor din diferitele profesii. Un avocat nu va putea niciodată gândi și acționa ca un procuror, și nici procurorul nu va putea gândi ca un judecător, pentru că fiecare dintre aceste profesii își are propria deontologie. Mai important este, însă, ca fiecare dintre profesioniștii dreptului să-și exercite profesia cu bună-credință și devotament, iar în relațiile interprofesionale să existe un respect reciproc.

Alina Matei: Dacă ar fi posibil să dați un tipar nou unui cod/lege care ar fi aceea și de ce?

Sache Neculaescu: Dacă vă referiți la formula BUN DE TIPAR, l-aș da unui Cod civil reformat, așa cum propun în lucrarea aflată în curs de finalizare intitulată „Obligațiile civile între tradiții și reformă. Privire critică”. Din păcate, nu ne-a fost dat să avem un cod civil care să ne reprezinte și despre care să putem afirma că  este „constituția noastră civilă”, așa cum cel mai important autor francez, supranumit “doyen Carbonnier” caracteriza Codul civil francez. Noi am ratat două mari oportunități istorice de a ne construi un asemenea cod. Dacă în anul 1864, modelul vizat la acea dată era Codul civil italian, aflat în stadiul de proiect al ministrului Giuseppe Pisanelli, faptul că președintele Consiliului de stat din epocă, Constantin Bosianu, era jurist de formație având studii la Paris, precum majoritatea intelectualilor români ai vremii, a făcut posibilă opțiunea pentru Codul civil francez. În condițiile în care, din cele 2281 articole câte avea Codul civil francez la acea dată, peste 1900 au fost preluate aidoma, fiind distribuite codificatorilor români în octombrie 1864, în timp ce promulgarea Codului civil a avut loc în decembrie din același an, fără a fi supus dezbaterii publice, afirmația făcută de Nicolae Titulescu potrivit căreia Codul civil francez a constituit  “un fel de binefacere dumnezeiască, o operă căzută din ceruri”, nu era doar o metaforă inspirată, ci un mare adevăr.  

Paradoxal, același destin l-a avut și actualul Cod civil, adoptat prin Legea nr. 287 din 17 iulie 2009, modificată prin Legea nr. 71/2011. Fiind o prioritate națională impusă de obiectivul major al aderării României la Uniunea Europeană, nici de această dată Codul civil nu a fost pus în dezbatere publică, autorii fiind puși în situația de a prelua, uneori aidoma și într-o mare grabă, reglementări din diverse alte codificări, dintre care cel mai important a fost Codul civil al provinciei Quebec, fără să se valorifice o serie de proiecte românești, care ar fi impus o selecție riguroasă în cadrul căreia să fie evitate reglementările împregnate de ideologia vremii.

Alina Matei: Care sunt preocupările dumneavoastră actuale? Ce pregătiți?

Sache Neculaescu: Mă aflu în curs de finalizare a unei monografii pe care am denumit-o sugestiv Obligațiile civile între tradiții și reformă. Privire critică, după ce anul trecut mi-a fost publicată o altă carte intitulată Studii de drept privat. Pledoarii pentru reforma Codului Civil la Editura Universul Juridic. Ele se alătură unui alt volum intitulat Izvoarele obligatiilor in Codul civil, art. 1164-1395. Analiza critica si comparativa a noilor texte normative, publicat la Editura CH Beck, în anul 2013. Toate aceste lucrări sunt focalizate pe neîmplinirile actualului Cod civil, fapt, care, în opinia mea, impune cu necesitate o reformă structurală a acestuia.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, pentru cititorii J.

Sache Neculaescu: Mă alătur celor care publică pe site-ul JURIDICE cu speranța că dezbaterile publicate vor fi utile fiecăruia dintre noi. Îi salut pe toți autorii care publică aici, asigurându-i de întreaga mea considerație. Nu în ultimul rând, o salut pe inimoasa noastră gazdă și interlocutoare cu speranța unei colaborări viitoare cât mai eficiente. Cititorilor dumneavoastră le adresez invitația de a ne urmări sine ira et studio  și de a participa activ la dezbaterea subiectelor supuse discuției, în interesul nostru comun.

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Secţiuni: Drept civil, Interviuri, JURIDICE.ro, SELECTED TOP LEGAL, UNIVERSITARIA | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD